Şi judecata ta e tot un aruncat de piatră ! Nu te transforma în avocatul cuiva sau în acuzatoare şi vei avea tot respectul , prin exemplul tău personal.

Pentru utilizatori, cu drag
 

Adevaratul post este atunci când omul suporta cu rabdare si fara suparare toate atacurile si jignirile, considerând ca le-a meritat pe buna dreptate. Pentru ce? Pentru viata pe care a avut-o în trecut si pentru tineretea usuratica. Mândria noastra este asemenea unei fiare care, daca este atinsa oricât de usor, atunci este gata sa sara si sa-i sfâsie pe toti. Dar este de datoria ta sa o împingi si sa nu o lasi sa iasa. Chiar daca cineva te-a suparat si te-a mâniat si-ti doresti sa-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedeaza altfel si spune-i mândriei tale: „Stai acolo si nu iesi!”. Si-n loc sa-i raspunzi cu brutalitate, tu, dimpotriva, vorbeste-i cu blândete. Astfel se dobândeste smerenia. Aceasta este si mucenicia cea fara de sânge.

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...nei/#more-6881

Sa va fie de folos.

[QUOTE Toate aceste pacate sint unul singur: nu ai respectat poruncile lui Dumnezeu, nu esti smerit destul= mandria.[/quote]

Cand stii ca ESTI destul de smerit? Cum poti sa devii DESTUL de smerit?

Cand stii ca ESTI destul de smerit? Cum poti sa devii DESTUL de smerit?[/quote]

Urmând exemplul dat de Sfinţii Părinţi, ce nimic nu-i tulbura, aveau mintea adunată şi primeau cu bucrie chiar ocara celor din jur. Niciodată nu poţi spune că sunt destul de smerit, pentru că dacă ai face-o , nu eşti smerit nici 1 %. Smerenia se dobândeşte în timp, greu, cu multă credinţă şi nu în ultimul rând cu multă voinţă. Există topice ce au tratat f. bine acest subiect , chiar la acest topic ( se găseşte în istoric ) . Subiectul de faţă este complet altul .

Iarasi ajungi la citate si iar citate...tu chiar ai o problema !
Nu este de mirare cu tendinta aceasta permanenta de-a combate orice parere personala, tu nu ai nimic personal in afara de criticile ce le adresezi, si aici ma refer la nivel teoretic. Bine-nteles, numai Dumnezeu iti cunoaste inima si mintea.

Ok !, am fost rautacioasa si-mi cer scuze, dar, chiar te rog sa nu te mai iei de orice parere personala, respecta oamenii asa cum sunt, fiindca Dumnezeu nu cere sa gandeasca toti la fel, ce ar fi fost lumea sa fie astfel, nicidecum echilibrata ...

ory, ia uita-te ce scrie deasupra mesajului tau: Citat. La asa un citat m-am referit.
In ceea ce priveste celelalte citate, daca nu iti plac, n-am ce sa-ti fac; de gustibus non disputandum. Mie imi plac, caci au un plus de autoritate, venind de la Sfintii Parinti.

Clarificare: nu am nimic impotriva, ca tu sa ai pareri personale. Am o problema cand combati pe Sfintii Parinti cu aceste pareri personale. Atunci, DA, sunt impotriva parerii personale, mai ales cand nu se bazeaza pe nimic, doar pe o parere. Ai inteles? Prea multa parere de sine; ceea ce e un pacat, tinand cont de faptul ca nici biblia nu o putem interpreta dupa capul nostru.

O lista de pacate ... Iata un subiect sensibil si nu ma mir ca se ivesc controverse. Se dezbat probleme care ar trebui dezbatute de fata cu duhovnicul. Una e sa avem in fata o persoana cu autoritate asupra noastra si alta e sa ne treaca prin cap ca persoana cu care discutam s-ar putea sa fie mai pacatoasa ca noi si trebuie sa-i dam musai sfaturi.

De fapt, pentru a ne pastra pacea sufleteasca ar fi bine sa urmam sfatul pustnicului Proclu, adica sa ne consideram mai pacatosi decat toti. Iar atunci cand observam ca altul greseste in cuvant, sa corectam greseala, fara sa tinem seama cine a facut-o. Fara a ne arata ura asupra persoanei. Altminteri, ne pierdem rabdarea si sarim in aer cu totii. Si ar fi pacat, caci Dumnezeu vrea altceva de la noi.

datorie crestineasca ...
 

Am considerat ca e o datorie crestineasca. Si datorie crestineasca este sa pui cuvant pentru cel nedreptatit. Crestinii nu sunt singuri, spate catre spate, ci fata catre fata, impreuna.
Nu cunosc personal pe nimeni. Am parcurs doar cu atentie topicul si m-a durut maniera in care a fost tratat un crestin de un alt crestin. Nu am putut tacea. Nicolae Steinhard ne invata ca atunci cand se savarseste o nedreptate impotriva ta, e mai intelept sa taci, dar nu ai voie sa taci cand vezi savarsita o nedreptate asupra semenului tau!

Eu stiu ca exista lucruri rele si neplacute nici lui Dumnezeu si nici omului, pe lumea asta, dar asa o lista de pacate mi se pare o utopie.
Practic totul este un pacat si nimic numai este bun din ce facem si eu refuz sa cred asta.
Ba mai mult, blasfemiem si vorbele lui Iisus.