Suferinta de fluctuatie (sau suferinta schimbarii)

Suferinta de fluctuatie este camuflata in bucurii lumesti.

Astfel ca, un prim progres important
Este “vederea” tuturor bucuriilor lumesti in natura suferintei, aspectul ei subtil,
Dificil de recunoscut.

Aceasta pregateste calea unei realizari exceptionale
“Iesirea din lume” ("renuntarea la lume")

Nu in pustie,
Ci prin intelegere corecta, profunda.

Diferenta dintre idee si vedere

Multi iubesc ideea de Dumnezeu dar
Putini iL iubesc pe Dumnezeu.

Pentru ca Dumnezeu este iubit cu adevarat
Doar atunci cand este vazut.

Despre naluciri

“Nalucirile nu ne ranesc doar pe noi,
Ci toate fiintele samsarice, fara exceptie.

Ele erodeaza disciplina morala,
Distrug calitatile pe care le avem,
Ne rapesc linistea interioara.”

Maytreia -Ornament pentru Sutrele Mahayana



“Chiar daca toti zeii si demonii
S-ar ridica impotriva mea
Cu toate puterile lor la un loc,
Nu m-ar putea arunca in flacarile arzatoare ale iadului.

Dar puternicul inamic al nalucirilor
Ma poate azvarli intr-o clipita
In infernul in care pana si Muntele Meru
Este pe loc prefacut in scrum.”

Shantideva – “Indreptar catre Calea Bodhisattvica”


„Nalucirile sunt de fapt inamicul nostru real,
Alti inamici nu exista.

Cand inamicii interiori sunt invinsi,
Inamicii exteriori se volatilizeaza de la sine.”

K. Gyatso


Cele sase naluciri fundamentale

1.atractia amestecata cu iubire de sine
2.mania amestecata cu iubire de sine
3.mandria amestecata cu iubire de sine
4.necunoasterea naturii esentiale a persoanelor si lucrurilor
5.indoiala de partea inselarii
6.vederea inselatoare

(ordonate asa cum sunt studiate in „Lamrim” – Atisha )

esti sigur de asta?

Diferenta intre a iubi ideea de Dumnezeu si a-L iubi vazandu-L
este ca de la cer la pamant.

Insa, toti incepem prin a iubi o idee, o icoana a mintii.

Mila esenta legii

Se spune ca mila este esenta Legii.

Cum poti sa ai mila daca nu vezi suferinta de fluctuatie si cea atotpatrunzatoare care chinuie toate fiintele supuse schimbarii, fara exceptie?

Cum poti sa ai mila daca tu insuti confuzi suferinta cu bucuria?

Fara realizarea profunzimii suferintei nimeni nu poate avea in inima mila adevarata.

Diferenta intre mirean si calugar


Mireanul traieste sub impresia gandului "Astazi nu mor".

Calugarul traieste sub impresia gandului "Astazi poate mor".


Pratimoksha

Cel ce intra in neschimbare

Atinge nepatimirea cel ce vede
Ca nu s-a schimbat nimic in trecut,
Ca nu se schimba nimic in prezent,
Ca nu se va schimba nimic niciodata.

Ca infinitatea formelor
Sunt simple reflexii ale nemiscarii.

De ce impartasanie?

Omul trebuie sa se impartaseasca de “carnea” (Fiinta) Lui Dumnezeu

Pentru a vedea asa cum vede Dumnezeu,
Prin ochii Lui Dumnezeu,

A iubi la fel cum iubeste Dumnezeu,
Prin inima Lui Dumnezeu,

A ierta cum iarta Dumnezeu,
Prin Duhul Lui Dumnezeu,

Pentru a indumnezei toate faptele mintii, glasuirii si trupului sau,
In aceasta extraordinara Unire.

Fara impartasanie nimeni nu poate gusta din Dumnezeu.

Esenta Guru Yoga – traducere “Unire cu Invatatorul”

Apucare si crispare

Cel ce apuca eul
Cade fara voie sub iubirea de sine.

