Citat din "fratele" Vsovi:
".[COLOR=Blue].. poi Acela este ca un Frate, ca un Fiu al Fiului shi al Tatalui.[/COLOR].."
Rezultă că Duhul Sfânt este nepotul Tatălui Ceresc, adică, dragă Vsovi, puteai spune mai simplu, fără să te izmeneşti atâta:
"...[COLOR=Red]poi Acela este ca un Frate, ca un Nepot al Tatalui [/COLOR]..."

Citat din Vsovii:

[COLOR=Red]preasfanta Nascatoare+Tatal Ceresc= Atottziitorul[/COLOR]

Aş vrea să comentez kestia asta, dar mă depăşeşte adâcimea acestei teologii. Mă dau bătută.

domnule daca te-a deranjat felul cum am zis despre Duhul Sfant ca despre al doilea Fiu, ori nepot al Tatalui, atunci am sa ma apropii shi mai tare de Adevar shi am sa spun ca este asemenea unui porumb cum sunt porumbeii ori a porumbului din lanul de porumb al parintzilor lui Veronica de la Vladimireshti... caci unul e pasare, shi unul e bob semanat pe ogor... din care se face faina shi la care a venit shoricelul shi pisica a mancat shi aprins shoricelul, shi astfel pisica a mancat proorocia lui Veronica fiindca a pismuit-o pe Verginica. Deci vezi dumneata cum este Duhul Sfant Nepotul ori al doilea Fiu al Tatalui, alt Mangaietor pe care-l voi trimite Voua shi Acela va invatza in tot Adevarul? adica fratele mai mic al Mantuitorului, al Domnului Cel nascut din preasfanta fecioara curata Maria... asha este fratele mai mic ori fiul ori porumbelul ori pamanul din lanul de porumb sfintzindu-ne noua mamaliga... asha...

dar dumneata vrei sa scotzi in evidentza ca defapt e o prostie ce spun eu aici? repetand dupa mine shi atashind izmenirea?

poi nu mi-e rushine de izamana romaneasca pentru ca asta e portul nostru de 2000 de ani... deci nu ma rushinez ca sa ma izmenesc...

dar dumneata cineshtie ce mishtocareala ai vrut sa faci shi probabil n-am intzeles... deci ce vrei sa zici? ca am spus eresuri? ca-s sectant, ca intru sub anatema? ca ma aseman ori sunt adept de a lui Arie ori altzi mincinoshi? ce vrei sa insinuezi dumneata asha viclean prin ricosheu ori prin exagerari ridicole? ce... hai ca nu ma supar daca spui shi ce crezi nu doar ce nu crede acea Estera... cu nume romanesc din moldova spui dumneata... tu ce parere ai... spune-o direct shi nu te ascunde dupa fustele alteia...

mai ai mult de postat din ce ai salvat de pe alte site-uri care v-au "deschis ochii"?

"shi li s-a deschis ochii lor shi au vazut ca erau goi"... poi daca au mers ca sa-i invetze balaurele despre pacatele lor... shi sa shada la el pe scaun shi sa aiba shi ei putere de la fiare ca cele doua fiare... deci le-a deschis shi lor cele 7 capete shi cele zece coarne... ori cele doua ca ale unui miel ce vorbea ca un balaur... ca doar proorocul sherpes shi glumeail nu sta degeaba ci munceshte mereu... ca sa-i rataceasca shi sa-i cada pana shi pe cei aleshi...

dar sigur ca voi suntetzi intangibil, infailibili, negreshitori shi sfintzishori mantuitzi deja, mai ceva ca shi sectantzii aia ce ishi zic pocaitzi in sensul ca nu mai trebuie sa o faca pentruca ei sunt deja mantuitzi...

asha ne spune sf ap Andrei impreuna cu CLD:
"Pocaitzi-va pentru ca Imparatzia Cerurilor s-a apropiat"

ar fi bine sa te dai batuta, dar dumneata mishtocareshti mereu...

poi cine crezi ca este OM-ul? ca Domnul Hristos impreuna cu Duhul Sfant sa fie Fiul Omului?

Vsovi, nepoate, [COLOR=Blue]a te izmeni [/COLOR]nu vine de la [COLOR=Blue]izmană[/COLOR], ci [COLOR=Blue]izmană[/COLOR] vine de la [COLOR=Blue]izmeniti[/COLOR] care înseamnă în slavonă [COLOR=Blue]a (te) schimba[/COLOR], deci [COLOR=Blue]izmenele[/COLOR] sunt [COLOR=Blue]schimburi[/COLOR], şi nu [COLOR=Blue]schimburile[/COLOR] sau [COLOR=Blue]schimbările[/COLOR] sunt [COLOR=Blue]izmene[/COLOR].

Deci [COLOR=Blue]a te izmeni[/COLOR] însemnă [COLOR=Blue]a te schimba[/COLOR], dar nu din convigere, ci după cum bate vântul. Aşa cum [COLOR=Blue]schimbi[/COLOR] [COLOR=Blue]izmenele[/COLOR], ca să iei pe tine altele, care miros frumos a Cocolino: nu din convingere, ci pentru că nu te mai suportă cei din jur.

inseamna ca ma acuzashi ca le invart ca la ploieshti ori cum bate vantul deci ca sunt inconsecvent?

poi dumneata cum eshti, daca mi-ai spus despre cele 7 trambitze, recunoshti ca sf Verginica este o sfanta chiar daca inca nu este canonizta, shi cu toate astea te pui sculishoar/unealta unei anume estera, batjocurindu-i pe traitorii sfintei Cetati a Noului Ierusalim...

deci cine este inconsecvent, eu ca itzi tot repet ca eu ii cred shi ii iau in seama shi ma stradui sa-i urmez ori dumneata ca nu-tzi convine ca ei au dreptate in toate shi vrei sa ma convingi cu minciuna despre ca ar mintzi aceia. Poi nici un argumnet al tau nu a stat in picioare, deci cu nici un argument n-ai reushit sa ma faci sa ma dezic de ei pentru ca ar fi mintzit sau ca ar fi apucat pe cai straine ori pagane, astfel ca ce mai insinuezi acum cu izmenirea?

deci cine este inconsecventul? cel ce marturiseshte Calea-Adevarul adica Hristos-Duhul care ne spune despre adevarul pe care l-am lepadat inca dinainte de 1938? ca sa ne aduca la Viatza? sau unii care s-au inhaitat cu gLumeail mare prooroc mincinos ca sa ramana shi sa se "fericeasca" shi sa shada pe scaunul de domnie al satanei... acolo unde locuieshte satana... pentru ca ii place mandria, trufia... batjocura, osandirea, judecatzile shi mai ales minciuna shi joaca de-a hula....

eu tzi-am zis ca doar un mirean pacatos din BOR neinfailibil shi care recunosc ca uneori trebuie sa ma ismenesc shi sa reviu la adevar deshi e umilitor caci nu te lasa orgoliul satanicesc sa-tzi recunoshti gresheala... iar daca o faci public s-ar putea sa fie pentru slava de la oameni... un matzochism pentru slava de la oameni... dar mai sunt unii care ishi pun shi in public cenushe in cap...

adica ismenire este lepadare de adevar in conceptziunea ta?

oho, poi asha sunt, un fel de lepadatura deshi ash vrea sa nu ma leapad de Adevar cand vine ispita, frica, furtuna, incercarea cea grea... ash vrea... caci degeaba ajungi la golgota daca te opreshti shi nu mai urci shi nu-tzi duci crucea... shi daca nu ramai pana la sfarshit credincios... atunci dejaba... sigur ca toate se vor socoti ci Dreptate de Dumnezeu dar deja nu mai e aceiashi biruintza... caci trebuie rabdare... caci degeaba te rastigneshti daca dragoste nu ai de Dumnezeu shi de oameni shi fratzi... in smerenie... caci nu-tzi foloseshte shi tot in iad ajungi ca shi talharul care a ajuns in iad... chiar daca a fost shi acela rastignit, caci s-a lasat rastignit caci putea sa-shi puna capat zilelor cum a facut Iuda Iscarioteanul, judecandu-se singur shi neprimind chemare la pocaintza de la ucenicul trimis la el dupa ce l-a vandut pe 30 de argintzi pe Hristos-Dumnezue... probabil cazand in ispita pentru inca 30 de argintzi..., aia care i-a aruncat in templu... intrand in blestem ca s-a lepadat shi de Biserica Lui Dumnezeu shi de Hristos-Dumnezeu, de Domnul...

deci vezi dumneata? mereu din lipsa de argumente, tragi in pianist, dar pana acum n-ai venit decat cu barfe ca sa le razbunam... poi nici daca ar fi fost adevaruri minciunile alea din barfe, deci ar fi fost rai, nu aveam noi voie nici sa judecam, shi nici sa osandim sau sa razbunam... caci noua ni s-a cerut/poruncit :"voi sa nu judecatzi!"

No comment!!!!!!!! :24::24::24:

Vsovi!!! Ai innebunit de tot? Gata? Ti-au luat mintile total aia de la Pucioasa? Ce zici tu ma de Duhul Sfant? Acuma te faci si semi-pnevmatomah? Ia verifica tu ce s-a stabilit la sinodul al doilea ecumenic despre Duhul Sfant. Nu de alta dar ai inceput sa gandesti ca un eretic,si ma gandesc ca daca citesti despre sinodul 2 ecumenic poate mai ai vreo scapare . :)

Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] [COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea I )[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios NIP
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=purple] “ Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.[/COLOR]
[COLOR=purple]Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat,[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.[/COLOR]
[COLOR=purple]Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,[/COLOR]
[COLOR=purple]Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.”(II Timotei,3,13-17)

[/COLOR] Ultimul Cuvânt al “Dumnezeului de la Pucioasa”, intitulat [COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului[/COLOR] vine cu alte câteva inovaţii eretice:

[COLOR=blue]1. Învăţătura despre Hristos Creatorul şi despre crearea omului de către Fiul lui Dumnezeu;[/COLOR]
[COLOR=blue]2. Învăţătura despre căderea îngerilor datorită semeţiei lui Adam, omul cel întâi zidit de Dumnezeu;[/COLOR]
[COLOR=blue]3.Învăţătura despre înfiinţarea timpului odată cu căderea îngerilor.[/COLOR]
.
.
[COLOR=blue]1. Învăţătura despre Hristos Creatorul şi despre crearea omului de către Fiul lui Dumnezeu[/COLOR]
.
Tulburările ideologice din primele veacuri creştine au fost tranşate în urma dezbaterilor amănunţite ele episcopilor adunaţi la primele două Sinoade Ecumenice, în urma cărora se poate spune că învăţătura de credinţă ortodoxă s-a cristalizat.
De atunci şi până astăzi, învăţătura credinţei creştine se cuprinde pe scurt, dar în cuvinte lămurite, în Simbolul Credinţei, care a fost alcătuit de sfinţii părinţi la întîiul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi apoi definitivat în al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol (381). Simbolul acesta, denumit şi «Crezul niceeo-constantinopolitan», nu este numai o expunere oficială a învăţăturii de credinţă creştină, ci şi o mărturisire de credinţă pe care trebuie s-o cunoască şi s-o rostească fiecare creştin în parte. De aici decurge obligativitatea învăţării Crezului de către fiecare creştin.
Primul articol de credinţă este următorul:
[COLOR=#993300]1. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.[/COLOR]
Articolul 1 din Simbolul Credinţei arată că Dumnezeu-Tatăl este Creatorul (Făcătorul, Ziditorul) şi Proniatorul (Purtătorul de grijă, Atotţiitorul) lumii. Lumea înseamnă cerul şi pământul şi tot ce este în ele, afară de Dumnezeu. Ea este văzută şi nevăzută. Lumea văzută este tot ceea ce se poate cunoaşte cu simţurile omeneşti, iar cea nevăzută sunt îngerii, buni şi răi (v. [COLOR=#993300]Col.[/COLOR][COLOR=#993300] I, 16[/COLOR]).
Ca Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Făcător al lumii, al tuturor celor văzute si nevăzute. Toate s-au făcut [COLOR=purple]prin Fiul[/COLOR] (v. [COLOR=#993300]Ioan I, 3[/COLOR]), dar nu ca şi cum Tatăl S-ar fi slujit de Fiul ca de o unealtă vie, ci ca Fiul să lucreze împreună cu Tatăl, fiind de o fiinţă cu Tatăl şi avînd aceeaşi putere creatoare ca şi Tatăl. Exprimarea [COLOR=purple]prin Fiul[/COLOR] este deosebit de concludentă şi importantă. Nu se spune “Toate s-au făcut [COLOR=purple]de către Fiul[/COLOR] “ ci se spune “Toate s-au făcut [COLOR=purple]prin Fiul[/COLOR]”. Această exprimare nu este singulară, ci o regăsim şi în epistolele paveline:
[COLOR=#993300]“Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină.[/COLOR]
[COLOR=#993300]El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale,[/COLOR]
[COLOR=#993300]Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor;[/COLOR]
[COLOR=#993300]Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Pentru că [/COLOR][COLOR=purple]întru El[/COLOR][COLOR=#993300] au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut[/COLOR][COLOR=purple]prin El[/COLOR][COLOR=#993300] şi [/COLOR][COLOR=purple]pentru El[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR][COLOR=#993300]” (Col. 1, 12-16)[/COLOR] (sublin.ns.)
Sf. Apostol Pavel completează aşadar rolul de reprezentare ([COLOR=purple]întru Fiul[/COLOR]) cu rolul instrumental ([COLOR=purple]prin Fiul[/COLOR]) şi cu rolul final ([COLOR=purple]pentru Fiul[/COLOR]), dar nu aminteşte nimic despre o delegare specială şi singulară a Fiului pentru actul în sine al creaţiei. Nu vom găsi nicăieri în Biblie pentru acest subiect o exprimare de genul [COLOR=purple]de către Fiul[/COLOR].Aşadar, toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au avut o contribuţie egală şi partajată, dar nedespărţită şi neamestecată, la creaţia propriu-zisă, având o aceeaşi şi împreună lucrare, după cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul:
[COLOR=#993300]“…Căci Tatăl este întreg în întreg Fiul şi în întreg Duhul Sfânt în chip desăvârşit;şi întreg este Duhul Sfânt în întreg Tatăl şi în întreg Fiul, în chip desăvârşit. De aceea Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt un Dumnezeu. Căci una şi aceeaşi este fiinţa, puterea şi lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, nefiind şi neînţelegându-se nici unul fără celălalt.” (Sf.Maxim Mărturisitorul: A[/COLOR] [COLOR=#993300]doua sută de capete gnostice)[/COLOR](sublin.ns.)

Aşadar, Unul este Dumnezeu, pentru că Una este Dumnezeirea. Una şi aceeaşi este, o întreagă unitate după fiinţă, şi o întreagă Treime după ipostasuri. Dar, pentru fiecare Persoană se disting atribute definitorii: Tatăl este Creatorul şi Proniatorul prin excelenţă, deşi toate trei Persoanele participă la creaţie şi la susţinerea ei; Fiul este Mântuitorul şi Moştenitorul, dar mântuieşte în primul rând pentru a face ascultare de voia Tatălui, cu puterea lucrătoare a Duhului; Duhul Sfânt este Mângâietorul şi Sfinţitorul, dar nu vine decât trimis de Fiul şi purces de la Tatăl.
Pe vremuri, când Verginica ţinea frâiele “lucrării” de la Pucioasa şi-i povăţuia pe creştini, învăţătura ei (deşi plină de alte aberaţii) păstra totuşi faţă de Sfânta Treime respectul şi recunoaşterea moştenită din tradiţia ortodoxă. Prin anii aceia, Verginica încă mai recunoştea pentru Tatăl însuşirea de Făcător al cerului şi al pământului, aşa cum învăţase ea Crezul în copilărie de la părinţii ei. Astfel, într-o “vorbire” atribuită Maicii Domnului, Verginica spunea:
[COLOR=blue]“ …Grăieşte Maica Mea ţie, popor creştin:[/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt care vorbesc: mama Fiului ceresc. Şi cu Mine e Fiul Meu, e şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului[/COLOR][COLOR=blue], sunt şi ucenicii şi sfinţii. Am venit nu cum se plimbă oamenii cu avioanele; am venit în zbor, cu Duhul. O, copii, o, seminţia părintelui Avraam! Dacă oamenii nu vor să cunoască această lucrare dumnezeiască, ca să trăiască viaţă fără de moarte, Dumnezeu va face să se împlinească numărul din piatră, din copaci şi nu va rămâne de ruşine… [/COLOR][COLOR=blue]” ([/COLOR][COLOR=blue]9/ 22 septembrie 1978.)[/COLOR]
Învăţătura aceasta[COLOR=blue] ([/COLOR][COLOR=fuchsia]“Tatăl, Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului”[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] este astăzi contrazisă flagrant de noile născociri ale liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşiţă, care pretind că [COLOR=blue]numai Fiul a fost autorul creaţiei[/COLOR]:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Sunt Fiul[/COLOR] [COLOR=blue]Tatălui Savaot, născut din Tatăl mai înainte de vecii. [/COLOR][COLOR=fuchsia]La facerea cerului şi a pământului am făcut apoi pe om din pământ şi am pus din Mine duh de viaţă în el[/COLOR][COLOR=blue], şi după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Meu[/COLOR][COLOR=blue] M-am uitat când l-am plămădit[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] [COLOR=blue](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008.)[/COLOR] (sublin.ns.)
Să consemnăm alterarea gravă a mesajului biblic, prin trecerea de la lucrarea sinergică a Treimii celei de o fiinţă: “[COLOR=#993300]Să facem om după chipul şi după asemănarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noastră[/COLOR]” la lucrarea individualizată, exclusivă, a Fiului: “[COLOR=blue]după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Meu [/COLOR][COLOR=blue]M-am uitat când l-am plămădit[/COLOR]”.

[COLOR=purple]

[/COLOR]

Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
 

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a II-a )

