Daca ai fi intr-o padure cu ajutorul unei lanterne ai putea lumina si deci cunoaste doar o parte (extraordinar de mica in raport cu intreaga padure, intreaga tara in care e acea padure..intreg universul) Stiinta a ajuns la a-si recunoaste limita si infinitatea a ceea ce nu poate fi cunoascut. Tot ceea ce nu poate fi cunoscut noi numim Dumnezeu (inteligenta etc). Este ca si cum ai descoperi un tablou extraordinar de frumos pictat si ai crede ca de fapt aparitia lui se datoreaza intamplarii in care s-au combinat diversi atomi sau a evolutiei aceste combinatii primare.

Fiecare din constantele universului descoperite (si se pare ca sunt foarte multe) daca ar fi fost mai mici sau mai mari universul nu ar fi fost posibil. Singura combinatie a posibilitatii de existenta a universului este a acestor constante iar sansa ca ele sa fie intampaltoare ......

Ceea ce putem spune despre Dumnezeu este ca nu poate fi cunoscut ci doar relevat. Stiintific nu s-a putut demonstra cum functioneaza telepatia etc dar ea se manifesta. Argumentul ca ceva ce nu poate fi demonstrat nu exista mi se pare chiar pueril, Foarte multe lucruri sunt in curs de descoperire si ele nu exista din momentul descoperii lor ci au existat dintotdeauna doar ca acum e momentul cand avem lanterna potrivita ca sa le vedem Crezi ca adnu-l nu exista in eveul mediu? Dar oamenii nici nu se gandeau la acea vreme ca ar putea sa existe. Doar cand printr-o anumita cale ajungi sa descoperi ceva nou te gandesti sa dai un nume acelui ceva. La inceput nu te gandesti sa cauti sa descoperi rodiul spre exemplu ci cauti altceva si dand peste un mineral necunoscut il denumesti astfel.

Pare cum a aparut ideea de Dumnezeu? Caci ceva au descoperit niste oameni siau inventat acest cuvant Dumnezeu pentru a descrie acel ceva. Existenta nimanui nu depinde de capacitatea noastra de a-i demonstra existenta (indiferent ca e animal, planta sau ceva ce nu poate fi incadrat in nimic) Se spune ca harta nu e tot una cu teritoriul (harta e doar ce am reusit noi sa cunoastem).

Eu nu m-am bazat pe argumentul acesta ci era o ofensiva la adresa D-voastra (sau cea a colegilor D-voastra) de a cere sa demonstrez inexistenta lui Dumnezeu.Ma bucur ca ati inteles perfect ce am vrut sa zic:).Ca sa te fac sa intelegi mai usor o dau si eu in analogii: Eu iti cer sa demonstrezi ca 3+2 nu este 6. Cum este mai bine sa procedez? Sa iau pe fiecare in parte sa adun 3+1 , +2 +4 +5 si tot asha sa iau pe rand toate numerele din multimea nr-elor complexe? Ar dura o vesnicie sa ma gandesc asha si din aceasta cauza nu se procedeaza asha dpdv stiintific(in anumite cazuri!).Cel mai simplu si mai logic este sa spun ca 3+3=6.
P.S. Presimt ca in curand o sa-mi pierd rabdarea...

daca luam ca axioma ca x exista/ nu exista daca putem demonstra acest lucru atunci in acest context Dumnezeu nu exista. Doar daca acceptam ca ceva poate exista desi nu -i putem demonstra exstenta atunci putem lua in considerare posibilitatea existentei lui Dumnezeu

Prin urmare cred ca intrebarea ramane daca pentru tine ramane valabila ideea ca demonstratia valideaza existenta.

E adevarat ca stiintific se merge pe a demonsra ca ceva exista si a nu putea demonstra ca exista are rezultat ca nu exista si ca nu se porneste de la a demonstra inexistenta

Insasi existenta noastra si a tot ce ne inconjoara deriva din Dumnezeire. Existenta lui Dumnezeu nu se demonstreaza nici matematic, nici stintific , nici filozofic si mai ales pe un forum. Existenta lui Dumnezeu si tainele de nepatruns ale Lui nu se fac prin vorbe sau simple dispute de multe ori puerile. Fiecare-n parte poate sa-l descopere, sa-l simta pe EL, inlauntrul lui , prin rugaciune, smerenie si meditatie. Dumnezeu este peste nimicimea noastra si a gindiri noastre limitate in spatiu si timp. A demonstra ceva dupa sabloanele simple si ridicole uneori a orcarei demonstrati , devine o simpla pierdere de timp. Pe DUMNEZEU il vezi cu "ochii" minti si il simti cu sufletul , atunci cind cu adevarat vrei sa-l vezi si sa-L simti. DUMNEZEU nu are nevoie de demonstratiile noastre pentru a fi confirmata sau infirmata existenta LUI .