Cel ce apuca eul
Apuca reflex si trupul.

Cel ce-si goleste duhul... de apucare
Are trupul perfect relaxat.

Eroare de identificare

Este straniu ca ne bucuram cand lumea spune ca aratam bine
Si tristi cand ne spune ca aratam rau,
Avand in vedere ca niciun atom al acestui trup nu ne apartine.

Autocorectie

Daca nu ne admonesteaza nimeni pentru nesimtirea noastra morala,
Atunci trebuie sa ne admonestam noi insine.

Nasterea si maturarea bodhicitei

„Udand pamantul dragostei afectuoase
Cu apa dragostei dragastoase,
Mai apoi sadind semintele dragostei doritoare si dragostei miloase,
Arborele medicinal al bodhicitei va creste.”

Je Tsongkhapa

Apucare de sine

Apucarea-de-sine din care izvoraste iubirea-de-sine si din care izvorasc toate rele este o rutina cognitiva defectuoasa declansata de evenimente (event-driven phenomenon) prin care este conceput un sine independent, complet autonom in raport de agregatele proprii (constiinta, simtire, discriminare, forma corporala, factori compoziti).

Aceasta eroare cognitiva se mai numeste si "nalucirea agregatelor tranzitorii".

Un sine independent care supravietuieste mortii sau dispare complet in momentul mortii se numeste "perspectiva extrema".

"Perspectiva extrema" stabilizeaza si intareste "nalucirea agregatelor tranzitorii".

Doar cand recunoastem clar, prin trezvie, mecanismul apucarii de sine suntem aproape de realizarea golirii duhului de acest demon intaistatator care imputerniceste toti ceilalti demoni.


Este o explicatie psihologica mai profunda pentru invatatura Lui Iisus:
"Cine isi iubeste sufletul il va pierde
iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine (Adevarul) îl va afla"

Adica, mantuirea depinde, in mod necesar, de "pierderea sufletului" (pierderea apucarii de sine - smerenia desavarsita) in favoarea Adevarului.

Doar cand scapam de apucarea-de-sine/ iubirea-de-sine putem recunoaste limpede natura Lui Iisus, dincolo de constructii conceptuale.

Obtinerea inocentei in Sutra vs Tantra

"Din perspectiva Sutrei sursa suferintelor este parerea-de-sine din care izvoraste iubirea-de-sine cu tot alaiul ei de pacate.

Din perspectiva Tantrei sursa suferintelor nu este doar parerea-de-sine ci si suflurile impure din trup, care sunt cauza substantiala a acesteia.

Tantra invata nu doar cum poate fi inlaturata parerea-de-sine ci si cum pot fi eradicate suflurile impure care o genereaza.

Prin aceasta, invatatura Tantrei este superioara Sutrei."

Kelsang Gyatso

Inimi in inima


Prima data mireanul gaseste in inima sa
Calugarul care se leapada de lume.

Calugarul care se leapada de lume gaseste in inima sa
Calugarul care iubeste toata faptura.

Calugarul care iubeste toata faptura gaseste in inima sa
Pe Fiul Lui Dumnezeu.

Iar in inima Fiului Lui Dumnezeu
Il gaseste pe Dumnezeu.

Psihologia Luciditatii
= partea 1 =


Este destul de dificil de gasit un termen in romaneste care sa defineasca conceptul de “linistire a mintii” explicat in scripturile budiste (tibetana = zhi na). Poate ca in crestinism ar fi fost mai potrivit “trezvie”. Am ales totusi sa-l traduc prin “luciditate” pentru ca trezvia (constientizarea / alerta) reprezinta, in principiu, un cumul de factori mentali care induc in cele din urma luciditatea.

Ce este “Luciditatea” din perspectiva nevointei spirituale?

Luciditatea este esenta concentrarii, sau mai bine spus, este forma perfecta de concentrare.

