pt Domnul Daniel777
 

Adevarul este Dumnezeu. Acest lucru nu se va schimba niciodata. Va dau dreptate din acest punct de vedere. Dar niciun alt cuvant nu isi are locul in aceasta fraza, precum nicio interpretare nu ii poate fi atribuita.

In ceea ce priveste Biserica Ortodoxa, nu este asa de 2000 de ani, ci a devenit ceea ce este astazi. Ori devenirea implica schimbare, evolutie, scopuri pe care le urmareste si reforma. Unicul element de perpetua identitate cu sine este Dumnezeu. Mi se pare nepermis de mandra ideea ca Biserica (fie ea Ortodoxa, Catolica etc.) este perfecta. Omul se apropie de Dumnezeu tocmai prin recunoasterea greselilor sale si apoi prin lupta sa continua pentru perfectionare si invrednicire. Biserica Ortodoxa in ce categorie "valorica" se incadreaza: divin sau uman?

Tin pe aceasta cale sa amintesc ca regula bunei cuviinte in astfel de dezbateri cere sa regandesti de cateva ori raspunsul tau inainte de a-l publica, astfel incat sa elimini orice urma de trivialitate si iritare. Trebuie sa transmitem idei, opinii, argumente, si nu sentimente de iritare.

pt Domnul Costel
 

Inteleg ce ati vrut sa transmiteti prin raspunsul privind pr-ul si in acest sens va rog sa imi permiteti a ma scuza pentru orice alaturare de notiuni care v-a provocat indignare.

Imi permit totusi a va intreba: daca oamenii nu sunt constienti de insemnatatea si puterea impartasaniei, si din aceasta cauza (dar nu numai) ei nu se apropie, ci se indeparteaza de Dumnezeu, nu revine credinciosului adevarat (cu atat mai mult Bisericii) ca o datorie morala sa faca tot ce ii sta in puteri spre a intoarce oamenii cu fata spre Mantuire? Amintesc in acest sens faptele intailor Apostoli ai lui Hristos.

In ceea ce priveste dogma, nu va pot da dreptate decat partial. Izvorul ei reprezinta un adevar descoperit de Dumnezeu, dar nu pot accepta faptul ca in 2000 de ani de devenire, aceasta nu a dobandit si o insemnata conditionare umana.

Problema e simpla dar oamenii care conduc bisericile au complicato cu aceste reguli care nu isi mai au rostul acum cind omul a devenit cu mult mai constient si mai liber decit cel de acum 1500 de ani.Nu poti aduce oamenii la biserica spunindule ca daca nu vin se vor duce in iad.

Omul zilelor noastre este cu mult mai superior omului care trebuia sa fie condus de cineva acum omul pote decide sinu entru el doar cel care este bolnav si nu poate gindi mai este condus de un alt om.

Ba suntem fix la fel, asta cu superioritatea si progresul e doar gargara ce tine de aspectele exterioare ale vietii. Creierii ni-s la fel, psihologia e aceeasi, singura diferenta e ca avem mult mai multe modalitati de ratacire.

Cum sa fie psihologia aceeasi? Ati negat omului mii de ani de evolutie. Cred ca faceti o confuzie intre spirit si psihologie. Ceea ce nu s-a schimbat este spiritul uman, care nu exista decat prin raportare directa la Dumnezeu si care, indiferent cu ce "haina" sociala este imbracat, ramane acelasi. Pe de alta parte, psihologia Omului are o determinare strict lumeasca. Este un produs al evolutiei sale sociale.

Mă tem că nici pe departe creierii nu ne mai sunt la fel. Este incredibil cât de mult a involuat omenirea în raport cu Evul Mediu, nu mai vorbesc de antichitate.

P.S: Ne cunoaştem de pe forumul catolic şi de pe cel baptist ? Mă bucur oricând întâlnesc vechi cunoştinţe, fie chiar din lumea virtuală. Eu acolo semnez "Fortunatus", respectiv "Altior".

Din ce punct de vedere a involuat?

