|
Citat:
Timpul ne este de folos doar daca formam bune deprinderi ale sufletului. Acestea fac toata lucrarea spirituala usoara si placuta. |
Faca-se voia Ta
Rugaciunea crestina "Faca-se voia Ta" - are ca echivalent in budismul tibetan diferitele sadhane (slujbe) specifice Protectorului Dharmei. 'Protectorul Dharmei' este un aspect al budeitatii ('dumnezeirii' - inseparabil de aceasta) - personificat iconografic - identificat sub aceasta forma in baza functiilor spirituale speciale pe care le indeplineste. Functia principala pe care Protectorul o indeplineste este aceea de a proteja realizarile interne spirituale ale credinciosului (protejarea dharmei launtrice / caldurii virtutilor) si de a crea conditiile favorabile necesare practicarii Dharmei (cu usurinta si entuziasm) - pentru atingerea unor trepte tot mai inalte de desavarsire spirituala. In continuare incerc sa fac o descriere succinta a acestui tip de mecanism psiho-spiritual. Credinciosul budist isi preda toata fiinta, incredinteaza toata karma personala (infintele stari existentiale anterioare, toata viata prezenta si infinitele stari existentiale viitoare) Protectorului. Il imputerniceste pe Acesta sa managerieze toate aspectele karmice, toate potentialitatile/imperfectiunile interne si toate fluctuatiile externe - in sensul realizarii cat mai rapide a scopului ultim - eradicarea tuturor formelor de suferinta, pentru toate fapturile (fata de care se manifesta karuna - mila atotcuprinzatoare / dragostea neconditionata). 'Faca-se voia Ta' - intelegand ca voia fundamentala este aceea ca nicio fiinta sa nu piara (nicio mioara sa nu se piarda). Credinta in Protector presupune a crede neclintit ca orice desfasurare, orice eveniment extern sau intern este o expresie a Vointei Acestuia in sensul atingerii starii finale, de fericire perfecta pentru toate fiintele, fara exceptii. Protectorul este perceput - prin credinta - ca Managerul intregului spectacol al dinamicii realitatii. In sensul ca toate se fac cu voia Acestuia. Protectorul, in mod necesar, este un Buddha al Intelepciunii - in primul rand pentru ca dirijeaza/se implica in asamblarea si dezasamblarea tuturor evenimentelor in concordanta cu o ratiune superioara - pentru desavarsirea tuturor fiintelor. In al doilea rand, pentru ca descopera credinciosului cum si de ce fiecare nou context extern/intern este o aranjare perfecta a conditiilor pentru practicarea si maturarea realizarilor spirituale. Aspectele pe care le controleaza Protectorul sunt clasificate in trei: externe, interne si secrete. Conditiile externe privesc nu doar necesitatile de baza (hrana, caldura, educatie...) ci orice eveniment exterior care ne influenteaza intr-un anumit fel viata. Conditiile interne privesc starile sufletesti interioare / propriile ganduri, iar cele secrete sunt legate de starea corpului subtil care anima si sustine corpul grosier. Credinta (bazata pe argumente valide) si predarea completa este miezul, reactorul vietii spirituale - este cauza fundamentala a marilor miracole si descoperiri. |
Citat:
|
Citat:
"Scara" ai citit macar? Citat:
Sau au impresia ca fac asta pentru ca nu se poate asa ceva, cum am mai spus. Iar efortul tau spiritual e strict filosofic si imaginativ, asa ca de unde rezultate? De exemplu, cognitia apofatica, cunoasterea negativa, nu este explicata in scrierile patristice - nici macar nu este dezvoltat un vocabular in acest sens. Serios? Cam ce scrieri patristice ai parcurs tu asa, cap-coada? |
Citat:
|
Citat:
Cu ce simplifica asta viata omului de rand si ii ofera o orientare spirituala? Ca sa nu mai vorbim ca sunt niste informatii eronate spiritual. Au aflat budhistii tai de Sfanta Treime? De Jertfa lui Hristos? Nu? Atunci sa fie sanatosi, daca vor sa se hraneasca cu povesti n-au decat. Dar sa nu vinzi gogosi ca se indeletnicesc cu ceva macar aproape de ideea de mantuire. |
Eu nu înțeleg în ruptul capului cum poate găsi cineva asemănări budism-ortodoxie. Ortodoxia, sau orice altă parte a initialei Biserici celei una, este eclezialitate, iar budismul e o filozofie, pe alocuri fiind de-a dreptul onirism diurn, să nu zic labă ideologică.