[/COLOR] Este adevărat că Biblia foloseşte aici două registre: primul, la nivel intenţional, cînd se preferă forma la plural ([COLOR=#993300]…după chipul şi după asemănarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noastră[/COLOR]) şi al doilea, la nivel aplicativ, când se preferă forma la singular ([COLOR=#993300]…a făcut Dumnezeu pe om după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Său[/COLOR][COLOR=fuchsia])[/COLOR]. Să observăm însă că această a doua formă, vocabula “[COLOR=fuchsia]Său[/COLOR]” este aleasă tocmai pentru a sublinia unitatea în Treime a lui Dumnezeu în actul creaţiei, şi nu particularizarea lucrării numai către Fiul. Pentru că şi la început s-a ales exprimarea implicită, referitoare la Sfânta Treime: “[COLOR=#993300]Şi a zis Dumnezeu: "Să facem…[/COLOR]” şi nicidecum varianta explicită: “[COLOR=#993300]Şi a[/COLOR][COLOR=fuchsia]u[/COLOR][COLOR=#993300] zis Dumnezeu: "Să facem…[/COLOR]”. Iată textul biblic la care tocmai ne-am referit:
[COLOR=#993300]“Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noastră[/COLOR][COLOR=#993300], ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul![/COLOR] [COLOR=#993300] Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Său[/COLOR][COLOR=#993300]; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. " ” (Fac.1, 26-27)[/COLOR]
În accepţiunea liderilor pucioşi, ar trebui sine qua non schimbată partea de început a Crezului, pentru a sublinia textual că nu Tatăl, ci Fiul este [COLOR=fuchsia]Făcătorul cerului şi al pământului.[/COLOR]
Acestă învăţătură eretică despre [COLOR=blue]Fiul Creatorul[/COLOR] este confirmată imediat în continuare, prin următorele fraze, de data aceasta atribuite “[COLOR=blue]Tatălui Ceresc[/COLOR]”, prin care se spune că Fiul nu numai că l-a plămădit din lut pe om, dar i-a dat şi suflare de viaţă, duh din duhul Lui:
[COLOR=blue]“– O, Fiule scump, după ce Noi în vremea facerii a toate câte s-au făcut am grăit Unul către Altul să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tu M-ai ascultat, şi din pământ l-ai plămădit pe om[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi apoi ai suflat peste el[/COLOR][COLOR=blue] şi ai ridicat pe picioarele lui om cu suflet viu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008.)[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi, pentru a sublinia rolul decisiv de Creator pe care L-a avut Tatăl Ceresc la facerea omului, şi că Duhul de la Tatăl purcede, subliniază că nu Fiul, ci Tatăl este Cel Care a suflat suflare de viaţă peste om:
[COLOR=#993300]“…le este dat […]să primească îndată şi pe Sfântul Duh[…]le este dat nu numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin suflare în faţă,[/COLOR][COLOR=fuchsia] cum l-a primit mai înainte Adam de la Dumnezeu Tatăl[/COLOR][COLOR=#993300] şi mai pe urmă ucenicii lui Hristos prin suflarea lui Hristos (Ioan 20,22), ci, deodată, în chip nevăzut, ca o suflare (Fapte 2,2)a Duhului ce suflă în chip vădit harul Duhului.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Calist Patriarhul: Capete despre rugăciune; Filocalia, vol.8.)[/COLOR](sublin.ns.)
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]2. Învăţătura despre căderea îngerilor datorită semeţiei lui Adam, omul cel întâi zidit de Dumnezeu[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
O altă învăţătură eretică promovată de liderii pucioşi este cea prin care i se atribuie lui Adam (în afară de păcatul originar, şi mai înaintea lui) şi tragedia căderii legiunilor de îngeri din cer. Cităm următoarele:
[COLOR=blue]“L-ai despărţit apoi în două şi l-ai numit bărbat şi femeie, aşa precum l-ai zidit, şi ai făcut aşa ca să nu se simtă singur omul, dar numaidecât el s-a semeţit şi mai mult dacă nu s-a mai simţit singur, s-a semeţit mai mult ca atunci când şi-a zis în sinea lui că el este mare şi când s-a ridicat cu gândul deasupra lui Dumnezeu, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]îngerii care-i slujeau au început să cadă odată cu înălţarea omului care a căzut prin înălţare[/COLOR][COLOR=blue], şi atunci gura Ta a rostit peste îngerul Mihail să dea poruncă îngerilor să aibă frică de Dumnezeu şi să ia aminte la El şi nu la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Aşadar, păcatul “originar” pentru care Adam a fost alungat din Rai pentru neascultare nu era deloc originar!! Adam era la recidivă, întrucât făcuse mai înainte un pocinog şi mai mare – e drept, rămas nesancţionat, de parcă Dumnezeu n-ar fi observat că era cazul s-o facă. Faţă de muşcarea din fructul oprit, care denotă mai degrabă indolenţă şi minte îngustă, uzurparea premeditată a tronului ceresc şi surparea unei întregi cete de îngeri era o ispravă cu adevărat dezastruoasă şi inacceptabilă!
Se afirmă în continuare că, după crearea Evei ( probabil că Eva era “cadoul” făcut de Dumnezeu pentru acest “domnu’ Goe” al începuturilor, după ce prin semeţia lui trântise la pământ o ceată de îngeri, despre care se zice că-i slujeau!!), Adam s-a semeţit şi mai mult (normal, dacă nu l-a tras nimeni de urechi pentru prima poznă, ca să se îndrepte, o fi crezut că este pe calea cea bună):
“[COLOR=blue]O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]omul s-a semeţit şi mai mult apoi[/COLOR][COLOR=blue] dacă s-a văzut că nu este singur. Căzuse ceata cea dintâi a îngerilor, căzuse din cinstea în care era, căzuse odată cu căderea omului care s-a înălţat pe sine peste Dumnezeu, iar răul acesta lucrat de om s-a numit satană [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi a căzut din cer cu tot cu om[/COLOR][COLOR=blue], iar Tu, Fiule scump, ai fost martor la această durere, şi martor eşti şi de atunci până azi, căci îngerii căzuţi prin înălţarea omului se războiesc de atunci împotriva omului prin care ei şi-au pierdut statul şi slava din care au căzut.[/COLOR]”[COLOR=blue] (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Consecinţa? Adam a căzut şi el din cer, odată cu satana care l-a ispitit să mănânce din pomul oprit.
Două, chiar trei întrebări rămân deocamdată fără răspuns:
1. De ce prima greşeală (mai mare, prin consecinţe directe) a lui Adam a fost total ignorată, iar a doua (aparent mai mică) a fost sever sancţionată?
2. Dacă satan era din ceata îngerilor căzuţi, cum de mai dădea el târcoale prin rai, sub înfăţişare de şarpe? Ca pe urmă, după pozna lui Adam, cea cu fructul oprit, satan să cadă din nou (unde să mai cadă, pentru că el era căzut deja?) împreună cu Adam!
3. Dacă “îngerii îi slujeau lui Adam”, de ce a mai zis Dumnezeu că [COLOR=#993300]Adam e singur[/COLOR] şi că [COLOR=#993300]nu e bine să stea singur[/COLOR] şi [COLOR=#993300]fără nici un ajutor[/COLOR]?(v. [COLOR=#993300]Fac. 2,18[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]) Cum îi slujeau îngerii lui Adam, dacă Dumnezeu declară că Adam era fără ajutor? (doar dacă nu trăgeau chiulul cu toţii)
Peste toate acestea, Sfânta Scriptură nu sugerează nicăieri că îngerii ar fi fost creaţi să-l servească pe Adam. Se spune însă că ei trebuia să-I aducă necontenit cinstire lui Dumnezeu, caz în care n-ar mai fi avut când să-l mai servească şi pe Adam:
[COLOR=#993300]“Când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare [/COLOR][COLOR=fuchsia]toţi îngerii Mei[/COLOR][COLOR=#993300]” ( Iov, 38,7)[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi văd altfel lucrurile. Ei identifică exact cauza căderii îngerilor în propria lor libertate, folosită impropriu. În nici un caz căderea lor nu se poate atribui unei cauze externe, asupra căreia ei să nu aibă nici cel mai mic control. O astfel de alternativă, prezentată de liderii pucioşi ca fiind “inspirată” prin “Cuvântul lui Dumnezeu”, este la urma urmei şi profund imorală.

Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
 

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a III-a )

[/COLOR] Părintele Stăniloae construieşte pe această temă următoarele aserţiuni, citând din omilia [COLOR=#993300]Dumnezeu nu e autorul răului[/COLOR] a Sfântului Vasile cel Mare:
[COLOR=#993300]“…În fruntea lor este satana. Sfântul Vasile, descriind căderea satanei în opoziţie cu persistenţa lui Mihail, vede cauza fiecăreia în persistarea sau despărţirea liberă de Dumnezeu. “De unde e rău omul? Din propria lui libertate. De unde e rău diavolul? Din aceeaşi cauză, având şi el viaţă liberă şi prin libertatea lui având putinţa să rămână lângă Dumnezeu, sau să se înstrăineze de El. Mihail era înger şi a rămas lângă Dumnezeu pentru vecie. Satana era înger şi a căzut din treapta lui. Pe acela voinţa liberă l-a păzit în cele de sus; pe acesta libertatea alegerii l-a aruncat. Putea şi acela să apostazieze şi putea şi acesta să nu cadă. Pe acela l-a salvat nesăturarea de iubire a lui Dumnezeu, pe acesta l-a făcut lepădat depărtarea de Dumnezeu. Acesta e răul: înstrăinarea de Dumnezeu.”.” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.450)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Aşadar, înstrăinarea de Dumnezeu şi nedragostea, care veneau din greşita folosire a propriei libertăţi, au fost cauzele căderii unora dintre îngeri, şi nu presupusa semeţie a lui Adam (despre care Biblia nu pomeneşte absolut nimic). Părintele Stăniloae concluzionează:
[COLOR=#993300]“ Cauza căderii unor îngeri este decizia lor de a se despărţi de Dumnezeu, dar motivul căderii lor stă în mândrie. Ei voiau să fie independenţi de Dumnezeu, întocmai ca Dumnezeu.” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.456)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Care să fie scopul pentru care liderii pucioşi au transferat aceste cauze şi le-au pus în cârca lui Adam? Inversând rolurile, ei prezintă situaţia ca şi când omul ar fi fost cauza căderii demonilor, şi nu invers. Astfel, învăţătura lor eretică ajunge să contrazică flagrant Biblia! Părintele Stăniloae precizează pe acest subiect:
[COLOR=#993300]“ Geneza prezintă contribuţia satanei la căderea omului, printr-o ispitire a acestuia de a nu asculta de porunca lui Dumnezeu. Această lucrare de ispitire satana şi-o continuă neîncetat (Fapte 5,3; 1 Cor. 7,5; 1 Cor. 10,13; 1 tes. 3,59 ” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.458[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR][COLOR=#993300])[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Ceea ce este deosebit de interesant e faptul că pe vremea Verginicăi nu se pomenea de o asemenea teorie aberantă şi eretică! Dimpotrivă, se vehicula aceeaşi învăţătură primită prin Sfânta Tradiţie, precum că nu Adam, ci îngerii sunt autorii propriei lor căderi, din cauza dorinţei lor de mărire, care ajunsese până la manifestări acute de duşmănie atât între ei, cât şi dinspre ei spre Păstorul lor (adică spre Dumnezeu):
[COLOR=#993300].[/COLOR][COLOR=blue] “ Copilaşii Mei, băgaţi bine de seamă, că multe lucruri sunt oprite pe loc. Uite mănăstirea Vladimireşti, e oprită pe loc. Cine a oprit slujba sfântă? Tot prin cei de acolo, prin cei ce au lucrat fărădelegea. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a intrat duşmănia între ei[/COLOR][COLOR=blue] şi au început să vândă, şi atunci s-a încuiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duşmăneau oile pe păstor[/COLOR][COLOR=blue], îl duşmăneau ca de tâlhărie, că maicile de acolo nu erau mulţumite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acolo s-a întâmplat cum s-a întâmplat cu îngerii din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa se întâmplă când intră duşmănia şi încăpăţânare în popor.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 13/26 iulie 1973)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=blue][/COLOR]
Apare destul de limpede că teoria despre “îngâmfarea lui Adam” care ar fi atras după sine căderea îngerilor, este o făcătură ieftină, tardivă, emanată din imaginaţia bolnavă a jalnicilor epigoni ai Verginicăi: liderii pucioşi ai secolului XXI, Mihaela şi Nicuşiţă.
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=blue]3.Învăţătura despre înfiinţarea timpului odată cu căderea îngerilor.[/COLOR]
.
.
După părerea Mihaelei Tărcuţă, care continuă să fabuleze năzbâtii teologice pe marginea Bibliei, întitulându-le pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”, una dintre consecinţele benigne ale acestei căderi a unora dintre îngeri este “[COLOR=blue]înfiinţarea timpului[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]De atunci s-a înfiinţat timpul[/COLOR][COLOR=blue], tată, şi de atunci Noi suferim în timp, şi tot aşa şi omul, tată.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi sunt de altă părere. Ei afirmă că timpul este determinat de expresia biblică “La început…” (v. [COLOR=#993300]Fac.1,1[/COLOR])
În [COLOR=#993300]Teologia Dogmatică Ortodoxă[/COLOR], părintele Dumitru Stăniloae spunea:
[COLOR=#993300]“ Expresia biblică “la început” indică prima unire a lui Dumnezeu cu timpul. Aici e locul să precizăm că însăşi expresia “la început”, când se produce actul creator şi apare creaţiunea, indică prima unire a veşniciei lui Dumnezeu cu timpul. “La început” înseamnă atât începutul coborârii lui Dumnezeu la timp, cât şi începutul timpului care ia fiinţă prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, Cel astfel coborât; “la început” e prima clipă a dialogului lui Dumnezeu coborât la creatură, cu creatura care începe drumul ei temporal. Aceasta au remarcat-o sfântul Vasile cel Mare şi sfântul Grigorie de Nyssa, utilizând remarcabilele notaţii ale lui Platon asupra expresiei “deodată” (άπαξ). Pentru ei, “la început” al Genezei este “deodată” de la frontiera (în sens geometric) eternităţii şi timpului; adică, cum a arătat foarte bine sfântul Vasile, un fel de moment atemporal în sine, dar a cărui ţâşnire suscită timpul, punct de atingere, s-ar putea spune, al voinţei divine cu ceea ce, trecând de la nonexistenţă la existenţă, începe acum şi, neîncetând să înceapă, devine şi durează.” (op. cit. , Vol.1, pag.330)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
E uşor, dacă ai ceva talent şi înclinaţie nativă spre logoree, să mâzgăleşti pe hârtie panseuri pe care sa le dai apoi lui Pucioşiţă să le declame cu dicţie, ca să le zăpăcească minţile naivilor pucioşi. Mai greu pare a fi să mai pui mîna şi pe Carte, ca să te informezi înainte de a spune prostii. Cu atît mai mult atunci când ai o părere excelentă despre tine însăţi, iar “fabulaţia de jos” ţi se pare că devine instantaneu “inspiraţie de sus”.

[COLOR=purple]………………………………….[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera[/COLOR]
[COLOR=purple]22 august 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
P.S.
.
1. Mai sunt şi alte derapări de la mesajul biblic; cine are timp, poate să le comenteze dacă vrea. De exemplu, se afirmă că “[COLOR=red]Împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde Dumnezeu grăieşte[/COLOR]” (iar noi trebuie să subînţelegem de aici că numai şi numai la Pucioasa se mai întâmplă astăzi această minune: adică, numai acolo e Împărăţia lui Dumnezeu!), deşi Biblia spune limpede că Împărăţia lui Dumnezeu “[COLOR=#993300]nu este din lumea aceasta[/COLOR]” (v. [COLOR=#993300]Ioan, 18,36[/COLOR]). Alt exemplu: Între Fiul lui Dumnezeu şi liderii pucioşi nu mai există vreo relaţie de “ascultare”, în sens de “subordonare ierarhică”, ci de “egalitate în drepturi şi demnităţi”. Urmarea nu se lasă mult aşteptată: “Hristos” pare umbrit de statura “uriaşă” a liderilor pucioşi, marginalizat, descumpănit chiar: El nu ştie cum să Se mai facă evidenţiat de către “popor”, îndată ce nu mai stă în faţă, ci alături de liderii pucioşi, de a căror bună dispoziţie şi stare de sănătate depinde nemijlocit “venirea “ Sa:
“[COLOR=blue]…nu ştiu cum s-o mai dau ca să Mă desluşesc Eu şi lucrul Meu din mijlocul tău, alături cu cei prin care Eu vin la tine ca să te cresc…[/COLOR]”(sublin.ns.)
Celelalte preţiozităţi, repetiţii, patetisme sau tautologii (de genul [COLOR=red]…calea Mea cu tine, poporul Meu, este calea Mea, tată…[/COLOR]) nu merită a fi comentate.

Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
 

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a IV-a )

[/COLOR] [COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Completare

[COLOR=blue][/COLOR]
Caruselul ereziilor continuă:

[COLOR=blue]4. Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue]5. Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
[COLOR=blue]6. Învăţătura despre renunţarea la virtuţile înţelepciunii şi iubirii, ca fiind netrebuincioase, dacă sunt înlocuite cu ascultarea[/COLOR]
[COLOR=blue]7. Învăţătura despre renunţarea la toate virtuţile creştineşti, deoarece “virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”[/COLOR]



[COLOR=blue]4.Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
În “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” promovează o învăţătură eretică destul de asemănătoare cu noile erezii de tip New Age: omul nu poate fi salvat de nimeni şi de nimic, în afară de el însuşi. Omul devine propriul său mântuitor, iar mântuirea este un simplu act de voinţă. Implicit, creştinismul de la Noul Ierusalim se dezvăluie a fi un creştinism de faţadă, căci jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos devine superfluă. Bineînţeles că modul concret în care omul devine propriul său mântuitor este prin ascultare oarbă de liderii de la Pucioasa, care sunt prezentaţi ca fiind “cei trimişi”, adică singurii exponenţi în viaţă ai voinţei “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:
[COLOR=blue]“O, fiilor, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimişi la ei, şi aceia greşesc şi vor greşi şi apoi vor fi prăbuşiţi prin neascultarea lor. Nimeni şi nimic nu te poate salva decât tu, cel ce ai fost sau nu pe voia Mea, dar Eu te învăţ lucrarea iubirii, tată, şi te învăţ după cum a fost omul de iubitor sau de neiubitor după ce l-am făcut Eu pe el, căci din pilde se înţelepţeşte cel ce voieşte să se înţelepţească, iar Eu numai în pilde am grăit pe pământ, şi tot aşa grăiesc şi din cer.”[/COLOR] [COLOR=blue](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
Omul se poate mântui numai prin voinţa sa, îndată ce toate stau în voinţa lui:
[COLOR=blue]“ Acum vă îndemn să învăţaţi întreagă iubirea şi purtarea ei, care stă în puterea voastră de a voi pentru ea, şi apoi Eu, Domnul, voi privi peste voi şi voi vedea şi Mă voi bucura sau Mă voi întrista, căci omul pe cât poate de mult pe atât se şi lasă neputincios, şi toate stau în voinţa lui.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]11-05-2008, sublin.ns. )
În realitate, afirmaţia evidenţiată mai sus prin subliniere este falsă. Chiar dacă Mântuitorul a spus că prin voinţă omul poate muta şi munţii, totuşi nu toate stau în voinţa omului. Omul nu poate să-L vadă şi să-L cunoască pe Dumnezeu în Fiinţa Sa transcendentală; omul nu se poate mântui pe sine însuşi, fără a-şi împropria jertfa pe cruce a Domnului Iisus Hristos; omul nu poate cunoaşte taina morţii înainte de a o gusta el însuşi; omul nu poate sonda anumite taine ale universului, care nu-i sunt îngăduite sau îi sunt imposibile din punct de vedere tehnic; omul nu I se poate împotrivi lui Dumnezeu, chiar dacă i se pare lui că o poate face. Încă odată, “Cuvântul” de la Pucioasa se dovedeşte a fi o platformă lansatoare de minciuni.

Neascultarea de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor (“ucenicii” favoriţi ai “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, aleşii lui “din vecii”) va fi urmată de pedepse usturătoare pentru supuşii lor care îi invidiază şi apoi se răzvrătesc împotriva lor:
[COLOR=blue]“ O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, şi lucrez altceva decât cu tine, lucrez aşa după măsura Mea şi după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea şi a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârşi, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, şi iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule, învaţă de la Mine taina mântuirii de rău şi nu te teme, tată, să te ştiu cu ale tale dedesubturi, că e bine să te ştiu, ca să te scap apoi de plata cea dureroasă a celor ascunse ale tale, căci dacă Adam nu M-a lăsat să-l curăţ, aşa cum a făcut şi urmaşul său care şi-a ucis fratele prin păcatul invidiei, aceştia n-au scăpat de plata cea dureroasă pentru cele cu care ei s-au ascuns de Dumnezeu. O, învaţă-te, fiule, să te deprinzi cu învăţătura Mea şi s-o iei spre lucrare, tată, ca să te scap din dureri prin lucrarea iubirii şi a credinţei şi a luminii, căci lucrarea lui Dumnezeu nu se opreşte în loc, ci, din contra, lucrează şi nu se împiedică în om, şi ea se învederează în cele ce dau s-o împiedice pe ea, căci lucrarea dumnezeiască este cea vorbită de rău, nu cea vorbită de bine de mulţi. Eu am fost vorbit de rău pe pământ ca un răufăcător, ca un păcătos, şi aşa a lucrat apoi dreptatea cea pentru Mine, şi a lucrat prin umilinţa Mea. [/COLOR]
[COLOR=blue]I-am spus mereu poporului Meu cel de ieri şi cel de azi, i-am spus să nu se răzvrătească, iar cel ce nu a ascultat nu a înţeles ce i-am spus. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, ia aminte, tu, cel ce te-ai răzvrătit şi încă te răzvrăteşti în stânga şi în dreapta ta! Te va pedepsi, tată, acest păcat, căci păcatul tău îşi va arăta rodul şi vei fi pedepsit după rodul tău, şi rodul te va ustura, tată, şi te va învinui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]5.Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
Sfânta Scriptură învaţă că omului îi trebuie iubire mare de Dumnezeu, ca să i se ierte păcatele. În mod insidios însă, la Noul Ierusalim de la Pucioasa se face o translaţie de la iubirea de Dumnezeu la iubirea de lucrarea de cuvânt de la Pucioasa. Astfel se ajunge ca simpla “iubire a lucrării de la Noul Ierusalim” să aducă automat cu sine iertarea păcatelor acelora care sunt capabili de acest sentiment:
[COLOR=blue]“ Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.” [/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]18-05-2008, sublin.ns. )

Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
 

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a V-a )

[/COLOR] [COLOR=blue]6.Învăţătura despre renunţarea la virtuţile înţelepciunii şi iubirii, ca fiind netrebuincioase, dacă sunt înlocuite cu ascultarea[/COLOR]

Alte erezii năucitoare apar în “Cuvântul” din 27-09-2008. Iubirea şi înţelepciunea, două virtuţi esenţiale pentru creştini, sunt desfiinţate ca nefolositoare şi înlocuite cu ascultarea oarbă de liderii pucioşi:

[COLOR=blue]“ Omului nu-i trebuie[/COLOR][COLOR=lime] înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue], ci îi trebuie [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă omul vine după Mine şi nu-şi ia crucea, adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR][COLOR=blue], cu care să Mă urmeze în tot cuvântul Meu de peste el, atunci el se face Mie vrăjmaş,[/COLOR][…][COLOR=blue]”[/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din27-09-2008 )
[COLOR=blue] “ Nu-i trebuie omului [/COLOR][COLOR=lime]înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue], ci îi trebuie [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue], tată, căci de la[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR] [COLOR=blue]vine şi credinţa, vine şi statornicia, vine toată împlinirea, tată.”[/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din27-09-2008 )
[COLOR=blue]“ Nu-i trebuie omului [/COLOR][COLOR=red]iubire[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue] îi trebuie.[/COLOR][COLOR=blue]Eu aşa Îl [/COLOR][COLOR=red]iubesc[/COLOR][COLOR=blue] pe Tatăl. Amin.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008 )
[COLOR=blue]“ După ce omul nu Mă mai[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultă[/COLOR] [COLOR=blue]el nu Mă mai[/COLOR] [COLOR=red]iubeşte[/COLOR][COLOR=blue], căci[/COLOR] [COLOR=red]iubirea[/COLOR] [COLOR=blue]înseamnă[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue], şi nimic altceva nu înseamnă[/COLOR] [COLOR=red]iubirea[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008 )
După fazele pregătitoare, creştinului i se sugerează în chip meşteşugit că[COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR]de Dumnezeu, care tocmai a substituit[COLOR=lime]înţelepciunea[/COLOR]şi[COLOR=red]iubirea[/COLOR],ar trebui să fie de fapt[COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR]de “ Cuvântul “ de la Pucioasa, lansat în numele lui Dumnezeu de către liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=red] Iubirea[/COLOR] [COLOR=blue]nu este altceva decât[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR] [COLOR=blue]de Dumnezeu şi de tot cuvântul Lui cel pentru viaţa omului.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008, sublin. ns.)
[COLOR=blue]7.Învăţătura despre renunţarea la toate virtuţile creştineşti, deoarece “virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”[/COLOR]

Aceste desfiinţări incredibile ale iubirii şi înţelepciunii confirmă şi întăresc o altă desfiinţare, mai veche şi mai cuprinzătoare, lansată cu oarece timp în urmă de o adeptă de la Noul Ierusalim pe un blog personal, la comanda liderilor pucioşi: toate virtuţile creştine sunt inacceptabile! iar dacă ele totuşi sunt, atunci “put urât înaintea lui Dumnezeu”:
[COLOR=blue]“Cei ce sunt creştini ai Noului Ierusalim, sunt aşa prin faptele lor, prin inima lor curată, care-i fac pe ei fideli alegerii pe care au pus-o peste viaţa lor. Iată câteva trăsături în linii mari a şcolii Noului Ierusalim. Educaţia lucrului făcut bine, spiritul gospodăresc cu bun gust, hărnicia, sunt numai un rezultat al conduitei sufleteşti şi duhovniceşti pe care fiecare creştin ar trebui să caute să şi-o îmbunătăţească pentru a avea puterea umilinţei, a smereniei – ţinta vieţii alături de Domnul. E de amintit aici o vorbă mare, spusă la un moment dat într-un film rusesc recent realizat, „Ostrovul”: „Virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”. Poate de aceea mulţi creştini devin trădători, devin lupi, negând ceea ce odată au îmbrăţişat din toată inima, pentru că au căutat să li se puncteze virtuţile, imaginea, şi nu să aibă curajul umilinţei.” (citat din blogul Noul Ierusalim)[/COLOR]
Este vizibil faptul că motivaţia ascunsă a lansării acestor inepţii îl constituie ranchiuna pe acei “mulţi creştini” care, odată lămuriţi despre farsa de la Noul Ierusalim, le-au întors dosul liderilor pucioşi, i-au părăsit şi au avut curajul să strige în gura mare în agora: [COLOR=red]“Regele (de la Pucioasa) e gol!”[/COLOR]
[COLOR=purple]………………………………….[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera[/COLOR]
[COLOR=purple]13 octombrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]

Maria Magdalena, apreciez munca pe care o faci de a descalci stufarisul de erezii in care zac puciosii impreuna cu trambita Vsovi, care trambiteaza de ne sparge urechile dar niciun sunet melodios nu scoate. Probabil a ajuns asa de influentat de duhul "Cuvantului" de la Pucioasa incat nu reuseste sa se mai opreasca din ineptii.
Aviz celor care se gandesc ca poate o fi ceva bun acolo! Sa-l citeasca pe Vsovi (daca reusesc sa-i urmaresca discursul incoerent si rizibil).

