apostolii despre iubirea duhovnicească (αγάπη- agapē))

dacă pentru înţeleptul Solomon "frica de [COLOR=black]Dumnezeu este începutul înţelepciunii"(Prov 1.7), desăvârşirea înţelepciunii este explicată în prima [/COLOR][COLOR=black]epistolă a lui Ioan 4.18-20: [/COLOR]
[COLOR=black]"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească." [/COLOR]

iar sfântul Pavel spune in prima epistolă către Corinteni:
13.2 "de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."
13.4-8 "Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;"

Romani 13.8-9 "Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea. Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Eu am luat in serios prezenta lui Dumnezeu, si de aceea iau in serios si juramantul facut in fata Sa: "iata fiilor duhovnicesti, prin punerea mainilor pe sfanta evanghelie si pe sfanta cruce, ati savarsit juramant inaintea sfantului altar, ca veti pazi legatura dragostei si a unirii intre voi pana la mormant curata, neintrerupta, dreapta, cinstita si ca nu va veti abate de la datoriile voastre nici unul, urmand ceea ce este placut lui Dumnezeu si oamenilor" (Aghiasmatar, pag 74)

Neintelegerile, rupturile, cred ca vin din faptul ca oamenii nu constientizeaza ca ceea ce fagaduiesc in cadrul cununiei - fagaduiesc in fata lui Dumnezeu.

Cum sa vorbesti de negot in iubire. Aici te daruiesti dezinteresat. Altfel, nu vei avea niciodata sansa sa-l faci pe cel cu care te-ai casatorit sa locuiasca in tine.

Asa este Costel, iubirea nu-i robie , dar poate cea mai frumoasa" robie" e trairea in si prin iubire, o" robie" placuta si de buna voie, dezinteresata, pentru ca acolo unde sunt interese, nici iubire nu poate exista. "Robia" iubirii este cea care ne ajuta sa ne ducem cu demnitate si incredere crucea pana la sfarsit. "Robia"iubirii este cea mai frumoasa si cea mai longeviva intr-o casnicie , ea existand pana in cele din urma clipe. De fapt aceasta este "marea filozofie ,"in care sta , reusita intr-o relatie de lunga durata, este de fapt acea comuniune de care am tot vorbit la alt topic de specialitate.

Asa este, imi cer scuze pentru viteza, citeam simultan si alte carti printre care niste insemnari politice, un jurnal politic de fapt al lui Grigore Gafencu. Neuronii mei au incurcat sinapsele. :71:

re
 

Atat de mult ma bucur cand vad cum priviti problema iubirii dintre soti,incat imi dati speranta sa merg mai departe,chiar daca eu nu ma pot bucura de dragostea sotului,desi este un om care slujeste Domnului.(diacon).El sustine ca m-a iubit pana m-am imbolnavit,si acum traiesc sg,cu parintii,desi nu suntem divortati(pt profesia lui).
Ati vorbit despre rabdare in casnicie,eu tot rabd de 2 ani si ceva si tot nu se intampla nici o schimbare in bine.Se schimba ceva,el va fi caterisit peste catva timp,dar cu mine cum ramane.....tin la el in continuare?Crezi ca mai merita sa rabzi?Rabd boala care este f.grea(cancer tesut limfatic),violenta etc.....dar nu platesc un pret prea scump?
Scuze daca deranjez cu mesajul meu,si ma bucur mult,repet, ca mai exista si altfel de persoane care gandesc CRESTIN.

Asumarea suferintei ca mijloc de unire cu Hristos, ca mijloc de curatire de pacate, ca plata a pacatelor, cat si impreuna slavirea si lauda lui Dumnezeu, duc pe crestin la sfintenie!!! Rbdarea in suferinta si DRAGOSTEA pt cel "bolnav" (spiritual) nu fac altceva decat sa atraga Harul lui DUmnezeu cu imbelsugare! Daca fratia ta, erai o fire slaba si fara Harul si Puterea lui DUmnezeu, NU rezistai cei doi ani si jumatate... Divortul??? este "arma" lasilor!!! Daca nu e caz de erezie sau preacurvie! Dar si CRUCEA asta cine si-o asuma din DRAGOSTE pt Dumnezeu si aproapele, si nu va divorta si va STARUI IN RUGACIUNE SI LACRIMI PT IERTAREA PACATELOR sale insesi, apoi pt RABDAREA in suferinta, si DARUIREA DRAGOSTEI pt aproapele sau, VA DOBANDI CUNUNA MANTUIRII si a MUCENICIEI!!! Caci cel ce va rabda pana la sfarsit SEVA MANTUI!!!!
Sora mea, nu te teme, IUBESTE-L in continuare, nu baga in seama comportamentul parintelui, arata-i dragostea daruita noua de INSUSI Dumnezeu Iisus Hristos, pe care sfintia sa poate nu a inteles-o! Si striga din toata fiinta, cu mintea, la Maica Domnului, stii cat te va ajuta???
Spunea Pr.PAISIE Aghioritul ca daca noi IN SUFERINTA Slavim pe Dumnezeu, ne aratam cu adevarat CREDINTA ce o avem... Daca nu rabdam si sa Ii multumim pt ce suferim, nu sa scapam de ea, ci sa ii cerem rabdare, avem o credinta falsa... Trebuie sa II multumim lui Dzeu si sa Ii dam SLAVA si asa El ne va trmite indoit harul Sau!!!
Fii Binecuvantata!!!

