Eu as vrea si copilasul alteia... este un sufletel, o fiinţa umana, care te innobileaza sufleteste daca o ingrijesti cu dragoste...

As fi tare fericită să pot oferi dragoste, îngrijire unui copil. Daca o sa fiu sanatoasa asta o sa si fac, bineinteles daca o sa vrea si Dumnezeu...imi doresc un copilas nu neaprat unul nascut de mine. Nu am demarat procedura adoptiei deoarece inca nu avem o casa a nostra, insa cu ajutorul Lui Dumnezeu probabil la anul va fi gata.

Adoptia din punctul meu de vedere este egala cu a iubi copiii fara limite.

Pentru toti cei care vorbesc despre adoptie, revin cu lamuriri a n a oara.
Multi isi doresc si sa adopte.
Din pacate legile romanesti interzic multora, sunt f.severe, din cauza greselilor unora.
Incercati sa intelegeti ca dorim si sa adoptam, multe cupluri, dar nu putem. Nu ni se da voie.
Pe urma adoptia este ceva f.delicate, cu riscuri pentru ambele parti, fiindca nu este facuta asa cum trebuie, partile nu se cunosc suficient din cate stiu eu, ca sa se vada daca se potrivesc.
Pe urma copii adoptati sunt de obicei traumatizati si adeseori bolnavi.
Cine adopta trebuie sa fie constient de acest lucru, cat si de rolul genelor in dezvoltarea copilului.
Nu ti se da cel mai surazator bebelus plesnind de sanatate, blond, cu ochi albastri, ci un copil trecut prin traume, prin orfelinat, cu probleme de sanatate, din parinti vai de mama lor (drogati, alcoolici, HIV, violenti etc.), poate mai creoli, daca intelegeti la ce ma refer, la o varsta mai mare, etc.
Trebuie sa poti sa accepti toate acestea si sa iei asa un copil si sa ai puterea fizica si sufleteasca sa-l cresti.
Si pe urma sa-ti spuna: "ba nu vreau asta, nu esti mama mea, nu ma obligi, n-ai nici un drept, etc."

ID-ul tău nu se potriveşte nici pe departe pentru felul în care gândeşti şi vorbeşti. Să-ţi ajute Bunul Dumnezeu ! +

Un om facut în eprubeta va avea toata viata si mai ales în vesnicie constiinta ca nu e nascut pe cale fireasca.

Cât despre dorinta de a avea copii, cei care fac caz de aceasta dorinta a lor vor sa impresioneze, se alinta singuri, e o forma de mândrie, slava desarta.

Si mai ales se fac vinovati de nesocotirea lui Dumnezeu, Care ne-a învatat sa cautam voia Lui, nu voia noastra (vezi macar rugaciunea Tatal nostru).

Vai traditie, vorbesti din experienta? Sau daca nu, de unde stii?

Noesisaa, e o ironie? Daca da, vezi ca si tu recunosti ca un astfel de om nu poate fi fericit?

Daca nu e ironie ci întrebare sincera, iata raspunsul: noi nu putem uita felul cum am fost conceputi sau elementele vietii noastre fiindca memoria este identitatea noastra. Si constiinta unor lucruri ca acesta nu e greu de dedus ca va fi suparatoare.

Sophia, si copilul nascut din pantecul tau poate sa fie bolnavior. Poate sa se nasca din parinti sanatosi, dar cu grave probleme de sanatate.
Cat despre faptul ca la un moment dat copilul pe care l-ai adoptat si crescut iti reproseaza ca nu esti mama lui si alte lucruri, eu cred ca bucuria de al creste si satisfactiile pana la varsta cand el va avea asemenea reactii compenseaza, si nu este obligatoriu sa se intample asta, mai ales daca te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa-il cresti, sa-i dea intelepciune...sa fie un copil bun.

Gandeste-te cat de minunat este sa ai un sufletel la masa, in casa, si nu in ultimul rand gandeste te cat de mult il ajuti, oferindu-i dragostea ta, acces la educatie, la invataturile Lui Dumnezeu...nici nu ti imaginezi cata bucurie aduce...

Eu ii multumesc Lui Dumnezeu ca si sotul meu impartaseste aceleasi pareri legate de acest lucru, si mi-a spus clar sa nu mai fac tratamente hormonale care au reactii adverse grave si mi a spus inca de la inceput ca putem aducem pe aceasta cale copii in viata noastra. Nu ma deranjeaza ca o sa fie poate mai brunetel...nu mi pasa ce zice lumea...eu stiu doar ca pot iubi cu adevarat.

