Lucrind multi ani cu nebunii, marturisesc ca am auzit de multe ori (pana la saturatie) acest banc.
E bancul preferat al nebunilor care isi revendica sanatatea!....:))))

:)))))))))))

Pare glumă gluma ta... şi ''trezire'' pentru ''cazul'' meu... dar în realitate toată gLumea merge pe contra sens şi doar eu cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii mergem cu autocarul spre RAI şi le arătăm cum e soarele semisferic şi luna semisferică şi pămîntul plat. Nu ne crede nimeni, toţi au altceva de făcut în loc să-şi dea seama că Noi avem dreptate... merg ei cu viteză care încotro, toţi pe contra sens... mirîndu-se şi distrîndu-se de Noi cît suntem de înşelaţi şi de rătăciţi.

Cei din lumea lui Gaiţă au scos că ar fi gLumă şi că se potriveşte unora... ca mine... dar din păcate nu e... nu e glumă... căci nici cel ce rîde la urmă nu va rîde mai bine de astfel de gLume atît de triste pentru cei de pe contra sens dar care fiindcă sunt foarte mulţi, cam cît toată gLumea, cred ei că cică ei ar merge bine, pe sensul corect.

Aparenţele şi semnele de circulaţie pămînteşti înşală!

Îţi dai seama cam ce va fi atunci cînd o să se afle cine a avut defapt dreptate?
Eu vă plîng de pe acuma căci o să vă amintiţi cît de mult şi de tare aţi susţinut în cor că cică eu sunt nebunul!
E un coşmar să-ţi dai seama că atît de multă vreme ai fost un... mă abţin! Şi că te-ai mai şi luptat cu cei ce au spus Adevărul.

Vrei tu să-l tragi pe Dumnezeu pe contrasensul tău, însă El merge pe sens. De fapt, e însuși Sensul.

Te-au păcălit şi pe tine... nu ei sunt nebunii. Ei cu siguranţă erau foarte buni şi sănătoşi... doar că nu le-a fost dat să-i înţelegi. Cîndva o să -ţi dai seama cine au fost şi cine sunt nebunii verit-abili. Nu mai durează mult... pînă deseară te trezeşti! Dar nu trebuie să-i condamni... nu trebuie să-i judeci... nu trebuie să-i distrugi ci dacă poţi... încearcă să-i mîntui.

El m-a tras pe mine pe sensul Lui. Eu n-am un sens al meu ci mergeam şi eu aşa ca voi împreună cu gLumea pe contra sens... pînă m-am prins. Deci nu vreau eu ceva anume. Vreau doar să mergeţi şi voi să vă lămuriţi că Pămîntul e plat şi Soarele şi Luna sunt semisferice. Nu e greu.

Voi sunteţi siguri că nu e aşa şi din pricina infailibilităţii voastre nici măcar nu vreţi să vă puneţi problema cu adevărat.

Dacă aţi crede măcar o clipă în Adevăr aţi pricepe Facerea şi apoi aţi crede în Cuvîntul lui Dumnezeu, în Iisus.

Nu puteţi fiindcă nu puteţi concepe semisfera decît sfera căci aşa vă insuflă plauzabilitatea big-bancului şi întîmplarea, hazardul... e mai plauzibilă o sferă decît o semisferă... şi gata... asta spuneţi că aţi văzut şi v-aţi încrezut... în minciună!

Credeţi-mă că ''sferele'' sunt semisfeerice! Unul ne dă lumină şi căldură bună iar Alta ne dă frig şi noapte bună. Unul are înveliş de piatră (Soarele), Una are înveliş de ghiaţă (Luna). La eclipsa totală de Soare formează împreună o sferă perfectă aşa ca un simbol al credinţei pentru întreaga creaţie. Cît e de simplu şi frumos!?

L-ai auzit tu pe Hristos predicând despre „adevărurile” astea? Dacă ar fi fost relevante pentru mântuire, nu ne-ar fi spus El sau apostolii? Tocmai pentru că n-au importanță (în urmă cu secole teoriile tale erau plauzibile și oamenii s-au mântuit și atunci) îți dau credit atunci când scrii inspirat de Evanghelie.

Eşti prea indiscret. Şi chiar sunt Adevăruri, aşa că ghilimele tale nu pe mine ci pe tine te încurcă.
Nu ne-au spus ca să nu ne jignească... dar au spus sfinţii... în parte... tot de aia. Dar pentru cine nu e oare important Soarele şi Luna de pe Cer?

Păi în urmă cu secole nu susţinea nimeni aşa ceva decît geocentrisme şi heliocentrisme deci nu poţi susţine că aş fi înapoiat sau că susţin întunericul evului mediu plin de vrăjitoare şi de credinţe păgîne ancestrale. Eu văd că voi sunteţi adepţii teoriilor neo-vrăjitoreşti păgîne cărora le spuneţi ''ştiinţă'' cînd defapt sunt scamatorii şi excentricităţi şi vedetisme ale unor visători SF cu dexteritate în formule şi calcule deci am impresia că voi sunteţi cei bîntuiţi de întunericul trecutului sau al viitorului.

Eu întotdeauna scriu inspirat de Evanghelii şi de Dumnezeu (sau mă străduiesc măcar) aşa că dacă nu îmi dai dreptate crezînd că n-am eu ci că tu e problema ta... acolo unde este scris despre Soare şi despre Lună... şi ele sunt foarte importante pentru că practic şi ele ne învaţă cum se face iubire şi ascultare de Dumnezeu. Dar să nu uităm Stelele.

Deci crede-mă că sunt foarte importante... inclusiv pentru Mîntuire.

