" Tanarul e salbatic "
 

Cuplu cu probleme-copil cu probleme
 

Copiii nu sunt cozonaci
 

Frica copiilor
 

Bun si actual subiect!
 

Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

continuarea aici:
http://tainacasatoriei.wordpress.com...ult-de-oferit/

Vindecarea slugii sutasului
 

"Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii, oamenii duhovnicesti o cauta in discutii telogice, in predici, in carti etc. Dar cand acestea se termina ramane un gol..si se intreaba toti ( si lumesti si teologi) ce vor face in continuare????

Fie ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este!!
Implinind dorintele lumesti ale inimii, nu vine bucuria duhovniceasca ci stresul. Bucuria lumeasca nu este permanenta, nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara,a acelei clipe. Iar aceasta este o bucurie materiala, nu este duhovniceasca.
Iar bucuriile lumesti nu “umple” sufeltul omului, ci mai degraba il oboseste!! Si il umple cu balast! Atunci cand simtim bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala."
Cuviosul Paisie Aghioritul

Bucurie!
 

Multumim, Jenica!

Bucurie! :3:

Cuviosul Paisie Aghioritul
 

Sa multumim impreuna Batranului parinte Paisie Aghioritul frate drag, mie nu ai de ce sa-mi multumesti!
Mai e un strop si vine ziua cuviosului (25 iulie) sa-l praznuim cu dragoste ca sa primim dragostea lui. Daca nu ai citit inca, cauta si citeste cartile lui. Sant un izvor nesecat de Pace, Bucurie si Intelepciune.
Cel mai mult m-a folosit vol 5 "Patimi si Virtuti".

Eu (asa cum am mai scris la topicul dedicat Batranului Paisie la sectiunea duhovnici) l-am descoperit pe parintele printr-un coleg de scoala, calugar la Sihastria (Stapana sa ii rasplateasca). Stia ca sunt nascuta in aceasi zi cu Gheronda Paisie si mi-a daruit acum ceva ani.. prima sa carte.
Asa..am invatat sa-l iubesc si (nadajduiesc din toata inima mea:9:) sa ma iubeasca. Din mila Stapanei acum 3 ani am ajuns la mormantul sau. Iar sotul meu iubit, mi-a adus o alta mare bucurie din Munte. Mi-a daruit prima icoana a sa pictata de calugarii de la Schitul Lacu.
Am asezat-o langa icoana Stapanei "Acoperamantul" deasupra patului meu.

Iertare pentru aceasta abatere de la subiect dar... Bucuria e mare :9: cand vorbesc despre Batranul Paisie..si am dorit sa o impart cu voi. Am doi batrani iubiti ai Greciei; Batranul Porfirie si Batranul Paisie.
Iertati-ma pentru acest offtopic.:77:
Cuvinte fara de folos...dar pline de bucurie

si trei mici cadouri pentru voi
1. Stapana ( cu bratele Sale iubitoare intinse peste noi toti! Buni sau rai...)
2. Gheronda Paisie Aghioritul
3. Mormantul de la Surotti! Cand ma gandesc cata lume a ingenuncheat pe covorasul acela rosu..

"In filme si reviste "icoana" casatoriei o constituie intotdeauna un cuplu tanar.
Insa, odata, in lumina si caldura unei dupa-amieze de toamna, autorul randurilor de fata a vazut pe o banca dintr-o piata publica doi soti, batrani si saraci.

Stateau mana in mana, tacuti, bucurandu-se in lumina blanda, de ultima caldura a anotimpului
Tacuti, caci toate cuvitele fusesera spuse, pasiunea stinsa, furtunile se linistisera. Intreaga lor viata trecuta era, totusi, in intregime prezenta in aceasta tacere, in aceasta lumina, in aceasta caldura, in aceasta pasnica impletire a mainilor. Prezenta- si gata pentru eternitate, gata pentru bucurie. Pentru mine, aceasta este imaginea casatoriei, a frumusetii ei ceresti."

