Marturia Sfantului Siluan Athonitul despre smerita cugetare

Am suferit timp indelungat, pentru ca nu cunosteam calea Domnului. Insa acum, dupa multe suferinte si prin Duhul Sfant, am aflat voia lui Dumnezeu. Trebuie sa implinim cu precizie toate poruncile Domnului (Matei 28,20), caci acesta este drumul care conduce la imparatia cerurilor. Nu-ti inchipui insa ca Il vei vedea pe Dumnezeu, ci smereste-ti sufletul si cugeta ca dupa moarte vei fi aruncat in intuneric si vei fi chinuit si-L vei dori pe Domnul cu dor si cu durere.

Cand varsam lacrimi si ne umilim sufletul, atunci ne pazeste harul lui Dumnezeu. Insa, daca uitam plansul si umilinta, vom fi tarati de ganduri si vedenii. Sufletul smerit nu are vedenii si nu le doreste, ci se roaga la Dumnezeu cu mintea curata. Dar mintea cea plina de slava desarta nu e niciodata curatita de ganduri si de nalucire si poate cu usurinta sa ajunga sa-i vada pe diavoli si sa convorbeasca cu ei. Aceasta o scriu deoarece eu insumi m-am aflat in aceasta stare nenorocita.

Ii rog pe toti oamenii sa ne intoarcem la pocainta si atunci vom vedea mila lui Dumnezeu. Si pe cei care au vedenii si le primesc cu credinta ii rog sa inteleaga ca din pricina asta apare in ei mandria si impreuna cu ea dulceata slavei desarte in care nu poate vietui duhul smerit al pocaintei. Si aici este primejdia, pentru ca e cu neputinta sa-i invingi pe vrajmasi fara sa ai smerenie.

Eu insumi am fost amagit de doua ori. Prima oara, vrajmasul mi-a aratat lumina si cugetul mi-a zis: "Primeste-o, este har!". A doua oara, am avut o vedenie si era sa pier din cauza ei. La sfarsitul unei privegheri, cand au inceput sa cante "Toata suflarea sa laude pe Domnul", am auzit cum imparatul David canta in ceruri laudele lui Dumnezeu. Stateam in strana si mi s-a parut ca nu exista nici acoperis, nici turla si ca vad cerurile deschise. Am povestit aceasta vedenie la patru persoane duhovnicesti, dar nici unul nu mi-a spus ca am fost inselat de vrajmas. Iar eu ma gandeam ca diavolii nu pot sa-L laude pe Dumnezeu si, prin urmare, aceasta vedenie nu este de la vrajmas. Dar ma razboia amagirea slavei desarte si am inceput iarasi sa vad diavoli. Atunci am inteles ca am fost inselat si le-am marturisit pe toate duhovnicului, cerandu-i sa se roage pentru mine. Si datorita rugaciunilor lui am fost salvat si pururea il rog pe Dumnezeu sa-mi daruiasca duhul smereniei.

Si daca m-ar intreba cineva ce daruri vrei de la Dumnezeu, i-as raspunde: duhul smereniei, care il multumeste pe Domnul mai mult decat toate. Fecioara Maria a devenit Nascatoare de Dumnezeu datorita smereniei ei si este laudata in cer si pe pamant mai mult decat toti. Ea s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu: " Iata roaba Domnului" (Luca 1,38). Si noi suntem datori sa-i urmam Sfintei Fecioare.

De doua ori am fost amagit. Prima oara a fost la inceput si eram neincercat, tanar ucenic si Domnul m-a milostivit degraba. A doua oara insa, a fost de vina mandria si am suferit mai mult pana sa ma vindece Domnul, cu rugaciunile duhovnicului meu. Amagirea s-a intamplat dupa o vedenie pe care am primit-o. La patru persoane duhovnicesti am povestit acea vedenie si nici unul din ei nu mi-a spus ca vedenia provenea de la vrajmasul si dupa aceea ma razboia amagirea slavei desarte. Cu timpul insa, am inteles singur greseala mea intrucat diavolii au inceput din nou sa mi se arate nu numai noaptea, dar si pe parcursul zilei. Sufletul ii vedea, dar nu se temea, pentru ca simteam alaturi de mine mila lui Dumnezeu. Si in felul asta am suferit multe din partea diavolilor. Si daca Domnul nu mi-ar fi dat sa-L cunosc prin Duhul Sfant, si daca nu m-ar fi ajutat Prea Sfanta si Buna Fecioara, atunci as fi deznadajduit de mantuirea mea. Insa acum, sufletul meu nadajduieste neclintit in mila lui Dumnezeu, cu toate ca prin lucrarile ce le-am facut merit sa fiu schingiuit si pe pamant, si in iad.