Puterea si calitatea concentrarii difera de la persoana la persoana, de la fiinta la fiinta. Toate formele de concentrare ale fiintelor apartinand lumilor din clasa “dorintei” (iad, fantome, animale, oameni inclusiv sase nivele de paradisuri - conform cosmologiei budiste) sunt forme defectuoase de concentrare sau concentrari necalificate.

Luciditatea - forma desavarsita de concentrare - este singura forma de concentrare capabila sa mixeze perfect subiectul cu obiectul atentiei, si astfel sa-l inteleaga integral si esential.

Luciditatea mai poate fi definita, din perspectiva fiziologica, ca forma de concentrare care poseda extazul neschimbator al supletii mentale si fizice.

Persoana care atinge Luciditatea nu va mai simti niciun discomfort in trup. Acesta devine foarte agil si usor de parca ar pluti. In aceasta conditie exceptionala orice virtute poate fi practicata cu usurinta, in mod natural si spontan.

Luciditatea este o minte a paradisurilor extatice din clasele “cu forma” si “fara forma”.

Psihologia Luciditatii
= partea 2 =

De ce este necesar sa atingem Luciditatea ("linistirea")?

Fara concentrare nu putem duce la indeplinire nici macar sarcini marunte, cotidiene. Iar in acest caz vorbim de obiecte ale concentrarii care sunt vizibile, palpabile, usor de inteles.

Insa ce ne facem atunci cand pornim pe drumul spiritual unde obiectele concentrarii sunt ascunse, greu de sesizat cu ochiul inimii, subtile si foarte subtile? Cu siguranta, avem nevoie sa cultivam forme superioare de concentrare.

Insa pentru aceasta trebuie sa cunoastem dpdv psihologic ce este concentrarea si care sunt procedeele care o rafineaza pana la desavarsire.

Fara realizarea directa a naturii esentiale a realitatii nicio fiinta nu poate deveni libera.

Iar realizarea directa a naturii esentiale a realitatii nu poate fi facuta decat cu o minte care a realizat Luciditatea.

Un sinonim in paradigma crestina ar fi “realizarea directa, nonconceptuala, a prezentei Lui Dumnezeu in toate si in toti (inclusiv in subiect)”.

Fara Luciditate, aceasta realizare este inaccesibila.

Luciditatea are o multime de beneficii.

Cum a fost mentionat in partea 1, este singura forma de concentrare capabila sa mixeze perfect subiectul cu obiectul atentiei, si astfel sa-l inteleaga integral si esential.

In consecinta, permite o buna deosebire a virtutilor (“harismelor”) si a non-virtutilor (“duhurilor rautatii”). Astfel, “vedem cele ascunse” si ne putem exercita liberul arbitru in cunostinta de cauza.

Deci are functia de ghid, de lumina in profunzimile inimii.

Una din calitatile luciditatii este clarvederea, cunoasterea perfecta a mintii celorlalti.

Astfel ca ne permite sa indrumam pe ceilalti in mod corect. Pana la atingerea Luciditatii, dam sfaturi din citate sau pareri proprii,fara sa intelegem cu adevarat nevoile psihologice ale celor pe care ii indrumam. Astfel, ca este posibil ca sfaturile noastre, desi sunt bine intentionate sa cauzeze mai mult rau decat bine. Cu capabilitatea clarvederii aceste erori involuntare sunt eliminate.

O minte care a atins Luciditatea este ca un munte imens, nemiscat, care absoarbe instantaneu intelesul oricarui obiect supus atentiei.

Impermanenta

Ieri m-am plimbat intr-o lume plina cu oameni
Care acum nu mai exista.

Astazi ma plimb intr-o lume
Cu oameni care vor muri.

Psihologia Luciditatii
= partea 3 =

Obstacole in calea realizarii Luciditatii


Acestea pot fi impartite in doua categorii: generale si specifice.

Obstacole generale
1.Ignoranta privind existenta unei asemenea minti

2.Indoiala
Chiar daca auzim despre “linistirea mintii” ne indoim de existenta sau calitatile ei iesite din comun.

3.Uitarea
Chiar daca relativ credem ca exista, uitam cat de importanta este realizarea Luciditatii.