Apologetica lui Vsovi
 

APOLOGÉTIC, -Ă 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.

Desi trebuie sa recunosc ca Vsovi nu face apologetica "Cuvantului" de la Pucioasa pentru ca nu e in stare sa construiasca un sistem rational si coerent, dar il "elogiaza neintemeiat".

Vsovi, norocul omului e ca nu-l bate pe om dupa cum isi doreste omul sa-i fie batut semenul. Si norocul nostru, al romanilor, ca toate razbunarile crunte profetite de "Cuvant" nu s-au implinit. De ce? Pentru ca erau si sunt facute de duhul de razbunare al unor femei schizofrenice.

Maria magdalena, poate ai reusit si tu sa observi si acele "prorocii" neimplinite si in duh de razbunare din "Cuvantul" de la Pucioasa...

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] [COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]1.[/COLOR] Satul Maluri va pieri prin foc “până nu va rămânea”
Acest sat va fi şters de pe faţa pământului, aşa cum au păţit cetăţile Sodoma şi Gomora, peste care a căzut foc şi pucioasă din cer, iar acum în locul lor se întinde Marea Moartă:
[COLOR=blue]“Atunci veţi vedea cine a fost acest vas, iar satul Maluri [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl voi pierde cu focul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca pe Sodoma şi pe Gomora, că n-a vrut niciunul din satul acesta să creadă, şi au bârfit şi au dispreţuit cuvântul Meu” (19 iunie/2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Fiilor, am surpat şi voi surpa [/COLOR][COLOR=fuchsia]până nu va rămânea[/COLOR][COLOR=blue] satul Maluri, şi ai să vezi cum are să fie. Şi pe unde voi intra, dacă nu va asculta, tot aşa se va întâmpla, căci blestemul nu iartă şi loveşte întotdeauna nelegiuirea. (23 februarie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu[/COLOR][COLOR=blue], că Mi-a făcut multe necazuri” (12/25 aprilie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Şi chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este şi va rămâne, căci a zis Dumnezeu: “O, sat, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum te vei pustii[/COLOR][COLOR=blue] din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!” [/COLOR][COLOR=blue]” (11/24 aprilie 1974)[/COLOR]
Satul Maluri n-a pierit prin foc şi nu s-a pustiit. El [COLOR=fuchsia]a rămas[/COLOR] şi există şi astăzi, chiar dacă a trecut între timp printr-o încercare traumatizantă (o alunecare de pământ, în care au fost distruse o parte din case). Nu numai că n-a rămas pustiu, aşa cum s-a “proorocit”, dar recent sătenii şi-au ridicat o biserică nouă, pe care a sfinţit-o episcopul locului. Bineînţeles, la un asemenea eveniment nu puteau lipsi liderii de la Pucioasa, care s-au şi înfiinţat ca spectatori, înconjuraţi de un grup de adepţi şi adepte aleşi pe sprânceană, aduşi special ca să-i facă episcopului Nifon o spectaculoasă (dar falsă) întâmpinare de “bun venit”.

[COLOR=blue]2.[/COLOR] Nu numai satul Maluri, ci toate oraşele şi satele vinovate de “necredinţă”vor fi pedepsite, şi vor fi făcute una cu pământul
[COLOR=blue]“Fiule, scrie pe hârtie că satul Maluri e pus [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie surpat[/COLOR][COLOR=blue] de la o parte la alta, pentru că nu a luat nimeni seama la Cuvântul Meu. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe unde va trece Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] Meu şi nu va lua nimeni aminte, [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va întâmpla la fel[/COLOR][COLOR=blue] ca şi cu satul Maluri…(6 iulie 1973)[/COLOR]
Acum, “Cuvântul” e pus pe internet pe situl Noului Ierusalim. Practic, el a pătruns în toate oraşele şi satele unde există legătură la internet, dar nu sunt semne vizibile de recunoaştere în rândul maselor, sau măcar de simpatii declarative. Să ne aşteptăm ca toate aceste localităţi să fie distruse, în baza acestei “proorocii”?
Despre satul Măneşti (satul păstorului nea’Mişu) s-a “proorocit” că va fi depopulat complet, “proorocie” care timp de aproape treizeci de ani nu s-a mai împlinit:
[COLOR=blue]“…Fiilor, Domnul Iisus Hristos a hotărât ca satul Măneşti [/COLOR][COLOR=fuchsia]să rămână gol[/COLOR][COLOR=blue]. Fericit cel ce va rămâne în el cu Duhul Meu…”(6 mai 1979)[/COLOR]
Consecvenţa cu care Măneştii sunt vizaţi pentru nimicire totală este însă remarcabilă:
[COLOR=blue]“…Domnul a hotărât ca tot ce a rămas în comuna Măneşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să piară[/COLOR][COLOR=blue]. Şi de la bloc [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor pieri[/COLOR][COLOR=blue] cei din comuna Măneşti, că au fost blestemaţi, că au luat trâmbiţa Mea şi au nimicit-o…” (25 iunie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1967: an de reconciliere
[COLOR=blue]“Fiilor, la multe se va pune capăt [/COLOR][COLOR=fuchsia]anul acesta[/COLOR][COLOR=blue]. Va păşi piciorul vostru [/COLOR][COLOR=fuchsia]în valea Iosafatului[/COLOR][COLOR=blue], vom trece [/COLOR][COLOR=fuchsia]râul Iordanului[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom da mână cu mână împreună[/COLOR][COLOR=blue]” ( 11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
Biblia dezvăluie că “valea lui Iosafat” va fi locul judecăţii de la sfârşit a Domnului:
[COLOR=purple]“[/COLOR][COLOR=purple]Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în [/COLOR][COLOR=#ff6600]valea lui Iosafat[/COLOR][COLOR=purple] şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.[/COLOR]
[COLOR=purple] Să se trezească toate neamurile şi să vină în [/COLOR][COLOR=#ff6600]valea lui Iosafat[/COLOR][COLOR=purple], căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.” (Ioil 4: 2, 12)[/COLOR]
Departe de a fi un sfârşit pentru multe rele, 1967 a fost mai degrabă un început de prigoană, după cum singuri mărturisesc cei care au alcătuit “Cartea mare”:
“În urma perioadei dintre anii 1966-1968, o parte din creştini au fost în închisoare, printre care şi însoţitorul sfintei Virginia” (v. pag.129)

[COLOR=blue]4.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1971: an de schimbări esenţiale
[COLOR=blue]“Fiilor, întoarceţi-vă către Mine, Domnul, căci vă anunţ că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la anul[/COLOR][COLOR=blue], pe timpul acesta, poate nu vom mai fi ca şi acum, ci poate [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom fi schimbaţi[/COLOR][COLOR=blue]. Fiilor, luaţi seama bine, să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” (25 noiembrie/8 decembrie 1970)[/COLOR]
Expresia “vom fi schimbaţi” este consacrată vremurilor de sfârşit, când va avea loc învierea de obşte a morţilor:
[COLOR=purple]“Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi [/COLOR][COLOR=#ff6600]ne vom schimba,[/COLOR]
[COLOR=purple]Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi [/COLOR][COLOR=#ff6600]ne vom schimba[/COLOR][COLOR=purple].”(I Cor.15:51,52)[/COLOR]
Dar schimbarea promisă şi sfârşitul tot n-a venit, iar morţii n-au înviat, nici în 1971, şi nici mai târziu. Cuvântul “[COLOR=blue]poate[/COLOR]”, inserat cu grijă de două ori în text, ar fi fost salvator, dacă n-ar fi urmat sentinţa lăudăroasă: “[COLOR=blue]să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” [/COLOR]Nu zicem[COLOR=blue], [/COLOR]şi nimeni nu poate zice; scripta manent.

[COLOR=blue]5.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1973: an de necaz mare şi de război. Pentru prima oară vine începutul, dar şi sfârşitul durerilor
[COLOR=blue]“Iată, anul [/COLOR][COLOR=fuchsia]1973[/COLOR][COLOR=blue] e cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]necaz mare şi cu război[/COLOR][COLOR=blue]. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)[/COLOR]
[COLOR=black]În anul 1973, în România a fost pace. În lume, situaţia a fost echilibrată: războaie care se încheiau ([/COLOR]încetarea ostilităţiilor militare din Vietnam) războaie care se consumau (a început [COLOR=black][COLOR=black]Războiul de Yom Kippur[/COLOR], care s-a încheiat însă după numai 20 de zile)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1974:nimic nu se va mai zidi
[COLOR=blue]“Aţi auzit, tată? Căci v-am spus, la anul, prin vremea aceasta, vor fi alte împărăţii şi alte scaune şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimic nu se va mai zidi[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un bloc şi nici o şosea[/COLOR][COLOR=blue] nu se va mai face. Duhovniceşte grăieşte Domnul” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]
Nimic deosebit nu s-a consemnat în istoria politică a statelor lumii în tot cursul anului 1974. Cât priveşte proorocia “nimic nu se va zidi”, merită a fi consemnate inaugurările zidirilor “neduhovniceşti” de clădiri şi şosele din România anului 1974:
· stadionul de fotbal “Steaua” din Bucureşti;
· Sala “Polivalentă” din Bucureşti;
· drumul naţional “Transfăgărăşan”, magistrală cu o lungime de peste 90 de km, situată la cea mai înaltă altitudine (2.040 metri) faţă de alte drumuri ce străbat Carpaţii.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]7. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1977:mulţi împăraţi vor pieri şi mulţi munţi se vor sfărâma; Nicolae Ceauşescu va muri accidentat
Din fericire pentru ei, nici un împărat n-a pierit şi nici un munte nu s-a sfărâmat în anul 1977. Dar proorocia prooroceşte şi lucruri care s-au întâmplat:
[COLOR=blue]“ În acest an, va fi multă vărsare de sânge, în acest an vor fi multe surpări de clădiri, în anul acesta vor fi multe cutremure de pământ, în anul acesta mulţi munţi se vor sfărâma şi nu va mai rămânea piatră pe piatră. În anul acesta, [/COLOR][COLOR=fuchsia]1977[/COLOR][COLOR=blue], este an de necaz, an de pericol de moarte. Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mulţi dintre ei vor pieri[/COLOR][COLOR=blue]…”(20 septembrie 1977)[/COLOR]
Singura observaţie care nu se poate evita este că proorocia a apărut după consumarea evenimentelor. Poate şi de aceea “predicţia” lor a fost atât de exactă: ele erau deja bine cunoscute. Cutremurul din România a avut loc pe 4 martie 1977, iar proorocia a fost elaborată pe 28 septembrie 1977. A face “proorocii” despre un an din care s-au scurs deja 263 de zile, adică 72% din timpul total, este o glumă de prost gust.
Şi mai îndrăzneaţă e proorocia despre moartea prin accident a lui Ceauşescu:
[COLOR=blue]“…Va fi vărsare de sânge, va fi paralizie, mulţi vor muri în accidente. Până şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]împăratul va muri accidentat[/COLOR][COLOR=blue]. Şi mulţi dintre împăraţii pământului vor muri. Şi Dumnezeu va lucra, ca să facă împăraţi pe cei ce au măturat pe stradă. (15/28 septembrie 1977)[/COLOR]
Probabil că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai “lucrează” încă, deoarece până acum n-a ieşit nici un “împărat” din măturător de stradă. Dar nu-i timpul trecut: n-au trecut de atunci decât vreo treizeci şi ceva de ani.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]“Proorocii” pentru anul 1980[COLOR=blue] : [/COLOR]începe Judecata, începe curăţirea pământului, începe mânia lui Dumnezeu, încep multe să se lucreze, va fi văzut Antichrist, piere lumea, Ceauşescu moare a doua oară iar creştinii pucioşi se vor muta (dar încă nu se ştie unde)
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta, Domnul[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe judecata[/COLOR][COLOR=blue] cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe curăţirea pământului[/COLOR][COLOR=blue] de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe mânia lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.[/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]încep multe să se lucreze[/COLOR][COLOR=blue], dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul[/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi văzut antichrist[/COLOR][COLOR=blue] şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an. …Duhovniceşte grăiesc: [/COLOR][COLOR=fuchsia]piere lumea şi conducătorul ei[/COLOR][COLOR=blue] şi mulţi se uită să vadă, dar Eu am spus şi nu voi minţi. Piere lumea, pier şi şoimii patriei.” (20 martie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la[/COLOR][COLOR=fuchsia]anul pe vremea aceasta ne vom muta[/COLOR][COLOR=blue]. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]9. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1988: pentru a doua oară, vine începutul durerilor
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aţi pus pasul pe anii durerilor[/COLOR][COLOR=blue]. Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]doisprezece ani până la 2000[/COLOR][COLOR=blue], sunt anii durerilor.”(21 februarie/5 martie 1988)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1989: pentru a treia oară, vine începutul durerilor
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta[/COLOR][COLOR=blue]. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)[/COLOR]
Noroc că adepţilor li se mai acordă o şansă prin care să fugă de durerile sfârşitului: să [COLOR=blue]alerge după Dumnezeu[/COLOR]. Singura condiţie este ca să fie atenţi şi să alerge neapărat [COLOR=blue] după Dumnezeu[/COLOR], şi nu înaintea Lui; şi dacă vor face aşa vor scăpa cu toţii.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1990: Nicolae Ceauşescu moare a treia oară şi toate merg iarăşi spre Judecată
[COLOR=blue]“… Conducătorul acestui pământ măsoară, că mai e, că mai e. Dar să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]ultimul an al său este anul 1990[/COLOR][COLOR=blue], când toate se vor opri, şi vor merge spre judecată. (9 iulie 1976)[/COLOR]
Dacă privim profeţia “duhovniceşte”, avem motive să credem că ea se referea la “stăpânitorul” vremelnic al lumii acesteia (v. [COLOR=#993300]Ioan, 12,31[/COLOR]) adică la diavol. Sfârşitul puterii diavolului este echivalent cu oprirea cursului firesc al vremii ([COLOR=blue]când toate se vor opri[/COLOR]) şi începerea Judecăţii din urmă.
Liderii pucioşi au însă o altă versiune. Ei preferă o interpretare mai “pământească” şi astfel pretind în subtitlul acestui capitol că profeţia se referă la (cităm din “Carte”) “[COLOR=blue]sfârşitul lui Ceauşescu[/COLOR]”. Deşi Ceauşescu n-a apucat nici măcar o zi din anul 1990 (ca să se poată spune cu sinceritate că ultimul său an a fost 1990), ci a murit asasinat în ziua de Crăciun a anului 1989, tentaţia de a asocia “proorocia” cu un eveniment sigur a fost, se pare, mult prea mare, încât diferenţa a fost considerată nesemnificativă. În orice caz, după moartea lui Ceauşescu nu s-au mai împlinit nici cele două urmări “proorocite” pe [COLOR=blue]9 iulie 1976[/COLOR]:
-[COLOR=blue]toate se vor opri[/COLOR]
-[COLOR=blue]toate vor merge spre judecată[/COLOR].
Dimpotrivă, lucrurile au mers înainte, cu mici excepţii, iar la judecată au ajuns dor câţiva ţapi ispăşitori. Restul şi-au schimbat părul, dar năravul, ba.
Ambele interpretări luate în calcul dau însă, pe fond, acelaşi rezultat: proorocia a fost falsă.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]12. [/COLOR]“Proorocie” despre sfârşitul lui Nicolae Ceauşescu şi al comuniştilor
[COLOR=blue]“ Ţine minte fiule, moare Ceauşescu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]mor comuniştii[/COLOR][COLOR=blue]. Această şoaptă ţineţi-o ascunsă. Până în întâmplare, nu vorbiţi nimic. După ce moare, puteţi să vorbiţi. Şi nu e voie să ştiţi voi cum moare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu rămâne niciunul[/COLOR][COLOR=blue]. Că tu nu ştii, eşti mititel, mititel…”(4 aprilie 1978.)[/COLOR]
Această “proorocie” pare să se fi împlinit în mod spectaculos, pentru că într-adevăr, după moartea lui Ceauşescu, imediat toţi comuniştii au dispărut. Da, au dispărut pentru că s-au ascuns, dar n-au murit , aşa cum pretindea “proorocia”. S-au metamorfozat în socialişti şi democraţi. Şi-au schimbat părul, dar năravul, ba. Pe plan material, schimbarea de regim le-a fost favorabilă, pentru că s-au putut îmbogăţi în voie. Pe plan ideologic, au trecut destui ani până ce au înţeles în sfârşit că istoria luase un alt curs, ce le era potrivnic. Dar mulţi dintre ei privesc cu nostalgie tot la trecutul care le-a înflăcărat tinereţile.
În orice caz, proorocia “[COLOR=blue]Nu rămâne niciunul[/COLOR]” s-a dovedit a fi o minciună gogonată. Au rămas şi sunt printre noi.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 2000: sfârşitul pământului
[COLOR=blue]“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până [/COLOR][COLOR=fuchsia]la anul 2000[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]se termină cu pământul[/COLOR][COLOR=blue][…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fac Pământul nou[/COLOR][COLOR=blue].” (11 iunie 1961)[/COLOR]
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.
Dar “proorociile” de la Pucioasa pe acest subiect s-au dovedit a fi la fel de incisive şi pentru perioada premergătoare anului 2000:
[COLOR=blue]“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.”(21 februarie/5 martie 1988)[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Reîntoarcerea românilor la unele meserii tradiţionale
[COLOR=blue]“… Va veni vremea când nu veţi mai găsi cu ce vă îmbrăca şi cu ce vă încălţa şi mulţi veţi da ca să găsiţi in şi cânepă şi opincuţele dinainte, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate acestea cu mâinile voastre veţi lucra[/COLOR][COLOR=blue]” (2 ianuarie 1973)[/COLOR]
Vremea aceea n-a venit încă, deşi au trecut mai bine de treizeci de ani, şi se anunţă a fi din ce în ce mai departe. Creştinii de la Noul Ierusalim n-au văzut în viaţa lor ce este aceea o topitorie de in sau de cânepă, iar cizmuliţele, pantofii şi sandalele şi le cumpără de la magazin. Cât priveşte perspectiva de a-şi lucra singuri opincuţe din piele de bovine, pe care apoi să le mai şi poarte (cu tradiţionalele obiele, bineînţeles!) ea pare un vis urât. Noroc că-i doar un vis.

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Nu se vor mai duce oamenii la preoţi, ci se vor duce la Pucioasa, unde se vor lecui
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu se va mai duce omul la preoţi[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va veni la tine şi tu vei da leac bolnavului[/COLOR][COLOR=blue]. Şi va ieşi de la voi ologul cu picioare, orbul cu vedere, se va duce şi cel cu mâinile legate şi va veni din poporul Meu cu ele dezlegate şi cu gura plină de binecuvântare. Ţineţi minte, că tu eşti grâul şi din tine voi face o azimă” (5 martie 1973)[/COLOR]
Nimic nu s-a împlinit din această profeţie. Oamenii continuă să meargă la preoţii din sat, iar la Pucioasa nu s-a vindecat nimeni, decât poate unii mai norocoşi, care au făcut băi de sulf în staţiune. Dar ologi, orbi şi ciungi nu s-a auzit să se vindecat vreunul. Nici măcar dintre cei “stătători ai mănăstirii” nu s-au vindecat. Ba dimpotrivă, Emilian Tărcuţă şi-a pierdut vederea la un ochi, fără speranţe de vindecare.