Ei, uite că pentru asta poți fi considerat sectar: dacă acestea le consideri dogme; în timp ce Biserica nu le consideră ca atare. Sau poate nu le consideri astfel.

De ce? Pentru că eu am priceput cum sunt defapt Soarele şi Luna şi Stelele pot fi considerat sectar?

Păi cine e Biserica? Dumnezeu şi Hristos şi credincioşii în Adevăr şi păcătoşii care se întorc sau cine e defapt Biserica? Neo inchiziţia ''ortodoxă'' care mă face prin tine sau prin alţii una-întruna sectant sau eretic? Noi suntem biserica, cei ce credem drept în Adevăr din dragoste de Dumnezeu!

Dacă Dumnezeu chiar le-a făcut semisferice aşa cum susţin eu fiindcă aşa le-a făcut atunci musai eu sunt sectarul pentru că cred în conformitate cu Scriptura Adevărul sau în conformitate cu ceea ce chiar a făcut Dumnezeu?.. făcătorul a toate. Păi Dumnezeu după ce a făcut s-a uitat la toate şi a văzut că sunt bine făcute şi frumoase căci prin Cuvînt le-a făcut. Dacă biserica aia care nu şţie şi nu vede ce a făcut Dumnezeu nu susţine Adevărul atunci sunt eu sectarul pentru că cei ce nu ştiu nu şi-au făcut dogmă din această cunoaştere revelată prin sfinţi?

Nu-ţi fie frică... Soarele şi Luna sunt semisferice şi Scriptura spune la fel, eu aşa o citesc şi aşa o înţeleg... şi aşa este. Dacă celor care îşi dau seama le e frică să recunoască din pricina gLumii atunci nu eu sunt sectantul ci ei fug de Cruce.

Aveţi voi ce aveţi mereu aşa ca şi comuniştii cu sectele.

Păi nu sectele susţin că pămîntul e plat şi că Soarele şi Luna sunt semisferice ci Scripturile şi Dumnezeul care le-a făcut. Iar eu nu pot decît să confirm asta odată ce am priceput prin mila Lui căci chiar aşa sunt.

Ce ai vrea să susţin? De frica acuzaţiilor voastre cu sectele să mint că nu ar fi aşa cum sunt? Ce ai vrea tu defapt? Dacă tu nu poţi pricepe şi crede atunci musai eu să nu mărturisesc Adevărul? Păi Adevărul e că Pămîntul e plat şi Soarele şi Luna sunt semisferice şi asta nu e nici dogmă şi nici altceva ci e Pămîntul, Soarele şi Luna. Aşa sunt ele făcute. Cine crede bine, cine nu... nu ştiu. Dar dacă cineva chiar crede atunci cu siguranţă nu poate fi acuzat din pricina asta că ar fi sectar.

Voi nu pricepeţi ce e o sectă şi fiindcă nu ştiţi ce e aia o sectă atunci o ţineţi una-întruna cu spaimele de sectarisme ca nu cumva să vă condamne serv-viciile scorpiei înfiltrate prin BOR sau prin întreaga ortodoxie.

1. Păi sectele nu cred că preasfînta Fecioară Maria a fost fecioară sau că a rămas fecioară pentru veşnicie. Iar eu cred că a fost şi că este fecioară Duhovnicească şi trupească... deci eu cred şi practic sunt contra miezului tuturor sectarismelor... deci cum aş putea fi eu acuzat că aş fi sectar dacă nu sunt? Numai propagandiştii cu interese străine de Dumnezeu pot s-o facă pentru ca să fixeze idei.

2. Sau sectarii nu se mai pocăiesc după botezul lor, deci ei se socotesc pocăiţi dar nu se mai pocăiesc niciodată ci doar se luptă ei cu cîteva vicii mai mult ca să se laude că nu le mai fac... deşi mîndria şi lăudăroşenia ei nu o mai pun la socoteală. Iar eu încerc să mă pocăiesc mereu deşi nu reuşesc apropae niciodată deci cum aş fi eu sectar dacă pocăinţa pentru mine este un fel de continuă schimbare şi îndreptare din rău în bine? Iată deci că sunt contra miezului sectar şi în ceea ce priveşte pocăinţa.

3. Sau sectarii n-au nicio taină, ei nu cred că iubirea sfîntă are o taină a ei şi ei practic nu cred nici în cele 7 sfinte taine şi nu au preoţi, spovedanie, mirungere, cununie, botez, maslu, sfeştanie, cuminecare şi mai ales nu au ei puterea sfintei CRUCI... ei fug de cruce sau o folosesc doar ca să păcălească pentru că o ţin doar ca podoabă pe perete, să nu se tulbere cineva că ei n-ar respecta Crucea... dar ei nu cred în calea cea strîmtă a Crucii şi în Păstorul cu Crucea... şi ca atare nici nu se pecetluiesc cu ea şi nu-şi fac mătănii sau rugăciuni cu metanii.

Deci iată miezul... Cum atunci mă tot acuzaţi voi pe mine de sectarism cînd eu sunt un veritabil mirean ortodox? Mă acuzaţi aiurea... doar pentru că voi nu puteţi crede în NIP şi nici că pămîntul e plat sau că soarele şi luna sunt semisferice, lucruri pe care numai de la mine le-aţi auzit şi în parte de la unii sfinţi care nu v-au spus decît de discul soarelui... şi asta ar fi fost suficient dacă aţi fi fost cu adevărat inteligenţi şi cunoscători ai scripturilor, au păstrat taina şi nu au spus ceea ce ştiau pe deaîntregul ca să aveţi şi voi ceva de descoperit cînd o să creşteţi mari. Deci iată că nu sunt singurul ci mulţi sfinţi au susţinut în puţine cuvinte exact ceea ce vă spun eu... dar ei nu au dezvăluit ca să nu creeze polemici, să nu jignească cu ştiinţa lor pe nimeni, să nu-i facă să fugă de mîntuire căci e greu de crezut.