Schmemann despre “icoana casatoriei”.



"Bărbatul caută regulile; o femeie cunoaşte excepţiile.
Dar viaţa este o excepţie continuă de la reguli. Oriunde există viaţă adevărată, domneşte nu o regulă, ci o excepţie.
Bărbatul luptă pentru reguli. Femeia are o experienţă vie a excepţiei.
„Excepţia” este profunzimea creştinismului ca viaţa. In viaţa creată şi dăruită de către Dumnezeu, totul este o excepţie, deoarece totul este unic, irepetabil, un izvor ce ţâşneşte din adâncuri."

Din “Biografia unui destin misionar – Jurnalul parintelui Alexander Schmemann”

Stapana, acopera lumea aceasta saracita de iubire cu Iubirea Ta!
 

' Limita mângâierii este libertatea celuilalt
Când actul mângâierii este ratat, mângâietorul pleacă deziluzionat. Cauza este, uneori, propria absenţă din interiorul său, când mângâietorul frecventează o lume de obiecte ale alintului, care îl distrag de la contactul cu esenţa sa. Dar intervine şi situaţia în care receptorul nu primeşte şi nu comunică.

Atunci, deziluzia mângâietorului se poate îndrepta asupra incapacităţii personale de a comunica dragostea. Dar, o conştiinţă realistă, va transforma nereuşita actului mângâietor (în modul atingerii, a cuvintelor scrise sau vorbite), nu în sentimentul că binele este mai slab în faţa răului, ci în convingerea limitelor dragostei înaintea libertăţii.

Acest eveniment va putea avea ca urmare continuarea actului de mângâiere în rugăciunea tăcută, cu durere pentru celălalt. Cel ce iubeşte îşi doreşte sfinţenia pentru ca, şi după moarte, să poată mângâia."
http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/2236

Despre cunoasterea lui Dumnezeu

-cuvânt către cei ce caută adevărul-

"Conform conceptiei sale, Hristos se subordonează fiintelor divine superioare în asteptarea harului lor. Cei din răsărit (din Orientul îndepărtat n.n), stiu că mântuirea se întemeiază pe lucrarea pe care fiecare o face asupra siesi... Imitarea lui Hristos va avea pe termen lung dezavantajul că noi venerăm un om ca model divin care întrupează gândirea cea mai înaltă si uităm datorită imitatiei să împlinim gândirea noastră în cel mai înalt grad" [8; 142].

Carl Gustav Jung

Dacă cineva mi-ar da o palmă, nu stiu dacă as fi în stare să întorc obrazul celălalt. Dacă cineva m-ar blestema, nu stiu dacă as fi în stare să îl binecuvântez. Dacă cineva mi-ar spune că drumul pe care este merg este gresit, si dacă mi-ar aduce argumente pentru aceasta, cred că as avea puterea să îmi recunosc greselile, chiar dacă acest lucru m-ar durea mai tare decât o palmă si chiar dacă m-ar umili mai mult decât o jignire.

Suntem oameni, suntem plini de iubire de sine, chiar dacă ne dăm sau nu ne dăm seama. Totusi, nici unul dintre noi nu cred că ar alege în deplină cunostintă de cauză nici iadul, nici minciuna, si nici întunericul vesnic.

Tocmai de aceea scriu acest cuvânt despre care mărturisesc că mi-as fi dorit să îl primesc eu însumi cu vreo zece ani în urmă. Am încredere în tine aproape în acelasi fel în care as fi avut în mine atunci. Nu am încredere în priceperea mea de a vorbi despre Dumnezeu, dar nădăjduiesc că cel putin sinceritatea mea te va pune pe gânduri.

