![]() |
Citat:
Daca nu ne place unul, gasim noi o metoda sa-l discreditam. Poate a scris candva ceva care nu e bun. Poate o facut ceva candva. Cand era copil o tras de matza coada vecinului. A spart un geam. Nu a jucat cand am cantat noi. N-a cantat cand am avut noi chef de jucat. etc. O infinitate de optiuni. Orice doar sa nu imi asum consecintele unei afirmatii a mele, sa ma fac de ridicol afirmand ca da, din convingerile mele deriva ideea ca dacii, desi la fel de idolatri (inclusiv jertfe umane, ca aztecii), au fost vrednici de mantuire, japonezii, chinezii, un intreg continent de amerindieni, etc. nu. Ca Dumnezeu da, poate sa refuze mantuirea unui chinez care a murit pentru El, doar pentru ca n-a avut acte de botez ortodox. Ca da, mai degraba mantuieste un curvar, un betiv, unul care a dat pe la biserica doar pe la Pasti si nici atunci mereu, care n-a stiut ce inseamna Evanghelie, iertare, iubire etc. doar asa..pentru rugaciunile preotului si o mana de coliva si cateva sticle de vin dar a avut certificat de botez ortodox decat unul care a fost poate un om vertifical si cea mai mare "vina" a lui a fost ca n-a auzit de Hristos. Chestiile astea denota oameni singuratici, certati cu cei din jur, izolati de ei prin multe alte probleme si defecte de caracter, privati de compasiune, dar care si-au gasit refugiul facand pe teologii "puri in credinta" pe Internet, predicand de fapt un Dumnezeu uracios, nedrept si nemilos, dupa chipul si asemanarea sufletului lor. |
Alin, există o specie de oameni pentru care "dreptatea", "bunătatea", ba chiar și "Dumnezeu" nu sunt valori esențiale. Oricât de dur ar suna, ăsta e adevărul.
Valoarea fundamentală pentru această specie este apartenența la un club exclusivist. "NUMAI NOI NE MÂNTUIM; VOI ĂILALȚI NU !!!!!" "NUMAI NOI AVEM; VOI NU AVEȚI !!!!" "NOI; NOI; NOI !!!!! (A se citi - EU; EU; EU!). Dacă mâine ar fi, printr-un miracol, convinși că nu numai orotodocșii se mântuiesc, ar renunța să mai fie ortodocși, pentru că apartenența la ortodoxie ar înceta subit să le furnizeze materialul necesar hrănirii acestei bolnăvicioase sete de superioritate. Valabil și pentru unii dintre catolici, mahomedani etc. Este o boală spirituală care transcede granițele confesionale. |
Citat:
Ce reprezintă Scrisoarea Sfântului, pentru tine? Îți este și ție adresată. Ai citit vreo una din cărțile Sfântului Ignatie? (eu le-am citit pe cele îngroșate) 1. Fărâmiturile Ospățului, ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1996, 268 p. (traducere de: Andrei Andreicuț, arhiepiscop de Alba-Iulia) 2. Cuvânt despre moarte, Ed. Sophia, 2006 3. Aripi duhovnicești pentru cei osteniți și împovărați (3 vol.), Ed. Sofia, 2001 4. Predici la Triod și Penticostar, Ed. Sophia - ISBN 973-8207-62-2 5. Experiențe ascetice (4 tomuri), Ed. Sophia 5.a. Despre rugăciunea lui Iisus. Experiențe ascetice, vol. I, Colecția "Părinți ruși" 5.b. Cuvinte către cei care vor să se mântuiască. Experiențe ascetice, vol. II, Colecția "Părinți ruși" 5.c. Aripi duhovnicești pentru cei osteniți și împovărați. Experiențe ascetice, vol. III, Colecția "Părinți ruși" 5.d. Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice. Experiențe ascetice, vol. IV, Colecția "Părinți ruși" 6. Predici la Octoih, Ed. Sophia, 2005 7. Despre înșelare, Ed. Anestis 8. Ofranda monahilor contemporani, Editura Fundației Dosoftei 9. Cuvânt despre om, Editura Bunavestire, 2001 10. Despre vedenii, duhuri și minuni, Ed. Sophia, colecția "Părinți ruși". Citește, deci, măcar scrisoarea, Sfântului, către acea femeie, care credea că nu doar ortodocșii se mântuiesc. Citește-o cu sinceritate. Citat:
Contrazici cuvântul lui Dumnezeu... Matei 7: 21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit și nu în numele Tău am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23. Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădelegea. Da, cu Adevărat, numai ortodocșii se mântuiesc, că numai noi, mai suntem creștini. Restul nu se pot mântui, fiindcă sunt eretici. După ce leapădă erezia, atunci da. Ecumeniștii, vor cumva o confirmare, că toate "creștinismele" sunt mântuitoare. Ei bine, NU sunt mântuitoare. Sunt mai multe căi, dar doar una-i strâmtă și îngustă și grea, și duce la viața veșnică, și PUȚINI o află pe ea, spune Biblia. Alin... vorbești mult și nu spui nimic. Credința n-are treabă cu logica și rațiunea. Sunt diametral opuse. Biblia spune clar, cine se mântuiește și cine nu. La fel și Sfinții Părinți. Crede lor și vei fi viu. Nu crede, și vei muri. |
Mihai, dar sa stii ca eu totusi cred in continuare ca doar biserica ortodoxa este corabia mantuirii :)
Poate tu totusi intelegi ca paradoxul asta este insa functional. |
Citat:
Un halat e un halat, azi l-ai imbracat, maine e dezbracat, nu se lipeste de piele. Citat:
Link te rog. Daca ai dat deja, sper ca nu te superi ca nu iti citesc chiar fiecare postare, sunt motive obiective pentru asta :) Citat:
Tu doar tragi concluzii gresite. Nu am timp sa-ti caut acum citate dar mai degraba tu, acolo unde se vorbeste despre dreptatea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu. Parafrazand, cred ca ti s-ar potrivi "mila voiesc si nu teologie seaca". Citat:
Adica sa fim prosti si ilogici ca atunci suntem credinciosi. :77: Citat:
|
Ups... Mihai, touche! En garde! :)
Doamne ajută, că mai și tu pe-acasă, Aline. Slavă Domnului. Rugăciunile Preacuratei. Da, da, ecumenismul e boala aia, de care spui tu, Mihai. E "unsă" politic boala aia. Dar se luptă cu Dumnezeu. Deci știi ce șanse are: nule (pentru Împărăția Cerurilor) "Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește." - Matei 12, 30. |
Citat:
Citat:
Păi i-a explică tu rațional, logic, "teologie logică", să te citez pe tine, sărbătoarea de azi: Bunavestire. Dovedește-mi că credința nu e diametral opusă cu rațiunea (și logica). Or fi surori, probabil, mânca-te-ar Raiul. Gemene... :) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Da, te-am lăudat, asta e, dacă meriți, meriți. Ia supără-te că te-am lăudat, hai să văd :) |
Citat:
Și totuși - fiul meu este ortodox. Mâine dimineață merge cu clasa, cu profesorul de religie și cu învățătoarea, să se împărtășească, la biserica ortodoxă din cartier. N-am nicio problemă, dimpotrivă, sunt bucuros. Cât a fost mic de tot am avut o bonă - credincioasă ortodoxă de zile mari - care l-a dus în multe rânduri, cel puțin săptămânal, la biserica pe care o frecventa ea. Așa am ajuns și eu la parohia respectivă, și - nota zece... Eu i-am dăruit bonei o carte rară despre istoricul Liturghiei Sf. Ioan Hrisostomul, ea mi-a adus de la Ierusalim, unde a fost în pelerinaj, o icoană cu Maica Domnului și niște cruciulițe din lemn de măslin. Cât m-am bucurat eu că m-am învredicit să-mi pun la gât o cruce din lemn din Țara Sfântă, atâta s-o bucurat și ea de cartea de la mine. Mai am un prieten, foarte bun, prieten de peste 20 de ani, din adolescență. Nominal, băiatul e ateu. Acuma doi ani, a fost în vacanță la Roma. A venit la mine cu un rozariu cu poza Fericitului Ioan Paul al II-lea. Un dar sincer. Anul trecut s-a însurat - i-am făcut cadou de nuntă o Biblie Anania, cu specificația că, ateu sau credincios, Biblia, într-o traducere cât mai bună n-are voie să lipsească din casa nimănui. Anul ăsta, a botezat-o pe fiica lui, și m-a chemat expres la biserică, la slujbă; alți cunoscuți, mai puțin religioși, n-au fost, omul, deși a făcut botezul mai mult din obligație socială, s-a bucurat în mod vizibil că m-am dus. Nu știu, pentru mine, care am fost ateu timp de mai bine de 30 de ani, creștinismul e ceva de genul ăsta. Unii și alții care ne mișcăm încet către Dumnezeu. |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Ti-am vorbit in limbajul pe care il intelegi tu, singurul. Te las sa socializezi cu coreligionarii tai. Nu trebuia sa te mai obosesti sa reintri pe forum, doar pentru balacareala. |
Mihai, :) nu confirm și nu infirm, numele meu din viața reală. Aici sunt Igor. Și-atât, mie îmi ajunge. Nu vreau să te convertesc, n-am putere, și nici har, ci doar mărturisesc Adevărul.