Eu însă nefiind decît un nimeni oarecare îmi permit să vă spun Adevărul. De ce L-aş ascunde? Pentru că mă faceţi voi sectant sau pentru că aveţi voi îndoilei sau dubi sau multă zăbăvnicie? Păi e problema voastră. Eu cred aşa cum vă mărturisesc. E simplu şi bun, Adevărat şi frumos. De la Dumnezeu ştiu şi cred! Iar interesul meu spre deosebire de al sectarilor este să vă mîntuiţi cît mai ortodox şi pe calea cea mai strîmtă şi mai plină de milă... dar nu milă de păcate sau de mîndrie sau de minciuna cea violatoare şi isjositoare ci de iubirea şi credinţa fiecăruia din voi... ca să o curăţească şi s-o sfinţească şi s-o binecuvînteze bunul Dumnezeu .

Da, noi suntem Biserica, așa cum spui. Adevărul mântuitor, însă, Biserica îl exprimă în dogme. Ai alcătuit o postare lungă în care nu mi-ai răspuns, totuși, la întrebare. Consideri a fi o dogmă teoria pe care o susții despre Pământ, Soare și astre?

P.S. Nu noi te facem sectar sau eretic. Se face ca atare cel care crede altfel decât Biserica (dogmatic).

Din păcate eu nu ştiu ce e o dogmă. Nu sunt preot-teolog ci mirean. Dar presupunînd că aş ştii atunci nici întrun caz nu aş folosi o dogmă pentru a judeca pripit, pentru a osîndi creştini sau oameni sau pentru a face pe cineva sectant sau eretic sau bolnav sau nebun pe baza unei dogme şi nici nu l-aş speria şi ameninţa cu iadul şi cu chinurile veşnice ca să creadă neapărat în dogme căci altfel va fi vai de el. Nu aş participa la neo inchiziţia ''ortodoxă'' ameninţîndu-l cu anatemele şi caterisirea fiindcă Domnul nu a fost trimis să judece pe nimeni şi chiar dacă Fiul Omului mai şi judecă uneori atunci nu caută să facă voia Sa ci voia Tatălui... iar un tată nu poate să vrea vreodată moartea păcătosului ci ca să se întoarcă şi să rămînă viu.

Totuşi un Tată nu le ascunde fiilor şi copiilor Adevărul deci dacă le spune că Pămîntul e plat şi că Soarele şi Luna sunt semisferice şi că aşa se tîlcuieşte Facerea... ai vrea ca să cer eu să fie băgat tot Adevărul în dogme bisericeşti?

Spune-mi ce este aia o dogmă?.. şi poate că îţi mai răspund încă odată.

Mai simplu spus: Mă pot mântui dacă eu cred că Pământul e rotund sau trebuie să cred că este plat?
Dogmele Bisericii sunt în principal formulate în Crez. Sunt adevăruri mântuitoare și dacă nu cred ca atare înseamnă că sunt în afara Adevărului, deci despărțit de Hristos.

Grea întrebare. Răspuns: ''Dacă nu-l cred pe Moise sau pe prooroci atunci nu vor crede nici dacă cineva va învia din morţi''. Deci nu ştiu dar sper să se poată mîntui indiferent ce cred ei despre pămînt, soare şi lună. Celui ce crede toate îi sunt cu putinţă căci în Iisus şi Cuvîntul lui Dumnezeu ar trebui ei să creadă dacă vor să se mîntuiască. Dacă ar crede cineva că Pămîntul e plat şi că Soarele şi Luna sunt semisferice asta cred eu că le-ar putea fi de folos fiindcă ăsta este Adevărul şi aşa se tîlcuieşte corect Facerea.

Eu cred mai degrabă că dogmele sunt un fel de dreptare prin care treptat poţi ajunge să-L cunoşti pe Hristos şi Duhul Adevărului care călăuzindu-vă în tot Adevărul vă poate face să nu vă rupeţi de Hristos şi să nu staţi despărţiţi de Dumnezeu chiar dacă nu puteţi pricepe sau crede toate dogmele. Deci Dogmele cred că ar fi mai degrabă nişte ajutoare slujitoare călăuzitoare şi nu nişte inchiziţii ''ortodoxe'' cu legi basculante de tipul totul sau nimic... care imediat ce nu le mai credeţi se auto-sesizează şi vă dau pe mîna satanei. Dogmele au şi ele răbdare ca să nu mai păcătuiţi aşa cum are răbdare Dumnezeu cu orice copil ca să crească în credinţă şi apoi să vadă prin credinţă şi văzînd să înţeleagă şi să rămînă în Adevăr împreună cu Dumnezeu.

Dogmele nu cred că sunt nişte monştrii inchizitoriali ci mai degrabă aşa ca nişte poteci pe care au mers unii dintre sfinţi.

Mi-a aparut Verginica azi-noapte in vis si mi-a spus: Spune-i lu' vsovi sa nu mai intre niciodata pe forumul ortodox ,sa taie cablul de la internet cu toporu' care-l tine dupa usa si sa fuga descult...in lumea mare.

Esti mic copil.

Lui ii apare cand e treaz, are culoarea albastra si ii zice sa o tina tot asa ca o sa primeasca mancare, beutura si cantari de fecioare, 70 sau ceva pe acolo.

:))))) Nu era ea.

Nu ţi-a spus nimic.

N-avea cum să-ţi zică ţie să-mi spui mie. Mi-ar fi spus mie.

Păi n-am voie că intru de la servici.