Despre mine îti scriu doar că am făcut yoga cu cel mai controversat guru din România, si că eram atât de convins că urmând învătăturile sale mă aflu pe calea adevărului încât as fi făcut si cel mai absurd lucru pe care mi l-ar fi cerut. Dacă mi-ar fi spus să mă arunc sub un tramvai, as fi făcut-o, fiind convins că prin aceasta voi progresa spiritual. Când cineva mi-a spus să mă rog la Dumnezeu, am răspuns plin de arogantă că rugăciunea e calea celor slabi, calea cersetorilor, si că eu vreau să devin dumnezeu. Nu îmi imaginam că as putea deveni un credincios obisnuit, sau că as putea renunta la "adevărurile transcedentale" care îmi hrăneau setea de cunoastere. Sunt foarte constient că as fi putut citi multe cuvinte asemănătoare cu cel pe care ti-l voi scrie tie, si că nu le-as fi dat prea multă atentie. Cred că citirea lor m-ar fi incitat să dispretuiesc si mai mult învătăturile Bisericii, si să depun si mai mult efort pentru a iesi din ciclul reîncarnărilor.

De ce scriu? Pentru că, oricât de sigur ai fi că ideile tale sunt bune, oricât de mult ai dispretui învătăturile ortodoxe, s-ar putea ca, peste ani, să îti schimbi punctul de vedere.

"Ia uite, acum a trecut de la fanatismul yoghin la fanatismul crestin...", ai putea gândi. Mie nu îmi este rusine că am fost un yoghin "fanatic". Cred că atunci când cineva descoperă o cale spirituală despre care este convins că este cea bună, are datoria de a o urma din toate puterile, de a nu precupeti nici un efort pentru a ajunge la capătul ei.

Asta nu înseamnă că e bine ca un om care merge pe o cale rătăcită să ajungă pe culmile rătăcirii. Înseamnă doar că cel care ajunge pe aceste culmi arată că pretuieste viata de dincolo mai mult decât desertăciunile acestei vieti.

Pot să te jignesc? Pot. Stiu că dacă te-as jigni as rupe orice punte de legătură dintre mine si tine. Eu însă nu vreau să te jignesc. Vreau totusi să mărturisesc în fata ta că Adevărul există, că este o persoană, că este Însusi Iisus Hristos, Mirele Bisericii. Mărturia mea nu va fi însă o mărturie directă. O voi lua pe ocolite, nu pentru a te manipula mai usor, ci pentru a te ajuta să întelegi cuvintele mele.

Îmi e destul de greu să îti scriu, mă tot gândesc la cum as fi reactionat eu la aceste rânduri dacă le-as fi citit când făceam yoga. Cred că as fi renuntat să citesc lucruri atât de plicticoase. Poate numai dacă m-as fi aflat într-un tramvai sau într-un tren, si nu as fi avut altceva de citit, as fi continuat să citesc acest cuvânt. Si motivul principal ar fi fost că lipsa de convingere a argumentelor pe care m-as fi asteptat să le găsesc într-un astfel de cuvânt, mi-ar fi hrănit propriul mod de întelegere a credintei crestine.

Am fost acum câteva zile la un concert de colinde. În sală, alături de alti invitati importanti, erau nu stiu ce reprezentant al comunitătii evreiesti si un musulman. Prezenta lor a fost remarcată de către prezentator, care s-a bucurat că îi vede în sală. Nedumerirea mea a fost următoarea: câtă vreme nici evreul si nici musulmanul nu cred că pruncul născut în Betleem este Mântuitorul lumii, de ce au venit să asculte colindele? Dacă ei nu vor să recunoască faptul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de ce vin să asculte colindele în care El este preamărit?

Cred că dacă as fi fost musulman nu as fi intrat nici în ruptul capului la un concert de colinde. Mi s-ar fi părut că prin aceasta mă lepăd de credinta în Allah.

"Iată că simpatizezi si cu fundamentalismul musulman, cu talibanii...", mi-ai putea spune. Nu văd ce e gresit în a fi sincer cu tine însuti. Scopul Islamului este convertirea celorlalti la credinta în Allah, de bună-voie sau sub presiunea armelor.