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Vor veni preoţi şi se vor uni cu cei de la Pucioasa
[COLOR=blue]“Încă odată voi repeta: [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor veni preoţii[/COLOR][COLOR=blue] care mai au putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi se vor uni cu tine[/COLOR][COLOR=blue]…” (5 martie 1973)[/COLOR]
Nici un preot nu “s-a unit” cu cei de la Pucioasa. Puţinii preoţi care au fost tentaţi să o facă, fiind în căutare de mai multă evlavie şi sfinţenie, s-au lămurit repede că “afară e vopsit gardul, iar înăuntru e leopardul”, aşa că s-au lăsat păgubaşi. Până şi unii preoţi ai comunităţii au dezertat, dezamăgiţi de fariseismul în care erau invitaţi să se scalde. Chiar “cuvântul actual” de la Pucioasa dezvăluie că nici până în ziua de astăzi nu s-au găsit preoţi care să dea credibilitate acestui “cuvânt”, acestei “ Evanghelii a secolului XXI ”, darămite să se mai şi unească cu pucioşii:
[COLOR=blue]“O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine şi voi ceea ce am grăit acum peste voi şi peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum de nu luaţi în seamă cuvântul Meu cel atât de mult şi atât de scump[/COLOR][COLOR=blue], cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veşnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, şi lucrez prin cei credincioşi Mie, căci credinţa nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiţi şi voi fii ai credinţei sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere şi vouă acum, la sfârşit, dar dacă voi nu vreţi aşa, voi veţi vedea.” (16 martie 2008)[/COLOR]
Poate tocmai de aceea nu iau preoţii în seamă acest “Cuvânt” prea mult care “curge” de peste cincizeci de ani la Pucioasa şi în împrejurimi, pentru că ei au citit din Sfinţii Părinţi cum să deosebească adevărul de impostură: [COLOR=#993300]“Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”[/COLOR][COLOR=#993300]( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)[/COLOR]
Acum, rămâne de văzut dacă ameninţarea aceasta,[COLOR=blue] “voi veţi vedea” , [/COLOR]va avea mai mult succes (prin intimidare) la preoţii bisericii oficiale decât promisiunile îmbietoare de până acum.
[COLOR=blue]17. [/COLOR]Toate puterile duhurilor rele din România vor fi nimicite!
[COLOR=blue]“… Suntem în drum. Uită-te bine la vremea de acum şi la vremea ce vine, căci acum stăpâneşte un om, şi în vremea care vine şi stă în faţă, alt om, dar omul acela nu va fi ca omul de acum. Acela nu va lucra cu sapa şi cu târnăcopul, ci va lucra cu toată puterea Mea. Va da la o parte toate trupurile întinate şi tot ce se află în drum spre rău, şi va face un drum foarte bun pentru creştini. De ar sta în faţa sa [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate puterile duhurilor rele, toate vor fi nimicite[/COLOR][COLOR=blue]. Israele, ţine minte aceste cuvinte. (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]

Această “proorocie” prezice că după Ceauşescu va veni la putere un alt om, un creştin autentic, care va netezi calea creştinilor, eventual prin instaurarea unui “regim teocratic creştin”. N-a fost să fie aşa, deşi la cârma ţării s-au perindat până acum nu unul, ci trei preşedinţi, din 1989 încoace!
Proorocia nici măcar nu e singulară! Ea se repetă cu obstinaţie, dar întârzie să se împlinească:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vine vremea să fii obligat să fii creştin[/COLOR][COLOR=blue]. Chiar împăratul care va veni te va obliga să fii creştin şi te va lua din urmă cu lucrurile, aşa cum se iau acum legionarii… (7 ianuarie 1974)[/COLOR]
Inutil de a a dăuga că proorocia aceasta nu s-a mai împlinit niciodată. Cât priveşte asemănarea cu legionarii, aceasta este complet deplasată: pe vremea aceea, legionarii erau băgaţi în temniţe, nicidecum să li se ceară să-şi restaureze propriile valori spirituale.

[COLOR=blue]18. [/COLOR]“În curând” se va demonstra că numai “proorocia” de la Pucioasa este adevărată
[COLOR=blue]“…În curând se va da pe faţă că un singur Dumnezeu este şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o singură lucrare şi un singur plan este[/COLOR][COLOR=blue]” (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]
Că este un singur Dumnezeu, se pare că mai toţi credincioşii de pe pământ, de diferite religii, par să creadă, chiar dacă fiecare crede în felul lui. Că este o singură lucrare, e mai greu de demonstrat, îndată ce “lucrările” se tot înmulţesc pe pământ, ca ciupercile după ploaie. Că este un singur plan, ar fi de dorit, dacă s-ar face cunoscut acest plan, ca să ştie omenirea pe ce cale să meargă. Noi ştim de un singur plan, care s-a dat pe faţă acum mai bine de două mii de ani, şi care e arătat în Noul Testament. Iar de alt plan care să se dea pe faţă “în curînd”, n-am auzit, şi nici nu credem că Dumnezeu este schimbător în planurile Sale. Aşa că nu ştim ce alt plan ar mai putea fi dat pe faţă. În fine, oricum, în următorii 35 de ani care s-au scurs după această “proorocie”, nici un alt “plan” n-a mai fost dat pe faţă.

[COLOR=blue][/COLOR]

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a IV-a

[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Vizita iminentă în România a personajului de legendă Isaac Lackedem
[COLOR=blue]“…Fiilor, uite e gata să păşească pe pământul României [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] şi când va intra pe pământul acesta ce are să se întâmple? Şi va plânge de mila sa românul. Dar Dumnezeu îl va alunga şi nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti până la judecată şi atunci va fi iertat din mila Maicii Mele…(6 iulie 1973)[/COLOR]
Deşi în 1973 vizita lui Isaac Lackedem “era gata”, după alţi 6 ani se anunţă că mai e puţin până ce va veni:
[COLOR=blue]“ Mai e puţin şi veţi vedea pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit.” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Inutil de adăugat că această “proorocie” avându-l protagonist pe acest personaj de legendă nu s-a mai împlinit niciodată, deşi era cotată ca iminentă. Nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a semnalat, nimeni n-a plâns de mila lui. De neînţeles rămâne asocierea a două evenimente care se exclud reciproc:
1.Lackedem va intra pe pământul românesc, şi va plânge de mila lui românul, văzându-l aşa de chinuit de blestemul căzut pe capul lui;
2.Dumnezeu nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti.
Bine, dar atunci cum rămâne? [COLOR=blue]Va intra[/COLOR], sau [COLOR=blue]nu-l va primi[/COLOR]? Că din text rezultă că se vor întâmpla amândouă aceste evenimente, ceea ce e absurd…
Acest personaj misterios, cunoscut şi sub alte nume (fiind “identificat” fie cu un oarecare Ahasverus, fie cu Josephus Cartaphilus, aprodul lui Pontius Pilatus, fie cu un personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, pe nume Malchus), a fost plămădit şi “botezat” în câteva legende medievale populare, mai ales germane, în care simbolizează “evreul rătăcitor” condamnat la nemurire şi la veşnică peregrinare pe un drum mereu fără capăt. Despre acesta, însă, niciun evanghelist nu pomeneşte nimic, şi nici Sf.Apostol Pavel în epistolele sale, ceea ce e de mirare, având în vedere repercusiunile extraordinar de importante pentru poporul evreu, căci istoria acestui personaj le-a alimentat multor exaltaţi sentimente antisemite.

[COLOR=blue]20.[/COLOR]Diavolul va crea rezervaţii pentru creştini
[COLOR=blue]“… Vine vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolul [/COLOR][COLOR=blue]va alunga din casa sa şi din grădina sa pe toţi creştinii, ca lucrul lui Dumnezeu să nu mai fie pe loc rău, şi ce e răspândit pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe toţi îi va aduna în grădina sa[/COLOR][COLOR=blue] şi nu va mai trece peste hotar, crezând că va scăpa de pedeapsa sa dar nu va scăpa, şi se va nimici. Puţin mai este, şi aceşti duşmani răi se vor pune la acrit şi în mormânt pentru putrezit, şi vei vedea cum se va duce carul cu hoiturile la putrezit.” (16/29 noiembrie 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue]21.[/COLOR]“Proorociile” care nu se vor mai împlini, din cauza neîncrederii oamenilor în ele, de aceea nu se vor împlini
[COLOR=blue]“Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite” (8/21 iulie 1973)[/COLOR]
Aici, “proorocul” care “prooroceşte” are grijă să-şi ia câteva precauţii solide, în caz că proorocia lui va eşua: el dă de pe acum vina pe cei care n-au crezut-o îndeajuns, ca să se mai şi împlinească ea întocmai. În Biblie se arată însă că nicicând n-a fost aşa: Şi Sarra s-a îndoit, şi chiar a râs de năstruşnicia veste că nu va mai fi stearpă; Şi dreptul Simeon s-a îndoit, şi a fost pedepsit să nu mai moară până ce nu va vedea cu ochii lui proorocia împlinindu-se; şi Zaharia a fost pedepsit cu “legarea limbii”, pentru că n-a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe… Dar în toate aceste situaţii, proorociile s-au împlinit fără greş, nepoticnindu-se în îndoielile destinatarilor ei.

[COLOR=blue]22. [/COLOR]“Proorocie” pentru o secetă planetară
[COLOR=blue]“…O, poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai rodi pământul din răsărit la miazăzi şi din apus la miazănoapte[/COLOR][COLOR=blue] şi nu veţi mai avea ce mai mânca. Cu ce vă veţi mai hrăni? Dar cei ce vor fi cu Mine, voi trimite corbii ca lui Ilie ca să îi hrănească. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Va seca apa[/COLOR][COLOR=blue], nu veţi mai avea cu ce vă adăpa şi aceasta se face pentru necazul şi suferinţa păcătoşilor ca să se întoarcă, dar nu se vor întoarce, ci mai răi se vor face. Şi atunci va veni prăpădul” (12 august 1973)[/COLOR]
Şi această proorocie îşi aşteaptă împlinirea tot de 35 de ani. Apa nu a secat, ba dimpotrivă, au avut loc mai multe inundaţii catastrofale. Între timp, poporul căreia îi era proorocia adresată s-a risipit şi a căzut în necredinţă faţă de “lucrarea de la Pucioasa”, devenind (aşa este el evocat în ultimele “cuvinte”) “[COLOR=blue]poporul Meu cel de demult al Meu[/COLOR]”. La ce i-a folosit acestui popor o profeţie rămasă neonorată? La nimic.

[COLOR=blue]23. [/COLOR]“Proorocie” despre o nouă prohibiţie
[COLOR=blue]“…Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine o vreme ca băutorul să nu mai bea, că va fi pedepsit[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea ca să nu mai fie desfrânat şi desfrânată. Vine vremea ca să duci banii şi geanta în drum. Vine vremea să nu mai fie hoţi pe pământ. Vine, şi tot păcatul se desfiinţează.” (30 iulie/12 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Vine acela care va pune lacăt şi la ţigare şi la sticluţă şi la cărnicică. Şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta…” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Nimic nu s-a împlinit din aceste profeţii. Comerţul cu alcool înfloreşte, iar vremea proorocită pentru prohibiţie întârzie. În schimb a venit vremea să se pună în discuţie publică “necesitatea” reînfiinţării bordelurilor, aceasta însemnând, practic, legalizarea desfrânării. Banii se fură din buzunare, genţile se smulg din mână, iar hoţii mai stilaţi fură acum cu acte în regulă fabrici şi uzine. Iar păcatul nu dă semne să se desfiinţeze, ci se transformă pe zi ce trece în ceva tot mai firesc.

[COLOR=blue]24. [/COLOR]“Proorocie” pentru şapte ani neîmpliniţi
[COLOR=blue]“Daniele, aţi intrat nu numai voi, ci tot veacul în vremea de şapte ani, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti şapte ani[/COLOR][COLOR=blue] nici nu se vor împlini şi nici nu vor trece, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]multe se vor întâmpla în lumea aceasta[/COLOR][COLOR=blue].” (1 /14 august 1973)[/COLOR]

În sfârşit, iată şi o proorocie împlinită: căci într’adevăr, multe s-au întâmplat pe lume în acei şapte ani neîmpliniţi, după cum multe s-au întâmplat şi mai înainte de ei, şi după aceea.

[COLOR=blue]25. [/COLOR]“Proorocie” despre moştenirea noului Canaan
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom merge[/COLOR][COLOR=blue] cum au mers moşii şi strămoşii voştri [/COLOR][COLOR=fuchsia]în pământul Canaan şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi moşteni pământul curat şi sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău”. (5/18 august 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]26. [/COLOR]“Proorocie” despre publicitatea pe stâlpi
[COLOR=blue]“La vremea care stă în faţă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi scris şi pe stâlpi[/COLOR][COLOR=blue]: “Creştini din toate ţările, uniţi-vă!” Şi va fi scris: “Trăiască creştinătatea de azi!”. (1/14 septembrie 1973)[/COLOR]
Acest gen de publicitate originală caută să parafrazeze cunoscutele lozinci comuniste: “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi: “Trăiască …” dar partea proastă este că această proorocie nu s-a împlinit niciodată. Alte lozinci tronează pe stâlpi în vremea noastră, nicidecum cele propuse mai sus.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]“Proorocie” despre vorbirea în limbi
[COLOR=blue]“Poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am să vorbesc cu tine în limbă străină[/COLOR][COLOR=blue], că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut…” (27 noiembrie 1973)[/COLOR]

Neamurile străine au tot întârziat sau poate au uitat să mai vină la Pucioasa, aşa că n-a mai fost nevoie să se vorbească în limbi. Ciudat este însă că numai peste puţină vreme urma să se lanseze o altă proorocie, care pretindea cu totul altceva: Că limba română va deveni universală, iar tot cel care va voi să fie creştin, va trebuie să înveţe volens-nolens româneşte şi să se facă român.

[COLOR=blue]28. [/COLOR]“Proorocie” despre dispariţia Bibliei
[COLOR=blue]“Învăţaţi-vă să cântaţi psalmii pe dinafară, [/COLOR][COLOR=fuchsia]că n-o să mai fie cartea[/COLOR][COLOR=blue], şi ai să fii cu ceea ce ştii în minte, în duh şi în adevăr” (6/19 decembrie 1973)[/COLOR]
“Proorocia” e scrisă într-o vreme de prigoană a credinţei, în care puterea comunistă părea de nezdruncinat, deci pentru viitor era plauzibilă desfiinţarea fizică a Bibliei. În prezent însă, numai cine nu vrea nu îşi procură o Biblie, sau mai multe, chiar oricâte ar dori.



[COLOR=blue]
[/COLOR]

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a V-a

[/COLOR] [COLOR=blue]29. [/COLOR]“Proorocie” despre pieirea fabricilor de spirt
[COLOR=blue]“Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? Unde o mai fi acesta? Păi ce zici tu, n-o mai ieşi el odată la libertate? O ieşi când [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor pieri fabricile de spirt[/COLOR][COLOR=blue] şi când n-o mai fi acea cetate îmbuibată (Cetatea Babilonului, n.r.)” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]
Ioan a ieşit din închisoare, dar fabricile de spirt n-au pierit, iar acum s-au înmulţit ca ciupercile. Nici “Cetatea Babilonului” n-a căzut, ci e bine-mersi şi-n ziua de astăzi.

[COLOR=blue]30. [/COLOR]“Proorocie” despre o imigraţie creştină ecumenică “la minut”
[COLOR=blue]“Nu te mai uita la faţa ta, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]o să vină din răsărit şi din apus[/COLOR][COLOR=blue], din toate părţile şi în toate felurile: şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]galbeni şi negri şi albi[/COLOR][COLOR=blue] şi nu ai să zici că nu mănânc cu negrul sau “nu mănânc cu albul” sau “nu mă culc cu galbenul”. Crdeţi că avem mulţi ucenici şi vor veni şi vor fi uimiţi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vă veţi uni într-un minut[/COLOR][COLOR=blue]” (7martie 1974)[/COLOR]
De venit au venit, dar abia în ultima vreme, galbeni mai mulţi, negri mai puţini, dar nu pentru curiozităţi şi uimiri creştineşti, ci după afaceri şmechereşti şi după căpătuială, din vânzarea de mărfuri de cea mai proastă calitate. Nici vorbă să dea vreunul din ei pe la Pucioasa, măcar din curiozitate, dacă nu să mănânce şi să se culce cu creştinii de la Pucioasa. Sunt ei prea ocupaţi cu comerţul şi cu cele lumeşti. Şi această “proorocie” idilică a rămas doar o promisiune neonorată.

[COLOR=blue]31. [/COLOR]Vine Domnul!?
[COLOR=blue]“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Domnul.[/COLOR][COLOR=blue]” (21 mai / 3 iunie 1974)[/COLOR]
Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nimeni n-a mai venit să le salveze.

[COLOR=blue]32. [/COLOR]Mirele şi mireasa sunt duşi cu vorba (cu “Cuvântul”, adică)
[COLOR=blue]“O, Românie, Românie, ascultă cuvântul lui Dumnezeu, că iată sfârşitul o să fie. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai are timp domnişoara[/COLOR][COLOR=blue] să împletească cosiţa de mireasă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai are timp mirele[/COLOR][COLOR=blue] să caute mireasa sa” (27 noiembrie 1974)[/COLOR]
Au trecut de atunci 34 de ani şi “sfârşitul” n-a mai venit, iar mirele şi mireasa, dacă au ascultat oracolul de la Pucioasa şi nu s-au căsătorit, s-au amăgit. Dacă se căsătoreau atunci, acum aveau şi nepoţi, nu numai copii mari.

[COLOR=blue]33. [/COLOR]“Proorocii” misterioase
[COLOR=blue]“ Mai e un pic şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine un popor necunoscut[/COLOR][COLOR=blue], care nu s-a închinat lui Baal, nu s-a făcut comunist; şi după aceea se [/COLOR][COLOR=fuchsia]va face un lucru mare[/COLOR][COLOR=blue] care [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se descoperă acum[/COLOR][COLOR=blue]…”(7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Prin anul 1965 (la 19 decembrie) se proorocea că “[COLOR=blue]… pe pământul României va intra poporul grec…”[/COLOR]. N-a intrat nici poporul grec, nici vreun alt popor. Şi nici nu s-a făcut vreun [COLOR=fuchsia]lucru mare[/COLOR] [COLOR=blue]“după aceea”.[/COLOR]

[COLOR=blue]34. [/COLOR]Vindecări miraculoase care n-au mai avut loc
[COLOR=blue]“ Fiţi desăvârşiţi, că vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat şi se va scula; şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să te rogi pentru orbi şi se vor tămădui[/COLOR][COLOR=blue]. Aceasta, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt şi să se desfacă. ” (19 ianuarie 1975)[/COLOR]
Deşi în prefaţa cărţii apar o serie de “mărturii” ale unor vindecări miraculoase săvârşite pe vremea Verginicăi, fie prin ea, fie prin interpuşi, acestea au o credibilitate extrem de scăzută. Majoritatea sunt reproduceri ale unor poveşti de senzaţie, care umblau din gură în gură, devenind apoi “mărturii” prin simplul fapt că ultimul povestitor care le reproducea ar fi fost contemporan cu “mama Gigi” (Verginica). În nici un caz nu este vorba de o vindecare fără dubiu, cum ar fi un caz de orbire spre exemplu, despre care se şi face caz în “proorocie”. Nici o orbire n-a fost vindecată, începând chiar cu “mama Gigi”, care nici ea nu vedea cu un ochi. Mai târziu, s-a ivit ocazia concretă de a-l vindeca pe Tărcuţă Emilian (soţul legitim al Mihaelei) care avea ceva probleme la un ochi. În loc să-i facă rugăciunile tămăduitoare (proorocite de Verginica la [COLOR=blue]19 ianuarie 1975[/COLOR]), Mihaela l-a trimis pe Emilian la spital, unde a încăput pe mâinile pricepute ale medicilor. Aceştia, după intervenţii repetate, au ajuns la performanţa că Emilian nu mai vede deloc cu acel ochi. Nici după acest nefericit deznodământ, Mihaela nu şi-a adus aminte de proorocia Verginicăi, ca să se roage pentru vindecarea ochiului lui Emilian, sau de faptul că ea însăşi se consideră un mare prooroc, aşa că Emilian a rămas tot fără vedere la acel ochi (cel puţin) până astăzi.
Cât despre “deţinuţi eliberaţi din lagăr prin desfacerea lacătelor atinse de sfinţii de la Pucioasa”… basme răsuflate! nici vorbă de aşa ceva. Ca să se pună problema împlinirii, ar fi nevoie mai întâi de niscaiva lagăre, iar la lagăre să se pună neapărat lacăte, ceea ce pare cam dificil de găsit. Parcă mai autentice erau basmele copilăriei, în care lacătele săreau singure, doar ce erau atinse cu “iarba fiarelor”.

[COLOR=blue]35. [/COLOR]Papalitatea va dispărea
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Toată puterea papală va dispare[/COLOR][COLOR=blue] şi va rămâne una singură: Dumnezeu. Toată puterea celor învăţaţi dispare, toată vorbirea şi toate zidurile se vor sfărâma. Vei rămâne tu creştine, auzi? Te anunţ de un timp.” (19 ianuarie 1975)[/COLOR]
Au trecut de atunci 33 de ani (o treime dintr-un secol!) şi papalitatea e bine, mersi, parcă mai stabilă ca oricând. Nici puterea celor învăţaţi n-a dispărut, ba, a devenit şi mai puternică. Nici vorbirea nu s-a sfărâmat, nici zidurile n-au amuţit. Nici creştinul de la Pucioasa n-a rămas singur, dar a avut gijă să se însingureze în “turnul lui de fildeş” aşteptând cu sufletul la gură împlinirea unor proorocii neîmplinite.

[COLOR=blue]36. [/COLOR]Şi “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea
[COLOR=blue]“…Fiţi pricepuţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai fi acest cuvânt mult timp[/COLOR][COLOR=blue].” (30 ianuarie 1975)[/COLOR]
Dar “Cuvântul” a tot continuat să apară până astăzi. Dacă 33 de ani nu înseamnă “mult timp”, atunci proorocia încă este valabilă, mai are şanse să se împlinească. Dacă nu, nu.