4.Lenea indusa de activitatile care ne distrag atentia

5.Lenea indusa de atractia catre diferite forme de placere

6.Lenea indusa de descurajare
Daca avem impresia ca este o stare inaccesibila, cedam in fata lenei indusa de descurajare.

7.Neaplicarea antidotului corespunzator cand aceste obstructii apar in minte.



Obstacole specifice

1.Uitarea obiectului atentiei sau a instructiunilor privind stabilizarea mintii

2.Alunecarea atentiei catre alte obiecte decat cel fixat initial, fie ca sunt virtuoase, fie ca sunt obiecte ale dorintei sau aversiunii

3.Diminuarea claritatii obiectului

4.Slabirea atentiei

5.Neaplicarea corectiilor necesare stabilizarii mentale

6.Aplicarea in exces a corectiilor

Psihologia Luciditatii
= partea 4 =

Obiectul concentrarii

Obiectul concentrarii poate fi un inteles (Ex. "Dumnezeu prezent") sau o forma mentala cu care ne-am familiarizat in prealabil.

Aceasta familiarizare presupune ca putem reprezenta mental cu relativa usurinta o ‘imagine generica’ (cu particularitati) compusa in urma unor eforturi analitice anterioare.

In general, obiectele concentrarii in Dharma sunt clasificate in patru:

1.obiecte atotpatrunzatoare (adevaruri ultime si conventionale – “atotpatrunzatoare” pentru ca acestea prolifereaza in orice forma de concentrare)

2.obiecte necesare pentru abandonarea fiecarei naluciri in parte (Ex. impermanenta pentru diminuarea obsesiei pentru aceasta viata, rabdarea pentru contracararea nerabdarii, dragostea pentru raceala…)

3.obiecte necesare pentru abandonarea nalucirilor in general (Ex. adevarul ultim - taie de la radacina ‘buruiana nalucirilor’)

4.instrumente pedagogice (sunt capabile sa perfectioneze simultan concentrarea si intelepciunea - Ex. 18 elemente, 5 agregate, 12 surse, 12 verigi interdependente)

Psihologia Luciditatii
= partea 5 =


Instrumente generale

1.Credinta admirativa
Nu este suficienta doar credinta ca luciditatea exista. Este important sa-i intelegem calitatile exceptionale si aplicabilitatea acestora.

2.Credinta aspirationala
Intelegand calitatile exceptionale ale luciditatii trebuie sa simtim spontan dorinta de a o realiza in viitor. Sa credem ca este o stare care o putem atinge cu rabdare si perseverenta.

3.Efort
Efortul este o angajare entuziasta in metodele explicate in scripturi pentru atingerea luciditatii.

4.Suplete mentala
Efortul trebuie sa fie continuu si suplu.
Suplu, in sensul in care mintea trebuie ferita de incrancenare, crispare, superficialitate sau descurajare.


Instrumente specifice

1.Atentia
Este un factor mental (o parte a mintii care, impreuna cu constientizarea primara si alti factori mentali, produc constientizarea curenta) care fixeaza constientizarea pe obiectul cognitiei.

2.Apropierea
Este un factor mental special care ‘apropie’ obiectul de minte pana cand obiectul devine mintea insasi. Nu mai simtim ca obiectul este in exteriorul mintii, ca intre mintea contemplativa si obiect este o anumita distanta. Toate formele de concentrare defectuoase ‘simt’ aceasta distanta, separatie intre minte si obiect.
O buna concentrare ‘se simte’ ca si cum noi insine devenim obiectul contemplat. Mintea devine obiectul, obiectul devine mintea. Mintea este imersata in obiect, cu care se contopeste perfect. In afara de “obiectul - minte” totul se estompeaza si dispare.

3.Alerta
Este un factor mental special care monitorizeaza aparitia celor patru obstacole specifice: abaterea grosiera, abaterea subtila, diminuarea claritatii si slabirea atentiei

Psihologia Luciditatii
= partea 6 =

Cele noua stadii

Linistirea mintii, conform scripturilor budiste, se realizeaza in noua stadii.