Oamenii sunt educati în asa fel încât să aprecieze valorile impuse de Occident. Nu sunt capabili să îi judece pe ceilalti decât prin prisma acestor valori. Talibanii sunt niste războinici lipsiti de ratiune, niste fanatici religiosi. E usor să dăm cu pietre în ei.

Dar gândeste-te că atunci când cineva s-a născut în Afganistan si a fost învătat că Allah îi cere să lupte împotriva celor de alte credinte, dacă a fost învătat că prin luptă dobândeste viata vesnică, are suficiente motive să lupte pentru talibani. Mi se pare că liderii lor musulmani sunt de o mie de ori mai sinceri decât toti muftii din lume care denaturează învătăturile Coranului pentru a fi pe placul Occidentului.

Nu, Islamul nu poate însemna armonie cu alte credinte. Dacă nu tinem seama de sincretismele de tot felul, orice credintă presupune automat faptul că celelalte sunt mai putin adevărate. Chiar mincinoase în întregime. Islamul nu se multumeste cu această constatare. Islamul înseamnă vărsare de sânge, înseamnă violentă, înseamnă tulburare. Acesta este Islamul.

"Ce fel de crestin esti tu, când îi simpatizezi pe liderii talibani?" Nu îi simpatizez. Apreciez doar faptul că sunt consecventi cu credinta lor. Mult mai consecventi decât crestinii care una cred si alta fac. Nu mă pricep la politică, si nici nu vreau să mă pricep. Încerc să îi judec pe musulmani numai din perspectivă religioasă.

Apreciind "fanatismul" lor, sunt în acelasi timp constient de faptul că drumul pe care merg este gresit: Islamul este o cale spre iad. Cuvântul Mântuitorului: "Cine scoate sabia, de sabie va muri...", e cea mai obiectivă critică a valorii credintei musulmane. "Câinele de Mahomed", cum îl denumea Sfântul Maxim Grecul, nu poate duce pe nimeni la lumină. Stiu asta si nu mă îndoiesc de acest lucru.

Cât despre muftii care denaturează învătătura lui Mahomed, pentru a o modela după tipare moderne, nu am de spus decât un lucru: că îsi fură singuri căciula. Dacă ar fi convinsi că Mahomed a fost un profet trimis de Dumnezeu, nu ar fi putut să îi deformeze învătătura sângeroasă. Iar dacă au avut curajul de a face acest lucru, au dovedit că au o credintă superficială (ceea ce, pentru ceilalti locuitori ai planetei, nu este un lucru rău; ci dimpotrivă).

Ideea de la care vreau să încep acest cuvânt este că nimic nu e mai important decât adevărul. Dar care adevăr? Cel al crestinilor, cel al musulmanilor, sau care?

Adevărul nu este al nimănui. Adevărul există pur si simplu. Dar unii îl recunosc, si altii nu.

"Bine, vei spune, acum îmi vei face apologia credintei crestine, asa cum dacă ai fi fost musulman mi-ai fi făcut apologia Islamului." "Da", as răspunde eu. Si nu numai că nu încerc să mă dezvinovătesc, ci chiar îti spun că, yoghin fiind, am încercat să îi conving pe altii să creadă în reîncarnare.

"Si ce încredere pot avea eu în cuvintele unuia care, indiferent unde se află, simte nevoia de a-i convinge pe ceilalti să primească acelasi adevăr cu el?"

Eu nu vreau să fii de acord cu mine. Eu nu vreau să mă aflu în delicata postură de "dascăl". Acest fapt îmi dă o mare libertate. Adică nu am cum să îmi pun nădejdea în spusele mele. Mai mult chiar, ceea ce îti voi scrie nu va contine aproape nimic original: ideile pe care ti le voi scrie nu îmi apartin.

