-crezi ca daca ai gasit un fragment din Eminescu ai rezolvat problema eminesciana ?
-au studiat destui toata opera lui (10000 de pagini) si inca mai au de patruns multe,de inteles multe...
-eu nu cred ca a fost ateu din contra a fost ortodox

Legăturile familiei Eminescu cu Biserica şi Ortodoxia: http://ziarullumina.ro/documentar/le...a-si-ortodoxia



Tot cercetătorul Nae Georgescu vorbeşte într-unul din studiile sale despre un episod mai puţin cunoscut de lume din viaţa lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creştină a poetului şi primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamţ de Sfinţii Mihail şi Gavriil, unde a cerut să fie spovedit şi împărtăşit de preot. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron şi citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă preotul: "Pe ziua de Sfinţii Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo Ion Gheorghiţă, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-au sărutat mâna şi mi-au spus: Părinte, Să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mânăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi…" Aici textul se întrerupe pentru că pagina următoare a cărţii de rugăciuni pe care îşi făcuse însemnarea preotul s-a pierdut. Au rămas vii în schimb ecourile vibrante ale trăirilor din mănăstire ale poetului în sonetul "Răsai asupra mea", de pe la 1879, din zona manuscris a cunoscutei "Rugăciuni", cum spune Nae Georgescu: "Răsai asupra mea, lumină lină,/ Caân visul meu ceresc dâodinioară…"

„istoria omenirii este desfășurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”. Eminescu

“aproape de două mii de ani ni se predică să ne iubim, noi ne sfâşiem (…). În loc de a urma prescripţiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca şi omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea Lui, s-aşterne la pământ în nevoi mari şi cerşeşte scăpare”
“Cum suntem vrednici a lua facerile Tale de bine? Că Tu eşti dirept, noi nedirepţi; Tu iubeşti, noi vrăjmăşuim; Tu eşti îndurat, noi neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori! (…)

Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi şi, cât este despre gândul şi viaţa noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte Judecătoriule! Dar… îndurării cei nebiruite şi bunătăţii cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni Stăpâne!” (M. Eminescu, “Paştele”, în ziarul “Timpul” din 16 aprilie anul 1878).

“Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele.(…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, “Timpul”, în “Opere”, Vol 13. pp. 168-169)

Mihai Eminescu in viziunea Bisericii: http://www.crestinortodox.ro/religie...ii-128476.html

"Legatura dintre Biserica Ortodoxa si neamul romanesc Mihai Eminescu o considera a fi fundamentala pentru dainuirea in istorie a poporului din care si el facea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut in dezvoltarea culturii si identitatii nationale este incontestabil si aceasta pentru ca "Biserica rasariteana e de optsprezece sute de ani pastratoarea elementului latin de langa Dunare. Ea a stabilit si unificat limba noastra intr-un mod atat de admirabil, incat suntem singurul popor fara dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de inghitirea prin poloni, unguri, tatari si turci, ea este inca astazi singura arma de aparare si singurul sprijin al milioanelor de romani cari traiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea si ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal si orice i-o veni in minte, dar numai roman nu e" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1989, p. 187).

Mulţumiri pentru postare!

Eminescu a fost si ramane un geniu
 

eminescu a fost otravit cu mercur..
A scris enorm de mult la anumite publicatii.
Poezii patriotice
de cele 10 poieziile pornografice a-ti auzit?
De spovedania lui eminescu a-ti auzit?
Sunt opere literare.

Acum cativa ani, in curtea unei biserici, am vazut bustul lui Mihai Eminescu.In acea vreme, si ceva timp dupa, am avut totusi un sentiment de neintelegere.

Incontestabil a fost un OM, o fiinta de o sensibilitate deosebita, despre vastitatea si profunzimea operei dansului nu comentez, pentru ca nu sunt in masura sa fac asta(sunt prea mica).Cand am citit-la sfasitul unei carti despre viata Poetului- ca Veronica Micle s-a sinucis in chilia manastirii Voronet, am plans cu sughituri( fara exagerare).

Totusi, pe alocuri continui sa nu inteleg.Nu judec, sunt si eu ca si dansul, si ca toata lumea, cu bune si cu rele.Nici un om nu e perfect.Totusi, stiu ca nu a trait ca si crestin practicant, ca sa fie luat ca punct de reper de tinerii crestini.Ca si domnul Ion Creanga, care era fiu de preot, din cate stiu.A fost o fire foarte romantica(romantismul exacerbat in crestinism, nu e vazut ca slabiciune?), chiar si in multe scrieri de-ale dansului evidentiindu-se senzualitatea.Stiu ca a dus o viata boema, pana la sfarsitul vietii, care poate i l-a si grabit.Nu vreau sa comentez prea multe , pentru a nu sminti si alti cititori mai tineri.Sunt fapte cunoscute si relatate de contemporanii dansului.Nu cinteaza trecutul cu greselile lui.Am inteles ca se iarta orice pacat.Dar sa fie o pocainta urmata de respectarea randuielilor bisericesti.Si eu nu stiu ca marele nostru Poet sa fi urmat acesti pasi...