Ea poate fi abordata cu succes doar de cineva care s-a lepadat de lume si care a castigat prin aceasta usuratatea si bucuria launtrica a dezlegarii.

O astfel de minte golita de preocupari lumesti reteaza capul balaurilor lumii cuibariti in adancul inimii prin votul renuntarii. Astfel, poate sa se lupte, cu sorti de izbanda, impotriva viermuielii serpilor care musca din atentie.

Lepadarea de lume devine efectiv lucratoare doar prin votul renuntarii.

Pana la vot suntem doar actori, simpli amatori – fara patrundere si putere.

Intrarea efectiva pe calea libertatii se face prin asumarea votului lepadarii de cele pamantesti, avand o buna cunoastere discriminatorie a naturii inselatoare a lumii si a bunatatilor libertatii.

Votul este actul de botez. Este punctul care initiaza nasterea unei noi fiinte prin inima intelegatoare.

Aceasta este fundatia puternica pe care poate fi cladita linistirea mintii.

Altfel, este doar un exercitiu intelectual fara inradacinare in profunzimea cereasca a inimii.

Linistirea este cea de a cincea paramita exersata de Bodhisattvasi.

Nucleul ei este lepadarea de lume iar parfumul ei compasiunea atotcuprinzatoare.

Pentru ca motivatia-forta care sustine efortul linistirii nu este linistirea insasi, ci slujirea tuturor fiintelor.


Cele noua stadii ale linistirii sunt:

1 Focalizare initiala
2 Retinere cu scapari
3 Reactualizare reflexa
4 Fara abatere grosiera

5 Cu slabire subtila
6 Cu abatere subtila
7 Fara slabiri si abateri subtile

8 Minim efort
9 Fara efort

Nobletea, bogatia, puterea si puritatea
Pot fi gasite doar in Dumnezeu
Restul sunt desertaciuni.

Psihologia Luciditatii
= partea 7 =


Opt factori mentali directori

Focalizarea mintii pe un inteles pare a fi un eveniment simplu, axiomatic, fara a fi loc de alte explicatii cu privire la aceasta actiune mentala elementara.
Insa, calitatea focalizarii fiintelor din “lumile dorintei” este cu mult inferioara decat a fiintelor samsarice din paradisurile “cu forma’ si “fara forma”.
In ce consta aceasta diferenta calitativa?
In principal in calitatea stabilizarii mintii, dar si anumiti factori mentali speciali care induc extraordinara luciditate.
Din perspectiva cultivarii acestor factori mentali directori, linistirea mintii este o arta in sine.

Linistind mintea intelegand ca orice experienta mentala este ca urma lasata in aer de o pasare in zbor

Linistind mintea intelegand ca tot ceea ce percepem sunt propriile noastre manifestari mentale, ca tot ceea ce percepem este de fapt esenta propriei minti

Linistind mintea intelegand ca orice fluctuatie mentala se reintoarce in mintea radacina asemenea unei pasari care se reintorce pe o corabie aflata in mijlocul oceanului

Linistind mintea aplicand corectiile ca un albatros care-si corecteaza planarea in inaltul cerului

Linistind mintea prin fixarea obiectului atentiei ca si cum mintea ar fi legata de acesta cu un fir subtire de bumbac

Linistind mintea contempland obiectul concentrarii asa cum un copil se uita uimit la o jucarie noua

Linistind mintea asemenea unui ocean nemarginit, perfect linistit

Linistind mintea asemenea unui soare care lumineaza tot universul

Psihologia Luciditatii
= partea 8 =


Linistind mintea intelegand ca orice experienta mentala este ca urma lasata in aer de o pasare in zbor

Mintile fiintelor din lumile dorintei interactioneaza defectuos cu formele din campul lor de perceptie.

Pentru ca nu sesizeaza natura esentiala a mintii si formelor, procesul lor de cognitie este dramatic,
generand mari cantitati de energie karmica, de atractie si aversiune.