[COLOR=blue]37. [/COLOR]“Profeţie” despre încetarea “lucrării” de la Pucioasa
[COLOR=blue]“ … Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi[/COLOR][COLOR=blue]…” (23 februarie 1978.)[/COLOR]
Trebuie să admitem că doar una din următoarele variante este viabilă:
-ori “profeţia” de mai sus a fost împlinită şi Dumnezeu Şi-a retras cu adevărat darul proorociei, odată cu moartea Verginicăi, caz în care toţi ceilalţi care au urmat-o pe Verginica la “proorocie”, de atunci şi până astăzi (Maria, sora ei, apoi Mihaela şi Nicuşor), au fost şi sunt nişte impostori ordinari, prooroci mincinoşi care doar se prefac că vorbesc “de la Domnul” şi “în numele Domnului” ;
-ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a continuat să “lucreze” mai departe prin “unşii” săi (Maria, Mihaela şi Nicuşor) caz în care profeţia de faţă este o profeţie mincinoasă.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a VI-a

[/COLOR] [COLOR=blue]38. [/COLOR]Creştinii de la Pucioasa vor fi făcuţi apostoli şi vor face minuni în casele de desfrânare
[COLOR=blue]“ Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul! Că Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă face pe voi apostoli[/COLOR][COLOR=blue] să duceţi Cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi tată în case de desfrânate, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să faceţi minuni[/COLOR][COLOR=blue] şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane…” (17 august 1975)[/COLOR]
Până acum această proorocie părea că nu a avut cum să se împlinească, deoarece nu existau case de toleranţă (oficial! pentru că în realitate sunt multe clandestine). Dar acum s-au ivit ceva şanse, deoarece tocmai e în discuţie legalizarea prostituţiei la nivel naţional. Să vedem apoi cine o să-i ducă pe apostolii de la Pucioasa în “casele de desfrânate” şi ce minuni o să facă dumnealor acolo. Dacă ar fi aşa cum spune proorocia, casele de toleranţă nu vor avea viaţă lungă, poate vor fi chiar desfiinţate, dacă “apostolii” pucioşi o să fie atât de eficienţi să le “îndrepte” pe toate acele persoane decăzute, spre meserii mai nobile.

[COLOR=blue]39. [/COLOR]Băuturile alcoolice vor izvorî peste tot, ca de la cişmea, şi nu va mai fi pic de apă
[COLOR=blue]“ …Are să vină pe pământ fântână de băutură. O, copilaşii Mei, încă odată repet această şoaptă. Mai e un pic şi în loc de apă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unde e izvor de apă, vor izvorî băuturi care îmbată[/COLOR][COLOR=blue]. Şi ce veţi face voi când veţi avea nevoie de apă? Căci băutura nu răcoreşte sufletul! (15 octombrie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]40. [/COLOR]“Proorocie” despre “răcirea globală a climei”
[COLOR=blue]“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai rece va fi[/COLOR][COLOR=blue], ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Chiar dacă ni se sugerează să credem această minciună, şi pe deasupra că toate minciunile vor pieri, nu putem s-o facem îndată ce omenirea se confruntă de mai multe decenii cu un fenomen dovedit de “încălzire globală”. Adică, exact pe dos. Iar minciuna, în loc să piară, s-a generalizat şi a primit un nume de cod ceva mai academic: “diplomaţie”.

[COLOR=blue]41. [/COLOR]“Proorocie” despre desfiinţarea Mănăstirii Viforâta
[COLOR=blue]“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii[/COLOR][COLOR=blue]” (9 septembrie 1977)[/COLOR]
Nu numai că nu s-a desfiinţat, dar mănăstirea Viforâta nu e ameninţată nici măcar cu declinul. Dimpotrivă, aici viaţa duhovnicească s-a consolidat şi mai mult în ultima vreme.

[COLOR=blue]42. [/COLOR]“Proorocie” despre secarea izvoarelor de apă din curţile necreştinilor.
[COLOR=blue]“…Toate izvoarele ce sunt afară de curţile creştineşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu vor mai avea picătură de apă[/COLOR][COLOR=blue] şi va sta poporul la rând ca la pâine şi fiecare creştin să îşi aibă izvor în curtea sa şi nu îngăduiţi vecinilor să ia apă din izvoarele voastre…”(13 decembrie 1977)[/COLOR]
Ceva rămâne neclar: dacă fiecare creştin are izvor în curtea lui, cine va mai sta la rând ca la pâine, ca să primească apă? Necreştinii, desigur. Dar, dacă aceştia nu vor primi apă de la creştini, căci acestora li se interzice să dea apă vecinilor, de ce mai stau bieţii oameni la rând? Speră într-o îmblânzire a încrâncenaţilor pucioşi, care păstrează apa numai pentru ei? Slabe speranţe.

[COLOR=blue]43. [/COLOR]“Proorocie” despre vremea patriarhului Iustin Moisescu
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]De la plecarea acestui patriarh, nu se vor mai scrie cărţi sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte şi nu se vor mai repara, ci se vor dărâma[/COLOR][COLOR=blue]… Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat aţa, a tăiat-o o foarfecă… dar mai vine o vreme bună…”(7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
Dimpotrivă, pe vremea patriarhului Iustin s-au tipărit multe cărţi sfinte. Patriarhul Iustin a fost un mare cărturar. El a iniţiat marea colecţie intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia Arta creştină în România, în 6 volume. În vremea lui s-au tipărit: o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982) şi o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.
Cât despre demolări, lucrurile nu stau chiar aşa cum se crede îndeobşte. Într-un articol din Adevărul (29 iulie 2008) intitulat " Elena Ceauşescu se credea mai puternică decât Dumnezeu" şi semnat Christian Levant , se arată că petriarhul Iustin nu era de acord cu demolările, aşa cum mulţi alţii au afirmat, în necunoştinţă de cauză. Inginerul Eugeniu Iordăchescu, un adevărat "patriarh al sistematizării" Bucureştilor, povesteşte amintiri personale de pe vremea demolării şi translatării unor monumente de cult seculare. Cităm:
[COLOR=maroon]“– Spuneţi-ne, vă rog, patriarhul nu a avut nici un cuvânt de spus la Sf. Vineri sau la celelalte biserici demolate?[/COLOR]
[COLOR=maroon] – Dacă ar fi să vorbim aşa, despre Sf. Vineri, eu lucram la proiectul transmutării, a fost o chestiune prin surprindere. Dar vreau să vă spun că aşa cum se cerea avizul Departamentului Cultelor, aşa se cerea şi avizul Patriarhiei. Şi atunci, pentru toate bisericile care s-au demolat sau s-au mutat, Patriarhia nu a dat nici un fel de aprobare. Mulţi spun că Patriarhia dat aviz. N-a dat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Patriarhia nu a dat niciodată aviz de dărâmare[/COLOR][COLOR=maroon]. Chiar la Schitul Maicilor a fost o problemă până când au fost de acord. Iustin Moisescu i-a spus unui alt episcop, Roman, de faţă cu mine: "Măi, Romane, tu crezi că dacă noi nu suntem de acord cu mutarea, ei o vor lăsa acolo?" În ce-l priveşte pe domnul Cumpănaşu, ţin încă o dată să vă spun că am colaborat foarte bine, legat de toate obiectivele de cult cu care m-am confruntat. Dânsul a participat la ele, m-a felicitat şi a căutat, pe cât a fost posibil, să le salveze, nu să le lase la demolare. “[/COLOR]

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a VII-a

[/COLOR] [COLOR=blue]44.[/COLOR] “Proorocie” despre patriarhii viitorului
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui pe tronul dumnezeiesc un om de mare valoare[/COLOR][COLOR=blue], care îşi va iubi oile şi monahii şi monahiile…” (25-26 mai 1978.)[/COLOR]
Cine citeşte această “proorocie” n-are cum să nu fie tentat să se mire de acurateţea cu care ea pare că s-a împlinit. Într-adevăr, exprimarea “[COLOR=blue]În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui…” [/COLOR], deşi pare ambiguă, nu se poate referi decât la a 7-lea patriarh, căci dacă era vorba de al 6-lea, s-ar fi formulat simplu [COLOR=blue]“În urma lui Iustin se va sui…”[/COLOR]. Or, al 7 patriarh instalat în Biserică este Prea Fericitul Daniel, binecunoscut ca [COLOR=blue]“un om de mare valoare”[/COLOR] , a cărei rodnică activitate de Mitropolit al Moldovei l-a confirmat şi ca “un iubitor al turmei sale”. Surpriza însă apare atunci când coroborăm această proorocie cu o alta, cu acelaşi subiect, emisă în[COLOR=blue] 29 aprilie/12 mai 1990. [/COLOR]Aici se afirmă cu totul altceva: al 6-lea Patriarh este Teoctist! Într-adevăr, într-o enumerare a patriarhilor B.O.R, pe poziţiile 5 şi 6 apare, în această “proorocie”, acelaşi patriarh: Teoctist. Explicaţia este simplă, şi ea rezultă şi din explicitarea ce se face mai departe în corpul acetei “proorocii”: Se consideră că Teoctist a fost patriarh de 2 ori! Între cele două păstoriri ar fi fost perioada de scurtă retragere la Sinaia din anul 1990, când patriarhul Teoctist a vrut, într-adevăr, să se retragă din scaun, copleşit de răutatea unor spirite potrivnice, care profitau de acele vremuri tulburi, de mare instabilitate politică. Proorocia din 1990 prezintă aşadar următoarea listă de patriarhi. Cităm:
[COLOR=blue]“Scoală-te din nou şi şezi în mijlocul bisericii! Iată, citeşte aici:[/COLOR]
[COLOR=blue]1. Miron[/COLOR]
[COLOR=blue]2. Nicodim[/COLOR]
[COLOR=blue]3. Iustinian [/COLOR](sic!) (corect era Justinian)
[COLOR=blue]4. Iustin[/COLOR]
[COLOR=blue]5. Teoctist[/COLOR]
[COLOR=blue]6. Teoctist[/COLOR]
[COLOR=blue]7.[/COLOR]
[COLOR=blue]Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării” (29 aprilie/12 mai 1990)[/COLOR]
Se nasc imediat câteva întrebări:
a. Cine e al 7-lea patriarh? Evident că, acum toată lumea ştie “cine a descoperit America”. Dar atunci, în 1990, o proorocie care se respectă ar fi spus şi numele celui de-al 7-lea Patriarh care urma să vină. Atunci, da!, credibilitatea ei ar fi câştigat o cotă impresionantă. Dar aşa… la poziţia 7 locul a rămas gol , deoarece nu se ştia încă cine urmează.
b. Ce se ascunde în aşezarea forţată a lui Teoctist de două ori în scaunul patriarhal? Este cunoscut că deşi Patriarhul Teoctist a vrut să se retragă la începutul anului 1990, până la urmă voinţa lui nu s-a materializat în nimic! B.O.R. nu a avut alt patriarh decât pe Teoctist în acea perioadă, chiar dacă el era în concediu de odihnă la Sinaia. Nimeni nu i-a luat locul nici măcar o zi! Nici nu au existat două înscăunări (una în 1986, alta în 1990) ale aceleiaşi persoane, ci numai una: cea din 31 iulie 1986. Pretenţia că pe tronul patriarhal au luat locul doi patriarhi cu acelaşi nume (Teoctist) care au ocupat poziţiile 5. şi 6. este ridicolă. Ea urmăreşte însă ceva: să devanseze forţat în timp poziţia a şaptea şi s-o auroleze. Această manevră forţată urmărea să creeze o poziţie în care liderii pucioşi aveau mari speranţe că va fi aşezat “omul lor”, arhiereul Irineu Bistriceanul. După cum se ştie, soarta le fu potrivnică, şi Irineu Bistriţeanul şi-a prelungit statutul de episcop-vicar până în zilele noastre.
c. Ce viitor i se prezice patriarhului de pe poziţia a 7-a?
Ei bine, ceea ce se spune despre acesta întrece toate aşteptările (deşi aici s-a aplicat la fix proverbul acela: “Nu-i pentru cel ce se potriveşte, ci pentru cel ce se nimereşte!”. Cităm din nou, ce i se “prooroceşte” în continuare lui Teoctist în 1990:
[COLOR=blue]“ Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit [/COLOR][COLOR=fuchsia]să aşez prin tine[/COLOR][COLOR=blue] pe cel de-al şaptelea uns. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns[/COLOR][COLOR=blue]. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Peste el voi coborî legile Mele[/COLOR][COLOR=blue] pe care Mi le-aţi stricat; [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu el voi îndrepta iarăşi vremurile[/COLOR][COLOR=blue] pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. (29 aprilie/12 mai 1990)[/COLOR]
În încercarea de a decripta acest text, ajungem volens – nolens la nişte contradicţii inacceptabile.
Cei “[COLOR=blue]şaptezeci de ani[/COLOR] [COLOR=blue]de sub puterea fiarei roşii[/COLOR]” sunt oarecum aplicabili la puterea comunistă din Rusia, în care Revoluţia Bolşevică a răsturnat monarhia în anul 1917. Deşi, nu sunt nici măcar şaptezeci, ci şaptezeci şi doi (sau chiar 73 – căci proorocia are loc în 1990!”). Nu este aplicabilă interpretarea că este vorba de comunism în genere, adică la scara întregii planete, deoarece comunismul a continuat să reziste în lume foarte bine şi liniştit, până în zilele noastre, măcar în China şi în Cuba. Întrebarea care se pune imediat este: ce are comunismul din Rusia cu cel din România? (în afară de o origine comună) Nimic, îndată ce ele au evoluat diferit: în spaţii diferite şi în timpuri diferite şi în perioade diferite şi cu conducători diferiţi. Comunismul în România a durat “doar” 44 de ani, din 1945 până în 1989. Or, în această “proorocie” este vorba în mod clar despre România, deoarece se pretinde că “[COLOR=blue]cel de-al şaptelea uns[/COLOR]”va “[COLOR=blue]îndrepta iarăşi vremurile[/COLOR]”şi va “[COLOR=blue]netezi cărările[/COLOR] “ schimbate sub puterea “[COLOR=blue]fiarei roşii[/COLOR]” şi va “[COLOR=blue]îndrepta calea vieţii[/COLOR] “. Dar în nici un caz nu s-ar fi putut face acestea după “[COLOR=blue]şaptezeci de ani[/COLOR] [COLOR=blue]de sub puterea fiarei roşii[/COLOR]”, ci abia după 44 de ani!
Dar ce să însemne oare“[COLOR=blue]îndreptarea iarăşi a vremurilor[/COLOR]”? Ea se referă la “stilul nou”, care a dus schimbarea zilelor în care se ţin sărbătorile din calendar.
S-au împlinit aceste “proorocii” înlănţuite ca un şirag de mărgele? Nu s-a împlinit niciuna.
Teoctist nu l-a mai[COLOR=blue] “uns” [/COLOR]pe Irineu Bistriţeanul cu[COLOR=blue] “undelemnul sfinţeniei”,[/COLOR] ca să ajungă direct patriarh (adică, fără alegeri – deşi îi era drag şi-l preţuia mult), pentru că însăşi procedura de alegere a patriarhului a suferit între timp schimbări importante, în care cuvântul de recomandare, sau propunerea, sau desemnarea neoficială ( prin “ungere”) a succesorului de către vechiul patriarh a fost înlocuită prin procedura democratică a alegerilor libere şi secrete. În aceste condiţii Irineu n-a avut nici cea mai mică şansă. Nici măcar nu a figurat printre candidaţi, pentru că nici n-a dorit s-o facă.[COLOR=blue]”Toiagul şi crucea biruinţei” [/COLOR]prin care urma să fie “uns” Irineu Bistriceanul,[COLOR=blue] “întru care binevoise “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [/COLOR]s-au dovedit a fi nişte himere şi nişte minciuni fără nici o putere sau autoritate.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa (Cap.XVI. Proorocii neîmplinite)
 

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a VIII-a

[/COLOR] [COLOR=blue]Stilul nou [/COLOR]n-a fost schimbat cu[COLOR=blue] cel vechi, [/COLOR]aşa cum năzuiau în secret liderii pucioşi, iar “vremurile” au rămas tot “neîndreptate”.
“[COLOR=blue]Netezirea cărărilor[/COLOR] “ n-a mai devenit apanajul Patriarhului, ci a rămas tot la îndemâna politicienilor vremii, care le-au netezit cum au putut, sau mai degrabă cum au vrut, încât unele hopuri au ajuns dâmburi, iar altele hârtoape.
Şi acum, ne întoarcem la prima “proorocie”. Păi dacă Patriarhul Daniel este “[COLOR=blue]un om de mare valoare, care îşi iubeşte oile, şi monahii şi monahiile”[/COLOR], de ce nu vin monahii şi monahiile de la “Mănăstirea Noul Ierusalim” la el, în dealul Patriarhiei, şi în virtutea acestei “proorocii”, să-i sărute mâna , să-l recunoască drept Patriarh şi să i se supună ca nişte cuminţi fii duhovniceşti? Aida, de! Asta chiar că e inacceptabil pentru îngâmfaţii de pucioşi, care se cred fiii duhovniceşti când ai Verginicăi, când ai Celui Prea Înalt. Pezevenchii ăştia de monahi fără potcap şi monahii fără culion preferă să-l proclame fraudulos şi “în taină” ca Patriarh-fantomă al Bisericii-fantomă numită Noul Ierusalim, pe… Irineu Bistriceanul, pe care-l pomenesc la slujbe în panegirice, iar de Daniel nici nu vor să audă! Halal împlinire a “proorociei” lui Verginica! Başca, nici pe episcopul locului, Nifon Mihăiţă, nu-l recunosc aceşti “monahi” pezevenchi care vor musai “neatârnare”, deşi “mânăstirea” de la Pucioasa ar fi trebuit să i se supună lui Nifon întru totul spre ascultare, fiind în eparhia Sfinţiei Sale. Nu-i vorbă, că nici măcar stareţ n-au “călugării” de la Pucioasa, ca să-i conducă pe calea frumoasei ascultări, aşa că…unde nu-i cap, vai de picioare!

[COLOR=blue]45.[/COLOR] “Proorocie” despre un nou Irod, ucigătorul de prunci
[COLOR=blue]“ Fiule, vine timpul să vină cineva şi să conducă turma Mea şi va fi foarte aspru. Dacă va afla pe cineva că a luat fii din lume, să ştii că va fi greu. Iar dacă va avea copii, nu-i este milă de copii şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii vor fi ucişi[/COLOR][COLOR=blue]” (19 iunie 1978.)[/COLOR]
Întrucât în ultimii 30 de ani nu s-a ivit nici un ucigaş al copiilor de creştini, înseamnă ori că “proorocia” a expirat, ori că mai avem de aşteptat.

[COLOR=blue]46.[/COLOR] “Proorocie” despre dărâmarea mai multor oraşe
[COLOR=blue]“…Ce oraş frumos e Bucureştiul. Ce oraş frumos e Târgoviştea. Ce oraş frumos e Pucioasa. Ce oraş frumos e Braşovul, dar să ştiţi că nu vor mai fi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]se vor dărâma[/COLOR][COLOR=blue]…”(1 mai 1979)[/COLOR]
Au trecut de atunci aproape treizeci de ani şi niciunul dintre aceste oraşe nu s-a dărâmat.

[COLOR=blue]47.[/COLOR] “Proorocie” despre iminenta instaurare a unei teocraţii universale
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Acum[/COLOR][COLOR=blue], altă viaţă vine pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine o singură conducere – conducerea lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Vrăjmaşul lui Dumnezeu nu va mai avea urmuliţă pe pământ. El ştie şi de aceea face prăpăd acum…” [/COLOR][COLOR=blue](12 iunie 1988)[/COLOR]
Nici [COLOR=fuchsia]acum[/COLOR] (atunci, în anul 1988), nici mai târziu, n-au apărut semne că ar fi proiectată să vină o instaurare a teocraţiei pe pământ. Dar această ambiţie a supravieţuit:
[COLOR=blue]“ Şi voi aduce Noul Ierusalim şi Noul Canaan, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]toţi vor trăi viaţă fericită[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]sub conducere dumnezeiască[/COLOR][COLOR=blue].” (23 decembrie 1990/ 5 ianuarie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]48.[/COLOR] “Proorocie” despre restaurarea vechiului calendar (stilul vechi) pe tot teritoriul României
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Voi lucra ca în toată România să se respecte sărbătorile pe calendarul românesc[/COLOR][COLOR=blue]. Sunteţi români şi nu germani. Nu ştie nimeni, decât Dumnezeu, că acela care a făcut această schimbare este în focul iadului. De atâta timp, de la această schimbare şi până acum, [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate sărbătorile româneşti se calcă în picioare şi sunt ţinute pe stilul nou[/COLOR][COLOR=blue], dar nici acelea nu se mai ţin”. ( 10/23 decembrie 1991)[/COLOR]
Dacă s-o fi ţinut de “Cuvânt”, înseamnă că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tot lucrat non-stop de vreo 17 ani încoace şi încă tot mai lucrează la restaurarea vechiului calendar, dar se vede treaba că asta e o lucrare tare, tare grea, căci niscai semne că s-ar schimba ceva nu se prea întrezăresc.
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]


[COLOR=blue]
[/COLOR]

Ajutaţi-L pe Dumnezeu!
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] [COLOR=purple]59. Misterele Pucioasei (LV)[/COLOR]
[COLOR=purple]Ajutaţi-L pe Dumnezeu![/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios NIP
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


Într-un mesaj mai vechi, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” atrăgea atenţia creştinilor săi să se ferească de C.E.C. ca de un lucru rău, ca de o lucrare drăcească:

[COLOR=blue]“ …O, ce de bani la CEC! Ce e acela CEC? Un loc drăcesc. [/COLOR][COLOR=red]Fii secret. Ce de bani la CEC!!![/COLOR][COLOR=blue] Da,şi Eu la CEC te voi trimite după moartea ta; ia-ţi banii ca să ţi se deschidă poarta cea mare. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...[/COLOR][COLOR=blue]” (7 ianuarie 1978.)[/COLOR]

Impresionat de succesul acestei instituţii “drăceşti”, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-şi poate ascunde invidia: [COLOR=red]Fii secret. Ce de bani la CEC!!![/COLOR]Acest pasaj (cel evidenţiat cu litere roşii) i-a incomodat până şi pe [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR], care în ediţia din anul 2006 a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]” au decis că e mai bine să-l şteargă cu desăvârşire. Ceea ce au şi făcut.
De la invidie, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a trecut însă repede la sentimente mai creştineşti: mai paşnice, dar şi mai practice. De ce să stea banii la Necuratul, când ar putea sta la “El”? Soluţia e foarte simplă: creştinii să facă bine şi să-şi transfere banii de la[COLOR=blue] C.E.C. [/COLOR]la [COLOR=blue]CER[/COLOR], deoarece C.E.C.-urile tot vor da faliment, iar depunătorii lor îşi vor pierde toţi banii:
[COLOR=blue]“Faceţi milostenie la cer. Mutaţi-vă banii de la C.E.C., că vine prăpădul peste CEC-uri, peste această lucrare rea.” (6/19 iunie 1978.)[/COLOR](sublin. ns.)