Eventual, vi la magazinul bisericesc, la mine, și stăm de vorbă la un pahar de ce vrei tu pt tine și de apă tonică Schweaps, sau vitamine efervescente pentru mine. Dar să știi că n-am mințit cu nimic, în nici un post de-al meu, niciodată. Cu adevărat extraordinare și prea frumoase experiențele tale de viață creștină, Mihai. Dar cum poți spune că știi că catolicismul apusean e corabia mântuirii, când tu, peste 30 de ani, ai fost ateu ? Asta înseamnă că abea cunoști puțină dogmatică, patristică, istorie și versete din Biblie. Nu te condamn cu nimic, dar să știi că ai o datorie, dacă ai devenit creștin. "Crede și nu cerceta", nu există în Biblie, e o lozincă iezuită, din Evul Mediu. În Ortodoxie, e invers. Biblic: "cercetați duhurile care vin asupra voastră, că nu toate sunt de la Dumnezeu." Le cercetăm cu rugăciune și lacrimi de pocăință și mai multe. Deci ai fost chemat. Acum mai depinde să fi și ales, pentru Împărăția Cerurilor. Că spune Biblia: "mulți chemați, puțini aleși". Depinde în întregime de tine. Catolicitatea are inchiziția, azi secretă, are cruciadele, crimenele abominabile, are primatul papal, purgatoriul, care nu sunt biblice, se dă doar azima, adică trupul, la Împărtășanie, ceea ce din nou, nu-i biblic, și chiar anti-biblic, că spune "trupul și sângele" pentru cei ce moștenesc viața veșnică. Deci ei opresc viața veșnică pentru oameni, dându-le doar trupul. Și pun și mâna pe azima aia, când o bagă în gura omului și multe altele. De ce alegi franco-latinii ? Doar pentru că ei sunt un miliard și noi, creștinii, suntem aproximativ 400 de milioane ? Dar în Biblie spune: "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția." - Luca 12, 32. Și mai spune: "Intrați prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află." - Matei 7, 13-14 Uite cât de PUȚINI se mântuiesc: Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre și nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți (...) Nu știu de unde sunteți. Depărtați-vă de la mine toți lucrătorii nedreptății. - Luca 13, 23-25 Fi înțelept, Mihai, că timpu-i scurt. Mult prea scurt. Cercetează concret și viu. Întreabă-te, frământă-te. Dacă îți pasă cu adevărat de mântuirea ta, atunci "caută și vei găsi, cere și ți se va da, bate și ți se va deschide", spune Biblia. Am făcut și eu exact așa, cercetând minuțios întreg creștinismul: catolicismul, ortodoxia, protestantismul, islamismul, budismul, hinduismul. Și mi-a rezultat Ortodoxia. Sincer. Și am rămas uimit și fascinat de frumusețea ei. Ortodoxia, pentru mine, e cel mai mare dar, cadou, ce mi l-a dat Dumnezeu. Mai mare ca însăși viața și suflarea din pieptul meu. Pentru că am ajuns să cunosc atâta frumusețe și plinătate, nu pot fi îndeajuns de recunoscător vreodată... |
Citat:
|
Citat:
Iar de ecumenism nu auzise, ca a murit in 1860. |
Citat:
|
Mihai, ce ai postat, despre apropiatii tai si credintele lor, e unul din cele mai miscatoare, profunde si personale postari de pe acest forum.