Păi cam din toate. Involuţia este generală, doar că este mai evidentă în unele aspecte decât în altele. Cel mai evident apare în domeniul spiritual, moral, artistic, politic. Ştiu că sună incredibil la prima vedere (mă rog, auzire), dar există o involuţie inclusiv la nivel ştiinţific şi tehnic. Am auzit deseori că niciodată omenirea nu a avut un orizont atât de larg. Eu cred dimpotrivă, că niciodată orizontul ei nu a fost atât de îngust.

Intr-adevar, propriile noastre victorii ni se intorc impotriva. Trebuie totusi sa recunoastem ca si provocarea este mult mai mare. Daca acum 500 de ani, omul se intreba ce forma are pamantul, astazi ne confruntam cu intrebari de genul "ce forma au vecinii nostrii din galaxia x, dar din galaxia y etc." asta doar ca sa dau un exemplu la indemana tuturor. Orizontul larg al lui Newton a fost completat de orizontul propus de Einstein, ca la randul sau sa fie deja completat de unul si mai complex si tot asa. In privinta involutiei din punct de vedere stiintific, nu va pot da dreptate.

Spiritualiceste, sunt intrucatva de acord. De ce doar partial? Pentru ca nu sunt foarte convins ce intelegeti dumneavoastra prin " omenire ". Va referiti la varfuri, la persoane exceptionale, sau va referiti la omenire ca suma de indivizi? Pentru ca a afirma superioritatea spirituala a "omenirii" evului mediu este cumva pe muchie de cutit, pentru ca noi nu cunoastem pulsul evului mediu decat prin relatarile varfurilor (persoanelor exceptionale) de atunci. Pe de alta parte, putem usor judeca omul individual (normal) din ziua de azi, intrucat ne este la indemana.

Da, forma pământului este o chestiune ştiinţifică importantă. Acum 500 de ani mulţi se întrebau ce formă are, în timp ce majoritatea considera că este plat. Numai că acest lucru are o explicaţie în sensul teoriei involuţiei: oamenii pur şi simplu uitaseră acum 500 de ani ceea ce în antichitate era un lucru binecunoscut: forma rotundă a Pământului. Totuşi, involuţia Evului Mediu în raport cu Antichitatea este aproape insesizabilă în comparaţie cu involuţia noastră în ultima sută de ani. Cu alte cuvinte, nu numai că (în ciuda unor oscilaţii de mică perioadă) mersul omenirii este general descendent, dar involuţia nu este uniformă, ci accelerată.

Legea involuţiei e universală, indiferent că vorbim de vârfuri sau de omul mediu. Desigur, comparăm vârfuri cu vârfuri şi medii cu medii.
Eu am mari dubii că azi am mai putea construi catedrale precum Sf Petru sau Sf Sofia. Nu e vorba numai de arhitectură, unde involuţia mi se pare evidentă, ci de inginerie: pur şi simplu nu mai construim cu trăinicia cu care se construia în antichitate şi în evul mediu. Sunt secrete care s-au pierdut, este o iscusinţă şi o plăcere şi o mândrie (în sensul bun al cuvântului) a lucrului bine făcut, care a dispărut. Când vine vorba de marfa chinezească de unică folosinţă, veţi spune că asta e şi intenţia unei societăţi de consum: producătorii chiar urmăresc să facă marfă cu durată mică de viaţă. Dar adevărul e că nu mai suntem în stare să facem altfel. Asfaltul de azi este MULT mai slab calitativ faţă de asfaltul din vremea lui Hitler. Asemenea asflat se toarnă acum în piaţa Ch de Gaulle în locul pietrei cubice nemodificate de 40 de ani. Motivul ? Nu mai ştim să aliniem piatra cubică. Muncitorul de azi nu mai este pietrar de meserie, de "carieră" din tată în fiu, ci un ţăran venit la oraş. Dar nu numai construcţiile noastre crapă peste tot, la fel se întâmplă cu maşinile. Cu hainele. Cu mobila. Cu orice. Asta nu se mai explică prin intenţia producătorului, ci mult mai simplu: prin nepricepere.

Când eram puşti am văzut un film minunat despre toate acestea. Se chema "Planeta maimuţelor".