o fi ea traditie cu t mic dar trebuie sa recunosti Fani draga ca alta prestanta are un preot cu o barba patriarhala decat unul span.

la fel si barbatii, mie una mi se par mai seriosi cei care isi lasa barba. (asta nu inseamna ca barbatu' meu are, n-a fost sa fie!). se mai zicea pe undeva, de gustibus non disputandum. pana la urma, involuntar chiar, cred ca toti apreciaza mai mult "interiorul" decat "exteriorul". putini insa isi dau seama de asta. :79:

Subscriu la ce a scris Costel si Coralina: punem prea mult accent pe aparenta,uitand de esenta.
Dar,probabil este mai usor pentru unii sa dea vina pe ispite decat sa lupte cu propriile lor slabiciuni.

Cu siguranta printre crestini acest lucru se intampla foarte des :65:

E problema fiecaruia cum alege sa isi traiasca viata.Se vor culegele roadele a ceea ce am semanat si pentru asta nu este nevoie sa ajungem pe lumea cealalta,efectele faptelor noastre nu vor intarzia sa apara in vietile fiecaruia dintre noi.

Drept este, numai ca eu sincer nu inteleg de ce se recurge la cuvantul " ispita" ca si cum ar fi ceva din exterior sau ceva caruia cu greu reusesti sa nu te predai...cand de fapt cam toate pornesc de la creieras si cam atat, altfel nu ar mai fi nimeni judecat, pentru ca s-ar spune simplu " a avut o ispita si i-a dat cu toporul in cap bunicii", dar sa fim seriosi si sinceri... :48:

Pai,tocmai,ispitele (ca ceva sau cineva sa ajunga o ispita,trebuie sa fie intai dorit) sunt doar oglinda propriilor noastre slabiciuni.
Si cei mai multi,in loc sa se uite in interiorul propriei lor fapturi,aleg sa fuga ori sa dea cu pietre in ceea ce vine din exterior,nerealizand ca nu asa vor rezolva situatia.
Ce o fi mai simplu in lumea asta pamanteana:sa dai vina pe oricine sau orice altceva pentru hibele avute sau sa te iei la tranta cu proprii-ti demoni?

Pai evident ca pentru unii e mult mai simplu sa dea vina pe " ispita" :43:. Eu am mai auzit o data ceva de genul " Ma duceam spre Sf. Masul si mi s-a spart sticla de ulei, of ce ispita!"...cand de fapt eu cred ca daduse cu sticla de ceva, dar e clar ca suna mai interesant intorsatura data situatiei, cum ca sticla s-ar fi izbit singura, ranjind in " barba" ????:10:

Eu cred ca majoritatea ispitelor au drepturi de autor in mod cert...si atunci suna cam deplasat ca un barbat credincios sa afirme ca " fata cu bustul voluminos a fost o mare ispita in timpul Sfintei Liturghii" cand de fapt privirea a cautat-o si a zabovit ceva timp, dupa care imaginea s-a cuibarit in creierasul pofticios care refuza sa se mai concentreze la altceva :24:

...
 

probabil, in germania, nu se vad toate sensurile cuvantului "ispita". cand se spune, ca in exemplul dat de tine, se refera la o incercare. prin spargerea sticlei de ulei esti ispitit sa injuri, sa te enervezi, sa-ti faci sange rau, orice numai sa nu ai gandul la slujba ci la uleiul risipit...

apoi, daca-ti flutura cineva bustul prin fata, poti sa fii sigura ca n-ai nevoie decat de o fractiune de secunda ca sa vezi asta si nu e necesar sa te holbezi.

nu inteleg de ce tot o tragi cu barbatul credincios care trebuie sa fie de piatra, sa n-aiba mama nici tata, sa fie superman, sa reziste si sa-si vada de treaba... esti tu cea perfecta? tu chiar nu esti ispitita de nimic? nu ma refer fizic. ci chiar si la modul tau superficial de a trage concluzii in comentariul de mai sus.
inclusiv eu sunt o ispita pentru tine. pentru ca, probabil, deja ti se urca sangele la cap sau zambesti ironic parcurgand aceste randuri...
sa-mi fie cu iertare, nu e treaba mea, insa ar trebui sa inveti si ce inseamna smerenia cand iti dai cu parerea...
in alta ordine de idei - am putea fi chiar buni prieteni...
Doamne ajuta!

Doar un zambet semi-ironic...si nu, nu esti o ispita deloc pentru mine deoarece ai spus lucruri foarte adevarate...iar sensul de care vorbeai tu il stiam si eu, insa eu faceam referire la complacerea si cautarea ispitei, a o cauta, a gasi tot felul de pretexte si a aduce acuze prin jur cand ar trebui sa ne vedem de creierul nostru... deci am detasat sensul de care vorbeai tu :5:

Edit: Concluzia ar fi ca nu prea aud pe nimeni care sa spuna: sunt slab, imi umbla mintea aiurea si nu ma pot autoeduca...dar aud in schimb "Ispita, femeia, parfumul, hainele mulate, fusta mai scurta sunt vinovatele principale pentru faptul ca eu am ajuns sa fiu ispitit"...si aici simt eu o nuanta care nu prea are de-a face cu smerenia si cu recunoasterea vinei personale ;))

Bun, reversul ar fi sa ma imbrac cum vreau si sa-l judec pe cel de alaturi ca este impatimit daca ma vede altfel decat ca o sora.
Cred ca Rebelul are dreptate.. ispita este o realitate, nu este bine sa o minimizam.
Pai eu port fuste lungi, batic... dar daca dupa slujba vine o domnisoara si-mi spune ca pantofii mei sunt absolut superbi.. mi-am facut pacat sau nu? Eu am fost atenta la slujba, dar daca am starnit invidii degeaba merg la biserica.. etc. Crezi ca este mai util sa pretind altora sa se simta "slabi, pacatosi etc"? Sau sa cred ca e problema lor?
(Asta ca sa nu vorbesc despre pacatul ispitirii barbatilor.. un subiect prea sensibil).