Dacă oi reuși să folosesc lămâia ce tocmai o storsei pe post de mini pc, atunci voi aproba si sustine pseudobudismul pseudocrestin. :)))))))) |
Dupa chipul si asemanarea Noastra
Am citit mai multe comentarii care ofera diverse explicatii acestor pasaje biblice din Geneza: 26. Și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!" 27. Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Insa am descoperit ca toate acestea prezinta – mai mult sau mai putin – neclaritati, fisuri logice sau exagerari. “Chipul si asemanarea” sunt interpretate fie ca aspect fizic, stare perfecta de sanatate edenica, fie ca ratiune, virtuti iubire, ascultare… Daca omul este dupa chipul si asemanarea Dumnezeilor, atunci tandemul “chip-asemanare” nu se poate referi la forma fizica umana. Dintre cele trei Persoane ale Dumnezeirii doar Iisus Fiul s-a intrupat, ...dupa milenii de existenta a universului creat. Cum arata Iisus inainte de intrupare? Tot trup? Sau duh cu forma de trup? Forma fizica este limitata spatial, exista ca fenomen compus si este in permanenta transformare. Aceste relativitati ar submina atemporalitatea si atotprezenta Lui Dumnezeu. Facand abstractie de forma materiala, virtutile sunt dificil de incadrat fie la chip, fie la asemanare – din aceasta perspectiva persistand neclaritatea apartenentei unei anumite fenomenologii. Unele comentarii sustin ca doar crestinii ar avea chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, restul, prin deductie logica fiind “fara de asemanare”. ------------- Chipul si asemanarea Persoanelor dumnezeirii logic ar fi niste trasaturi fundamentale, non-cauzale - nu aspecte relative prezente in comportamentul, conduita, felul de a gandi al oamenilor. Din acest punct de vedere, aceste caracteristici fundamentale “chip-asemanare” sunt prezente in om, indiferent cat de pacatos ar fi. Si totusi la ce se refera “chipul”? Si ce inseamna “asemanare”? ---------- Din perspectiva budismului avem o explicatie destul de clara cu privire la aceste doua aspecte “chip” si “asemanare”. “Chipul” este o trasatura care este legata de identitate, mai precis de Eu. Omul este dupa chipul Lui Dumnezeu pentru ca are, asemenea Lui, un eu - un eu cognitiv – inzestrat cu capacitatea de a cunoaste. Dumnezeu are un “Eu”care cunoaste si omul are un “eu” care cunoaste. Eul transcende relativitatile formei si transformarilor. “Asemanarea” ar putea fi suma calitatilor dumnezeirii, insa pare mai plauzibila referirea la natura ultima a eului. Natura Eului Lui Dumnezeu “se aseamana” (perfect) cu natura eului omului. Ea poate fi cunoscuta doar apofatic – fiind fara referinte, fara caracteristici. Aceasta asemanare, compatibilitate, face posibila deschiderea eului omului in Dumnezeu. Face posibila mantuirea. |
Citat:
|
Citat:
Poate nu citesti ce trebuie. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Dar prin ce proces miraculos a ajuns "budhismul" (cine mai exact?) o autoritate in interpretarea Sf. Scripturi? Citat:
In 2000 ani, cresitinii n-au reusit sa inteleaga Scripturile. Doar "budhistii" tai au inteles-o. Chiar nu realizezi cat de patetica e ideea? Citat:
Creatura nu poate fi identica in esenta ei ultima cu Creatorul. E o chestiune filosofica care tine de o logica elementara. Dar se pare ca fanii budhisti au picat la cursul asta. |
Citat:
Citat:
http://www.freakingnews.com/pictures...ted--53733.jpg |
Citat:
|
Citat:
|
O cale spirituala inteleasa corect este usoara, se parcurge cu bucurie, toate dificultatile/suferintele sunt transformabile, devin convertibile in virtute.
"Jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară." |
Si pentru asta, binenteles trebuie sa nu ne raportam la Biblie si Sf. Parinti ci la sutrele budhiste ca alea este mai destepte.
|
Citat:
|
Citat:
Cine ti-a dat o diploma in acest sens? |
Recompensa
In crestinism, dar si in budism se poate cadea in schema de gandire gen "recompensa" - adica fac ceva acum pentru a fi "recompensat mai tarziu cu mantuire/moksha". Similar, acelasi patern de gandire: "Daca am facut asta si asta, daca m-am conformat in acest mod, atunci am sanse mai mari de a fi rasplatit cu starea de mantuire." Un astfel de calcul este o deviere de la un parcurs spiritual autentic. Nu este decat o inselare, un alt mod de pune interesul unui anumit castig, insa intr-o ecuatie cu coeficienti spirituali. Unii conditioneaza mantuirea pe temeiuri hilare, in alte cazuri mai cronice chiar se plateste mantuirea - fara a se intelege ce este de fapt "mantuirea". Se greseste asteptandu-se in viitor mantuirea, cand de fapt ea trebuie gasita in prezent. |
Citat:
|
Citat:
Si faza "budhista" cu "fac cutare sau cutare ca sa scap de suferinta" - uneori nici macar resimtita in mod real presupune cel putin acelasi gen de "interes personal" si "schema de compensare". Sigur, ai sa-mi torni placa cu "dragostea pentru toate fiintele" dar teoretic asta efectiv intervine doar dupa o perioada semnificativa de progres spiritual, la inceput e doar un concept. Citat:
Nici tu nu ai o intelege corecta asupra mantuirii, pentru ca sistemul tau de referinta nu este crestin, nici macar 100% budhist nu este. "Prezentul" este un parcurs care trece prin viitor, nimic nu se obtine batand din palme. |
Mantuire / Eliberare
Nu te mira că ți-am zis: âTrebuie să vă nașteți din nou.â Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.â (Ioan 3:7-8) "Nasterea din nou" presupune o transformare interioara profunda, radicala. Natura celui care "nu a fost nascut din nou" este ca pamantul, ca piatra care se loveste de alte pietre. Are repere fixe (fixatii), intra in coliziune cu celelalte pietre, este greoi. "Nasterea din nou" poate fi asemuita cu transmutarea elementului pamant in elementul aer. Omul "nascut din nou" devine usor, imponderabil, pluteste, curge, patrunde in toata realitatea. |
Nu crezi ca ar trebui sa-ti pui mai intai ordine in idei si pe urma sa emiti sentinte filosofice cu pretentii religioase?
|
Rabdarea dragostei este jertfa, iar nerabdarea dragostei... evlavia, dorul arzator.
|
Today, science tells us that the essence of nature is passion.