|
Citat:
nici o obligatie sa faca asta.Aici este un forum, nu-i politie si nici confesional. :71: Citat:
E treaba lui.Aici pe forum discutam despre subiecte nu identitati.Despre identati se ocupa organele de ancheta. |
Citat:
|
Citat:
Dar pana gasesc cartea.. |
NON ORTODOCSII Invatatura ortodoxa despre „crestinii” din afara Bisericii - Patrick Barnes
Editura: Apologeticum,Egumenita ISBN: I.S.B.N. 973-7952-64-2 http://www.resurse-ortodoxe.ro/patri...i_l106_p0.html Capitolul 7 in special. Sper sa-l citesti, inainte sa-mi mai servesti vreo poveste si despre halatul lui Barnes. Pentru cine e prea lenes si autosuficient, concluziile: Citat:
|
APPENDIX IV
O scrisoare personală către un întrebător protestant În vreme ce cartea era pregătită pentru editare, am schimbat o serie de scrisori cu un protestant reformat care citise unele dintre mesajele mele dintr-un forum de pe Internet. Multe din întrebările sale aveau în vedere unele probleme eclesiologice. În încercarea de a-l ajuta să rezolve unele dintre aceste probleme, i-am trimis o copie a capitolelor șase și șapte. Ca răspuns, el a scris următoarele: În prima parte a capitolului șapte ați spus: â...a afirma că «în afara Bisericii nu este mântuire» nu este același lucru cu a spune «nimeni din afara Bisericii nu se poate mântui»â. Pentru mine, în înțelegerea mea, acesta poate fi un punct de oprire fundamental, deoarece în acesta nu pot vedea decât o problemă. Pare o contradicție izbitoare. Pentru mine arată de ca și cum ar spune cineva, âdoar pentru că el are numai o jumătate de duzină de ouă [adică șase ouă, n.tr.] nu înseamnă că el are numai șase ouăâ. Atâta cât înțeleg eu, lucrurile stau așa: ânuâ poate fi nici o mântuire în afara Bisericii, sau poate fi âo oarecareâ mântuire în afara Bisericii, dar este absurd să afirmi că ambele sunt adevărate. Pentru mine ar fi de ca și cum mi s-ar spune să cred în cercuri pătrate pentru a fi creștin. Cum să fac să cred într-o contradicție? Înțeleg că sunt taine ale credinței dincolo de slaba mea înțelegere, dar dacă autentica contradicție este parte a credinței, atunci nimic din tot ceea ce discutăm aici nu are cine știe ce importanță, deoarece Biserica Ortodoxă poate fi în același timp atât singura Biserică adevărată cât și o Biserică falsă. Cum aș putea să mă încred în făgăduința lui Dumnezeu dacă opusul ei poate fi tot atât de adevărat? Cred că aici întrebarea mea este următoarea: de ce ați scris că această afirmație se află încă în interiorul limitelor cu care ortodocșii n-ar avea probleme? Pentru mine aceasta implică fie o contradicție pură, fie o vorbire extrem de echivocă. Oricum ar fi, nu înțeleg cum ar putea fi de vreun folos în explicarea adevărului. Am crezut că e de folos să public răspunsul meu la scrisoarea lui, din care multe fragmente sunt redate aici. |
Dragă X,
Îți mulțumesc pentru observații și întrebări. Desigur, premisa generală a cărții mele este aceea că nu este o contradicție să susținem axioma patristică extra ecclesiam nulla sallus, analizând în același timp posibilitatea persoanelor de a moșteni viața veșnică fără a fi fost în Biserica Ortodoxă. Al doilea principiu se inspiră din dogmele referitoare la Dumnezeu: că El este un Judecător drept, Care este îmbelșugat în milă și bogat în dragoste, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului (cf. I Tim. 2: 4). Am demonstrat că juxtapunerea acestor principii are drept rezultat un răspuns ortodox la âîntrebarea arzătoareâ: menținerea unei aparente antinomii. Acest răspuns este unul care se bucură de susținere largă din partea Sfinților și Dascălilor Bisericii. Cu alte cuvinte, în cartea mea eu