Îmi aduc aminte că tata îi tot spunea mamei, în momentele în care ea "plângea nedreptatea din lume", respectiv constata că oricât de mult munceşte ea tot nu poate ajunge la nivelul material al unor cunoscuţi, să se uite şi la cei care o duc mai rău decât ea. Poate fi şi asta o soluţie, de început: să învăţăm să mulţumim pentru tot ce avem, fie şi pentru faptul că putea fi mai rău. Există o pildă cu un om sărac care dormea pe o rogojină şi care mulţumea lui Dumnezeu pentru că este sănătos, este liber, nu are grji, are o bucată de pâine să îţi ostoiască foamea...

Contează, cred, şi alegerea greşită a modelelor (un om realizat în carieră, o colegă frumoasă şi super-aranjată etc.). Aşa cum s-a mai spus, dacă aceşti oameni nu au şi iubirea de Dumnezeu şi de semeni, credinţă în Dumnezeu şi alte virtuţi, sunt de fapt săraci şi nu atât de frumoşi.
Să nu uităm că Iisus ne îndeamnă să fim blânzi şi smeriţi cu inima şi ne atrage atenţia că El nu a avut loc unde să-şi pună capul să se odihească (aşa cum păsările cerului au cuiburi iar animalele câmpului, vizuini).

În plus, judecata este la Dumnezeu. El ştie de ce îi dă unuia mai mult şi altuia mai puţin. Mulţi spun că viaţa e nedreaptă, dar nu cred că e aşa, pentru că Domnul "guvernează" cerul şi pământului şi nimic nu se întâmplă fără rost. Dacă putem accepta că totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu, nu ar trebui să fim nefericiţi că nu avem familie, copii, bani, carieră, casă, Ferrari, capră sau mai ştiu eu ce... Bineînţeles că este responsabilitatea noastră cum ne ducem viaţa, şi în mod firesc dacă învăţăm şi muncim şi nu uităm de Dumnezeu, vom avea o viaţă decentă/ frumoasă...

Am observat că febra cumpărăturilor, oricât de scumpe şi frumoase, sau mâncărurile oricât de fine şi de bune nu ne vor aduce atâta bucurie ca iubirea, liniştea sufletească, dăruirea, prietenia, rugăciunea, lectura unei cărţi bune...

Sper că nu m-am aberat prea tare.

O zi bună tuturor!

Eu nu recomand numai daruurea. Asa cum spui, sunt lucruri care nu se pot darui.
Si totusi am sa dau citat binecunoscut nu numai tie: "Yes we can!"
La sfarsitul mesajului tau scrii doua fraze foarte bune si importante despre smerenie.
Smeriti trebuie sa fim toti.
Tu nu realizezi nici acum ca si cel care este invidiat trebuie sa fie smerit. Nu stiu de ce numai pe el ii iei in brate.
Daca el ar fi mai smerit si ar sti sa procedeze, nu ar mai fi loc de invidie.
S-ar putea sa fiu putin utopica aici, idealista. Dar eu asa imi imaginez, ca se poate.
Mai intai am sa-ti povestesc o intamplare de la noi. Poate ca ai sa ma intelegi mai bine.

In ultima vreme se organizeaza in biserica noastra serbarea de Craciun si bineinteles ca nu lipseste nici mosul cu daruri pentru copii.
Bun. S-au facut aceleasi pachete pentru toti copii, din partea bisericii, ca bani nu prea sunt (ceva dulciuri, portocala, nuci).
Totul a fost bine pana in momentul in care primul copil a primit de la mosul in plus si un pachet mare, frumos ambalat. Copil bun, mama la fel. Nu intru in detalii.
Ea, din bucuria momentului pentru copilul ei, nu a realizat ceva si a si indemnat copilul sa-si desfaca pachetul. Lumea a incercat s-o opreasca.
Instantaneu au inceput sa susoteasca parintii si sa vina sa ne intrebe daca mai primesc copiii si altceva in afara de punguta.
Li s-a explicat ca biserica ofera numai pungutele. Cadourile suplimentare vin ori de la parinti, ori se dau numai copiilor care ajuta in altar.
Nu mai spun ca a inceput si incaierarea intre copii pe pachetul cu pricina.

Daca era smerenie si se dadeau separat cadourile mari, era mai bine.

In oricare situatie insirata de tine se poate face ceva, un gest de smerenie care ar putea impiedica sau diminua invidia.

Succes profesional - lucru in echipa la proiecte, smerenia celui care e mai capabil. Pur si simplu stai in banca ta si nu te dai mare), ajutat colegii. Nu mai spun de evitarea unor fapte negative (pile, mobbing etc.) ca sa ajungi la succes.
In mariaj nu poti sa imparti sotul ce-i drept, dar tot asa, smerenie, prietenie.
Din propria experienta am mai observat un lucru: cei care au partener/partenera incep sa se izoleze, giugiuleala in public, nu mai petrec timp cu cei singuri, nu-i mai considera cumva in grup.
Un pic mai smeriti, fara sa arate totul in public si mai ales mentinerea grupului si a prieteniilor (era un cantec: "o dragoste gasesti, dar un prieten greu sa-ti fie alaturi la bine si la rau").

Femeia cu colierele si Ferrari: nu e vorba sa le imparta cu tine, dar smerenie.
Cand este printre ai ei, mai bogati e una, cand e cu altii mai saraci, nu trebuie sa si le arate.
Sau: poate sa-si invite prietenii mai saraci la ea, sa ii ia la plimbare cu masina frumoasa, sa se simta si ei bine macar un moment.