Până la urmă, CEC-ul n-a dat faliment, dar nu-i timpul pierdut. [COLOR=blue]Liderii pucioşi[/COLOR] însă au ţinut bine minte avertismentul acesta până astăzi. Când au înfiinţat “Fundaţia Sfânta Virginia” şi au fost nevoiţi ca să-şi deschidă un cont pe undeva, ei au ales o altă bancă: BCR Târgovişte.([COLOR=#ff6600]“Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”[/COLOR]vor zice cei mai bine crescuţi;[COLOR=#ff6600]“Tot un drac!”[/COLOR], vor zice cei mai slobozi la gură”). Adică, în loc să-şi ţină banii în siguranţă, [COLOR=blue]la cer[/COLOR], [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] au preferat tot o bancă pământescă, pasibilă şi ea oricând de faliment. N-au învăţat nimic din păţania sutelor de preoţi şi de biserici de la defuncta Bancă Intercofesională (Internaţională) a Religiilor, care le-a păpat banii până la ultimul leuţ.
Înfiinţarea contului la BCR s-a dovedit însă o mişcare inspirată. Când “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a ajuns la ananghie, liderii pucioşi au putut să-l folosească pentru a cere sponsorizări “[COLOR=blue]în numele Domnului[/COLOR]” de la cei cu dare de mână şi cu inima largă. O dovedeşte lansarea pe piaţă a unor pliante trase la xerox, în care ei strigă tare după ajutor. Pliantele sunt color şi au şi poze. Vom reproduce aici spre exemplificare numai unul (deoarece sunt mai multe variante), dar fără poze, ci numai textul, deoarece pozele – care reproduc icoane şi cruci pucioase (strâmbe) scoase la vânzare – nu sunt de bună calitate:

[COLOR=blue]__________________________________________________ __________________________________________________ ________[/COLOR]
[COLOR=blue]România Pucioasa[/COLOR]
[COLOR=blue]Fundaţia Sfânta Virginia[/COLOR]
[COLOR=blue]Cetatea Sfântă Noul Ierusalim[/COLOR]
[COLOR=blue]Str. Glodeni 65B, Pucioasa, 0275 Dâmboviţa, tel.0245.761818, 0744.380657[/COLOR]
[COLOR=blue]Cont: 2511.1-2049.1/ROL-BCR Târgovişte, CF 9078569[/COLOR]


[COLOR=blue]Acest ziar “ Cuvântul lui Dumnezeu”, se distribuie gratuit. El redă vorbirea actuală a lui Dumnezeu cu omul![/COLOR]
[COLOR=blue]Dacă, după ce l-aţi citit, aţi crezut că aveţi pe palme o “frunză din Pomul Vieţii” (Apocalipsa 22/1-2), reflectaţi la modul în care, direct sau indirect, puteţi contribui la editarea în continuare a ziarului.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dumnezeu, Cel ce este Atotputernic, se apleacă în faţa voinţei omului pe care a lăsat-o liberă. De aceea, [/COLOR][COLOR=red]aveţi condiţia de a-L ajuta, după puteri, pe Dumnezeu [/COLOR][COLOR=blue]să-şi facă cunoscut graiul Lui pe pământ! [/COLOR][COLOR=blue]“Astăzi de veţi auzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile” (Evrei 4,7)[/COLOR]
[COLOR=blue]Sumele puse la dispoziţia Fundaţiei, fie prin contul Fundaţiei: 2511.1. – 2049.1./ROL, B.C.R Târgovişte, fie prin persoana de contact, vor fi compensate integral pe loc prin lucrări de artă creştină executate în Atelierul de creaţie creştin ortodoxă din Pucioasa.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pentru detalii puteţi apela la persoana de contact: 0745.424362 sau 0744.605662.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă mulţumim![/COLOR]
[COLOR=blue]__________________________________________________ __________________________________________________ ________[/COLOR]

Sigur că a fost nevoie aici şi de o mică, dar abilă şmecherie, ca să se respecte dispoziţiile din alt “[COLOR=blue]Cuvânt al lui Dumnezeu[/COLOR]”, care prevăd în mod expres că nici un ban nemuncit, sub nici o formă, să nu ajungă pe mâna creştinilor pucioşi. De aceea s-a inventat aici obligativitatea ca donatorii să primească volens-nolens, “în compensaţie pentru orice donaţie”, cruci şi icoane pictate în Atelierele Fundaţiei. Vorba ceea “Vrei, nu vrei, bea Grigore, aghiazmă!”. Compensaţia va fi integrală şi “pe loc” (nu se spune care e locul, dar probabil că asta contează mai puţin), după cum se specifică în prospect, ca nu cumva să rămână cuiva “Dumnezeu” dator cu ceva.

Oameni buni! Nu vă învârtoşaţi inimile! Acum “[COLOR=red]aveţi condiţia[/COLOR]”,deci aveţi tot ce vă trebuie; de aflat aţi aflat (că am făcut şi noi aici publicitate gratuită); deci nu mai staţi pe gânduri:[COLOR=red]Ajutaţi-L pe Dumnezeu![/COLOR] ([COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=red]după puteri[/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR]– nu înainte)
Iar Dumnezeu o să “[COLOR=blue]se aplece în faţa voinţei voastre[/COLOR]”, că aşa a promis “[COLOR=blue]Cel ce este Atootputernic[/COLOR]”.
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]12 august 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Nu pot sa nu ma minunez de ineptiile pe care le scot puciosii.
NU stiu cum pot unii sa creada asemenea aberatii.

Eu daca mai citesc asa ceva o sa lesin de ras..... :24::24:
Mariamargareta draga, tu imi luminezi diminetile la birou cand imi beau cafeaua, inainte sa ma apuc de munca. :6:

tzi se pare ca no-comment, ca defapt:

6=:21:; 6,6,6 = pofta slavei desharte, inshelare desfranata din pripiri shi vise, sadism osanditor din minciuna shi orgoliu satanicesc fara nici o judecata (din nemultzumire) = firea cea scurta a dracului, care itzi arata ce fain ar fi daca ai fu...ra o fata, ca deja parca.... te-ai mantui.

in lipsa de altceva asta pare ca e singurul tau argument...
ai grije sa nu te ingrashi ca rasul spun unii ca ingrashe... iar dumneata precis te iei dupa moda, altfel de ce sa te aratzi intr-o astfel de postura jusnica...

doar ca dumneata defapt nu razi, caci aceea este o sfanta bucurie, ci osandeshti shi ironizezi in sperantza ca ai dreptate... dar ai sa te miri rau de tot cand vei constata ca n-ai dreptate shi ca ai dat curs caruselului minciunilor pentru ca nu te-a lasat satana sa ieshi din orgoliul satanicesc ca sa vezi Adevarul....

asha am scris:
"..... atunci am sa ma apropii shi mai tare de Adevar shi am sa spun ca este asemenea unui porumb cum sunt porumbeii ori a porumbului din lanul de porumb al parintzilor lui Veronica de la Vladimireshti... caci unul e pasare, shi unul e bob semanat pe ogor... din care se face faina shi la care a venit shoricelul shi pisica a mancat shi aprins shoricelul, shi astfel pisica a mancat proorocia lui Veronica fiindca a pismuit-o pe Verginica. Deci vezi dumneata cum este Duhul Sfant Nepotul ori al doilea Fiu al Tatalui, alt Mangaietor pe care-l voi trimite Voua shi Acela va invatza in tot Adevarul? adica fratele mai mic al Mantuitorului, al Domnului Cel nascut din preasfanta fecioara curata Maria... asha este fratele mai mic ori fiul ori porumbelul ori pamanul din lanul de porumb sfintzindu-ne noua mamaliga... asha... "

nu vad ce era de ras la acest text? ci era argumentatzia cum este Duhul Sfant al doilea Fiu ori Frate al Domnului Hristos, caci voi vedeatzi doi fratzi de sange ori inchipuitul copil al Mariei-Magdalena avut cu Mantuitorul cum insinueaza unii ce umbla dupa himerele graalului... deci a fost o argumentatzie la eresul din mintzile unora, din barnele unora pushi pe anatemizari ori ridiculizari, ori lapidari publice... crezandu-se ei pe sine dreptzi shi drept-slavitori, sarmanii de ei.

ca dumneata nu crezi, nu vezi, shi iar nu crezi shi atunci ce e de ras ce scriu eu? astea sunt fapte reale pe care voi nici nu avetzi caderea sa credetzi shi sa cautatzi ca au existat shi s-au faptuit...

nu ma supar, potzi sa razi cat vrei, ori sa plangi... ca dumneata ai ras cu plans, "balega de manz", shi defapt nu razi ci sarmana de tine te-ai luat dupa Maria-Margareta ca sa mishtocaritzi impreuna cu doamna Estera-Moldoveanca, mare interpretoare de scriptura shi mare aparatoare a "ortodoxiei" shi l-atzi vrajit shi pe Mihai07... ca sa intratzi cu totzii in marele for inchizitorial... condus se gLumeail torquenada, neshtiind ca suntetzi sculishoarele/uneltele ridicate ale lui gLumeail, marele arhicon al minciunilor shi mandriilor ca lovind in Hristos-Duhul defapt sa va prabusheasca in neant...

deci imi cer scuze ca din pricina mea poate cadetzi atat de amarnic...

draga domnule? tu eshti de la militzia sinoadelor ecumenice? dumneata nu pricepi nimic dar pui minciuni pe foc... in sperantza ca faci shi dumneata ceva... poi ce zic eu e valabil... verifica Dumneata shi spune tu ce ai priceput shi citeaza, ca doar n-o sa dau socoteala eu despre ce e in mintea shi inchipuirea domniei tale...

poi scapare am dar nu de la tine stimate... ca vad ca shi tu ai intrat in consiliul inchizitorial... pana acum suntetzi vre-o cinci-6 hai, venitzi ca mai are scaune libere arhiconul gLumeail shi va ajuta sa lovitzi cu barnele voastre...

shi daca nu ma inshel este scris:
"cine va spune frateli sau nebunule sau nevrednicule sau ereticule sau prostule... shti dumneata de ce este el vrednic, nu-i ashea?"

o sau dumneata ai sarit in apararea Duhului Sfant? nu-i aha ce cauza nobila ai dumneata? cauza e nobila draga Saule dar ... dar... alta e problema.

Tzi se pare ca sunt eu trambitza, acelea sunt sfintzi ingeri shi prooroci, nu orishice pacatos mirean din BOR cum snt eu...

shi nu mi se pare ca sparg urechile cuiva, ci raspund tonelor de hule shi minciuni venite prin unele sculishoare/unelte ridicate de torquenada shi gLumeail, in prapastia shi vrajeala in care se pare ca ai cazut shi dumneata ca sa va 'mprietenitzi cu prietenul de pahar shi sa fumatzi BT, asha pentru ca e fain in haita shi sa mishtocareste de acolo de sus de la tribuna unde este ashezata aceata inchizitzie a magistraturii...

domnule eu va previu mereu shi voi tot mai tare cadetzi... poi ce asha putea sa va mai fac?

domnule nu shtiu cum de eu sunt inept shi ma asociezi mereu cu pucioshii shi ma dai examplu, ca sa ce, nu tzi-am spus ca nu vorbesc in numele lor? nu v-am spus ca din lipsa de argumente nu avetzi voie ca sa osanditzi shi sa tragetzi in pianist? nu v-am spus ca mergetzi in prapastie taratzi de Estera shi de faptul ca cineva a deschis acest subiect la secte?

eu nu ma supar ca ma luatzi la mishoturi shi imi lipitzi tot felul de etichete shi de osandiri copilareshti... dar voi nu va ganditzi ca v-atzi pierdut buna credintza de a discuta? shi ca nu avetzi argumente shi pentru ca nu pricepetzi nimic, va facetzi de ras? hulind mereu...


poi aici se discuta despre persoana mea?

sunt eu ceva ori altceva decat un mirean pacatos? deci pentru ce v-atzi gasit ca sa va poticnitzi in mine?

eu n-a pretentzia ca-s infailibil, dar a pretentzia ca ce am citit eu de la Cuvantul Lui Dumnezeu, eu am intzeles ca este Hristos-Duhul, deci de la Dumnezeu de sus, pe baza de argumente shi pe interpretarile corecte ale scriptruii facute de catre Trambitze (ingeri), deci a pretentzia unei discutzii serioase, macar decente, macar cu un dram de seriozitate ca nu suntem la MECI!

deci credeam ca o sa ma lasatzi pe mine din vizor shi o sa va indreptatzi ochishorii spre Calea-Adevar... ca altfel cum credetzi ca o sa ajungetzi la Viatza? Cum? mintzind? hulind? mishtocarind? osandind? dracind? distrandu-va ca la meciurile de box? cum credetzi ca se ajunge in Imparatzia Cerurilor? ca ma gandesc ca suntetzi creshtini ortodocshi...


poi daca nu reusheshti sa citesti ce scriu eu de ce sunt eu de vina?

se vede ca atat v-au invatzat, sistemul ateist de invatzamant cand nu avetzi argumente sau cand gLumea ishi da seama ca altcineva nu e ca ea, atunci vine asha de undeva din mister argumentul explicativ...

schizofrenia...

domnule voi habar nu avetzi ce este aia, shi habar nu avetzi ce este normalul shi habar nu avetzi ca suntetzi indoctrinatzi cu cartzile antichristului shi ca le vehiculatzi asha ca nishte traditzii ca nishte superstitzii... ca altfel n-atzi vorbi despre ce nici nu cunoashtetzi...

poi aceasta pecete cu care pecetluitzi voi cine credetzi ca v-a invatzat? shi pentru ce?

domnule nu va fie frica de etichetele sperietoarei ca ai ceva dar nu shtie nimeni ce... nici ei nici tu ca sa va trateze cu tzigara, bertatea curviei shi boabe/droguri de somn shi vise... credetzi de la Dumnezeu ca n-avetzi nimic din ce sustzin ei, iar daca chiar ar avea cineva vre-o problema sufleteasca ori mintala niciintr-un caz nu se trateaza in felul acesta shi nu e din motivele care le sustzin ei.... ci sunt mincinoshi ce au facut experientze pe un lot de oameni pacatoshi... extrapoland apoi...

Eu n-am vazut ca este vorba despre nici o razbunare, ci despre ce vor patzi pacatoshii mai devreme sau mai tarziu... pentru ca au ascultat de gLumeail, marele arhicon satanicesc shi echipa de scamatori, i-au urmat shi li s-a inchinat.... caci atunci adio, la revedere... te-ai dus in iad... dar eshti liber s-o faci, ca doar n-am sa te amenintz eu cu ceva ca ai sa zici ca este un argument real cu care imi sustzin defapt minciunile mele, ca se mai intamla la unii, cand n-au argumente, aduc deasupra norul cel negru al iadului, folosindu-l ca sa declansheze frica shi teroarea cu care consiliul ala al lui torquenada ii place sa anatemizeze shi sa arda pe rug... dar pana acum s-a dovedit ca au facut mereu erori, adica au ucis mereu fara greshala doar proorocii shi sfintzii... deci vezi dumneata de ce a zis cineva sa lasam razbunarea in seama lui Dumnezeu? caci este scris: "a Mea este Razbunarea!"

Draga Maria-Margareta,

daca vroiai sa salvezi parerile acestei Moldovence cu nume de unguroaica: Anca-Estera... nu era mai bine sa faci un topic separat unde sa postezi toate ce le-ai copiat de acolo... nu era mai bine?

caci asha pare ca ne certam... shi eu am impresia ca dumneata ai vrea sa raspund la toate cele scrise shi insinuate de catre aceea...

trebuie sa raspund eu pentru ce este in mintea ei?

am sa creez un post despre Sfanta Cetate a Noului Ierusalim in alt forum, nu la secte, caci nu este secta shi nici fenomen, shi acolo daca vretzi putem discuta pe subiect ca oamenii nu ca .... gLumea...

Draga vsovi tu din partea mea esti iertat, nu pot sa ma supar pe tine, esti liber sa ai orice opinie vis a vis de persoana mea.
Dumnezeu sa te lumineze! Cu mine a avut atata rabdare, ani multi, El e indelung rabdator si iubitor de oameni, El cerceteaza inimile noastre si doar El stie ce e in ele. Doamne ajuta!

:6::6::6:

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] [COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea I[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]1.[/COLOR] Parabola orbului: orbul e orb pentru că nu vede
[COLOR=blue]“De ce, măi oameni, orbul nu vede lumina zilei? Pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu are vedere[/COLOR][COLOR=blue], de aceea nu vede lumina zilei” (25 decembrie 1964)[/COLOR]

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Curentul electric este o născocire inacceptabilă, deci şi becul electric trebuie înlocuit cu lumânarea de ceară curată
[COLOR=blue]“Am adus un îngeraş cu un ciocănel şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a spart toate becurile[/COLOR][COLOR=blue] de la policandru şi a pus lumânări de ceară curată.” (1 iulie 1956) [/COLOR]
[COLOR=blue]“Credeţi că există şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]curent electric[/COLOR][COLOR=blue] şi şi-au aprins [/COLOR][COLOR=fuchsia]beculeţe[/COLOR][COLOR=blue] iar untdelemnul îl mănâncă. Vine vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-o să mai ai curent electric[/COLOR][COLOR=blue] […]”(4 oct. 1987)[/COLOR]
[COLOR=blue]3. [/COLOR]Hristos a vorbit mereu, atunci şi acum, cu lucrare neobişnuită: “cu glasul nevăzut”
[COLOR=blue]“ Dar Eu, Domnul am fost şi atunci şi sunt şi acum şi spun [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu glas nevăzut[/COLOR][COLOR=blue], pentru că aşa e lucrarea de acum şi aşa a fost şi lucrarea de atunci” (2 august 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Cu tine vorbeşte duhovniceşte, cu alţii vorbeşte pământeşte, iar cu alţii [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte în chip nevăzut.[/COLOR][COLOR=blue]” (23 februarie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Taina înţelepciunii şerpilor
[COLOR=blue]“De ce şerpii sunt înţelepţi? Sunt, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]îşi cunosc vremea[/COLOR][COLOR=blue] când să iasă afară din culcuş. Numai acela, când i-a venit sfârşitul, iese să-l strivească, că aşa e dat. Nici un şarpe nu piere decât numai strivit. Nici o vietate nu are înţelepciunea unui şarpe. Cineva bătea cu lemnul într-un colac, dar dacă nu-i loveşti capul, nu moare şarpele.” (6/19 decembrie 1965)[/COLOR]
În tradiţia populară, şarpele nu moare decât după asfinţit, dacă nu i-ai strivit capul. Textul, ancorat puternic pe această tradiţie, oferă două variante de interpretare:
-fie înţelepciunea şarpelui se cantonează în zona premoniţiei, el avînd o “înainte cunoaştere” a firului propriei sale vieţi: ştiind că i-a venit sfârşitul, iese din proprie iniţiativă la drumul mare, ca să se milostivească cineva de a-i strivi capul, căci altminteri el nu poate să moară. Dar predestinarea, ca teorie filosofică, nu este acceptată în creştinism;
-fie înţelepciunea şarpelui se rezumă la cunoaşterea vremii lui: când să iasă din culcuş după o iarnă grea. Dar, atunci urşii sunt şi mai înţelepţi, căci şi ei îşi cunosc vremea: ei ştiu şi când să iasă, dar şi când să intre în culcuş, ca să hiberneze.
Pentru ambele variante, explicaţia oferită cu pretenţia dezvăluirii tainei înţelepciunii şerpilor este destul de străvezie.
Afirmaţia “ [COLOR=blue]Nici un şarpe nu piere decât numai strivit.[/COLOR]”este în totalitate hazardată.În realitate, nici un animal nu poate supravieţui dacă are afectate grav organele vitale (inima, spre exemplu). Există şi alte moduri în care se poate imagina şi apoi înscena pieirea unui şarpe. Chiar şi Biblia ne relatează unul:
[COLOR=#993300]“Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.…[/COLOR]
[COLOR=#993300]…Deci el,[/COLOR][COLOR=fuchsia]scuturând vipera în foc[/COLOR][COLOR=#993300], n-a pătimit nici un rău.” (Fapte, 28:3,5)[/COLOR]
În logica celor de mai sus, vipera s-a agăţat intenţionat de mâna lui Pavel, căci ştia că-i venise ceasul, şi pentru că nu putea să moară singură, “de moarte bună”, trebuia să se folosească de mâna lui Pavel ca să poată muri.