Acasă n-am net şi nici cablu de net după vreo uşe.

De fugit pot fugi şi desculţ şi în ciorapi... da greu că-s prea gras. Dar nu ştiu unde e lumea aia mare şi nu ştiu de ce aş vrea să fug în ea? N-aş vrea. O prefer pe asta mică.

Nu era Verginica cine ţi-a apărut ci minţi... minţi... minţi fiindcă tu nu crezi în ea... aşa că nu te da că o crezi şi că-mi trazmiţi mie ce ţi-a zis ea să fac eu. Dacă ţi-ar fi apărut ea şi ai fi crezut în ea ce ţi-ar fi spus atunci cu siguranţă ai fi crezut şi ce-ţi spun eu pe aici.

Deci nu crezi dar te distrezi de... dogme.

Bine că eşti tu din ăla mare. :71:

Nu era ea de culoare negru-bleumarin ci episcopul Hrineanu... şi asta mult mai înainte de a şti eu de vreo Trîmbiţă Apocaliptică. Văd că nu prea eşti atent. Dacă n-ai probleme înseamnă că ţi se-ncurcă lucrurile prin cap de la minteres.

Aşa ceva i-a zis duhul rău lui Bahomed, nu mie Verginica. Ea a fost fată săracă şi n-avea cum să-mi promită aşa ceva. Dumnezeu a îmbogăţit-o în altceva, în nepăcătuire... însă duhul răul plin de bani furaţi a avut de unde promite şi l-a crezut naivul de bahomed şi a băgat apoi coşmarul lui cel foarte ''dulce'' la miliarde de oameni în cap... cu de-a sila, încît de frică unii astăzi se detonează crezînd că vor avea parte de 70 de fecioare şi mîncare şi băutură. Nu vor primi fecioare ci vor primi pumni în cap de la ei înşişi sau unii de la alţii cînd îşi vor da seama ce ţeapă sinistră au luat.... aşa ca voi de la oamenii de ''ştiinţă'' care v-au umplut capul cu terrorii horror.

Adevărurile de Credinţă care sunt puse în învăţătura ortodoxă sub formă de dogme sunt dogme pentru că ele sunt ADEVĂRURI şi nu invers, nu ADEVĂRURILE ar fi adevăruri doar pentru că ar fi nişte invenţii şi născociri dogmatice puse acolo de nişte oameni dogmatici ca să creadă fraierii şi proştii că defapt ar fi ele nişte adevăruri.

Deci Domnul Iisus ne-a vorbit şi ne-a mărturisit prin propria Sa Viaţă despre ADEVĂR şi despre Credinţa în El şi nu despre tot felul de dogme născocite ca apoi să facă cineva din ele nişte ''adevăruri''.

Aşa că faptul că Pămîntul e plat şi Soarele şi Luna sunt semisferice şi că din Soare curge lumină şi căldură bună iar din Lună curge frig şi noapte bună aşa cum se interpretează corect cartea Facerii a lui Moise de la Dumnezeu... astea sunt ADEVĂRURI şi doar vreo biserică le-ar putea pune în aşa numitele dogme pentru a crede orice credincios al ei în ADEVĂR şi aşa stau ele pentru a forma un adevăr de credinţă în oameni. Făcute toate prin Cuvînt ele sunt puse deja ca dogme în Vechiul Testament şi practic acolo găsim Adevărul despre care am scris şi care e reconfirmat de Iisus în NT şi în Apocalipsă... deci după ce am priceput cît de cît ce scrie acolo am ajuns şi eu să susţin că e chiar aşa cum este scris acolo... fiindcă aşa cred... prin Mila lui Dumnezeu.

Şi atunci de ce aş fi vinovat dacă unii din bisericile de azi au lepădat Adevărurile ca să creadă dogmatic în toate teoriile mincinoase al gLumii?

Deci dacă tu crezi şi urmezi toate eresurile şi toţi sectanţii gLumii şi lepezi Cuvîntul lui Dumnezeu atunci nu ştiu dacă mai ai o şansă întreagă la mîntuire. Cu cît tai din Dreptate şi din Adevăr cu atît îţi reduci şansele la mîntuire. Tăind mereu din porunci o să ajungi să nu le mai împlineşti... ci-ţi vei împlinii doar lenea genială... adică ''virtutea'' necredinţei.

Măcar atunci ţine porunca asta genială încropită adhoc din mai multe alte porunci: ''Iubiţi-vă Fulgerător unii pe alţii (ca să nu păcătuim) precum ne iubeşte Soarele Dreptăţii şi Luna Adevărului... căci mie aşa îmi pare că ar suna porunca cea nouă... a Credinţei.

(Unde Fulgerător înseamnă un fel de cu-vînt bun al Duhului Sfînt ce merge mai repede ca viteza gLuminii direct de la Minte la inimă... prin suflet.)

Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleop...asifaptele.htm

3. Ce spun Sfintii Parinti despre cele sapte zile ale creatiei ?

Sfantul Vasile cel Mare, in cartea sa Exaimeron ( facerea lumii in cele sase zile ) , spune ca zidirea s-a facut " ingrecata " ca o femeie insarcinata in a noua luna, cu toate zidirile din ea, gata sa le dea viata. Iar Duhul lui Dumnezeu incalzea adancul, " se odihnea deasupra apelor " , ca sa dea viata apelor si zidirilor.

