asa ar fi bine...
 

Dar se intampla pe dos. Maternitatea egoista si prost inteleasa ii face pe barbati mai ales niste neputinciosi, slabi in fata incercarilor vietii, - si e motivul nr. 1 cred eu pentru alunecarea spre alcool.

Situatia de care spuneam este oarecum speciala. De obicei se intampla cum spuneti, dar in aceasta familie altfel este situatia. El, "puiul" de 56 de ani, are familie, copii mari. Mama lui pregateste zilnic masa pentru toti. Fiecare vine cu vasele de-acasa si-si ia ce are nevoie pentru masa de pranz, aperitive, desert. Minunata comuniune intre ei!

Femei de cariera, Mircea Dinescu
Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu.
Muncim ca niste tampite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele. Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7,30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in “Baby Boom” se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricat; ei latra la unison cu mandrie ca au o directoare in familie. Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4,00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maieuri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza harjoana extraconjugala a barbatului constrans de hormoni.

Cand constati ca fetita ta ii spune “mama” soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tarziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta si i-ai spus lui “da”, acoperind o secunda telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti! Apropo, cand ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carliontat.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna..
Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa strang apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera deja in direct si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”.. Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Nu ai precizat ce parere ai tu ca barbat despre aceasta pledoarie a lui Mircea

Mama. Nu poti sa'npaci si capra si varza...:11:

Exact.

Statute incompatibile.
Cel putin cum e inteleasa acum cariera si ce trebuie sa faci ca sa o "cultivi", mai ales ca femeie..

situatie
 

Cred ca am scris o data pe un alt topic ce avea cam aceeasi tema.

O doamna cu o cariera universitara asezata a sunat ca nu poate onora conferinta la care era invitata deoarece trebuie sa pregateasca o supa pentru fiul ei care a anuntat-o in ultimul moment ca va ajunge mai devreme dintr-o lunga calatorie.
Chapeau!:41:

Cred ca o foarte frumoasa descriere a femeii crestine o veti gasi la Parintele Arsenie Papacioc de la Manastirea Sf. Maria din Techirgiol.Personal cred ca o femeie trebuie intai sa-si faca datoria de sotie si mama, mai ales, dar nu trebuie sa neglijeze nici cariera- si nu ma refer la ambitii ci la datoria fata de societate.Dar odata ce Dumnezeu te-a daruit cu prunci, de ei trebuie sa ai grija cum cresc, care este grupul de joaca, ce anturaj au... Sa-i responsabilizezi pe masura puterilor lor, fara a le rapi copilaria. Parintii trebuie sa stie ca sunt primul model pe care il intalnesc copiii in viata, dar nu ultimul. Atmosfera dintre parinti trebuie sa fie armonioasa, respectul, intelegerea, intrajutorarea, in primul rand credinta... nu trebuie sa lipseasca. Renuntarea la vicii este o datorie. Copiii sunt de cele mai multe ori victimele familiei, ale societatii... sa nu uitam ca vin ca niste ingeri, fara pata. Ce facem din ei?Ma repet cu un citat: "Dati-mi mame bune si voi schimba fata lumii!"

Nu toate femeile au sansa sa lucreze la guvern si prin universitati unde mai mult se plimba decit muncesc..cunoastem...mai ales in Franta!. Cum ar fi reactionat oare daca tragea cum trag majoritatea din greu pentru a-si asigura INDEPENDENTA cit de cit, si sa iasa de sub dominatia barbatilor, cirpa de sters pantofii.

Dinescu si mistocareala lui....

Andrei, eu impartasesc si punctul de vedere a lui Dinescu.

Am participat ieri la o discutie unde era prezenta si o doamna sociolog. Printre cele spuse, a afirmat ca nu trebuie sa incurajam, mai ales in cazul famiilor tinere, ca o mama tanara sa ramana acasa dupa ce a nascut. Ea spunea ca "orice intrerupere, mai ales pe mai multe luni, ii poate aduce prejudicii in cariera profesionala".

La cat este indemnizatia pentru copil, este din ce in ce mai greu sa stai acasa. Dar eu prefer o mama, nu o femeie de cariera. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem cat mai multe mame de cariera si nu simplu, femei de cariera.