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Cel mai mare păcat este răzvrătirea
[COLOR=blue]“Feriţi-vă de răzvrătire, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un păcat nu este mai mare ca răzvrătirea[/COLOR][COLOR=blue], că cine se răzvrăteşte, douăsprezece păcate face dintr-odată” (16 martie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Domnul” mustră dezordinea şi face ordine în casa sa după modelul lumii moderne. Bisericile trebuie organizate după bonuri de ordine
[COLOR=blue]“… – De ce în casa Mea nu se face ordine? Peste tot pământul, toată suflarea de acum merge [/COLOR][COLOR=fuchsia]organizată după bonuri de ordine[/COLOR][COLOR=blue]. Aici de ce nu se face aşa?” (19 decembrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]7. [/COLOR]Vine facerea celor ce au fost deja făcute
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vine facerea[/COLOR][COLOR=blue] pământului şi a raiului şi a Noului Ierusalim. Adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt făcute[/COLOR][COLOR=blue], dar nu sunt încă pe pământ.” ( 10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]8. [/COLOR]O tălmăcire originală a tainei Sfintei Treimi
[COLOR=blue]“Am zis “În numele [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatălui[/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR][COLOR=blue]pentru că e început şi sfârşit. Amin. Am zis “şi al [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiului[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] pentru că toţi vor lua [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh[/COLOR][COLOR=blue], cum la început, şi la sfârşit. Amin. Am zis: “Amin!”, aşa să fie. Amin.” ( 11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
În Biblie se spune că Fiul (şi nu Tatăl) este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul creaţiei ([COLOR=#993300]Apoc.21:6, 22:13[/COLOR]). El este născut dinainte de toţi vecii din Tatăl, căci obârşia Lui este dintru început:
[COLOR=#993300]“Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar[/COLOR][COLOR=fuchsia]obârşia Lui este dintru început[/COLOR][COLOR=#993300], din zilele veşniciei.” (Miheia,5:1)[/COLOR].
Iar Tatăl este fără început şi fără sfârşit, căci El este mai presus de timp; El naşte pe Fiul înainte de toţi vecii şi de la El purcede Duhul Sfânt. “Tălmăcirea” este şi incompletă, deoarece lipseşte necesara referinţă concretă la Duhul Sfânt ( [COLOR=#ff6600]“şi al Duhului Sfânt”.[/COLOR])

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Moartea vine prin păcat şi prin poftă
[COLOR=blue]“Feriţi-vă de moarte, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea vine prin păcat şi prin poftă[/COLOR][COLOR=blue]” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]Creştinul trebuie să-i cunoască bine: şi pe dracul, şi pe Dumnezeu
[COLOR=blue]“…Sunt multe lucruri şi bune şi rele şi trebuie să le cunoaşteţi. Un creştin a primit în gazdă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]dracul[/COLOR][COLOR=blue], care s-a prefăcut, şi un alt creştin a primit în gazdă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi nu L-a cunoscut. De aceea, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cunoaşteţi bine şi pe unul, şi pe altul[/COLOR][COLOR=blue], ca să nu vă amăgiţi” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]
Uşor de zis, greu de făcut. Cum să-i cunoşti, dacă se prefac? Din această parabolă rezultă că până şi Dumnezeu S-a prefăcut, că de-aceea nu L-a cunoscut cel care L-a primit în gazdă. Dar Dumnezeu nu umblă cu mistificări ieftine, El nu este amăgitor, căci El este Adevărul. Deci parabola este falsă. Înseamnă că fals este şi autorul parabolei.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]Creştinilor li se trasează norme zilnice de consum
[COLOR=blue]“Să consumaţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]un kilogram de ulei pe zi şi pe noapte[/COLOR][COLOR=blue] în candelele pe care vi le-am spus să le ardeţi”(10/23 august 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]12. [/COLOR]Trupul Verginicăi este un prooroc
[COLOR=blue]“…Israele tată, Israele, poporul Meu, pregăteşte-te, tată, că sunt aproape. Nu acest trup, dar acest trup e un semn de la Dumnezeu şi este un cuvânt pe care Dumnezeu ţi l-a adus în înştiinţare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup e un prooroc[/COLOR][COLOR=blue], numit al Domnului Iisus Hristos. Să ştiţi că dacă pe acest trup nu-l primiţi, nici pe Mine nu Mă primiţi” (31 martie/13 aprilie 1973)[/COLOR]
Trupul Verginicăi vorbea în stare de inconştienţă (catalepsie). Întrucât ea nu participa în mod conştient la formularea mesajelor, ci era doar un “vas” inert de comunicare, pretenţia de a numi trupul cu denumirea de prooroc este nejustificată. Proorocul are întotdeauna o contribuţie voluntară şi conştientă la formularea şi transmiterea mesajelor primite de el de la Dumnezeu. Se pune şi întrebarea firească: dacă trupul ei era prooroc, atunci sufletul ei ce era?

[COLOR=blue]13. [/COLOR]Trupul care a murit al Verginicăi, acum este viu şi e duh
Transformarea aceasta, din trup în duh, este anevoie de înţeles; doar dacă n-o fi vreo taină nedesluşită încă:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Primul trupuşor prin care am lucrat[/COLOR][COLOR=blue], nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-am călit prin moarte[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acum e viu[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi[/COLOR][COLOR=blue] Mă servesc de el, [/COLOR][COLOR=fuchsia]e duh[/COLOR][COLOR=blue] ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Vremea din vremea aceea
[COLOR=blue]“Când vei greşi, păcatul ţi se va scrie, căci clipa şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea[/COLOR][COLOR=blue] este deschisă [/COLOR][COLOR=fuchsia]în vremea aceea[/COLOR][COLOR=blue], că vor bea şi vor mânca la masa Mea, se vor mări locuinţele, şi cei de azi nu vor mai avea gură să grăiască împotriva Mea şi a voastră şi vor zace ca peştele pe foc. Aţi auzit, tată?” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Oamenii orăcăie ca vitele, iar vitele orăcăie ca broaştele
[COLOR=blue]“…Veţi fi judecaţi şi condamnaţi de copiii voştri că nu îi lăsaţi să se ducă la păcat. Vor [/COLOR][COLOR=fuchsia]orăcăi ca vitele[/COLOR][COLOR=blue], dar să ştiţi, să nu le deschideţi uşa” (21 iulie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Credinţa condiţionează săvârşirea faptelor bune
[COLOR=blue]“Lumea vă spune [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinţi[/COLOR][COLOR=blue], iar voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu aveţi[/COLOR][COLOR=blue] nici cât bobul de muştar [/COLOR][COLOR=fuchsia]credinţă[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi credincioşi, căci prin credinţă veţi face o mulţime de fapte bune.” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]
Un neaşteptat exces de sinceritate: “sfinţii” de la Pucioasa nu aveau credinţă, şi în consecinţă nici fapte bune. Totuşi, condiţionarea faptelor bune de credinţă este exagerată. Mulţi necredincioşi fac fapte bune, dar n-au credinţă. Credinţa şi faptele bune se completează, nu se condiţionează unele pe altele.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfântul Apostol Luca s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“Şi uite: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue], apostolul Meu, stă şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografiază[/COLOR][COLOR=blue] tot mersul Meu şi tot ce Eu lucrez. Şi ce vei face? (4 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Israele tată, copilaşul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit şi când ai petrecut cu Dumnezeu. S-a fotografiat masa şi mâncarea. S-au fotografiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uite fotograful[/COLOR][COLOR=blue], mai e un pic. Iată fotografiile, le vei vedea de la tot începutul până va fi sfârşitul. Crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Totul[/COLOR][COLOR=blue], şi viul, şi mutul [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue]. Şi vrednicul şi puturosul şi somnorosul…” (8 noiembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Această lucrare [/COLOR][COLOR=fuchsia]este fotografiată[/COLOR][COLOR=blue] de sfântul apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue]” (6 decembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]am[/COLOR][COLOR=fuchsia]fotograf pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca[/COLOR][COLOR=blue], care merge şi fotografiază şi la judecată vă am în toate poziţiile…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
Ameninţarea aceasta, că “Sfântul Luca” ne pândeşte din umbră şi ne trage în poză din toate poziţiile seamănă uimitor cu ameninţarea mincinoasă a lui Ion Iliescu, făcută cu exact 14 ani mai târziu, despre “teroriştii periculoşi care trag din toate poziţiile”. Asocierea făcută între pretinsa necesitate a împuşcării de imagini pentru toate întâmplările uzuale de pe pământ şi o metodă pur omenească, fotografiatul (cu o vechime de doar 200 de ani, cu aproximaţie), este cel puţin ridicolă, dacă nu demenţială. Ce nevoie are Atotştiutorul să apeleze la metode grosiere, greoaie, costisitoare, care în curând vor fi complet depăşite de revoluţia tehnologică? Probabil că noii lideri de la Pucioasa, suiţi în şea la cumpăna dintre secolul XX şi al XXI-lea, vor pretinde în curând că “fototecile cereşti” sunt deja depăşite, şi că de acum totul se înregistrează în cer pe cele mai incredibil de performante CD-uri, DVD-uri şi iPod-uri, ca să fie şi “cerul” în pas cu noile realizări ale tehnicii.
În ediţia din 1995 exista un capitol special (Capitolul VI, care nu mai apare în “Ediţia 2006”) care trata subiectul Fotografia. Este vorba de o fotografie, care este reprodusă aici, şi despre care se pretinde că imortalizează “o întâlnire de gradul zero” între Hristos şi Virginia Tudorache. Aici se pretinde că fotograful a fost sfântul Luca:
[COLOR=blue]“…a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos cu sfântul Apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca care a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] (pe Domnul împreună cu ea)” (Ediţia 1995, pag.658 )[/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Şi Verginica, până şi Hristos, s-au făcut fotografi
Ciudat este că, zece ani mai târziu, apostolul Luca nu mai este deloc pomenit. În schimb, acum se pretinde că fotografia ar fi fost făcută doar de [COLOR=fuchsia]amândoi[/COLOR] protagoniştii, adică de Verginica şi de Hristos:
[COLOR=blue]“ Verginico, ce faci, vrei să mergi cu Mine sau vrei să mai stai? Să fii cuminte că mai e un pic şi vei scăpa. Nu te întrista căci în curând te vei bucura. Îţi aduci aminte de fotografia pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]am lucrat-o amândoi[/COLOR][COLOR=blue]?” (11 februarie 1974 – pag.658 )[/COLOR]
Şi mai ciudat este că tot acum se face o referire concretă la Maica Domnului şi la unele persoane care NU sunt în fotografie! :
[COLOR=blue]“– Ce vezi?[/COLOR]
[COLOR=blue]“– Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Măicuţa sfântă[/COLOR][COLOR=blue] şi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR][COLOR=blue] pe care nu le cunosc” (30 ianuarie/12 februarie 1974)[/COLOR]
Or, patul şi tufa de trandafir se văd bine în fotografie, dar nici “[COLOR=fuchsia]Măicuţa sfântă[/COLOR]”, nici acele “[COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR]”, nu se văd nicidecum! Încă o contradicţie majoră între vorbe şi fapte, de data asta “negru pe alb”.
Cu alt prilej, apetitul “Domnului” pentru arta fotografică este mărturisit în mod deschis:
[COLOR=blue]“…Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]v-am făcut fotografie[/COLOR][COLOR=blue], să o am în cerul sfânt. Acum nu v-o arăt. Aţi văzut lumina care v-a învăluit? [/COLOR][COLOR=fuchsia]V-am făcut o fotografie[/COLOR][COLOR=blue]. Ştiţi când v-o arăt? Când voi fi îmbrăcat în haina de judecată[…] Vă voi arăta [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] de azi […] În faţa judecăţii de apoi voi arăta tuturor [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] aceasta[…][/COLOR]

multzumesc draga Ionela7 ca ai redevenit creshtin-ortodoxa...

poi n-am alta parere decat ca te lashi purtata shi te baga gLumeail in legiunea lui de vrajitoare calare pe matura care arunca cu soda peste unde itzi arata el, acest arhicon satanicesc, caci a judecat el nedrept dar tzie itzi prezinta ca mari acte de curaj shi dreptate... shi dumneata te executzi shi arzi cu soda pe cine nu trebuie, fara sa shtii ca nu trebuie, caci crezi ca faci bine... iar soda arde, ca e un fel de acid dar din partea aialalta, adica e baza... cai dupa aceea v-a promis ca recompensa inghitzirea pe stomacul gol a caMilei-camila asha ca nishte duhuri rele de broasca, prezentate fireshte ca nishte delicatese de dorit, in timp ce vetzi strecura tzantzarii...

deci draga Ionela, impresie buna mi-ai facut dar din pacte prea ushor ne lasam taratzi in minciuna shi hula... crezand ca e bine ce facem...


dar nu se poate face bine facand rau, shi nu se poate ca facand rau sa avem impresia ca am facut bine, shi nu se poate ca sa vedem in rau binele shi in bine raul, shi nu se poate sa ne lasam in tentatzia de a avea impresia ca facem bine participand ori facand raul...

caci e simplu,

binele e bine shi e Bun caci este de la Dumnezeu
raul este rau shi plin de rautate shi minciuna shi ura shi este rau shi de la cel rau, dar doar n-o fi prost cel rau ca sa-l prezinte ca rau, ci il prezinta ca ceva fain, ca pe ceva grozav, de dorit, shtiintzific, de practicat spre desavarshire... dindu-va miii de motive de razbunare... pe baza de minciuna nemultzumirii ce vine din nedreptatea lacomiei din piszme shi ura shi duhul minciunii maririi de sine... asha ca o sculishoara, ca un pui de naparparca ori de vipvipera... adica o sculishoara nevinovata.... cu care ishi face treburile cel rau... ca doar de unde sa gaseasca el fraieri ca noi... ca sa ne scoatem ochiul cel drept shi smerit (lumina din Lumina din Lumina din Lumina) intre noi?

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Şi Maica Domnului s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Măicuţa Domnului a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] crucea şi era un ori (X)[/COLOR][COLOR=blue] ” (21 aprilie 1974)[/COLOR]
Uite ce belea! Toţi ar vrea acum să fie fotografi! Competiţia în arta fotografică se pare că a cuprins toate persoanele importante ale cerului! Oare cine se ocupă cu consumabilele? Despre “Şfântul Luca de la Pucioasa” avem o mărturie înregistrată din partea Victoriei Zidaru, cum că el umbla noaptea prin atelierele fotografice din Pucioasa, unde dădea spargeri mărunte: intra prin ziduri, fura hârtie fotografică, developa filmul folosindu-se fraudulos de chimicalele prăvăliei, îşi lua pozele în buzunar şi apoi o ştergea englezeşte, fără să plătească nimic. Oare ceilalţi Şfinţi pucioşi (amintiţi mai înainte), atinşi şi ei de amocul artei fotografice, tot aşa o fi procedând?

[COLOR=blue]20. [/COLOR]Numai cei de la Pucioasa sunt curaţi; restul sunt “lumea”, care e spurcată
[COLOR=blue]“Fiule Daniele, după ce vom termina casa, vom face fântână, pentru ca să avem apa noastră, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu ne spurcăm cu lumea[/COLOR][COLOR=blue]” (22 iulie/4 august 1973)[/COLOR]
Mentalitatea aceasta nu numai că a supravieţuit de-a lungul timpului, ci a căpătat cote aberante! Cei de la Pucioasa au căpătat mania săpării fântânilor, ca să aibă siguranţa independenţei de “vecinii cei spurcaţi” ce-i înconjoară de jur împrejur.

[COLOR=blue]21. [/COLOR]Lucrarea de la Pucioasa are mulţi conducători în cer şi se face după o undă electromagnetică, undă care se schimbă pe neaşteptate, odată cu vremea
[COLOR=blue]“…Daniele, tâmplăria se lucrează în multe poziţii şi în multe taine şi nu se poate da măsura, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda acestei lucrări e după vreme[/COLOR][COLOR=blue]. Să spun măsura vremii de azi? Dar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda se schimbă[/COLOR][COLOR=blue]? Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea Mea[/COLOR][COLOR=blue] care se face aici cu această casă [/COLOR][COLOR=fuchsia]are mulţi conducători în cer[/COLOR][COLOR=blue]. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Acest cămin care se face pentru voi, e lucrat şi în cer şi se face după vreme, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]după undă.[/COLOR][COLOR=blue] Crezi? Ca în timpul lui Noe. Atunci erau patru familii, dar acum nu se ştie câte sunt. Era de mult dat [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest program[/COLOR][COLOR=blue] dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]. Mai aşteptaţi puţin de tot şi o să se dea pe faţă şi acest lucru. Daniele, să nu cugeţi ceva greşit şi să nu zici că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu ştie Domnul ce face[/COLOR][COLOR=blue]. Tâmplarule, fii cu multă răbdare, nu sili vasul Meu să-ţi dea măsura fără măsura lui Dumnezeu. Şi când vei lucra, să fii bine înarmat cu viaţa duhovnicească; să nu fii necredincios şi cu vreun păcat întinat.” (17/30 august 1973)[/COLOR]

Aici avem un exemplu tipic de felul cum erau “îmbrobodiţi” creştinii de la Pucioasa cu “oracole” cu mai multe înţelesuri, asemănătoare cu celebrul oracol al Pythiei de la Delphi. La o întrebare concretă, pusă de către tâmplar, care cerea nişte dimensiuni precise pentru tâmplăria “templului”, “oracolul” e luat pe neaşteptate şi nu poate da pe loc un răspuns concret, deci este silit să improvizeze, lansând aberaţie după aberaţie. El caută vizibil să câştige timp, până ce va putea delibera mental ce răspuns ar fi mai potrivit. Şi iată ce improvizează: acum, pe loc, nu se poate da răspunsul, pentru că măsura (dimensiunile) solicitată e oscilantă, chipurile se schimbă cameleonic de la o zi la alta, iar răspunsul “depinde de conducătorii din cer, care sunt mai mulţi” (care or fi aceia, care îndrăznesc să-L concureze pe Dumnezeu în cer? Dar asta nu ni se mai spune); deci ar trebui să se consulte “conducătorii” între ei mai întâi, ca să ajungă la o părere comună. Apoi, însăşi maniera prin care răspunde “cerul”, deoarece se face “prin undă”, iar “unda se schimbă odată cu vremea”, nu poate fi ceva precis. Cică, “[COLOR=fuchsia]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] deşi [COLOR=fuchsia]programul[/COLOR] [COLOR=blue]“era de mult dat” [/COLOR](similitudinea cu programele de la radio şi cu titlul de emisiune “Unda veselă! ” este izbitoare)[COLOR=blue]. [/COLOR] Cică, “nici câte familii vor sta în templu, “[COLOR=blue]acum nu se ştie câte sunt”.[/COLOR] În faţa atâtor nedezlegate mistere, tâmplarul este îndemnat să mai aştepte, chiar cu răbdare, şi chiar e mustrat pentru că a îndrăznit să “silească vasul”, adică pe Verginica, să dea o măsură (adică dimensiuni) care vine de la ea, şi nu de la Dumnezeu. Dar mai ales, este îndemnat ca, în pofida tuturor evidenţelor, să nu care cumva să cugete că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” n-ar şti dinainte ce şi cum trebuie să facă, deşi doar puţin mai înainte i se spusese că “[COLOR=blue]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi”.[/COLOR]

[COLOR=blue]22. [/COLOR] Şi fabricile se împuşcă, nu-i aşa?
[COLOR=blue]“…Fiilor, primul război care se va face întâi, e împotriva curviei şi al doilea împotriva beţiei”. Pe unde se va afla curvă sau curvar se va împuşca. Şi pe unde se va afla beţiv sau [/COLOR][COLOR=fuchsia]fabrică de alcool, se va împuşca[/COLOR][COLOR=blue]. (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]23.[/COLOR]Astăzi păcatele miros urât, în timp ce păcatele strămoşilor erau fără miros
[COLOR=blue]“… Creştine, nu-ţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]miroase urât păcatul[/COLOR][COLOR=blue] pe care îl faci? Moşii şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]strămoşii voştri când îşi făceau nevoia lor nu mirosea[/COLOR][COLOR=blue], dar astăzi pute urât. De ce? Aşa e înăuntrul tău.O să împuţiţi pământul cu trupul pe care l-a uns Dumnezeu cu mirul său” (10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Afirmaţia n-are nici un suport ştiinţific. Mirosul greu al excrementelor nu are nici o legătură cu păcatele. El este rezultatul firesc şi inevitabil al proceselor de descompunere (fermentaţie, respectiv putrefacţie) a substanţelor organice de balast, în procesul fiziologic al digestiei. Dacă ar fi să fie aşa cum se spune aici, n-am mai fi găsit în Biblie, la [COLOR=#993300]Deuteronom 23:13,[/COLOR] îndemnul ca poporul să îngroape cu lopata toate necurăţiile lui.

