Istorioară despre puterea „Rugăciunii lui Iisus”

Un frate, lucrător al rugăciunii mintii si a inimii, rugându-se a avut următoarea vedenie: «A văzut cu mintea sa că se află în Iad, în Tartar, acolo unde este locuinta tuturor demonilor. Acolo a văzut o cetate foarte mare, care era plină de întuneric foarte gros si aproape pipăibil, despre care, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Acolo va fi întunericul cel din afară”, deoarece nici o rază de lumină nu pătrunde acolo. Acolo a hotărât Domnul să locuiască demonii, în vecii vecilor. Iar portile acestor cetăti erau mari si puternice, fiind păzite de câtiva demoni înfricosători de urâti. Înăuntrul cetătii locuiau demoni fără de număr. Unii dintre ei ieseau din cetate, iar altii intrau, ca albinele în stup.

Fratele stătea lângă drum. Era aplecat, fruntea lui sprijinindu-se pe genunchi, trupul lui fiind arcuit ca un pod, iar pieptul lui adâncit ca o boltă.

Astfel stând, fratele spunea cu durere, din inimă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul”. Spunând astfel rugăciunea, la fiecare rugăciune a sa, iesea din gura lui o flacără de foc imaterială, care se îndrepta către un demon si-l ardea, încât demonul rămânea pe loc ca „un bustean”. Spunând mai departe rugăciunea, alt demon era ars de para de foc ce iesea din gura lui. Rugându-se fratele astfel mai mult timp, a reusit cu Darul lui Dumnezeu să ardă mai multi demoni, care stăteau în fata portilor iadului.

Demonii, care se aflau înăuntrul cetătii, vedeau că dispar demoni, vedeau si sabia de foc a „Rugăciunii lui Iisus”, care îi nimicea, dar de unde venea aceasta nu puteau afla, pentru că numele lui Dumnezeu îi ametea, precum ameteste fumul albinele.

Atunci, au mers si au spus cele întâmplate împăratului lor, Satana, care aflând de nenorocire, s-a tulburat foarte, dar se temea să iasă din cetate, pentru a nu fi ars si el. A scos, însă, capul său necurat afară din cetate, pentru a vedea ce se întâmplă si de unde vine sabia de foc. În acele clipe, flacăra de foc a rugăciunii l-a atins în fată, arzându-l. Atunci, s-a retras repede înăuntru, închizând portile Iadului.

Iar fratele, venindu-si în fire si cugetând la cele întâmplate, se bucura de nimicirea demonilor, slăvind si multumind Domnului nostru Iisus Hristos, care a dat atâta har si putere celor care îl iubesc din tot sufletul si îl cheamă din adâncul inimii în ajutor.

despre Rugaciunea lui Iisus - carte format html
http://www.rugulaprins.go.ro/

Această rugăciune scurtă trebuie repetată fără incetare spre a absorbi gândurile misticului şi a le instrăina de orice tentaţie. Sfântul Nichifor susţinea că ţelul vieţii spirituale este să ia cunoştinţă de tainele " comorii ascunse in inimă", care e " lăcaşul lui Dumnezeu". Această unire se face "coborând" prin intermediul respiraţiei, mintea in inimă. Prin aceasta , inima se pune in armonie cu milostivirea Mântuitorului. Invocarea numelui lui Iisus este calea cea mai simplă a rugăciunii neâncetate. Repetată , adesea de o inimă plină de "smerită atenţie", ea nu se pierde intr-un şuvoi de cuvinte, ci păstrează cuvântul ce duce rod intru răbdare.
Aşa cum ne araţă Sf. Ioan Scărarul, Nichifor şi Grigore Palama, Rugăciunea Inimii, este cu putinţă in orice clipă, pentru că nu este o ocupaţie alături de oricare alta, ci unica ocupaţie , " aceea de a-L iubi pe Dumnezeu, Care insufleţeşte şi transfigurează orice acţiune intru Iisus Hristos."

toti vorbiti despre aceasta rugaciune..
si dupa parerea mea denuimrea ei este foarte prost pusa in comparatie cu rugaciunea!
cand zicem de ex rugaciunea sf efrem sirul ne referim la rugaciunea care acest sf o zicea.
dar cand zicem rugaciunea lui Iisus..Iisus are nevoie sa se roage de cineva??
NU!
mai degrab rugaciunea catre Iisus sau rugaciunea inimii..ca aceasta denumire e foarte prost pusa!

Dragul meu Ioan de pus nu o punem noi , ci Sfinţii Părinţi . Răsfoieşte dragul meu cele lasate de Ei, răsfoieşte din cele lăsate de Părintele Cleopa , etc. Mai răsfoieşte Dicţionarul Enciclopedic de cunoştinte religioase al Prof. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte. Hai, că te-am incărcat prea mult pentru săptamâna viitoare , pentru lecturi particulare. Mai vorbim ! Spor . . .

....+
 

...Zbornicul... Pelerinul rus... Vedere Duhovniceasca (de un sihastru anonim din Sf.Munte)... si TOATE PATERICELE...

Mulţumim frumos Geo !

calea rugaciunii launtrice
 

"Manualul isihiei" sau "Calea rugaciunii launtrice" - scris de Vladica Antonie Marturisitorul - pune accent nu numai pe tehnica prin care se poate dobandi aceasta rugaciune,ci arata ispitele cu care ne confruntam si felul in care pot fi ele depasite.Este,mai degraba sfatul pe care ni-l da acel duhovnic incercat si care cunoaste lucrarea rugaciunii.
Pentru ca Parintele insusi a trait prin si pentru rugaciune,a scris acest manual practic la rugamintile fiilor sai duhovnicesti la finele anilor '50 (Rusia).

De putina vreme incerc sa zic si eu cat de mult pot rugaciunea lui Iisus Hristos in gandul meu, patesc de exemplu sa rostesc rugaciunea de cateva ori, dar dupaia parca uit o perioada si dupa aceea iar imi amintesc....rugaciunea nu trebuie spusa mecanic, nu?

cand iti aduci aminte de Dumnezeu, INMULTESTE rugaciunea ta, ca atunci cand vei uita tu pe Dumnezeu, El sa isi aduca aminte de tine! (Sf.Marcu Ascetul, Filocalia 1)

Da, e vorba de imprăştierea minţii, ce multora se-ntâmplă. Puterea de concentrare este strâns legată de starea sufletească, de curăţenia vieţuirii noastre. Cu multă răbdare, dragoste şi inţelegere , toate vor merge pe făgaşul normal.