"Si atunci, ce să fac, să citesc ideile tale, la a doua mână? Mai bine mă duc direct la sursă."

Ar fi bine să te duci direct la sursă, la învătăturile Sfintilor Părinti ai Bisericii. Dar eu încerc să pregătesc putin terenul pentru această întâlnire. Cunosc nu putini oameni care, desi plini de râvna cunoasterii, după ce au citit două-trei scrieri patristice s-au declarat plictisiti de filosofia crestină.

Îndrăznesc să spun că, desi ideile pe care ti le voi scrie nu sunt originale, le simt ca si cum ar fi. Psaltirea a fost scrisă de mii de ani, si totusi simt aproape fiecare cuvânt al ei ca si cum ar fi fost scris pentru mine, si mai mult încă: par atât de familiare inimii mele cuvintele psalmilor, încât parcă le-as fi scris eu însumi. (Nu a fost asa de la început, dar, după ce am tot citit din Psaltire, psalmii m-au cucerit).

Stii cum suntem noi acum? Ca doi cavaleri care se înfruntă la un turnir special: putem pierde amândoi, tot asa cum unul dintre noi poate învinge. Dar eu îti scriu pentru că amândoi putem câstiga.

Nu îti scriu în nici un caz pentru a birui eu, pentru a te îngenunchea cu argumentele mele. Acest lucru este cu neputintă. Eu sunt destul de sceptic fată de polemicile teologice. Din moment ce Dumnezeu nu îngăduie ca existenta Sa să fie demonstrată stiintific, polemicile nu pot avea rezultate prea spectaculoase.

SURSA:site-ul sfaturi ortodoxe.

Frica intre virtute si patima
 

Frica este o stare binecunoscută tuturor; am simţit-o cu toţii, unii mai des sau chiar permanent, alţii mai rar. Frica cunoaşte forme sau intensităţi precum: teama, groaza, spaima, panica dar şi anxietatea, angoasa, disperarea. În acelaşi timp însă, frica poate fi definită şi ca o virtute. Aceste aspecte sunt lămurite de către Sfinţii Părinţi, glasul acestora fiind sintetizat foarte bine de către teologul Jean-Claude Larchet, de care ne vom folosi şi în acest episod al rubricii Psihoterapie ortodoxă

Continuarea aici:

http://apostolatintarafagarasului.bl...-patima-1.html

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...evoie-de-fier/


Cuvinte ale Sf. Siluan Atonitul si ale Cuv. Sofronie despre iubire, mila si dreptate

Pace in suflet si multa liniste ,dumnezeu sa-ti ajute si sa ne ajute pe noi pacatosi .Amin

Spune parintele Galeriu ca iubirea are trei dimensiuni: una ca dar,
una ca jertfa si una ca slujire. Ca dar iubirea vine de la Dumnezeu,
adica de Sus in jos, ca jertfa vine de la mine catre Dumnezeu, adica
de jos in Sus, iar ca slujire vine de la mine catre aproapele, adica
pe orizontala. Cu alte cuvinte, iubirea umple tot, zideste tot si in
acelasi timp e cea care mantuieste impreuna cu credinta in Hristos.
Sa tanjim dupa acest fel de iubire in toata plinatatea sa.
Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

" Ca de la sine inteles "- Talantii Imparatiei :Arsenie Boca
 

"Dar pana la ospatul bucuriei din lumea cealalta, avem un ospat al bucuriei aici, pe pamant. Ganditi-va la cuvantul Sf. ioan Gura de Aur, de la Pasti, care spune:" Toti sa va indulciti de ospatul bucuriei." Ospatul credintei este ospatul bucuriei. Cine are credinta in Dumnezeu trebuie neaparat sa aiba si bucurie, bucuria pe care o da Domnul Hristos: trebuie sa fie lucrator de bucurie, trebuie sa fie raspanditor de bucurie, trebuie sa fie prilej de bucurie. "In jurul tau sa poti sa-i fericesti pe toti!" (T. Dorz) - Arh. Teofil Paraian, "Din ospatul credintei".