[COLOR=blue]24.[/COLOR]Zilele săptămânii sunt însufleţite şi au sex (dar nu vor să se reproducă, au rămas mereu aceleaşi şapte)
[COLOR=blue]“Ţineţi minte că nu e zi fără viaţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, şi vinerea e femeie[/COLOR][COLOR=blue]. Le veţi vedea la cer. Daniele, [/COLOR][COLOR=red]nimeni nu poate cerceta[/COLOR][COLOR=blue] şi judeca lucrul acesta” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]
Astfel de afirmaţii dau apă la moară celor care, în chip abuziv, pun în cârca Bibliei dictonul “[COLOR=red]Crede şi nu cerceta![/COLOR]”

[COLOR=blue][/COLOR]

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a IV[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]25.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]“Domnul” de la Pucioasa vrea “să-i cureţe” pe unii creştini, dar ei se împotrivesc, mâncând bine, internându-se în spitale şi luând medicamente ca să se vindece
[COLOR=blue]“O, poporul Meu, aştept să fii pregătit, căci când te voi vedea pregătit, totul s-a sfârşit. Că astăzi te-aş lua, dar nu vei putea intra în împărăţia Mea, că dacă ţi s-a îmbolnăvit soţia şi tu ai dus-o la spital, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu am voit s-o curăţesc[/COLOR][COLOR=blue], şi tu i-ai adus mâncărică de dulce, şi bună. O, poporul Meu, o, tată, tată, când să pregătesc Eu poporul Meu dacă voi nu voiţi să cunoaşteţi că toate sunt pentru Mine? V-aţi îmbolnăvit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]luaţi mereu lucruri ca să fiţi sănătoşi[/COLOR][COLOR=blue], dar voi nu vreţi să cunoaşteţi semnele pe care Eu le săvârşesc pentru voi”. (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Această poziţie radicală, aducătoare de moarte, a “Dumnezeului de la Pucioasa” vine să completeze poziţia intransigentă faţă de actul medical în genere, care este proscris ( vezi paragraful din acest articol, intitulat : Bolile şi suferinţele sunt bune; ele vin de la Dumnezeu şi nu trebuie înlăturate).
În prezent însă, nimeni nu mai bagă în seamă aceste “proorocii”. Dimpotrivă, astăzi mentalitatea “automedicaţiei” a ajuns să facă furori la Pucioasa. Există aici câţiva bolnavi închipuiţi, care se plâng mereu de toate bolile şi sindroamele imaginabile şi experimentează toate leacurile şi reţetele de care au auzit, care mai de care mai îndoielnice: aromoterapia, fitoterapia, apiterapia, Fulgaterapia, urinoterapia (dar neapărat “din primul jet”), sucul de orz verde, sucul de mesteacăn, băile de plante, saltelele magnetice, apa polarizată (apă “vie” şi apă “moartă”), cura de “aloe vera”, cura de Herbalife, cura de magneziu, aparatura de purificat aerul (la Pucioasa!, unde aerul e deosebit de curat), terapia cu lichid de frână (pentru reumatism!), terapia cu lumină polarizată (“Bioptronul”, care vindecă toate bolile, în afară de cele care rămân pentru şedinţa viitoare), băile “cu ochii în soare” la asfinţit, rumegarea lentă şi îndelungată a argilei, şi alte trăznăi cu care pucioşii speră să mai adauge staturii lor măcar un cot şi să-şi mai lungească zilelele pe pământ. Doar băi de pucioasă, la Staţiune, n-au prea încercat, decât în câteva cazuri disperate.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]26.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Spiritul adormitului Mihail vorbeşte [COLOR=blue]– [/COLOR]prin Duhul lui Dumnezeu [COLOR=blue]– [/COLOR]cu mama lui la telefon ( telefonul fiind Verginica)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“…Rafaile, du-te şi adu pe fiul răposat, Mihail, la mama lui ca să vorbească. [/COLOR]
[COLOR=blue]Fiule Mihaile, o vezi pe mama ta? Priveşte-o bine, că ea nu te vede pe tine; lucrul acesta nu se poate. Daniele, să auzi şi tu vocea acestui tânăr şi să deosebeşti duh, de Duh. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin Duhul Meu vorbeşte Mihail[/COLOR][COLOR=blue] şi grăieşte mamei sale. Amin” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
Deşi telefonul este un instrument specific comunicărilor la mare distanţă, partea nostimă e că Mihail e atât de aproape de mama sa încât poate să o şi “vadă”. El pretinde că îi “vorbeşte la telefon” deşi e chiar lângă ea, după cum singur spune:
[COLOR=blue]“Mamă, spune adevărat: crezi că eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt lângă tine[/COLOR][COLOR=blue] acum?”[/COLOR]
“Telefonul” este de fapt un fel de megafon, deoarece “convorbirea” este auzită de toţi cei prezenţi la “lucrare”; sau un fel de videofon unidirecţional, prin care doar morţii îi văd pe cei vii, căci pentru sensul invers nu sunt posibilităţi tehnice (deocamdată; pe vremea aceea, nici telefonia mobilă nu apăruse încă).
Tot aşa de nostim e faptul că păstorul Daniel (Dănciucă Gheorghe, zis nea’Mişu ) e invitat să creadă că mortul Mihail vorbeşte prin Duhul Sfânt şi aşa îi grăieşte el mamei sale. În acelaşi timp, lui Mihail i s-a spus cu totul altceva, că vorbeşte fie prin “telefon”, iar “telefonul” este Verginica ( [COLOR=blue]“...Mă uit la [/COLOR][COLOR=fuchsia]telefonul prin care vorbesc[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, mamă..[/COLOR].”), fie că vorbeşte prin “vas”, iar “vasul” e tot Verginica (“[COLOR=blue]Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]vasul Său prin care eu îţi vorbesc[/COLOR] …“). Acest lucru ar fi posibil numai în cazul că “telefonul/vasul Verginica” ar fi Însuşi Duhul Sfînt, ceea ce ar fi o supoziţie cam prea îndrăzneaţă. Să nu uităm că Verginica este simultan şi trâmbiţă şi [COLOR=blue]fluier[/COLOR], nu numai telefon, megafon, videofon şi vas:
[COLOR=blue]“…Nu acest trup este Domnul. Acest trup este fluier care cântă cântare duhovnicească la oiţe, căci Domnul Iisus Hristos când S-a ridicat, a lăsat o turmuliţă mică, căci este scris că mulţi vor sta în calea Mea când Mă voi arăta” [/COLOR][COLOR=blue](29 mai 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Mama lui Mihail e invitată să nu-şi mai vândă “petecuţul ei de pământ”, ci să-l facă donaţie mascată “lucrării” de la Pucioasa, pe care să fie apoi plasat un “copil al lucrării”, pe post de administrator:
[COLOR=blue]“…Mamă, fă cum ţi-am spus eu. Partea mea, care mi se cuvenea mie, s-o dai la săraci. Pe petecuţul de pământ care îl aveai de vânzare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să faci o căsuţă pentru un copil de al lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
Ceilalţi creştini sunt invitaţi să iubească, să păstreze şi să apere telefonul, care joacă rolul de intermediar (medium) între morţi şi vii:
[COLOR=blue]“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc şi nu-l preţuiesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Păstraţi acest telefon[/COLOR][COLOR=blue], că mare valoare are între cer şi pământ, între morţi şi vii. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Păstraţi-l şi apăraţi-l[/COLOR][COLOR=blue].” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]27.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Pletoşii lumii de azi au duh necurat
[COLOR=blue] “ … Israele, dacă ţie îţi zic: deosebeşte-te de [/COLOR][COLOR=fuchsia]pletoşii lumii de azi[/COLOR][COLOR=blue], de ce nu te deosebeşti? Israele tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi-a luat duhul necurat plete[/COLOR][COLOR=blue]. Israele tată, cum să te porţi ca să fii desăvârşit creştin? Uită-te bine la chipul Meu, că-l ia în râs duhul rău. Au făcut modă cu chipul Meu.” (19 august/ 1 septembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]28.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Numai beţivii şi fumătorii vor fi pedepsiţi prin foc
[COLOR=blue]“ Copilaşii Mei, păstraţi-vă viaţa, că vine focul pe pământ şi îl dă [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai [/COLOR][COLOR=blue]în mâna omului care şi-a îndopat trupul cu tutun şi cu băutură… (8 septembrie 1974)[/COLOR]

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a V[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]29.[/COLOR]Focul pedepsitor nu va veni din cer, ci din gura oamenilor
[COLOR=blue]“Focul nu vine din cer, dar Dumnezeu va sufla şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va ieşi din gura oamenilor foc[/COLOR][COLOR=blue]…” (24 noiembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“...Că [/COLOR][COLOR=red]nu din cer[/COLOR][COLOR=fuchsia]se va aprinde focul[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la tine[/COLOR][COLOR=blue], tată, de la lume…” (19 aprilie 1975)[/COLOR]
Biblia e de altă părere. Focul se va aprinde [COLOR=red]din cer[/COLOR] şi va arde cerurile mai întâi:
[COLOR=#993300]“Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia[/COLOR][COLOR=fuchsia]cerurile, luând foc, se vor nimici[/COLOR][COLOR=#993300], iar stihiile, aprinse, se vor topi! “ ( II Petru, 3,12)[/COLOR]
Apoi, focul va fi aruncat din cer pe pământ; el vine de la Dumnezeu şi cu Dumnezeu:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Foc am venit să arunc pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300] şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Luca 12, 49)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“…la arătarea Domnului[/COLOR][COLOR=#993300] Iisus[/COLOR][COLOR=fuchsia] din cer[/COLOR][COLOR=#993300], cu îngerii puterii Sale,[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]În văpaie de foc[/COLOR][COLOR=#993300], osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (II Tes. 1,7-8.)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Căci "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul[/COLOR][COLOR=#993300] nostru [/COLOR][COLOR=fuchsia]este şi foc[/COLOR][COLOR=#993300] mistuitor".” (Evr. 12,29)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din[/COLOR][COLOR=fuchsia]focul [/COLOR][COLOR=#993300]altarului şi a[/COLOR][COLOR=fuchsia]aruncat pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300]; ( Apoc. 8,5)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]foc [/COLOR][COLOR=#993300]amestecat cu sânge şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]au căzut pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300]; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.” ( Apoc. 8,7)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui[/COLOR][COLOR=fuchsia]în soare[/COLOR][COLOR=#993300] şi i s-a dat să dogorească pe oameni [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu focul lui[/COLOR][COLOR=#993300]. “ ( Apoc. 16,8.)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Dar[/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a pogorât foc din cer[/COLOR][COLOR=#993300] şi i-a mistuit.” (Apoc.20,9)[/COLOR]

[COLOR=blue]30.[/COLOR]Noile porunci de la Pucioasa au fost scrise încă de pe vremea lui Moise, chiar pe tablele legii!
[COLOR=blue]“Nu acest trup vorbeşte. Aceste porunci au fost scrise de mâna lui Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe tablele legii[/COLOR][COLOR=blue] şi au fost date în mâna lui Moise şi cine a ascultat, este fericit. Iar cine nu a ascultat şi nu a crezut, nici când s-a răstignit Domnul Iisus Hristos nu a ieşit din iad.” (15 septembrie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]31.[/COLOR]“Adevărul adevărat”
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei iubiţi, să ştiţi de la Mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc, că de când a venit botezul în lume, nu e păcat să iei mireasă din lume că e botezată, da e din lume. Lumea e deşertăciune.” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Probabil că “adevărul adevărat” vrea să spună că şi mireasa din lume e tot deşertăciune. Problema e că acest pleonasm deconspiră că autorul “Cuvântului” e altcineva decât Dumnezeu. În Sfânta Scriptură Dumnezeu vorbea deosebit de îngrijit. Formula “[COLOR=#993300]adevărat grăiesc vouă[/COLOR]”, cu variantele ei, se regăseşte în Biblie, la cei patru evanghelişti, de 80 de ori! Dar niciodată sub forma eronată “[COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc[/COLOR] ”. Singurele variante folosite de evanghelişti sunt următoare:
“[COLOR=#993300]Adevărat zic vouă…[/COLOR]”…………… de 17 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat zic ţie…[/COLOR]”………………..odată
“[COLOR=#993300]Adevărat grăiesc vouă…[/COLOR]”……. …. de 30 de ori
“[COLOR=#993300]Adevărat grăiesc ţie…[/COLOR]”………. … de 3 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat vă spun…[/COLOR]”…………. … de 4 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat spun vouă…[/COLOR]”……………odată
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat zic vouă…[/COLOR]”…..de 18 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat zic ţie…[/COLOR]”……..de 5 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat vă spun…[/COLOR]” ..…odată

O explicaţie plauzibilă a acestei erori ar fi că aici s-a reprodus “după ureche” varianta repetitivă “[COLOR=#993300]adevărat, adevărat zic vouă[/COLOR]…”, care şi ea, cu variantele ei se regăseşte în Biblie de 24 de ori! Însă, întotdeauna formulată corect.
Surpriza vine din mesajul din data de [COLOR=blue] 11/24 ianuarie 1977[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR]mesaj care conţine la un moment dat o vorbire indirectă, un citat despre care se spune în mod explicit că aparţine Verginicăi: şi în acest citat apare pleonasmul “[COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR]”! Pare perfect plauzibil însă, că un clişeu atât de “special” n-ar putea să aparţină decât unei singure persoane! El se repetă cu o încăpăţânare care denotă o familiaritate obsesivă:
[COLOR=blue]“…Plânge trâmbiţa Mea şi spune: […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă” (11/24 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: cine nu a intrat acum în rai, nu va mai intra, că păcatul se va întrupa şi nu te va mai lăsa…”(26 decembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc. Veţi fi scoşi din oraşe şi veţi fi duşi în pustietate[…][/COLOR][COLOR=blue]”(23 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Ascultă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său!” (11/ 22 septembrie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] îţi grăiesc, că nu are putere.” (19 octombrie/1 noiembrie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc, că nu este casa ta, ţarina ta, vaca ta, groapa ta şi dacă nu vor fi sub blagoslovenia Mea, vine bomba şi le va strica…” (20 feb. 1980)[/COLOR]
Dar, dacă Verginica e autoarea acestui clişeu verbal, cine este autorul scrierilor care îl conţin în mod repetat?

[COLOR=blue]32.[/COLOR]Pătimaşii sunt vinovaţi de înşelăciune
[COLOR=blue]“… Vine vremea să se sancţioneze şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]beţivul[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]tutunarul[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]curvarul[/COLOR][COLOR=blue], vine vremea să se sancţioneze tot, că Dumnezeu nu mai poate răbda [/COLOR][COLOR=fuchsia]înşelăciunea[/COLOR][COLOR=blue]…” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]33.[/COLOR] Maica Domnului îi salvează pe creştinii predestinaţi, ca să nu fie striviţi de furnici
[COLOR=blue]“ …Poporul Meu, e scris numele tău în cartea de pe urmă. Auzi? E scris nu numai într-o carte, ci în multe cărţi, în toate cărţile sfinţilor Mei. Dacă nu eraţi scrişi, eraţi striviţi până acum de trenuri, de maşini. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi de furnici eraţi striviţi, dar[/COLOR][COLOR=fuchsia]numele vostru este scris şi în cartea Născătoarei de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi nu numai numele vostru, ci şi al fiilor voştri şi al nepoţilor voştri. (6/19 aprilie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VI[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]34.[/COLOR] Manevrarea duhurilor: întoarcerea, înapoierea, dăruirea, scoaterea şi alungarea Duhului lui Dumnezeu
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericit[/COLOR][COLOR=blue] omul care are putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]să întoarcă Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu înapoi, şi aceasta să vă fie munca. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu scoateţi[/COLOR][COLOR=blue] duhurile, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]să le înapoiaţi[/COLOR][COLOR=blue] în trupuri. Dumnezeu Îşi varsă Harul Său asupra robului Său care vrea să-L servească. Veniţi-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul i Se va da[/COLOR][COLOR=blue], dar vai de acela care îndrăzneşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]să alunge Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu de la locul Său.” (9/22 decembrie 1975)[/COLOR]
Arta de a manipula Duhul Sfânt printr-o lucrare de “du-te,vino!” pare a fi deci a zecea Fericire, care se adaugă acum la celelalte nouă, dăruite de Iisus pe munte, mulţimilor…

[COLOR=blue]35. [/COLOR]Dacă România nu se va curăţi, nu va scăpa necurăţită
[COLOR=blue]“ Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă[/COLOR][COLOR=blue] această ţară [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se va curăţi[/COLOR][COLOR=blue], să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va scăpa necurăţită[/COLOR][COLOR=blue] şi nu va scăpa nespălată…”[/COLOR][COLOR=blue](23 februarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]Răposaţii rabdă de foame
[COLOR=blue]“ Daţi milă şi la săraci. O, dacă aţi vedea cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]rabdă de foame răposaţii[/COLOR][COLOR=blue]! De ce nu au? Pentru că nu au crezut în Dumnezeu.” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
Aluzia este limpede. La fel cum gândesc mulţi oameni simpli, aici se pretinde că milostenia către săraci, adică pomenile de mâncare şi de haine, sunt destinate răposaţilor ca să-şi astâmpere foamea şi setea şi să se învelească de frig pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse care se dau de pomană, la fel, au rolul ca să le lumineze paşii pe acolo, prin întunericul de nepătruns. De aceea unii fac chiar pomeni speciale, cu “bunătăţi”: băuturi, cafeluţă şi ţigări de care-i plăceau lui, mortului, pe când trăia pe pământ. În pomeni se adaugă cutia de chibrite (ca să aibă cu ce-şi aprinde ţigările) şi un bănuţ “de buzunar”, că nu se ştie ce mai vede el pe acolo şi-i face cu ochiul… şi dacă pofteşte, săracul?(Dumnezeu să-l ierte!) Să n-aibă cu ce-şi cumpăra, ca să-şi astâmpere pofta?
În schimb, cei care în viziunea de mai sus “[COLOR=blue]au crezut în Dumnezeu[/COLOR]”, au mare grijă ca încă din timpul vieţii să-şi facă pomeni grase şi să le dăruiască drept “milostenie”, ca să nu le lipsească lor nimic “pe acolo” (“dincolo”, adică).
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]37. [/COLOR]Sărmanii şi săracii
[COLOR=blue]“ Sunt oameni, chiar din creştini, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărmani[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]săraci[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
E greu de înţeles cum pot fi creştinii sărmani, şi pe deasupra să mai fie şi săraci. Doar dacă nu cumva autorul n-a învăţat la şicoală că aceste cuvinte sunt sinonime.

[COLOR=blue]38.[/COLOR] Cei care mor în păcate nu mai pot fi înviaţi de nimeni
[COLOR=blue]“ Uitaţi-vă bine la cei ce mor şi fac păcat, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe aceia nu-i mai poate învia nimeni[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Această aserţiune contrazice mesajul biblic, care învaţă că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică:
[COLOR=#993300]“Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.”(Ioan 5, 28-29)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]39. [/COLOR]Turmele amestecate
În zelul misionar al Verginicăi, unele predici se transformă într-o beţie de cuvinte, din care dacă cineva înţelege ceva, pare-se că are o minte foarte ascuţită. La Verginica, zilele nu seamănă unele cu altele, caprele se amestecă cu oile, iar turmele oierilor între ele:
[COLOR=blue]“ Veniţi-vă în fire, că ziua de azi nu se potriveşte cu cea pământească, ci se alege cum alege cineva [/COLOR][COLOR=fuchsia]din turma sa caprele de oile altora[/COLOR][COLOR=blue], sau cum alege cineva oaia sa, din turma altuia.”[/COLOR] [COLOR=blue](6 decembrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]Câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine
[COLOR=blue]“ …căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine[/COLOR][COLOR=blue], dar omul nu-L mai cunoaşte pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. ” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]41. [/COLOR]Vei muri, dar moartea se va lua de la tine
Mesajele ambigue sau contradictorii pun la îndoială seriozitatea cu care au fost concepute aceste texte. Iată un exemplu, în care cel interpelat nu poate discerne dacă va muri sau nu, îndată ce ambele alternative i se prezic una după alta, ca variante echiprobabile:
[COLOR=blue]“ Şi te vei ridica şi iarăşi te vei poticni şi aşa te vei chiunui până ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei muri[/COLOR][COLOR=blue]. Căci Domnul îţi va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea se va lua de la tine[/COLOR][COLOR=blue], că moartea e sfârşitul vieţii tată.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]
Precizarea finală ([COLOR=blue]moartea e sfârşitul vieţii[/COLOR]) pare să lămurească ceva mai bine pe cei mai grei de cap. O definiţie concisă şi ireproşabilă.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]42. [/COLOR]Domnul Iisus Hristos se luptă cu timpul care dă să vină
[COLOR=blue]“… Vine timpul ca fiecare monah să plece la căsuţa lui, crezi? Vine timpul, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos se luptă să surpe timpul[/COLOR][COLOR=blue] care vrea să vină…”[/COLOR][COLOR=blue](9 martie 1977)[/COLOR]
Vorba lui Caragiale: “Si dă-i, si luptă, si luptă, neicusorule!”

[COLOR=blue]43.[/COLOR] Hula şi cu scula
[COLOR=blue]“ Hula îi omoară, nu Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hula e[/COLOR][COLOR=blue] prima [/COLOR][COLOR=fuchsia]sculă[/COLOR][COLOR=blue] care stă la tulpina pomului, care nu a făcut nici un rod…”(9 martie 1977)[/COLOR]
Biblia parcă spunea altceva, despre o [COLOR=fuchsia]secure[/COLOR]… dar vremurile se mai schimbă…

[COLOR=blue]44[/COLOR]. Satana se bagă şi el cu scula care-i vine a se potrivi în pucioşii cei mai buni şi mai ascultători
[COLOR=blue]“ …Unde vede [/COLOR][COLOR=fuchsia]satana[/COLOR][COLOR=blue] că am suflete [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai bune[/COLOR][COLOR=blue], acolo [/COLOR][COLOR=fuchsia]se bagă şi el cu scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]care-i vine a se potrivi[/COLOR][COLOR=blue]. Nu e vorba de lume, ci e vorba de [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai Mei, care Mă ascultă[/COLOR][COLOR=blue].” (26 septembrie/9 octombrie 1989 )[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]asta, care se bagă peste tot pe unde i se nimereşte potriveala, pare a fi un alt clişeu verbal mult îndrăgit de către autorul “Cuvântului” de la Pucioasa. Cine e curios şi poate să contorizeze numărul de apariţii al acestui cuvânt, va fi în mod sigur satisfăcut.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]45. [/COLOR]Stâncile care rodesc sunt făcute din piatră
[COLOR=blue]“ Dar va veni vremea să rodească şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]stânca de piatră[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va da rod[/COLOR][COLOR=blue] cum nu a fost nici în vremea moşilor şi strămoşilor…[/COLOR][COLOR=blue]”(24 aprilie 1977)[/COLOR]
Deşi combinaţia “[COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR]” este un nefericit pleonasm, se pare că ea e mult gustată, ca şi când ar fi o inspirată sintagmă poetică, aşa că va fi folosită cu dezinvoltură şi cu alte ocazii:
[COLOR=blue]“ Şi în [/COLOR][COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR][COLOR=blue] de ar intra, tot se vor nimici…” (7 iunie 1977)[/COLOR]
Şi cu cât va fi mai de piatră, cu atât stânca va da un rod mai bogat, cum n-a mai fost şi nici n-o să mai fie.