Pentru mult timp nu puteam sa inteleg ce mi se intampla. Ma gandeam: "Eu nu judec pe nimeni, gandurile urate le alung, fac ascultare cu grija, mananc cu cumpatare, ma rog neincetat... De ce deci prefera diavolii sa stea pe langa mine? intelegeam ca ma aflu pe o cale gresita, dar nu puteam pricepe cauza. Cand ma rugam, diavolii dispareau pentru o vreme, dar dupa aceea iarasi reveneau. Pentru mult timp, sufletul meu s-a aflat in aceasta agonie. Am vorbit despre aceasta catorva parinti batrani; ei taceau si eu ramaneam nedumerit.

Intr-o noapte stateam in chilia mea si, iata, chilia s-a umplut de diavoli. M-am rugat fierbinte, Domnul i-a izgonit, dar au venit inapoi. Atunci m-am ridicat sa fac cateva metanii in fata icoanelor, dar diavolii m-au inconjurat si unul statea inaintea mea astfel, incat nu puteam sa fac metanii la icoane, caci ar fi parut ca ma inchin in fata lui.
Atunci m-am ridicat si am zis:
-Doamne, Tu vezi cum vreau sa ma rog la Tine cu mintea curata, dar diavolii nu ma lasa. Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa plece de la mine?
Si Domnul a raspuns in sufletul meu:
- Asa ii razboiesc diavolii pe cei mandri.
Am zis:
- Doamne, Tu esti milostiv, sufletul meu Te cunoaste; spune-mi ce trebuie sa fac pentru ca inima mea sa se smereasca? Si Domnul mi-a raspuns in suflet:
- Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!

Asta este Sfanta Traditie Ortodoxa a Sfintilor Parinti. Aveti voi asa ceva?

Haideti sa luam versetul in context. Putem lua chiar in contextul Bibliei.

Din versetele postate de dvs., se vede cum apostolul Pavel vrea sa arate cat de lipsiti de importanta sunt ei ca oameni in comparatie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau. "Sa invatati din pilda noastra, SA NU TRECETI PESTE CE E SCRIS".

Pentru zilele noastre, apostolul Pavel ne invata sa nu ne falim cu anumiti oameni. Lucrarea este a lui Dumnezeu iar oamenii sunt doar simpli lucratori.

Nu avem. Avem, in schimb Sfanta Scriptura.

Litera (Bibliei) ucide, iar Duhul face viu. Noi avem exemple vii de Sfinti traitori cu viata sfanta care au ajuns prin implinirea cuvintelor Mantuitorului ,,cine vrea sa fie desavarsit sa vanda averea sa si s-o imparta saracilor, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.,, la adancul smereniei dupa exemplul Lui. Acestia sunt calugarii si pusnicii ortodocsi.

Si eu care credeam ca Litera Bibliei e plina de Duhul Sfant.

Interesant este ca si dvs., dupa ce faceti acea afirmatie referitoare la Litera Bibliei, dati un citat din Biblie, din inataturile Mantuitorului. Acuma lamuriti-ma, sunt invataturile Mantuitorului, pe care le gasim numai in Sfanta Scriptura, pline de Duhul Sfant sau nu sunt?