Re:
Cristiboss56

Parerea mea cu privire la ateism, sau alte religii...?
In primul rand, nu eu am facut randuirea, religiilor....
Recunosc ca religii de baza, Crestinortodocsi, Catolici, muslimii, budistii si evreii.
Ori care alte surogate si secte aparute fiinnd numai parodii.(Jahovas vitne, si tot cei comrecial...)
Eu, sant protestant.
Referitor la ateism, trebuie sa recunosc ca in definitia mea, inseamna a nu a avea o credinta, in general, in dre-un duh sfant, fie acesta ori cine sau numinduse cumva...
Neam de neamul meu, nu am fost membrii de partid sau UTC-sti....
Nu prea am intalnit ateisti la viata mea, ca sa pot sa-mi formez o imagine clara asupra ceea ce inseamna sa fii ateu, dar... banuiesc ca fara credinta in ceva care sa-ti dea speranta sau inbold in a trece prin viata...
So.... este prematur sa ma exprim, fara a fii documentat... si numai sa fac comentarii filozofice....lipsite de grund sau essenta...

Kontroversielll, raspunsul tau e decent, fata de al altora, care arunca cu noroi in atei, doar din placerea asta umana de a murdari, a urâ si a umili pe celalalt. E pacat ca cei mai multi au ales calea asta, insa asa arata realitatea si trebuie sa ne impacam cu ea. Nu rareori mi s-a intamplat sa fiu intrebata de religia proprie, si ca urmare a raspunsului ca sunt de traditie ortodoxa insa nu cred in supranatural, sa fiu tratata urat sau cu adversitate. DOAR pentru atat lucru! E ca si cum ai avea pretentia sa cunosti un om, calitatile lui, prin cunoasterea unei simple trasaturi ale personalitatii sale. Inutil sa spun ca sunt si au fost multi atei care s-au dovedit oameni valorosi si integrii,utili comunitatii lor si omenirii intregi. Unii uita prea des acest lucru elementar, anume ca suntem inainte de a fi credinciosi sau atei, oameni. Si ne datoram respect reciproc.

Axiomele ca si postulatele, nu dau cont de realitate, ci eventual raspund de constructia unui sistem coerent. A pretinde ca avem o axioma care zice ca Dumnezeu exista, sau ca Dumnezeu nu exista, echivaleaza cu a ne limita la a dovedi corenta interna a unui astfel de sistem de idei, nu si conformitatea cu realitatea a acestuia, tot asa cum existe sisteme bazate pe postulate, care sunt perfect corerente logic, dar care n-au corespondent in realitate.

Dumnezeul pe care il simtim inlauntrul nostru, stiintele ne spun ca este simplu creatia mintii noastre. Ce am dori ar fi nu sa gasim doar acest Dumnezeu, ci unul obiectiv, extern, care nu dispare odata cu creierul nostru, si care se manifesta si altundeva decat in imaginatia noastra. Nimeni nu contesta ca Dumnezeu din mintea noastra exista si ca este util psihologic vorbind, ce se contesta este existenta obiectiva a zeilor care umplu capsoarele oamenilor . . . Un zeu din mintea noastra ne poate ajuta sa trecem senini peste momentele grele, dar el nu ne poate da viata vesnica, si nici nu poate face ca tot ce se intampla in jurul nostru sa aiba un sens moral. Ori oamenii, ma rog, anumiti oameni, asta ar dori . . .

Daca "Dumnezeu" despre care vorbesti este Dumnezeu din crestinism, se poate demonstra ca el nu exista, si asta apeland la istoria religiilor si la istorie in general, care ne descrie geneza si filiatia acestei idei, a celor mai multe dintre faptele si ideile acestui dumnezeu.

Daca vrei ca Dzeu sa existe crezi ca exista, daca nu nu vei crede ca exista. Odata ce dispare nevoia vezi ca nu ai cum sa sti daca exista sau nu...si poate ca de fapt conteaza la fel de mult cat conteaza daca exista un vecin de la 8.