Iar in legatura cu deasa impartasanie, tot Pr. Petroniu Tanase ne lamureste, nu direct, ci prin analogie, atunci cand vorbeste despre schivnici:

"Se cuvine ca schimonahul cel nou sa-si schimbe cu totul vietuirea, silindu-se pana la moarte sa ajunga barbat desavarsit..." De aceea numai unii monahi, mai varstnici, indraznesc sa se faca schivnici. Si atunci ei duc o viata de aspra asceza, post si rugaciune, spovedanie si impartasanie deasa cu sfintele Taine si multa tacere. "Schivnicul, zic monahii, trebuie sa vorbeasca numaisapte cuvinte pe zi".

Iata deci, ca deasa impartasanie este strans legata de o viata plina de asceza, de post si rugaciune si mai ales tacere.
Oare noi, cei care dorim deasa impartasanie, ce facem din toate acestea, avand in vedere, ca si noi trebuie sa avem aportul nostru, conf. Sf Petru, care spune "Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta..." (II Petru, 1,5) .

Este adevarat ca p. Schmemann a trait mai toata viata in Franta si USA, si cel mai bine cunoaste situatia credinciosilor ortodocsi din aceste tari si in general din 'vest'.
Insa nici tu, Anca, nu traiesti de 20 de ani in Romania, daca am inteles bine, si nu cunosti ortodoxia romaneasca chiar din proprie experienta zilnica. Poate si tu ai tendinta sa idealizezi.
Iar cand parintele Schmemann critica anumite lucruri, nu inseamna ca neaga lucrurile bune. Slava Domnului ca nu exista numai aspectele negative de care vorbeam mai sus, exista evident si oameni cu viata sfanta si exista si oameni care chiar citesc 'viu' scrierile parintilor.
Dar am inteles ca nu se poate spune asta, din pacate, despre invatamantul teologic din Romania. Intreaba-l pe Costel de exemplu.

Eu cand merg in Romania si vad cum vorbesc oamenii pe strada, cum se poarta unii cu altii, vad multe aspecte mizerabile, aceasta inalta spiritualitate de care se tot vorbeste mi se pare ca ramane izolata de societate, ramane un aspect minoritar - ca si in occident.
Insa bineinteles, nici eu nu raman neaparat la aceste aspecte, ci incerc sa pastrez in inima ce este bun - oamenii buni, cartile bune, lucruurile frumoase.
Numai ca asta nu inseamna ca trebuie sa devenim nerealisti.

Intr-adevar, impartasania deasa presupune o lupta continua cu pacatele si o 'viata ascetica' insens larg, alta pentru mireni decat pentru calugari, bineineles).
Dar la asta suntem chemati toti, nu?

Multi chemati, putini alesi.
Dar pe acest forum se tot spune de deasa impartasanie, fara post, fara spovedanie... Iata ca nu merge asa.

Toţi cei ce suntem şi mărturisim acelaşi CREZ, ÎNTR UNA , SFÂNTĂ SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Să nu ne amestecăm cu voia noastră , să nu facem o ciulama din credinţa noastră , doar de dragul modernităţii şi a "universalităţii". Să nu fim vicleni, să fim noi înşine ! . . .

????
 

Viata ascetica in sens larg?

O viata ascetica de nevointa duhovniceasca nu inseamna neaparat post si spovedanie inainte de fiecare impartasanie. Inseamna si post si spovedanie, in general (nu legate de fiecare impartasanie concreta in parte), dar si straduinta de a ne pocai in continuu, de a-i da lui Dumnezeu viata noastra.

Într-unul din Acatistele Maicii Domnului spune ceva despre "sfinţii cei ascunşi în mijlocul lumii".
Sunt astfel de oameni printre mireni,oameni care duc o viaţă sfântă şi pe care îi ştie doar preotul la taina spovedaniei şi bunul Dumnezeu.Aceştia sunt atât de smeriţi încât se spovedesc şi se împărtăşesc în taină nu aşa cum facem mulţi dintre noi,în zilele de mare sărbătoare,mâncaţi si "culcaţi",certaţi,rujaţi(te) împodobiţi şi parfumaţi sau îmbrăcate în pantaloni şi cu capul descoperit.

Nu cred ca e important unde traiesc eu, caci nu eu scriu carti si nu critic ortodoxia.
E normal sa imparti punctul de vedere al Pr. Schmemann, al lui Afannasiev, caci doar ati urmat aceeasi facultate: Institutul Sf. Serghie din Paris. Tocmai asta scriam mai sus, ca intelectualii de tip vestic au avut impresia ca ortodoxia traita in manastiri e pentru omul simplu; experienta insa a aratat ca tocmai acolo era trairea adevarata a ortodoxiei si ca intelectualitatea a redescoperit Filocalia datorita acestor oameni simpli dar cu o viata curata.
Situatia actuala merge spre inrautatire, dar cu scopul cernerii.
Dupa o perioada de examen prin suferinta a Europei de est, din care credinta a iesit invingatoare, se pare ca toata Europa, poate intreaga lume e supusa probei bunastarii, si nu stiu cati vor trece aceasta proba. Probabil ca o vor trece doar f putini. Am fost cu totii cuceriti de placerile vietii, unele dintre ele parand fara nevinovate (haine frumoase, parfum, etc.; voi reveni la aceasta tema cu explicatii) si astfel toti oamenii le-au acceptat, nestiind carui rau dau drumul in viata lor. Sa nu ne miram deci de calugarii care se indeparteaza de trairea pe care ar trebui sa o aiba, dar pe care nu au deprins-o niciodata. Nu este cazul sa-i criticam, caci nici noi nu suntem mai buni.
Recomand in acest sens citirea cartii Pr. Petroniu Tanase "Chemarea Ortodoxiei", un traitor pe teritoriul Romaniei si care vorbeste romanilor. Nu cred ca ne poate lumina mai bine altcineva... cu exceptia sfintilor.

In ceea ce-i priveste pe romanii de pe strada, ce stim noi, Fani, ce probleme au si carui stres au sa-i faca fata acestia. Noi am trait in "puf" in ultimii 20 de ani. Ce stim noi ce inseamna sa ai un salariu de mizerie si sa trebuiasca sa faci fata cerintelor tot mai mari. Cu toate astea, acesti oameni se duc duminica la biserica, caci bisericile au devenit neincapatoare, in ciuda ridicarii a numeroase lacase noi in ultimii 20 de ani. Oamenii gresesc, dar se si spovedesc si traiesc cu frica de Dumnezeu, chiar daca la prima vedere ne scapa acest lucru. Si apoi in vest multe sunt doar de fatada...
Inalta lor spiritualitate ne-o putem inchipui doar, caci nu-i vedem cum se roaga, cum ii pomenesc pe mortii lor, cum dau milostenie, cum respecta cel sfinte si cum duc banutul vaduvei la biserica. Acestea nu se vad in valtoarea strazii.

In sens larg, adica, asa cum am spus in mesajul de mai sus catre Anca.
Asceza nu insemana doar nemancare. Asneza este o atitudine in fata vietii si bineinteles fata de Dumnezeu, o atitudine de renuntare de sine si de jertfa, de punerea pe primul plan a lui Dumnezeu in tot ceea ce facem.
Asta am vrut sa zic. Un calugar traieste alt fel de asceza ca un om casatorit sau mirean traind in lume.