Ceea ce vreau sa zic, e ca nu inteleg de ce dat drept model ca si crestin, neducand o viata conform acestor principii.Stiu ca a vorbit mult si fumos despre crestinism, dar nu s-a raportat concret, faptic, la valorile acestuia.Adica, din punctul meu de vedere, se cam bat cap in cap aceste doua aspecte.E ceva de genul: traiesc pana la sfarsit mistuit de patimile lumesti, fara post , rugaciunespovedanie deasa, asa cum ne spun marii parinti duhovnici, ca e obligatoriu pentru mantuire,dar mi se iarta pentru ca reysesc datorita geniulyi sa sadesc dragostea fata de frumos si poate de Dumnezeu, in inimile oamenilor?Personal, mi-ar placea sa fie ada: oameni, care sunt UMANI(scuzati exprimarea nepotrivita), care desi traiesc poate departati de credinta au mila si dragoste fata de semenii lor, sa fie iertati si maintuiti.Dar la biserica ni se spune ca nu se poate.Iata contradictia.Si atunci?

Si stiu a fost un om foarte bland, bun si cu sufletul frumos.Care s-ar fi aplecat cu mult mai multa compasiune fata de suferinta umana, decat unii asa zis credinciosi(practicanti ale gesturilor exterioare credintei), dar care dau uneori dovada de o rautate si de o cruzime de te sperii.

Mihai Eminescu a fost ateu.

Sau cel puţin aşa se pare. Şi nu a fost român, a fost sârb, numele lui original fiind Mihail Eminovici, care a fost schimbat de Titu Maiorescu în Mihai Eminescu.

https://www.youtube.com/watch?v=ACR1...utu.be&t=1m47s

Iertare dacă am smintit.

„istoria omenirii este desfășurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”. Eminescu

“aproape de două mii de ani ni se predică să ne iubim, noi ne sfâşiem (…). În loc de a urma prescripţiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca şi omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea Lui, s-aşterne la pământ în nevoi mari şi cerşeşte scăpare”
“Cum suntem vrednici a lua facerile Tale de bine? Că Tu eşti dirept, noi nedirepţi; Tu iubeşti, noi vrăjmăşuim; Tu eşti îndurat, noi neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori! (…)

Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi şi, cât este despre gândul şi viaţa noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte Judecătoriule! Dar… îndurării cei nebiruite şi bunătăţii cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni Stăpâne!” (M. Eminescu, “Paştele”, în ziarul “Timpul” din 16 aprilie anul 1878).

“Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele.(…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, “Timpul”, în “Opere”, Vol 13. pp. 168-169)

Alex, dl Ion Creanga a fost preot. Fiu de tarani, a fost dat din marea dorinta a mamei lui la Seminarul Teologic din Falticeni. Pentru a fi acceptat la seminar si-a si luat numele de fata al mamei -Kreanga- pentru ca nu erau acceptati la aceasta scoala decat cei din neam de preoti, iar mama lui avea un frate preot. Dupa terminarea scolii s-a casatorit din interes cu copila unui preot si astfel a ajuns diacon. I se spunea Popa Smantana. Nu suporta membrii clerului considerandu-i profitori. A fost penalizat de superiori deoarece frecventa teatrul, si-a taiat parul, si-a ras barba si avea obiceiul sa traga cu pusca dupa pasari in curtea bisericii. A fost parasit de sotie, copilul ramanandu-i in grija. In timp a renuntat la preotie si a ramas doar invatator; am inteles ca a fost un excelent pedagog. Dupa moartea parintilor sai, i-a luat in grija si pe fratii mai mici.
Prietenia dintre el si Eminescu a fost extrem de stransa, avand unul fata de celalalt o admiratie deosebita.

Despre Eminescu stiu ca a avut 4 matusi calugarite iar in copilarie statea saptamani intregi cu ele la manastire. 3 dintre mătusile lui - surorile mamei lui-, monahiile Olimpiada, Fevronia și Sofia au fost trecute în Patericul Românesc

"Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine."
Mihai Eminescu

"Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e."
Mihai Eminescu

http://citateortodoxe.ro/autor/mihai-eminescu

http://www.mihaieminescu.eu/

http://mihai-eminescu.ro/

Scuze, l-am confundat cu un alt scriitor.Ca am avut destul de multi scriitori si poeti cu parinti preoti.

Fac o completare.In postarile de mai sus, incerc doar sa inteleg contradictiile lumii noastre.Nu e treaba mea, ce viata a dus fiecare si nu asta era ideea.Am ajuns la concluzia, ca lucrurile stau asa de rau pentru noi, crestinii, pentru ca exista o credinta de suprafata, mai mult teoretica, si mai putin faptica.La teorie, majoritatea suntem toba de carte(vorbesc in general, rog sa nu se simta nimeni lezat),de cunostinte etc, insa la practica e mai greu...Adica, din punctul meu de vedere, mai potrivit ar fi de dat ca model enoriasilor- un tata umil de familie- care a vorbit mai putin toata viata, fara prea multa scoala- dar care a muncit din greu si care a crescut 16 copii si care a respectat cat a putut de mult canoanele bisericesti etc..Adica daca modelele noastre erau altele, `poate si lumea noastra arata astazi altfel.Repet, din punct de vedere crestineste, atat.In rest nu contest/comentez calitatile poetice, umane etc ale nimanui.