Deci pamantul avea viata de cand Duhul Sfant incalzea adancul, dar nu avea si suflare de viata. Sfanta Scriptura la Facere ( cap. 1,1-2 ) , spune ca " pamantul era netocmit si gol " , dar nimeni nu stie de cand era, ca cele cu ochi inca nu se creasera, nu primisera suflare de viata. Ziua intai a creatiei a fost Duminica, caci atunci a zis Dumnezeu " sa fie lumina " ( Facerea l, 3 ) . De aceea El a inviat tot duminica, caci prin inviere a innoit lumina cea dintai. Lumina cea dintai a fost creata, iar nu necreata. Ea nu izvora din energiile necreate ale Duhului Sfant. Era o lumina cereasca a carei origine omul nu poate sa o stie. De asemenea, nici despre primele trei zile ale creatiei nimeni nu stie lungimea lor, ca inca nu era soare care sa rasara si sa apuna.

Soarele este numit de Sfantul Vasile cel Mare " caruta luminii " , spunand ca Dumnezeu a pus in soare numai putin din lumina creata in ziua cea dintai si a randuit ca soarele sa lumineze pamantul " ca o lampa " , adica muntii, codrii, campiile, raurile si marile, care implinesc porunca cea dintai, mereu curg si se aduna la un loc. Toate legile puse de Dumnezeu in univers, dupa care se conduce intreaga creatie, se numesc de Sfintii Parinti " temeliile lumii " si cine cugeta la ele se intareste in credinta si lauda cu mai multa tarie pe Ziditorul a toate, implinind cuvantul proorocului David care zice : " Cine va vorbi despre puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui " ( Psalm 105, 2 ) . Legile universului nu se schimba niciodata pentru ca sunt " temelii " ale intregii zidiri. Iar cand auzim pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, zicand : " Tatal Meu lucreaza si Eu lucrez " , sa intelegem ca Tatal lucreaza prin legile creatiei si ale vietii; iar Fiul lucreaza prin pronie, adica prin pazirea legilor universului, care formeaza temeliile lumii vazute.

Frumusetea zidirilor create de Dumnezeu este asa de minunata, incat si ingerii din cer se uimesc de armonia lor, dupa cum spune Iov : " cand s-au creat stelele, laudatu-M-au cu glas mare toti ingerii Mei " ( Iov 38, 7 ) . Armonia si frumusetea zidirilor au uimit pe sfinti, pe filosofii, pe intelepti, pe poeti, pe artisti, pe crestini si chiar pe pagani, inaltandu-i cu mintea la Creatorul a toate, Dumnezeu. Prin cugetarea la zidiri multi au cunoscut pe Dumnezeu, au sporit in rugaciune, au inaltat imne de lauda Ziditorului si au ajuns chiar la rugaciunea cea mai inalta a mintii si a inimii. De aceea, spun Sfintii Parinti, ne este de mare folos sa cugetam la zidirile lui Dumnezeu, pentru a-L cunoaste si iubi mai mult pe Dumnezeu.



4. Ce ne mai puteti spune despre creatie si despre crearea omului ?

Dumnezeu a facut pe om si intreaga lume din patru materii sau stihii. Doua stihii usoare - aerul si focul - si doua stihii grele, care curg in jos - pamantul si apa -, dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare. Aceste patru stihii lucreaza unite si neamestecate, dar si amestecate. Iar in vremea de apoi, stihia cea mai de sus, cea mai usoara, adica focul, va arde pe celelalte trei stihii, dar numai cat va fi fiinta omeneasca, dupa cuvantul Domnului care zice : " De mania Atottiitorului se vor aprinde stihiile pamantului " ( adica aerul, pamantul si apa ) . Dar zice Duhul Sfant prin gura lui David ca nu va distruge stihiile si intreaga zidire, ci numai le va innoi : " Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fala pamantului " ( Psalm 103, 31 ) .

Dumnezeu a creat trei ceruri. Cerul intai este vazduhul; al doilea este eterul - un fel de foc deasupra vazduhului; si al treilea cer este cerul ingerilor. Aici a fost rapit Sfantul Apostol Pavel si " a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului a le grai " ( II Corinteni 12, 2-4 ) . Aici este raiul.

Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) . Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.

Omul incepe de pe pamant sa guste si sa traiasca cele ale cerului, caci inca de pe pamant materia omului se indumnezeieste, se lumineaza la fata, se dezbraca de cele pamantesti si se imbraca in cele ceresti, asa cum au fost sfintii. Caci " zidirea toata suspina, asteptand innoirea firii omului " ( Romani 8, 22-23 ) .

Dumnezeu a facut trei lumi : o lume de jos, unde este numai intuneric, vapaie de foc si tartar, in care se chinuiesc diavolii si sufletele celor pacatosi. Iadul a fost creat in clipa caderii ingerilor rai. A doua lume, numita amestecata, adica pamanteasca, unde este amestecat binele cu raul, bucuria cu intristarea, fapta buna cu pacatul, placerea cu durerea, viata cu moartea. Aici pe pamant se trudeste omul sa scape de pacatesi de iad si sa dobandeasca mantuirea prin fapte bune si pocainta. Aici placerea vietii sau a nuntii se rasplateste cu durerea, cu chinurile nasterii si cresterii de copii. Altfel nu este mantuire. Ca spune Sfantul Maxim Marturisitorul : " Cine fuge de durerile veacului de acum, are parte de durerea cea vesnica " . A treia lume este raiul si imparatia cerurilor. Acolo este numai bucurie, cantare, lumina si viata vesnica.



41. Pentru ce a creat Dumnezeu lumea cea vazuta si nevazuta ?

Dumnezeu a creat intreaga lume vazuta si nevazuta numai din negraita Sa dragoste si bunatate ( Psalm 32, 5; 64, 9; 135, 1; 103, 14-29; 146, 8-9 ) . Si iarasi, Dumnezeu a creat lumea cea vazuta si cea nevazuta spre slava Sa ( Psalm 18, 1-2; 96, 6; Romani l, 20; Sfantul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simtiri, cap. 11 ) .