fac două lucruri. Primul, încerc să limpezesc și să întăresc înțelegerea eclesiologiei ortodoxe de către cititor într-o vreme când aceasta este sub asediu. Al doilea, critic diferitele declarații derivate de aici legate de dificultățile pe care le ridică implicațiile lor, susținând în cele din urmă o ânouă apoftegmăâ. E cu putință ca problema dumneavoastră cu aceste concepte să-și aibă rădăcina în ceva de care noi, cei din Apus, suferim: raționalismul - adică o înclinație spre dorința ca adevărul să fie exprimat într-un mod sistematic care leagă toate capetele desfăcute și unește toate punctele, într-un cuvânt, âsupra-logicaâ. Se pare că încerci să înfăptuiești o împăcare deplină între două axiome aparent contradictorii. Cu toate acestea, acesta nu este un mod creștin de a cugeta despre chestiunile teologice. Aceasta din pricină că o mare parte din teologia creștină e o aparentă antinomie. În teologia noastră cea adevărată, noi, ortodocșii, aplicăm principiul moderației, al obiectivității practice, dacă doriți. Caracterul apofatic al apropierii noastre de adevărurile despre și ale lui Dumnezeu se întemeiază pe juxtapunerea dintre poli opuși. Prin punerea în unitate a două principii opuse, noi ne apropiem adesea de aparenta enigmă a adevărului creștin. Dar aceasta nu este o lucrare a compromisului, ci un proces în care este făcută cunoscută adevărata forță a adevărului. Câteva exemple vor fi suficiente: Oros-ul [hotărârea, n.tr.] calcedonian în privința Persoanei lui Hristos (că El este atât Dumnezeu deplin și Om deplin, cu cele două firi âneamestecate, neîmpărțite, nedespărțite și neschimbateâ), dogma Sfintei Treimi (Dumnezeu ca Unul în Trei Persoane), și doctrina ortodoxă a sinergiei (rezumată atât de frumos în Filip. 2: 12b-13 și înfățișată cu acuratețe în a treisprezecea Convorbire a Sfântului Ioan Cassian, potrivit revelației dumnezeiești și limitelor rațiunii umane). Așa cum ne arată istoria creștină, de regulă erezia se ridică dintr-o accentuare excesivă a unui aspect al adevărului, ducând la neglijarea altuia fără de care nu se păstrează echilibrul. O trăsătură distinctivă a ereticilor era aceea că ei greșeau într-o extremă sau alta, tăgăduind fie Unimea, fie Treimea, fie disprețuind căsătoria, fie defăimând fecioria. âDar Biserica, prin contrast, înaintează cu un calm bine-chibzuit pe calea de mijloc, ferită de certurile din ambele părțiâ Pe scurt, cartea mea e o încercare de a âînainta pe calea de mijlocâ Trebuie să mai arăt că încercarea mea nu are valoare de dogmă. Eclesiologia ortodoxă este dogmă, iar nu teza cărții mele. Este foarte posibil ca cineva să poată scrie o carte prin care să arate că a doua axiomă privitoare la dragostea și mila lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă să credem că oricine din cei ce n-au fost membri ai Bisericii în această viață se poate mântui. Totuși, aceasta nu-mi va face cartea âreaâ, iar a lor âbunăâ. Mai degrabă va arăta doar că chestiunea statutului veșnic al credincioșilor heterodocși nu este unul pentru care Biserica a formulat vreodată un răspuns dogmatic. În credința creștină avem multe taine de acest fel. Ai scris: âAșadar, până acum, singurele două poziții pe care le văd compatibile cu acest adevăr de bază sunt: 1. «în afara Bisericii nu există mântuire; iar comuniunea mea este Biserica; de aceea, o persoană nu poate primi mântuirea dacă ea nu a fost vreodată membră a comuniunii mele»; sau 2. «în afara Bisericii nu este mântuire; dar este cu putință ca și în afara comuniunii mele să se afle mântuire; pentru aceasta Biserica ar putea include mai multe comuniuni, precum a mea»â. Ca răspuns, zic