...completare:
 

...pentru RABDAREA si DRAGOSTEA Fratiei tale fata de Dumnezeu si fata de parintele, IL VA MANTUI SI PE EL DUMNEZEU, numai sa nu deznadajduiesti, ca ne facem de rasul si bucuria dracilor!!!
Fii binecuvantata!!!

Doamne-ajuta!

Draga Mirela,

Fiind sotie de diacon nu cred ca mai este necesar sa-ti confirm ca tot ce-a scris Geo intre postarile noastre este adevarat si bine. As vrea doar sa-ti spun ca Geo iti vorbeste si din propria lui experienta, care i-a validat cu multa durere ca acesta e singurul drum bun. Ingust si greu, dar singurul care duce, daca ai nadejde, la mila lui Dumnezeu.

Intr-o postare mai veche a lui (frate Geo, te rog, nu te supara pentru ca vorbesc despre fratia ta) povesteste momente de un dramatism rar din trecutul familiei sale. Gasesti aici mai mult decat am spune noi in sute de pagini:

http://www.crestinortodox.ro/forumac...?t=4719&page=5

As vrea sa te pot ajuta, efectiv, cu mai mult dar, deocamdata, nu pot decat sa ma rog si eu pentru tine si sotul tau. Sa fii convinsa ca sunt si eu, un pacatos, alaturi de tine si de sotul tau, cu credinta ca "dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu" (Parintele Arsenie Boca).

Doamne-ajuta!

Mirela
 

Sunt alaturi de tine , imi pare rau ca treci prin asa grea incercare.Te rog sa fii incredintata ca Domnul nostru Iisus Hristos stie ce-i cu tine ,te asculta cand te rogi Lui si te intelege mai bine ca oricine -spune-i Lui tot ce- ai vrea sa ne spui noua ,vorbeste zi-noapte cu El ,tot necazul tau ,descarca-ti sufletul de toata amaraciunea si deznadejdea ,roaga-te Tatalui cu toata credinta pana iti simti sufletul usor si apoi ia-o de la capat ..!Vindeca-ti sufletul Mirela ,lasa in voia Tatalui tot si boala si sot ! ;daca toate astea le-ai facut staruie cu nadejde si nu te mai intreba [COLOR=red]dar cu mine cum ramane?[/COLOR][COLOR=#000000] Va fi bine ,Mirela ! Dumnezeu sa te ajute . :6::6::6:[/COLOR]

raspuns
 

Recunosc ca boala de care sufar m-a adus mai aproape de Dumnezeu,ma rog sa-mi dea rabdare in suferinta in continuare.Insa un lucru ma doare cel mai mult,din cauza violentei am pierdut un dar de la Dumnezeu, un copil,pt care plang si nu mi-l pot scoate din minte cu nici u chip.Il iubesc dar nu-l pot ierta pt acest lucru.Ce sa fac, ma lupt cu chimioterapia, Dumnezeu m-a ajutat sa trec prin cele mai cumplite clipe ale bolii,dar sufletul meu plange!!!!!!.Sincera sa fiu nu stiam de acest forum,fratele meu mi-a spus(este coleg cu tine la aceeasi facultate.Geo)si recunosc ca ma bucur de incurajariile si sfaturile pe care le primesc de la voi.Nu ma pricep sa va scriu cuvinte mari pt ca nu ma reprezinta,dar va doresc tuturor ca Dumnezeu sa va daruiasca multa dragoste si mult spor la tot lucrul bun si folositor.