43. Cat poate omul sa inteleaga din tainele si lucrurile lui Dumnezeu ?

La aceasta intrebare va raspund cu cuvintele Sfintei Scripturi, ca " cele mai multe din lucrurile lui Dumnezeu sunt ascunse " ( Isus Sirah 16, 22 ) . Pana la urma, insa, din bunatatea cea fara de margini a lui Dumnezeu " toate vor fi facute cunoscute omului " ' ( Isaia 54, 13; 55, 5 ) . Numai ceea ce trebuie stiut despre Dumnezeu s-a descoperit oamenilor ( Romani 1, 19 ) .

Dumnezeu este necuprins. Lucrurile Lui sunt necuprinse ( Iov 5, 9; 9, 10; 37, 5,14; Ecclesiast 3, 11; 11, 8 ) . Judecatile Lui sunt nepatrunse cu mintea ( Psalm 35, 6; Luca 13, 4; Romani 9, 33 ) . Omul, dupa masura curatiei mintii si inimii sale, poate intelege tainele zidirilor lui Dumnezeu; caci dupa marturia marelui Vasile " lumea aceasta este scoala sufletelor ce!or cuvantatoare si loc de invatatura a cunostintei lui Dumnezeu, dand povatuire mintii prin cele vazute si simtite, catre privirea celor nevazute " ( Exaimeron, Cuvantul 1 ) . Din privirea cea cu intelepciune duhovniceasca asupra lumii, a creatiei, omul cunoaste pe Creator ( Romani 1, 20; Isaia 40, 22; Psalm 18, 1 ) . Cerul si pamantul spun slava Lui ( Psalm 18, 1-4; 144, 10 ) . Bunatatea si darnicia lui Dumnezeu se vad in toate lucrurile Lui. Puterea Lui se vede iarasi in creatia Lui ( Psalm 18, 1; Psalm 110, 6; Isaia 48, 13; Rom. l, 20 ) . Inletepciunea si slava Sa se cunosc in lucrurile Sale cele minunate ( Iov 37, 16; 38, 4; Psalm 8, l; 85,19 ) . Dreptatea Sa se cunoaste in lucrurile Sale. Sfintenia Sa se cunoaste in legea Sa ( Deuteronom 4, 8; Romani 7, 12 ) . In vremea de apoi, ne spune dumnezeiasca Scriptura, " pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca marea de ape " ( Isaia 11, 9; Avacum 2, 14; Ecclesiast 8, 17 ) .




317. Cum putem ajunge la aceasta rugaciune duhovniceasca ?

Maica de obste a rugaciunii este darul Duhului Sfant. Aceasta invata pe om sa se roage, sa creasca in rugaciune, sa urce dintr-o treapta in alta a rugaciunii, pana ajunge la treapta cea mai inalta. Ca opt sunt treptele rugaciunii, dupa unii Sfinti Parinti : contemplarea naturala in duh, adica cugetarea la zidirile lui Dumnezeu; rugaciunea limbii; rugaciunea gurii si a limbii, adica rugaciunea cu glas tare; rugaciunea mintii si a gurii; cand te rogi cu glas tare si cu toata luarea aminte; rugaciunea mintii; rugaciunea mintii si a inimii, cand te rogi in taina cu luare aminte si cu simtirea inimii; rugaciunea inimii, cand mintea este inghitita de inima, prin darul lui Dumnezeu si de acolo se inalta cu putere la cer.
Si ultima treapta, rugaciunea contemplativa. Aceasta este rugaciunea fara cuvinte la care ajung numai unii din sfinti, cu darul Duhului Sfant.

Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul - http://www.crestinortodox.ro/sfantul...rul-68832.html

Procesul cunoasterii e un act complex si are o intindere mare in care sufletul e intr-o mobilitate continua. El angajeaza pe crestin intr-o, apropiere din ce in ce mai mare de Dumnezeu si o departare cat mai intinsa fata de cele trupesti: "ridicat deasupra tuturor celor nestricacioase a fugit ca de un alt Egipt, de lumea aceasta inselatoare care supara mintea stravazatoare cu grijile trupesti, apoi devenit al sau insusi, prin linistire, a cunoscut in chip negrait prin meditatia ostenitoare, iconomia inteleapta a proniei dumnezeesti care carmuieste dumnezeieste totul si pe urma prin teologie mistica, pe care o primeste in extaz negrait numai mintea curata, prin rugaciune s-a inlantuit negrait cu Dumnezeu in nestiinta ca intr-um intuneric si a primit in el pe dinauntru in minte intiparirea dogmelor bunei credinte, iar pe dinafara ca tablele lui Moise harurile virtutilor, prin degetul lui Dumnezeu, adica prin Sf. Duh". Aceasta fraza rezuma in ce consta esenta urcusului duhovnicesc si deci si a cunoasterii dumnezeiesti.


Se intelege ca in tot acest drum puterea care ne misca este iubirea lui Dumnezeu


Lumea este un simbol pentru Dumnezeu: in ea se ascund ratiunile divine ale lucrurilor. Privind aceste ratiuni omul intelege ca totul se inlantuie, se tine de Dumnezeu. Prin prisma sensurilor divine din lume, el recunoaste fiecarei persoane sau lucru un rost si o finalitate in functie de Facatorul lor. El vede ca Dumnezeu e centrul spre care graviteaza totul si nicidecum persoana lui. De aici se impune si o comportare morala anumita. Adica sa cugetam si sa ne folosim de lucruri dupa ideile sau intelesurile lor simple, fara a asocia la ele intelesuri patimase in virtutea carora ele trebuie sa satisfaca poftele noastre trupesti. Vazand deci legaturile lucrurilor cu Dumnezeu, relatia lor cu Cel ce le-a creat, ne folosim de ele conform cu scopul divin sadit de Dumnezeu in ele.