|
"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"
MATEI 7.1 "Judecarea" este, in esenta, o problema de perceptie a celorlalti, de diferentiere calitativa, in care eul propriu este vazut/ simtit a fi la polul + iar celalalt/ceilalti la polul -. Aceasta discriminare are la baza un rationament cu mecanism invariabil, in care argumentul poate fi orice, de la educatie, religie, natiune, igiena, culoare a pielii, casta, profesie, indemanare, pana la unele consideratii care pot parea ridicole, de exemplu lungimea urechilor . "Judecarea" este o stare in care eul propriu se simte superior fata de un alt eu, fie printr-o frumusete pe care o poseda, fie prin faptul ca stie ceva sau crede in ceva/cineva, ca are o anumita calitate pe care nu o vede in celalalt. “Judecarea”, in acest context, are sensul de desconsiderare. De exemplu, in cazul confesiunii religioase, credinciosul se poate simti superior fata de persoanele de alte confesiuni pentru ca el crede in “Ce/Cine Trebuie”, in “Cel Adevarat”, in “Cel care are Putere” iar celalalt “se inseala”, “este confuz, prost, ratacit”… "Cel ce judeca va fi judecat" - peceperea unor euri inferioare de fapt saboteaza evolutia eului observator, indiferent de argument. Pentru a creste spiritual, eul observator are nevoie de euri superioare spre care sa curga, pe care sa le emuleze, sa le asimileze perfectiunile. Simtirea superioritatii proprii, indiferent de motiv, este o capcana, un blocaj, urmat invariabil de cadere in insatisfactie si suferinta. Evolutia spirituala a eului depinde intrinsec de toate celelalte euri. Este o axioma. Atunci cum ar trebui percepute imperfectiunile sesizate la cei din jur fara a judeca? Atunci cand percepem imperfectiunile unui eu ca fiind definitorii eului respectiv, invariabil “judecam”. Desconsiderarea are loc in mod reflex, de cele mai multe ori fara sa fim constienti de aceasta. Este necesar sa intelegem ca toate imperfectiunile sunt aspecte tranzitorii, ca de altfel toate fenomenele manifestate. Ele se pot schimba, rapid sau lent, in perfectiuni, asa cum noaptea se transforma in zi, sau furtuna in vreme linistita. Imperfectiunile nu sunt definitorii naturii profunde a eului, care este imanenta, neschimbabila, se poate spune perfecta, insa, de fapt, dincolo de perfectiune/imperfectiune. Imperfectiunile sunt ca norii iar natura eului ca cerul albastru. Norii nu definesc natura cerului. Aceasta este valabil pentru orice eu, fara exceptie. In crestinism, ferirea de “judecata”, psihologic se abordeaza prin suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental), cumulata cu inferiorizarea propriului eu. In budism, se recurge si la atitudinea crestina, dar concomitent se depune un efort de schimbare a perceptiei celorlalte euri, cu accent pe viziunea naturii ultime a acestora (vajrayana – “perceptii pure”). Cand eul este inteles deplin nu mai este nevoie de artificiul inferiorizarii, desconsiderarea celorlalti fiind eradicata in insasi procesul intelegerii, nu ca o suprimare in baza unei directive divine. |
Citat:
|
Citat:
Haha, ce amuzant si ipocrit esti.. "in crestinism ..." "in budhism..." Amuzant, pentru ca un "budhist" n-ar trebui sa-si dea cu parerea despre ce se intampla in crestinism, pentru ca daca ar intelege cat de cat crestinismul, probabil n-ar mai fi budhist. Si ipocrit, pentru ca pe langa o intelegere gresita atat a problematicii cat si a abordarii crestine, pana la urma, sentinta finala este tot o expresie a "judecarii" care ar vrea sa demonstreze ca budhismul abordeaza problema (prost inteleasa, prost teoretizata) intr-un mod superior fata de crestinism Te rog iarta-mi nedumerirea, dar ce cretinatate mai este si 'inferiorizarea propriului