că primul punct poate fi demonstrat prin Sfânta Tradiție; totuși cugetul Bisericii, așa cum este el noetic deslușit de Sfinții Părinți, nu pare să fi dat mărturie pentru aceasta ca pentru o afirmație exactă (nepunând la socoteală dogma) a Bisericii venită dintr-o poziție a Bisericii față de heterodocși. Punctul unu nu este în mod necesar âincorectâ, ci doar nu este destul de echilibrat de către alte adevăruri. Și cu siguranță că nu poate fi considerat creștin ortodox. Pe de altă parte, punctul doi este în întregime greșit. Reflectă o încercare de a împăca două principii aparent contradictorii într-un mod care duce la o concluzie eretică. Aceasta se înrudește cu modul prin care Nestorie a încercat să rezolve aparenta antinomie ale celor două firi ale lui Hristos într-o singură Persoană. Apoi ai scris: âMărimea ultimei scrisori pe care ți-am trimis-o explica de ce consider această poziție a fi problematică. O văd ca făcând extrem de dificil a ști unde să plasez limita care îngăduie cuiva să fie «mântuit» în afara Bisericiiâ. Deoarece socotesc că am demonstrat, nu mai găsesc aici nici o dificultate. Cineva ar putea afirma pur și simplu limitele așa cum sunt ele în mod clar și dogmatic exprimate în Sfânta Tradiție, și apoi să alăture marea milă și dragoste a lui Dumnezeu pentru a demonstra că aceasta se poate face un bun prilej pentru ca unei persoane să i se dea viața veșnică în împărăția lui Dumnezeu, și care - nu din propria vină sau din pricini pe care numai Dumnezeu le poate judeca - nu a murit ca creștin ortodox. Nu vreau să încerc să-mi afirm propria teorie - în interiorul limitelor Sfintei Tradiții - asupra modului în care aceste două principii ar putea fi reconciliate. (Aceasta este exact tot ceea ce Homiakov încerca să facă cu ale sale âlegături invizibileâ.) Consensul patristic, așa cum îl percep eu, este că tot ce trebuie să facă cineva este să păstreze aparenta antinomie și să o lase așa cum este. Cu toate acestea, ceea ce fac mulți ecumeniști este să zădărnicească primul principiu făcând apel la al doilea. Acest demers este neortodox și cu desăvârșire inutil. Cât despre afirmația părintelui X de pe forum legată de probabilitatea ca chiar membri ai Martorilor lui Iehova - âcreștiniâ care în mod fățiș și conștient atacă Sfânta Treime - să fie mântuiți: aceasta este doar părerea lui. Eu nu o împărtășesc neapărat. Doar mă abțin de la a face vreo declarație asupra modului cum Dumnezeu îi va judeca pe membrii sectei. Din fericire, nu mi se cere să rezolv aceasta pentru a fi creștin ortodox! Aceasta mă face să accentuez ceva ce am spus în alt capitol. Vreau să vă gândiți serios. Mă gândesc la răspunsul Sfântului Teofan Zăvorâtul către un âîntrebătorâ la întrebarea dacă heterodocșii se pot mântui. El a răspuns: âDe ce vă îngrijiți de ei? (...) Tu și cu mine nu trebuie să ne împovărăm cu o grijă de acest fel. Cercetează-te pe tine și păcatele taleâ. Este demnă de admirat dorința ta de a afla și îmbrățișa curăția Adevărului. Dar trebuie să nu uiți că sunt anumite lucruri pe care Dumnezeu le-a ales să nu ni le descopere. Unul din acestea este modul prin care El îi va judeca în final pe ceilalți în acea Zi. El a descoperit anumite aspecte ale Zilei aceleia a Judecății pentru ca noi să ne pocăim și să ne pregătim; dar El nu ne-a spus cum - în nețărmurita Lui cunoaștere a firii noastre celei necrezut de complexe și a rânduielii Lui providențiale - ne va cântări în cele din urmă în balanță. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre, și căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Și pe cât de departe sunt cerurile de la pământ, așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre (îs. 58: 8-9). Acestea fiind adevărate, n-ar trebuie să ne intereseze dacă Dumnezeu îi va mântui și pe alții și cum. Pentru noi este destul să știm unde și cum ne putem mântui. Noi afirmăm că aceasta se află numai înlăuntrul Bisericii Ortodoxe; dar putem aduce și argumente convingătoare, bazate pe Sfânta Tradiție, că nu se poate afirma că El nu va mântui o parte din cei care nu intră în Biserică în timpul vieții. Nădăjduiesc că acesta va ajuta. Harul lui Dumnezeu să te conducă întru tot adevărul! Al tău, sincer, Patrick |
Citat:
Dacă dumnealui spune minciuni, și prin minciuni nu înțeleg doar neadevăruri, ci minciuni în cel mai propriu sens al cuvântului, atunci am și eu dreptul, ba chiar obligația, să arăt acest lucru, tocmai pentru că este un forum, iar dumnealui expune și face propagandă în mod public anumitor idei, care pot influența pe unii dintre cititori. Aceștia au dreptul să știe cu cine au de-a face; aceasta cu atât mai mult cu cât Emilian pozează în mare autoritate morală și dă lecții de viață tuturor. Citat:
În ce privește distincția subiecte/identități: problema nu este identitatea lui (ce, pe tine te-a întrebat cineva cum te cheamă ?) ci faptul că a mințit în mod flagrant cu privire la identitatea lui; ceea ce înseamnă că și postările lui cu privire la subiecte trebuiesc privite cu o doză sănătoasă de scepticism. |
Citat:
De exemplu, Emilian, care susține că a luat nota 10 cu o lucrare de licență despre catolicism scrie asta: Citat:
Acuma, sigur, rușinea cea mai mare nu e a lui, e a facultății, din păcate. |
Mihai, prefer să-mi spui Igor, mulțumesc pentru bunul simț exagerat.
Evul Mediu s-a încheiat prin anii 1700. Ordinul iezuit, sau inchiziția secretă, asasinii plătiți de papă (economici, etc.) se înființează în 1534, ca răspuns la protestantism. Ajutorii "sfintei" inchiziții, blestemate. Vin blestemații iezuiți. "Crede și nu cerceta", a fost preluat de la Celsius și ridicat acest motto, de iezuiți, precum spuneam, la rangul "scopul scuză mijloacele", și aplicat ca atare, desigur, cu orice consecință. Mai ales în lupta împotriva protestanților Luther, Calvin și Zwingli. Crede-mă, când îți spun ceva, nu te mint. Ți-am spus că nu am mințit cu nimic pe forum, aici, niciodată. Ține minte asta. Oh, cât ai de învățat... cei 30 de ani în care ai stat în ateism, își spun cuvântul, dar e grav că își arată și colții... Grav pentru mântuire... Mihai, rușinea este a ta, nu a vreo unei facultății. Niciodată nu va fi a mea sau a facultății, ci mereu și întotdeauna va fi numai rușinea ta, fiindcă nu vrei să înveți, nu vrei să asculți, te crezi prea înțelept, pe domenii care te depășesc, te faci de rușine și tot tu suferi apoi, chiar dacă acuzi pe alții. Dar mai bine suferi puțin aici, și poate devenind ortodox, vei da răspunsul bun la Hristos și Sfinții care te vor judeca, nu te vor osândi (sau poate vei fi printre acei Sfinți, care vor judeca, dacă vei trăi cu adevărat Ortodoxia, adică Creștinismul, pur, adevărat și autentic, empiric, patristic, niciodată scolastic). Alin, îl compari pe ereticul ecumenist Patrick Barnes, cu Sfântul Mitropolit Ignatie Briancianinov ? No comment. Defapt și tu ești eretic ecumenist :-( dar și pamfletar ieftin, cu halate... doar că miros a transpirație, schimbă-le și tu puțin :) |
Citat:
Citat:
|
Mihai, prefer să-mi spui Igor, mulțumesc pentru infinitul bun simț arătat, frățioare, dar ai rămas blocat. Schimbă placa, las-o în pace cu numele. Sunt Igor, pseudonim, cum toate numele de pe forum sunt pseudonime, cel puțin se pleacă de la premisa asta. Deblochează-te. Spor la cele bune.