Sf. Maxim a aratat ca cunoasterea mijlocita, indirecta, prin intermediul naturii, prin contemplatia naturala, este o treapta necesara in drumul spre cunoasterea directa, nemijlocita. Dar cunoasterea prin "contemplatia naturala" nu este o cunoastere strict rationala. Este adevarat, el spune ca prin ratiune cunoastem ca Dumnezeu este, nu si ceea ce este, insa repeta in multe locuri ca "ratiunile" sunt razele intelep*ciunii dumnezeiesti si ca prin ele putem urca spre unitatea sofiei. Asa dar, exista un mod oarecare de a cunoaste pe Dumnezeu din "ratiuni", insa aceasta cunoastere nu este de nuanta sau masura celei senzoriale. Pentru a patrunde in adancurile lucrurilor, insasi adancul nostru trebuie curatit si luminat, incat aratarea lui Dumnezeu se produce acolo unde puterile sufletesti sunt pregatite de Duhul Sfant. Astfel ca, Harul este o conditie pentru contemplatie. Drumul spre Dumnezeu insa nu se opreste aici. Dupa ce prin curatirea de patimi am descoperit ratiunile divine in cosmos, urcam spre unitatea lor, spre sofia, ca sa le vedem de data aceasta in Dumnezeu. Acest proces corespunde cu curatirea mintii de orice imaginatie si reprezentare, fapt ce constituie si temeiul neschimbabilitatii ei: "Cel ce se reculege din dezbinarea adusa de calcarea porun*cilor se desparte mai intai de patimi, apoi de gandurile patimase, apoi de fire si de ratiunile firii, apoi de idei si de cunostintele aduse de ele, si la urma, strabatand dincolo de varietatea Providentei, ajunge in chip nestiut la insasi ratiunea Monadei. Abia in lumina acesteia isi contempla mintea neschimbabilitatea sa, ceea ce o face sa se bucure cu o bucurie negraita. Caci a primit pacea lui Dumnezeu, care covarseste toata mintea si pazeste neincetat de orice cadere pe cel ce s-a invrednicit de ea". In general conditiile veacului de acum nu ne dau posibilitatea sa cunoastem intru totul, deoarece exista diferite centre de atractie, spre care mintea prin vointa se poate indrepta si margini. De altfel darul cunostintei e culmea cea mai inalta a bunatatilor viitoare, de aceea aici nu putem contura sau exprima la masura absoluta Adevarul dumnezeiesc.

Doar că Dumnezeu fiind feciorelnic, respectiva femeie (gravidă) era musai şi ea o fecioară curată. Altfel, pentru unii ca Dreptul Simion şi proorociţa Ana comparaţia ar fi oarecum complet falsă şi ispititoare chiar josnică şi denigrantă la adresa lui Dumnezeu.

Acest deci e oarecum forţat şi aiurea... şi ar fi corect doar dacă am pricepe că pămîntul avea CREDINŢĂ, era binecuvîntat... şi asta ar fi fost viaţa de atunci a pămîntului.
Păi Dumnezeu avea ochi deci se ştie prin El sau prin mărturia Lui de cînd era... pămîntul cel netocmit şi gol.

Da, aşa este, aşa cred şi eu că Duminica de azi era defapt prima zi a săptămînii Facerii... aşa cum este scris.

Da, lumina aceea a apărut prin ascultare de Cuvintele rostite de Dumnezeu: ''Să fie Lumină!''
Originea ei se poate ştii şi ea este aceiaşi cu originea luminii Soarelui. Ea a apărut din Cuvântul rostit de Dumnezeu... şi lumina aceea era exact la fel cu lumina pe care o vedem astăzi de la Soare şi de la Fulger. Se poate ştii prin Dumnezeu sau prin mărturisirea lui Dumnezeu. Nu este o taină ascunsă omului... credincios.

Argumentul ăsta cu nimeni nu era e unul care lasă tot felul de interpretări la îndemîna omului ca tot felul de minciuni să poată fi proliferate. Păi se ştia şi se poate ştii din moment ce Dumnezeu le făcea şi era de faţă, iar omul din Duhul Lui a primit suflare de viaţă. Deci oricine poate ştii prin Dumnezeu sau prin mărturia Lui Dumnezeu cît au fost de lungi primele 3 zile. Fiecare a fost la fel de lungă ca celelate 4 următoare şi ca toate zilele. Se subînţelege prin deducţie simplă pe text. O altfel de interpretare a scripturilor care lasă loc oricăror minciuni relativiste face din săptămîna model a Creaţiei un fel de aiureală cu care cică s-ar putea împăca între ele toate minciunile oamenilor de ştiinţă şi toate bisericile eretice dar şi cu cele ''ortodoxe''.

De ce numai puţină? Habar n-am. Ba cred că a pus chiar toate izvoarele de Lumina cea dintîi în Soare şi în Stele şi în Fulger şi nu doar puţin ci tot ce apăruse pînă atunci din Cuvînt. V-am zis că Soarele nu e sferic ci este ca o veioză care luminează pămîntul şi nu şi tot restul creaţiei? V-am zis! Păi ce să facă cu restul luminii cea dintîi dacă nu ar fi pus-o pe toată în Soare şi în Stele şi în Fulgere? A pus acolo la un loc toate izvoarele de Lumină şi Căldură care au apărut din Cuvînt. Şi în Lună a pus toate izvoarele de frig şi de noapte.

Amin!

