Grigore?( scuza-ma daca ti-am gresit numele numele,n-am mai gasit pomelnicul:))
Da, in cazul asta suntem pe aceiasi lungime de unda. Aveam emotii???

Da, nu e nevoie de judecata. Omul venind la spovedanie vine sa se judece el insusi, nu e nevoie sa-l mai judece nici preotul, nici Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nu judeca pe cel ce el insusi se judeca si se smereste.

Da, tinerii de astazi au nevoie de intelegere, insa si de mustrarea necesara. Mustrarea nu inseamna judecata, ci inseamna provocarea de a vedea adevarul, mustrarea nu inseamna urlete, judecata, etc. ci inseamna sa ii ajutam sa inteleaga ca nu au procedat corect, ca au pacatuit, ca au intristat pe Dumnezeu.

Metoda din Apus nu este un exemplu bun pentru ceea ce se sugera mai devreme.

Eu cred ca e foarte important ca tinerii sa observe ca cei care merg la biserica sunt si ei oameni. Adica ca "bisericosii" gresesc si ei si isi si recunosc greselile. Modestia si cautarea adevarului atrag, chiar daca nu instantaneu. Iar noi nu vrem convertiri care sa fie focuri de paie. Avem increderea ca focul care arde mocnit, desi nu e evident si nu face impresie, e mai durabil.

Orice activitate care se face cu dragoste si interes (inclusiv daruirea unui pahar cu apa) poate duce la catehizare.

Anul trecut dupa Sf. Pasti am iesit la iarba verde si la pescuit cu un grup de tineri (peste 20 de ani) din parohie. Parintele a fost cu noi. La intoarcere cam toata lumea vorbea de teme duhovnicesti, desi la inceput se parea ca vom merge acolo pentru distractie. Unul din baieti, care are 30 de ani si care in trecut si-a tocat multi bani pe la cazinouri, vine acum in fiecare Duminica la Biserica si ii aduce cu el si pe colegii de apartament. Postesc cu totii. Nu stiu ce e in inima lor, dar ceva se intampla. Acest baiat, atunci cand a venit la biserica aici prima data, nu a fost NICIODATA judecat, ci doar ascultat, cateodata sfatuit si acceptat in grupul "celor vechi". Singur a pus intrebari la care, rand pe rand, i s-a raspuns. Desi in viata lui nu a citit aproape deloc, acum incearca Psaltirea si e tot timpul coptat la strana sa citeasca la rugaciunile care se fac in timpul saptamanii.

E foarte frumos: sa-i catehizam pe ceilalti prin faptele noastre, mai multe decat prin cuvantul nostru. Intr-adevar, asa este, faptele sunt mai puternice decat cuvintele. Credinta vine din auzirea cuvantului, faptele demonstreaza ca aceasta credinta transforma.

Tinerii sunt niste suflete deosebite, adesea incarcate cu multa suferinta, cu multe traume, cu multa multa neimplinire, si nu ei sunt cauza principala a suferintei lor....

Nu intotdeauna sunt ei principala cauza a suferintei lor...

:)cred ca multi tineri sufera din cauza parintilor.Necredinta,adulterul,violenta,divortul, avortul,sunt rani ale parintilor care-i afecteaza pe copii.Revigorarea vietii spirituale a tinerilor sau a unei societati incepe cu persoana intai singular,adica cu schimbarea mea.Si apoi Dumnezeu poarta grija de toata lumea,mai ales de cei tineri.Doamne ajuta!

Da, sa spunem ca ma straduiesc doar pentru mine, sa fiu eu corect, etc. Dar cu aproapele meu ce fac? Eu zic sa avem grija sa fim atenti la cum suntem, la ceea ce facem, sa ne concentram pe desavarsirea noastra, fim exigenti cu noi insine si toleranti cu ceilalt. Insa sa nu ignoram problemele celor din jur. Aceste doua lucruri, grija pt sufletul propriu si dragostea fata deceilalti merg impreuna! Nu le despartim!

:)Sfantul Serafim de Sarov spunea sa dobandim Duhul Sfant si mii de oameni se vor mantui in jurul nostru.Pe noi ne preocupa mai mult schimbarea altora decat a noastra.Cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si ajuta si pe aproapele sau.Fiecare crestin este dator sa dea marturie buna prin viata sa acolo si cu aceia unde se afla,adica sa lumineze in jurul sau din lumina Duhului Sfant si cei aflati in intuneric se vor apropia daca vor vrea.Doamne ajuta!

Da, intr-adevar, nu ii pot ajuta pe ceilalti daca eu insumi nu sunt vindecat, nu sunt asa cum se cuvine sa fiu. Eu nu m-as stradui sa ii schimb pe ceilalti,insa m-as stradui sa ii ajut sa se apropie de Dumnezeu, pentru ca stiu ca daca sunt pe aceasta cale a credintei, sunt in siguranta si atunci schimbarea lor se va produce incetul cu incetul.

Asa e si cu tinerii, ei au nevoie sa vada unde este acest drum, cum se ajunge la el, cum se merge pe acest drum. Si pana atunci cand ei insisi se vor intari si se vor schimba suntem datori sa le dam din putinul nostru.

Oricine incearca sa ii slujeasca lui Dumnezeu fara smerenie, batandu-se in piept ca face lucruri mari, se inseala....e departe de Dumnezeu. Poate pe ceilalti ii ajuta, dar pe el insusi nu se ajuta. Fara smerenie nu exista crestinism, pentru ca crestinimsul se naste din si prin Hristos, expresia desavarsita a smereniei.

ROLUL BISERICII ESTE ACELA PE CARE L-A AVUT SI SFINTUL APOSTOL PAVEL CIND PROPOVADUIA PINA SPRE DIMINEATA SI UN TINAR A "CAZUT DE LA CATUL AL TEILEA".CE A FACUT APOSTOLUL.A COBORIT PINA LA EL SI L-A INVIAT.CU ALTE CUVINTE ROLUL BISERICII ESTE ACELA CA IN TIMP CE PROPOVADUIESTE CREDINTA SA II IA IN BRATE PE TINERII CARE ATIPESC, CA SI TINARUL EUTIHIE DIN FAPELE APOSTOLILOR,ADICA PE TINERII INCURCATI IN ISPITELE ACESTEI LUMI SI SA-I INVIE SUFLETESTE.ASTA E ROLUL BISERICII ORTODOXE.