Calitati sufletesti sau fizice deosebite e drept ca nu poti sa imparti cu altul. Dar poti fi mai bun, mai retinut, sa lasi de la tine in favoarea altuia.
Daca esti curtata mai mult pentru ochii tai verzi (ceea ce este cam aiurea totusi), ramai totusi cu prietenele tale, petreceti timp impreuna si poate dintre curtezanii tai, usor, cu finete poti sa impingi si spre alte fete, ca tie nu-ti trebuie decat un singur barbat.

Daca ai in suflet aceste idei, se poate.
Si nue vorba de haiduceala, desi haiducii nu erau rai la vremea respectiva. Faceau un lucru foarte bun.

De multe ori in viata e vorba de sanse inegale. Da, toti capata un job bun. Dar sansele nu sunt aceleasi din start. Fie ca poza nu corespunde, sau unul are alta origine/limba materna, varsta etc..
Unul va avea mereu succes, altul va ramane mereu cu lacrimile si cu lupta.

"Deci,draga Sophia eu tot nu vad vina celui care isi traieste succesul culegand ce a semanat?Ce vina are sa fie invidiat?
De ce se face vinovat?
Si tot nu inteleg cu impartitul merelor?"

Cred ca esti foarte tanara si ai capatat o anumita educatie sau viziune (prin traiul intr-o tara vestica) si nu poti intelege un lucru simplu.

Vezi si pildele din Sf. Evanghelie. Nu e vorba sa nu-ti traiesti succesul culegand roadele. E vorba sa fii smerit (modest), sa imparti si cu altii, sa te bucuri de ele cu altii. Altfel risti sa ramai singur.
Este invidiat. Lumea vede ce are si sunt multi care nu pot avea ca el si le este foame (materiala, sau spirituala).
Dar daca ar fi smerit si ar invita la "cina" lui, n-ar mai fi invidiat.

Si ce nu intelegi la impartitul merelor?
Ca daca daca unuia ii dai si altuia nu, acela din urma va fi trist si va jindui la merele celuilalt? Ori dai tu de la inceput in mod egal, ori da cel care are si celuilalt. Si toata lumea este fericita.

Concluzia - fii modest, ajuta, imparte cat si ce poti, ia oamenii alaturi de tine.
Fii drept.

Sigura ca si cel care invidiaza trebuie sa fie modest si sa nu jinduiasca de la altul.
Spunea cineva aici ca daca nu-ti merge bine sa te uiti in jos, sa vezi pe altii care o duc mai rau. Da, este o solutie.
Totusi nu te ajuta (prea mult). Un medic mi-a spus intr-o zi: "O.K. este bine si frumos, sa te uiti la altii care o duc mai rau, dar pe tine nu te ajuta, nu te face sa-ti fie mai bine. Tu trebuie sa te gandesti la aceia de jos, dar trebuie sa te vindeci pe tine mai intai si sa vezi ca viata este frumoasa, ca se pot face multe si sa te ridici sa lupti."
Dupa ce te-ai vindecat pe tine poti ajuta si pe cel care o duce mai rau.

Simpatica mai esti in cele scrise de tine !
Cum vine asta , draga Sofia , un invidios poate fi smerit , modest , far de pacat . . . ? Atunci , invidia devine dupa tine o virtute ! Nu ?:9:

Si vazand eu,ca tot nu am putut sa-mi cumpar o capra...am decis sa o inlocuiesc cu un substitut de capra...adica un ied...care va deveni...capra in viitor !!!

Intrebare ?
 

De ce in lume exista mult mai multi oameni invidiosi,decat cei care nu sunt, sau sunt prea putin sa conteze ???

Nu ar fi lumea un loc infinit mai bun,numai daca ar disparea acest mobil al actiunilor si gesturilor marsave,care este invidia !!!

Cred ca toate actiunile rele ale istoriei umanitatii,dar si ale indivizilor personal,s-au datorat acestui flagel : invidia !!!

Cat se face oare in invatamantul romanesc ca se se educe impotriva ei ???

Invidia este fiica mai mare a mandriei. Pana nu se smereste omul si pana nu gaseste intru sine macar inceputul dragostei de Dumnezeu si de semeni, va continua sa-l invidieze si sa-l pizmuiasca pe aproapele sau. Pentru ca numai astfel va aprecia cum se cuvine persoana insasi si lucrarea lui Dumnezeu in viata sa, iar nu ceea ce poseda aceasta, adica bunurile (materiale, intelectuale, morale etc.) la care si el ravneste.

Unul din paradoxurile lumii in care traim consta insa in faptul ca in foarte multi dintre noi invidia se naste pentru lucruri oricum zadarnice.

Sa cerem de la Domnul, smerenie, dragoste si intelepciune pentru a birui invidia si lupta cu celelalte pacate si patimi.

Frumos cuvant , Marius , si mult adevar !
Pana nu dobandim smerenia , nu putem vorbi de vindecare , nici in invidie , nici in mandrie , nici in minciuna , si in mai nimic !

Cum pot scapa de invidia celor din jur ?

Prin dobandirea smereniei , care te face imun la asa ceva . Simplu , nu ?
Dar oare cati din noi am dobandit smerenia adevarata , incat sa devenim "nepasatori " fata de cei care ne invidiaza , ne clevetesc , ne vorbesc de rau ? Daca tu sti , te rog sa ne spui !:1:

Cum pot sti asta, din moment ce am intrebat pe altii !