Aceste convulsii intretinute de ignoranta ii tin puternic inlantuiti in sfera cauzalitatii, fara ca ei sa realizeze aceasta.

Experientele mentale sunt trecatoare, apar si dispar ca norii pe cer. Ele sunt fara consistenta, fara o realitate ultima care sa le apartina intrinsec. Daca ar fi altfel, nu ar fi schimbatoare.

Natura lor este comparata metaforic cu dara lasata in urma de o pasare in zbor.

Aplicat la procesul de linistire al mintii este indicat sa privim obstructiile care apar spontan
(abaterea grosiera, abaterea subtila, diminuarea claritatii si slabirea atentiei), ca experiente
mentale goale de o esenta proprie.

In acest fel, obstructiile isi pierd din forta de impact asupra mintii.

Fluctuatiile atentiei incep sa se tempereze de la sine, ca o mare agitata care se linisteste, mintea pastrandu-si focalizarea ferma pe obiectul contemplat.

Cine intelege ca experientele mentale sunt insubstantiale nu este nici impresionat de propriile realizari, nici nu ramane ancorat in propriile greseli – se misca cu o mare usurinta prin masa densa a experientelor mentale.

Toate sarcinile mentale si fizice i se par foarte usoare. Trece prin foc si nu se arde, trece prin apa si nu se uda.

Psihologia Luciditatii
= partea 9 =

Linistind mintea intelegand ca tot ceea ce percepem sunt propriile noastre manifestari mentale, ca tot ceea ce percepem este de fapt esenta propriei minti

Nicio forma nu exista in sine (este vida de existenta independenta, prin sine) din trei considerente:
1.pt. ca depinde de cauze care o genereaza, o asambleaza – un adevar grosier, relativ usor de inteles
2.pt.ca depinde de partile sale– un adevar subtil, mai greu de inteles
3.pentru ca depinde de subiect – un adevar foarte subtil, foarte dificil de inteles.


Acest aspect al linistirii se refera la dependenta foarte subtila, dependenta obiectului fata de subiect.

Realitatea apare intr-un mod mincinos ca fiind in afara noastra, cand de fapt ea este inlauntrul nostru.

Acest adevar poate fi constientizat progresiv, pe cale rationala, fara a face neaparat apel la mistica dogmatica.


Realitatea efectiva, experimentata nemijlocit, este o proiectie prin simturi a obiectelor, compilata, interpretata si extrapolata de mintea noastra pe baza experientelor anterioare.

Tot ceea ce percepem se afla, de facto, in mintea noastra. Este un adevar intelectual evident, dar pe care nu-l simtim cu inima, in experienta curenta.

Avem impresia ca Dumnezeu este plasat in exteriorul mintii noastre, ca vorbeste din afara noastra, fiind inaccesibil si intangibil. Cand, de fapt, El vede realitatea din strafundul inimii noastre, prin ochii nostri.

Lumea pe care o percepem clipa de clipa este integral “a noastra”, din perspectiva oglindirii ei prin propria noastra minte. Dumnezeu este datatorul de viata prin faptul ca, in noi fiind, potenteaza (insufleteste) constientizarea.

Pentru ca mediul exercita senzatii asupra noastra ce par independente de volitia proprie, inca din frageda copilarie incepem sa obiectivam perceptiile, plasand progresiv realitatea in afara mintii noastre.

Copilul simte in mod natural ca “el percepe” in actul perceptiei. Adultul isi pierde aceasta constientizare care unifica toate experientele in sine. “Sinele” intra in fundal si obiectul preia scena.

Pe masura ce crestem, din centru devenim periferie. O periferie controlata cu putere de manifestarile propriei minti.

Polarizarea subiect – obiect devine din ce in ce mai accentuata odata cu trecerea timpului, cu multiplicarea interferentelor senzoriale si constructiilor conceptuale.

Pentru ca realitatea care o percepem pare a fi in afara mintii, suntem atrasi cu putere de forme sau le respingem cu putere.