Marele actor rus, Alexandr Rostovtev, de la Teatrul Mare din Moscova,pe vremea comunismului poststalinist, trebuia sa joace intr-o piesa batjocoritoare la adresa credintei crestine. Trebuia sa citesca, pe scena, vre-o doua versete din Predica de pe Munte, a Mantuitorului. Apoi, plictisit, trebuia sa arunce Biblia si sa strige "Vreau fracul si jobenul" si sa plece la cafenea. Pe cand recita cuvintele "ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati...", un tremur i-a cuprins glasul si nu s-a mai putut opri sa citeasca mai departe, cu glas tare, Cuvintele Matuitorului. Scurtez povestirea. Inainte sa cada cortina si sa navaleasca KGB-istii peste el, Rostovtev a strigat din rasputeri: "Doamne, ai mila si de mine cand vei veni in Imparatia Ta!"

Ele sunt pline de Duhul Sfant, ceea ce nu presupune in mod automat ca si cel ce citeste si se apuca sa le interpreteze dupa minte lui, se umple de Duhul Sfant mai ales daca ii lipseste smerenia, cum se intampla in cazul tau. Insusi faptul ca eviti sa intri pe topicul ,,Talcuirea Sfintei Scripturi,, dovedeste ca putina constiinta care o mai ai te mustra pentru faptul ca nu ai dreptul sa talcuiesti Biblia dupa mintea ta asa cum spune Sf Ap Petru:20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia; (2Petru 1,20)

Insusi faptul ca nu am mai intrat pe acel topic dovedeste ca nu mai vreau sa intru. Cauza: cum vreti sa va raspund la cele cateva articole kilometrice pe care le-ati postat (prin copiere). As putea sa postez si eu o sumedenie de articole. Si, ce ar iesi. Orice, numai discutie pe forum nu.

Referitor la versetul din 1 Petru 1:20. Mie imi place sa-mi talcuiasca proorociile insusi Mantuitorul sau Sfintii Apostoli. Si aceste talcuiri se gasesc chiar in Sfanta Scriptura. Trebuie doar sa te rogi la Bunul Dumnezeu sa ti le descopere si sa incepi sa le cauti.

Asa o fi la voi, dupa cum au facut Miller si White asa v-au invatat si pe voi in a talcui dupa mintea fiecaruia Biblia, dar la noi la ortodocsi ca sa te lumineze Sfantul Duh pentru a talcui corect Sfanta Scriptura, trebuie mai intai sa te lepezi de toate patimile, mai ales de mandrie si asta au facut-o Sfintii Parinti.

Domnul Iisus Hristos este Cuvantul intrupat(Ioan 1:14). Sfanta Scriptura este Cuvantul scris. Asa cum Domnul Iisus Hristos a vorbit direct pacatosilor la fel le vorbeste si Cuvantul scris, Sfanta Scriptura.

Putem asculta si talcuirile Sfintilor Parinti. Eu ascult de talcuirile Sfintilor Apostoli Pavel, Petru, Iacov etc. si mai ales de talcuirile facute de Insusi Mantuitorul.

Mantuitorul a dat puterea de a invata sfintilor si pastorilor si apostolilor (Matei, 28, 20), iar nu multimilor. Apostolii erau trimisi de Hristos ca sa invete (si sa savarseasca Tainele. Iar Sfantul apostol spune: "Cum vor propovadui, daca nu vor fi trimisi?" (Rom., 10, 15). Cine i-a trimis pe Miller si sotii White sa propovaduiasca (si pe tine impreuna cu toti ai tai) Sfantul Pavel incredinteaza episcopului Timotei, din Efes, sarcina de a invata in Biserica, si nu tuturor credinciosilor din Efes. Acelasi apostol spune corintenilor: "Oare toti sunteti apostoli, oare toti sunteti invatatori?" (I Cor., 12, 19). Acelasi apostol spune despre episcop, preot si diacon ca trebuie sa fie destoinici a invata pe altii (I Tim., 3, 2; Tit, 1, 9). Nu spune insa acelasi lucru despre toti credinciosii.
Cum poti tu sa talcuiesti pe Sf Pavel cand iata ce arata marele apostol Petru in epistola sa, cand, referindu-se la epistolele marelui apostol Pavel, zice ca in ele sunt unele lucruri "anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16). De unde atata mandrie sa te crezi mai destept decat un Apostol?