|
De îndată ce o să recunoști că ai mințit și că ești Botoș Remus Emilian, una și aceeași persoană cu userul Daniel_ortodox, o să-ți spun Igor sau cum mai vrei tu. E ok așa ?
|
Ce ai mai Mihai, unde scrie ca personalitatile multiple nu se pot imprieteni intre ele? :24:
|
Păi nu se poate, că ar însemna să se manifeste concomitent :)
|
Citat:
Ma, eu in ceea ce te priveste sunt lamurit, dupa vorba "doar prostul are numai certitudini" matale esti prost gramada, daca atata ai putut sa scrii. Fara rautate, cu cea mai deplina sinceritate, in speranta ca poate ajuta, desi ma indoiesc. Ca de citit sunt sigur ca n-ai citit nimic de acolo, degeaba te lauzi cu studiile tale daca nu esti in stare sa citesti 2 pagini. Chiar nu stiu de ce ti-a fost tolerata a 3a identitate pe acest forum din moment ce esti doar un agent de poluare, nimic mai mult, exact ca restul sectarilor care nu stiu decat sa recite din brosuricile lor si clacheaza instanat la cel mai mic exercitiu de gandire. care le ridica o problema din afara manualului. Dovada pura ca facultatea nu face pe om mai mult decat este deja cand a intrat in ea. Acum incep sa inteleg cum a fost posibil fenomenul Tanacu, cum buna intentie se poate transforma in crima si de ce ajung ateii sa zica ca religia, cel putin pe unii, ii prosteste si chiar dezumanizeaza. Nu e vina religiei, ci a frustrarilor personale, care in loc sa fie vindecate sunt revarstate in ea, dar asta e o alta problema. Astept sa vad catalin2 ce zice, ca pare o idee mai istetz. Daca incepe si el cu halatul sau "ba nu e asa ca a zis cutare altceva" sunt lamurit si cu el cat il duce capul. |
Citat:
|
A propos de personulitati multiple manifeste concomitent
"Nu avem loc toti in gazda asta. Unii, cum e ala responsabil de minciuna, au aripi prea mari si gheare prea lungi. Ala cu fanatismul, un arhicon urias, ne ia tot dioxidul de sulf de respirat. Noua nu ne place inghesuiala; si asa Iadul, scumpa noastra patrie, e plin de pseudo-viitori preoti care o ard pe forumuri".
|
Din moment ce am ales un pseudonim, prefer și aleg acel pseudonim, nu întâmplător, numele in viața reală e privat, intim și personal.
E ultima oară, pentru mine, când vorbesc despre acest subiect, al numelui. Mai departe, Dumnezeu să vă ierte și să ne ierte. Revin on-topic: Augustin este eretic. |
Emiliane, tu nu pricepi și pace.
Numele din viața reală ți-l știm cu toții, tu însuți ți l-ai scris, la profilul Daniel_ortodox, și tot tu ai scris acolo "un creștin adevărat nu are nimic de ascuns". Problema nu e numele tău; nu vrea nimeni să se bage în viața ta privată sau (doamne ferește!) intimă; problema este că ai mințit. Nu poți să pricepi asta ? |
Citat:
|
Citat:
Personal, eu unul, voi continua, cu cine va dori să vorbească, pe marginea celor 8 erezii ale lui Augustin, dovedite dogmatic, patristic și biblic, după scrierile lui Augustin din PL și nu numai. Mă adresez în special celor ce au studiat și cunosc dogmatică, patristică și versete scripturistice, Cuvântul lui Dumnezeu. Vă invit totodată, la un dialog civilizat, cu bun simț, cu argumente susținute din toate punctele de vedere, cât mai teologic posibil, cu o ținută decentă, în caracter integru, a omului de calitate, virtuos spre a înțelege și a trăi pe drumul către mântuire. Acesta este războiul fără sânge și fără violență, războiul întru cuvânt, care trebuie purtat de orice creștin, spre a ne feri de erezii, a înțelege și a trăi creștinismul. Acest război este purtat în fiecare secundă de Sfinții Părinți prin scrierile lor și de Biblie, prin și în, cu și de la, către și pentru Dumnezeu Savaot, Treime Iubire, spre a noastră biruință creștinească. Iertați și pomeniți. |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 05:30:35. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.