Eu înţeleg că Fiul lucrează şi El tot ceea ce vede că Tatăl lucrează cu atît mai mult cu cît Tatăl i-o cere... aşa ca un slujitor şi aşa ca un fiu ce se aseamănă cu Tatăl. Deci nu putem face diferenţe între lucrările Tatălui şi ale Fiului sau ale Sfîntului Duh... din moment ce orice Fiu bun este asemenea Tatălui Său bun.

Da. Amin.

Corect. Deci ne este folos pentru Mîntuire.

continuare
 

Eu cred că Dumnezeu a creat 9 Ceruri de toate şi la al 3-lea a fost răpit sf. Ap. Pavel. N-am auzit ca să existe un foc deasupra văzduhului numit eter ci există cerul credinţei diferit de văzduh iar cerul îngerilor este şi cerul nostru căci ei practic fac legătura între cele veşnice şi cele vremelnice prin acest cer prin care şi noi cumunicăm cu ei.

Absolut bineînţeles. Dacă cercetezi duhovniceşte îţi poţi da seama de asta.

Da, bineînţeles... aşa este scris.
Păi a suflat suflare de viaţă asupra pămîntului şi aşa s-a făcut acel pămînt un suflet viu. Deci nu era nimic ascuns, nimic nevăzut ci Dumnezeu şi animalele şi plantele create anterior erau martore la această minune.
Defapt omul are 3 părţi: Minte, Suflet şi Trup al cărui centru şi al cărui mijloc este Inima. Deci 3 TREI şi nu două. Deci nici două şi nici trei cum zic scfriitorii.

Cu mica diferenţă că la celelalte vieţuitoare duhul lor de viaţă a apărut din Cuvîntul rostit de Dumnezeu pe cînd omul a primit Duh de suflere de viaţă din Duhul Cuvîntător al suflării de Viaţă a Domnului.

Păi de aici rezultă că omul ar avea defapt două suflete. Nu cred. Orice om are şi el un singur suflet ca orice animal şi acesta, deşi are origine Dumnezeiască de suflare de Viaţă şi nu doar de Cuvînt acum e orbit de păcat şi e împins la rele din mîndrie prin tot felul de minciuni şi ispite. De unde să apară în om două suflete? Unul trupesc şi altul altceva de care nu suntem conştienţi? Trupul nu are niciun suflet ci doar o inimă. Omul are suflet. Deci fiecare om nu are decît un singur suflet, o singură minte şi o singură inimă. Vai de ele dacă în ele păcatul a ajuns stăpîn şi necredinţa ''Dumnezeu''.
Care trup se va reuni căci din el la unii rămîn doar oasele sau cenuşa?
Eventual le va face Dumnezeu din pămînt alte trupuri aşa că nimeni dintre păcătoşi nu scapă de judecată. Cît de înduhovnicit va învia fiecare asta rămîne de văzut... doar dacă între timp, de la moarte şi pînă la înviere a auzit Cuvîntul şi a crezut şi atunci da, un mort înviat o să învie şi cu trupul înduhovnicit... altfel învie la fel sau mai rău, cu mai multă nepăsare şi indolenţă.

Da sigur, se dezbracă de necredinţă şi păgînisme şi se îmbracă în cele cereşti ale Credinţei în Cuvîntul lui Dumnezeu.

N-a făcut Dumnezeu astfel de urîciuni ci este scris că toate erau bune şi frumoase şi că Dumnezeu se odihnea în toate cele pe care le-a făcut.
Iadul nu a fost creat ci acolo au căzut ei departe de Dumnezeu deci iadul nu l-a făcut Dumnezeu ci ei înşişi sunt iadul şi au căzut ca plumbul departe de Dumnezeu unde se chinuiesc în necredinţă şi nepăsare.
Defapt iadul este peste tot şi mai jos şi aici. Oriunde unde este păcat şi oriunde nu este Credinţă este iad... doar că noi nu ne dăm seama. Nu există în creaţie locuri distincte ci omul credincios sfinţeşte locul şi dracul rău spurcă locul.

Aici e vorba nu de nunţi sau de creşteri de copii ci de fuga de Dreptate şi de Adevăr dar mai ales de fuga de Cruce!
Păi şi aia se lucrează prin Credinţă şi se întreţine tot prin ea şi nu este aşa o fericire din care nimeni nu poate să cadă. Şi de acolo poţi să cazi dacă faci păcate şi faci rele. Cazi exact ca Adam şi Eva din Raiul primordial. Veşnicia cea bună se lucrează mereu împreună cu Dumnezeu şi după lucrare se odihnesc credincioşii împreună cu Dumnezeu. Şi aşa cum ai fost pe pămînt aşa vei fi şi în veşnicie... doar că acolo vei primi şi vei simţi mai bine toate bunătăţile dăruite de Dumnezeu celor smeriţi... nu te mai încurcă glumea şi vremelniciile. Nu există un Rai unde se intră şi se stă cu pile. Oricine nu aduce roadă cade şi de acolo aşa ca Lucşifer... foarte departe de Dumnezeu... căci este loc destul în creaţie. Însă oricînd este loc de pocăinţă... şi ea te poate aduce înapoi pe Cale. Deci să nu deznădăjduim prea mult cînd cădem sau cînd vedem cît de des ne permitem să risipim căzînd astfel... din Rai.

Bineînţeles... doar că slava Sa minunată nu este o slavă deşartă egoistă ci este şi ea un fel de Dragoste Credincioasă smerită, feciorelnică şi foarte curată, bună şi Tainică... fiind prin asta mult mai mare ca însăşi Dragostea mai mare cumva ca ea însăşi dacă se poate spune aşa ceva, iar numele ei e Desăvîrşirea.