Nu realizam ca absolut totul se produce in propria noastra minte, ca tot ceea ce experimentam este o manifestare a mintii insasi, clipa de clipa.

Avem impresia ca realitatea se manifesta independent de noi, ca suntem la mila sortii, ca niste frunze purtate de rafalele evenimentelor.

In acest fel, suntem prizonierii propriei noastre perceptii false. Suntem sub puterea Faraonului, in pamant strain.

Incercand sa cotrolam evenimentele “externe” ne afundam din ce in ce mai mult in aceasta perceptia eronata a “realitatii obiective”.

Intarim reflexul “realitatii obiective” experimentand fie succesul, fie insuccesul in diverse activitati cotidiene.

Atentia noastra este focalizata exclusiv pe obiect, in loc sa sesizeze relatia minte – obiect.

Putine persoane au constientizari de forma “eu constientizez ca merg”- atunci cand merg.

Pentru ca aceste forme subtile de constientizare sa fie mentinute active in experienta curenta este nevoie de o deosebita vigoare si prospetime a mintii.

Ne putem intreba, firesc, de ce este nevoie sa constientizez de exemplu ca “mintea mea percepe ca eu mananc” sau “ceea ce privesc eu este de fapt o oglindire a mintii mele, nu obiectul care este privit”

Pentru ca doar asa mintea impartita in forme poate fi, incetul cu incetul, unificata, facuta puternica si adunata in sine. Iar de acolo, sa-si vada intaia data propria sa natura clara si luminoasa.

Mintea obisnuita “se afunda” in senzatii de placere, respingere sau indiferenta, fara sa realizeze ca experientele sunt propriile ei reflexii. Este o minte slaba, “impartita”, aplecata cu usurinta spre patimi.

Este dificil sa corectam perceptia gresita ca realitatea se afla in exteriorul nostru. Aceasta este adanc inradacinata in minte prin forta obisnuintei.

Insa, cu rabdare si peseverenta putem realiza miracolul constientizarii ca toate senzatiile, perceptiile si reprezentarile mentale sunt pur si simplu manifestari ale mintii noastre.

Astfel ca putem simti pentru prima data “centrul” sau “revenirea acasa”. Putem identifica pozitia spectatorului si spectacolul. Spectatorul poate lasa spectacolul sa defileze pe panza si sa fie constient ca “priveste”. Poate simti ca spectacolul este generat din interior nu din exterior.

Progresiv, mintea se resoarbe in ea insasi, se intregeste, devenind uniform-unitara, “treaza” cu privire la propria ei natura.

In procesul de adunare a mintii in ea insasi, tot ceea ce percepem, simtim si gandim poate deveni obiect de reflectie.

Pentru ca nu constientizam ca tot ceea ce percepem sunt propriile noastre manifestari mentale, risipim multa energie mentala. Suntem “fii risipitori”.

In loc ca mintea sa fie directionata spre profunzimea sinelui este disipata pe miscari de suprafata, pe vanare de himere.

--------------------

Observatie:

Dincolo de explicatiile care indeamna la facerea faptelor bune, poate fi o explicatie psihologica speciala a dictonului:

“Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește” – pentru ca Hristos in inima noastra fiind, vede prin ochii nostri, simte prin trupul nostru. Toate trebuie intoarse la Sine, recunoscand ca sunt ale Sinelui – perceptiile propriei minti - nu forme independente.

Limpezime

Este adevarat ca lucrurile ce ne inconjoara au o anumita masa si consistenta. (adevarul parelnic)

Insa, din perspectiva Duhului, de asemenea, este adevarat ca acestea nu au deloc consistenta, ca sunt fara masa. (adevarul ultim)

Bucuriile si suferintele par sa aiba masa si consistenta.
Ele ne umplu viata.

Insa, in adevar, cand duhul este golit, acestea apar cum sunt de fapt,
limpezi ca spatiul, fara greutate sau forma.

Fara distanta, fara miscare


Pentru ca in Duhul Adevarului nu sunt forme,
Nu exista nici “distanta”.