Dragostea nu trebuie sa fie conditionata...trebuie sa l iubesti, sa l cresti si daca vrea sa te respecte, sa te iubeasca...e bine...insa, chiar daca nu va face aceste lucruri...sufleteste tu o sa fii impacata, ca l-ai crescut cu dragoste si ca ai facut o fapta cu siguranta placuta Lui Dumnezeu.

Eu am incercat niste tratamente de fertilitate, gandindu-ma ca sotul meu isi doreste un copil natural si ca parintii nostrii nu sunt de acord cu adoptia.Insa sotul meu a insistat sa nu mai fac tot felul de tratamente, sa ma linistesc ca putem infiia si ne putem bucura si de alte lucruri. Eu totusi am insistat sa fac, gandind sa fac tot posibilul sa incer sa i daruiesc un copil natural(ma gandeam ca pt el este important sa iaba un copil natural, ca pentru mine chiar nu este).Insa medicul meu la un moment dat a insistat sa faca si sotul meu analize si s-a descoperit ca are o boala care face sa nu poata sa aiba copii, sansele fiind tare mici d.p.d.v medical...ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta! In felul asta noptile in care plangeam si ma uitam cu tristete la el, gandind ca sunt stearpa si intrebandu ma de ce unui suflet asa de bun si curat ca al lui i-a dat Dumnezeu o femeie stearpa, care nu poate sa i faca urmasi, au luat sfarsit.

El sarcaul in bunatatea lui s-a bucurat ca are si el o problema ca sa nu ma mai auda pe mine invinovatindu ma. Acum nu mai fac decat sa ma rog cu nevrednicie sa ma ajute Dumnezeu sa fiu buna, sa nu mai fac atatea fapte rele...in rest nu stiu ...tot Dumnezeu daca ma rog si sunt buna o sa indrepte lucrurile...o sa ma ajute sa fac alegerile cele mai bune.

P.S. Dar si legat de adoptie, cred ca unora nu le este dat sa aiba copii nici pe calea adoptiei, judecatile Lui Dumnezeu sunt drepte dar uneori neintelese, necunoscute. Nu stiu cum va fi in cazul meu...insa stiu ca mai important este sa ma ingrijesc de suflet, si in rest Dumnezeu imi va da toate cele ce mi sunt cu adevarat de folos.:6::11:

Era ironie. Dar nu insemna ce ai spus tu. Cum poti sa spui ca un om nu poate fi fericit>????? Cum poti sa ai asemenea prostie in cap? Vorbesti din lucruri care nici nu le intelegi, si care nici nu te privesc.

Pai te contrazici pe tine insuti. Vrei sa spui ca faptul ca sunt conceputi in urma unui act sexual ii face pe copii fericiti. Pai nu tu spuneai in alte locuri ca actul sexual e ceva urat, scarbos, murdar? Atunci cum e? Si pana la urma ce conteaza cum anume se concepe un copil?

Nici nu stiu de ce ma obosesc sa raspund.

Nu vreau sa intru in polemica cu tine mai ales ca te cheama Cristina, dar Traditie nu vorbeste de capul lui ! Am citit cu ochii mei in scrierile Sfintilor Parinti , precum ca atat conceperea precum si perioada celor noua luni influenteaza viitorul copil ce se va naste din pantecele maicii sale . Am sa caut cand am mai mult timp textul (textele ) cu pricina si am sa le postez aici . :30:

In plus, cum se simtea Iisus ca n-a fost conceput pe cale naturala, hm?
;-)

Cum se simte un om care a fost conceput prin viol? Ai indemna o fata care a fost violata sa faca avort, Traditie? Banuiesc ca nu. Or trauma pe care acest om o va avea va fi sigur mare mai tarziu, si va fi greu sa se vindece de ea, cu siguranta.
Un om nascut prin FIV sau inseminare artificiala va sti ca parintii lui il doreau intr-adevar, si va sti ca ei se iubeau si traiau ca soti si sotie in retsul timpului. Din relatia lor de dragoste a fost el conceput, chiar daca ovulul si spermatozoidul nu s-au intalnit in urma unui act sexual.