eu'? Dupa tine asta e definitia concisa a notiunii de "smerenie"? Pai scuza-ma, dar ti-o mai zic inca o data, atat timp cat ai sa judeci doctrina crestina cu ochelarii de martoaga budhista, n-ai sa pricepi o iota din ea. Si dupa tine "suprimarea exprimarii desconsiderarii celorlalti (verbal/mental)" este tot una cu suprimarea discernamantului? Crestinul ar trebui sa inghita tot ce i se pune pe tava drept "autentica spiritualitate", sa nu protesteze cand e imbiat cu ideea de a se inchina unui zeu strain, diabolic si rauvoitor, pentru ca vezi Budha, asta e "judecare"? |
Citat:
|
"Cerurile spun slava Lui Dumnezeu"
PSALMUL 18.1 Toate spun slava Lui Dumnezeu, orice aspect al realitatii, oricat de marunt ar fi. Orice adiere, orice falfaire de aripi sau tunet razlet. Slava Lui Dumnezeu este pretutindeni, ne inconjoara din toate directiile, ne patrunde tot trupul, tot sufletul, maretia ei este prezenta in toate simturile noastre. Se afla inafara si inlauntru, in adancul nostru mai mult decat suntem noi insine. Toata creatia pare mistuita de Focul prezentei Lui, fiecare atom, fiecare sunet, atingere si privire. |
Citat:
Mie mi-e greu sa inteleg de unde atata idolatrie pentru un astfel de "dumnezeu". Dar uite, ca nu te mai obosesti sa compui astfel de povesti, iti recomand sa dai copy/paste de aici New Age Bullshit Generator http://sebpearce.com/bullshit/ sau: The enigmatic wisdom of Deepak Chopra http://www.wisdomofchopra.com/ Pe ultima ai si un test Turing, vezi daca poti sa deosebesti textele reale, de cele generate de script, ma indoiesc ca reusesti mai mult de 3/10. http://www.wisdomofchopra.com/quiz.php |
Ceea ce cere Dumnezeu de la om este traire duhovniceasca.
Trairea duhovniceasa insa vine prin cultivarea atitudinilor virtuoase, iar atitudinea virtuoasa din intelegere. Deci, intelegerea este izvorul trairii, este maica mantuirii omului. |
Citat:
OK. Acu tre sa vedem, insa, cum e cu intelegerea asta... Cine, ce, cum, cand, inspre ce folos, intre ce limite, sub ce steag, in care imprejurare a carei politichii, sub ce dumnezeu s.a.md. .... intelege... Bre, iti facusi din intelegere un idol? Un dumnezeu? O placinta, ceva? Curios lucru, Budha insusi cerea, de nu ma insel prea mult, abandonarea oricarei intelegeri ca sa-i fii, cicatelea, cu adevarattttt ucenic... |
Citat:
Nu crede ceva doar pentru ca este crezut de multi oameni. Nu crede ceva doar pentru ca este scris in cartile religioase. Nu crede ceva doar pentru ca este afirmat de cineva cu autoritate. Nu crede ceva doar pentru ca face parte dintr-o traditie transmisa de multe generatii. Crede doar dupa observatie atenta si analiza, atunci cand descoperi si simti ca are un inteles care conduce inspre binele tuturor. Abia atunci accepta-l si traieste in concordanta cu el.” – Buddha |
|
Citat:
Ceea ce, dincolo de admiratia pentru barbatul de mare caracter care a fost printul Gothama, starneste si o umbra de tristete... Nedeplinatatea omeneasca esueaza, intr-adevar, intotdeauna - daca e lasata singura, de capul ei, in determinismul ei naturalist - asa cum bine a sesizat Buddha. Tocmai in acest punct se incheie discursul budismului si se inalta cu adevarat triumfator (adica vindecator si salvator) mesajul Evangheliei. Adica al Domnului. |
Citat:
Cunoastem si credem ca izvorul e Dumnezeu, lucrarea o face Harul impreuna cu omul, maica e Biserica iar omului i se cere sa creada in Dumnezeu si sa isi smereasca mintea. De aici o multime de consecinte, de incercari si (ne)reusite care alcatuiesc drumul crucii fiecaruia si al tuturor. |
Citat:
Duhul pe care il are omul in inima este cel care face intradevar diferenta. O moarte poate fi obisnuita (patrunsa de frica si regrete) sau poate fi o noua rastignire, un sacrificiu pentru salvarea intregii creatii. Sacrificiul nu este altceva decat felul in care ne raportam la ceilalti, la toata faptura, felul cum acceptam durerea in numele dragostei. O mica durere acceptata pentru binele aproapelui este o mare rastignire. Duhul sacrificiului este prezent in actul intentiei si rabdarii efective. Ca durerea/moartea vine prin spin sau vorba, prin otrava sau boala, prin orice altceva este irelevant. |
Citat:
Ca fara aceasta intelegere, credinta noastra in Dumnezeu este superficiala. Ca dragostea noastra este impartita, miscata de interes. |
Citat:
Noi astialalti, dupa ce ne-ai pus pe masa varianta ta la o "traditie transmisa din multe generatii" am ajuns la concluzia ca e stupida. Limitarea noastra, daca vrei neaparat. |
Pocainta in budismul tibetan
In budismul tibetan, pocainta este factorul care integreaza toate aspectele acestui sistem religios, liantul dintre practicile preliminare si cele mai avansate forme de contemplatie. Pocainta, in esenta, este o recunoastere si marturisire a propriilor greseli care produc suferinta atat noua insine cat si celor din jur. Budistul crede ca doar pacatele lui personale sunt cele care il inlantuie in existente contaminate, lipsite de securitate reala, aflate sub puterea suferintei si mortii. Ca suferinta/boala/moartea nu au cauze externe, nu sunt nici accidente, nici efectul unei conspiratii malefice sau pedepse divine. Ca toate cauzele raului se afla exclusiv in el insusi. Pentru greselile savarsite, budistul blameaza pornirile pacatoase din el insusi, lipsa capacitatii de discriminare bine/rau - nu propriul sine, alte persoane sau demoni externi. Intelege ca vina o poarta nalucirile inimii lui, nu sinele propriu, nici cei din jurul sau. Budistul nu se intoarce impotriva lui insusi, ci impotriva cauzelor pacatelor. ----------- Pocainta budistului este o traire in care sunt articulate patru puteri: 1. Puterea regretului / marturisirii 2. Puterea increderii 3. Puterea purificarii 4. Puterea determinarii 1. Pacatele sunt marturisite unor diferite expresii ale Adevarului Ultim, care formeaza panteonul iconografic tibetan ( 35 Budhasi Confesionali, Vajrasattva, Arya Tara....). Aspectul iconic al Budeitatii (Dumnezeirii) este doar o expresie sensibila a aspectului definitiv care este, de fapt, ... inexprimabil. 2. Puterea increderii este elementul cheie al intregului mod de gandire budist, factorul care face diferenta dintre o practica calificata si una necalificata. Increderea la care se face referire nu este increderea in el insusi, ci increderea in puterea de purificare si salvare a lui Adi Buddha - Buddha Primordial, Neschimbabil, Atotputernic. Credinciosul budist se deschide in fata Puterii Primordiale pe care o primeste in inima sa si o lasa sa opereze curatarea in toate straturile constiintei sale. Se poate spune ca Increderea este ca un download a unei arme automate fenomenale, cea mai puternica, care distruge instantaneu toti dusmanii activi, invizibili din adancul inimii. 3.Purificarea este operata prin deschiderea inimii si pastrarea in adancul ei a celui Vesnic, Nemarginit, Atotputernic. Nu este rezultatul unui efort personal, ci doar efectul deschiderii fata de Cel Vesnic si increderii in El. Este doar deschiderea unei mici fante prin care patrunde o lumina orbitoare. In practicile avansate, prin Incredere nu este operata doar purificarea dar si diferite patrunderi intelegatoare si niveluri de extaz. 4. Determinarea este decizia de a nu mai savarsi pacate prin constientizarea acuta a efectelor lor devastatoare, teribile. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 06:30:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.