Dumnezeu nici nu vine, nici nu pleaca.
Omul nici nu vine, nici nu pleaca.

Toate sunt Unul.

Unul in toate si toate in Unul.

O unime.

Dependente

Oamenii obisnuiti sunt dependenti de placeri lumesti,
sfintii sunt dependenti de placeri virtuoase.

Tacere

Cand intram in Dumnezeu
Toate miscarile inceteaza,
Toate simturile amutesc,
Toate “vederile” si “auzirile” se sting.

Si se lasa o tacere coplesitoare.

Asa intra mintea in nepacatuire.

Fericiri

Fiintele samsarice nu experimenteaza fericirea pura desi o cauta asiduu.
Fericirea lor este contaminata.
Orice fericire samsarica se schimba la un moment dat in nefericire.
In orice fericire omeneasca exista germenii dezamagirii, se infiltreaza frici si suspiciuni.

O fericire pura depinde in mod necesar de factorul intelepciune.
Adica, pentru a experimenta fericiri pure, mintea trebuie neaparat sa elucideze cele trei aspecte ale cognitiei > subiect-proces-obiect, prin identificarea corecta a naturii ultime a acestora.

Cele trei aspecte sunt cunoscute in scripturi ca “cele trei sfere ale cunoasterii”.

Procesul de clarificare cognitiva a lor este denumit metaforic: “eliberarea celor trei sfere”.

Se spune ca sunt “eliberate” pentru ca este eliminat valul confuziei cu privire la natura fundamentala a acestora.

Initial cunoasterea lor este superficiala, partiala.

Insa, prin efort investigativ corect, cunoasterea lor va fi, in cele din urma, deplina, fara dubiu.

Identificarea naturii ultime a unui obiect, in tibetana se numeste “don dam denpa” tradus liber “mintea patrunde in spatiul sfant al obiectului - dincolo de atingeri“.

Acest spatiu fara atingeri este considerat in acelasi timp adevar si sacralitate.

Identificand natura ultima a celor trei aspecte ale cognitiei, mintea nu mai este atinsa de forme indiferent de dinamica si “interactiuni”, astfel ca fericirile ei devin fericiri pure.

Prezente (samipa)

Ce ne covarseste,
prezenta lumii sau prezenta Lui Dumnezeu?

Apropiere (nibida)

Apropie-te de Dumnezeu,
Atat de mult,
Incat sa-I poti simti respiratia.

Apropie-te de Dumnezeu,
Atat de mult,
Incat sa-I poti simti caldura.

Paradoxul alegerii (caya)

Cine alege, de fapt?

Desi iL alegem pe Dumnezeu,
In cele din urma descoperim ca suntem alesi.

Intelegeri si intelegeri

Lumea este, in fapt, o suma de intelesuri lumesti,
Cele de sus sunt intelegeri dumnezeiesti.
Lucrarea in via Domnului este ca mintea sa le lase pe primele,
Si sa urce la cele nepatrunse.

Multimea gandurilor (para)


Din multimea gandurilor intram in vis,
Din multimea gandurilor intram in rai sau in iad.

Gandurile lumesti impart mintea,
Gandurile dumnezeiesti o unesc.

Calea de Mijloc (madhya-maka)

Calea de mijloc poate fi mentinuta,
Doar atunci cand sunt intelese extremele,
De exemplu: fiinta – non fiinta, persoana – non persoana.

“Norocos” - aya

Multi din cei ce se roaga nu stiu cat de norocosi sunt.

Sunt fiinte nenumarate care nu au auzit de Dumnezeu.
Din cei ce au auzit de Dumnezeu, sunt putini cei care cred in Dumnezeu,
Din cei care cred in Dumnezeu putini sunt cei ce se pot ruga,
Multi sunt tinuti de lucrurile lumii,
Multi sunt tinuti din interior, de boli si propriile pacate.

Din cei ce se pot ruga, putini sunt cei ce stiu cat de speciala este aceasta putere,
Din acestia si mai putini pot uni bucuria acestui privilegiu cu rugaciunea insasi.