Mare adevar ! De n-ar fi fost credinta , de mult ne-am fi pierdut in hatisurile lumii acesteuia si intristarea , disperarea si deznadejea ar fi pus complet stapanire pe noi !:22:

Bunicutul Porfirie si Gheronda Paisie Agh.
 

Apreciere si smerenie

Vazându-i pe unii dintre fratii mei duhovnicesti, obisnuiam sa-l întreb pe Parintele Porfirie:
- Bunicutule, cine e acest om?
Când era vorba despre vreun profesor universitar, îmi raspundea:
- Acesta, fiule, este un foarte mare. Este profesor universitar. Noi nu sîntem nimic pe lânga el.
„Stii, când cineva îmi saruta mâna, cu degetele de la mâna fac semnul Sfintei Cruci, si astfel oamenii nu saruta mâna mea, ci Sfânta Cruce.

De asemenea, când vad ca cineva are nevoie de mine si nu îl pot ajuta în alt fel, având mâinile sub rasa, fac semnul Crucii cu mâna aflata sub rasa si astfel îl binecuvântez".

În anul 1979, când m-am dus la Muntele Athos si m-a învrednicit Dumnezeu sa iau binecuvântare de la Parintele Paisie, Sfintia sa m-a întrebat cine era duhovnicul meu. Raspunzându-i ca-l aveam duhovnic pe Parintele Porfirie, cuviosul Paisie mi-a spus:
- Fiule, oameni ca Batrânul Porfirie ne trimite Dumnezeu doar o data la o suta de ani.
Dupa ce m-am întors de la Muntele Athos, i-am spus Bunicutului cele spuse de parintele Paisie, iar el mi-a raspuns:
- Ce tot spui? Putin într-adevar sînt cei care au daruri precum are parintele Paisie.
Cât de smeriti erau amândoi!

( din cartea "Ne vorbeste parintele Porfirie")

Post cu pace si bucurie duhovniceasca tuturor!

Sf. Isaac- Cand te inchini lui Dumnezeusa te socotesti pe tine ca pe un vierme sau ca pe o furnica.Nu vorbi lui Dumnezeu ca unul care stie ceva, ci balbaie-te in fata lui si apropie-te de El cu suflet de copil.

Sf. Maxim Marturisitorul - Vom fi judecati pentru raul facut,dar mai ales pentru binele pe care l-am neglijat si pentru ca nu iubim pe aproapele nostru.

Sf. Macarie - ...omul interior priveste cu un ochi curat toti oamenii si se bucura atunci pentru tot universul si nu mai doreste nimic decat sa iubeasca din toata inimasi sa cinsteasca pe toti si pe fiecare.

Sf. Antonie- cine se va mantui?...Smerenia!

Pahomie- ...iubirea de Dumnezeu consta in a ne ridica suferintele unii altora.

Sf. Isaac Sirul- ... o inima iubitoare ...va socoti, dupa Dumnezeu , pe toti oamenii ca pe Dumnezeu...

Sf. Serafim de Sarov- ...dobandeste pacea ta launtrica si o multime de oameni isi vor afla mantuirea in preajma ta.

Sf. Benedict- vom fi ascultati pentru zdrobirea inimii...

Sf. Ioan Gura de Aur- ...casa ta sa fie o biserica...

Frumoase si de folos cele postate de tine , si in aceasi masura linistitoare -"Linistea este inceputul curatirii sufletului " ( Atanasie cel Mare ):53:

Sf. Macarie- Intra in inima ta si vei afla acolo pe Dumnezeu, pe Ingerii si Imparatia.

Filotei Sinaitul - Inima curatita se face cer interior.

Origen- un singur Sfant prin rugaciunea sa este mai puternic in lupta decat o multime de pacatosi.

Sf. Varsanufie- Aducerea aminte de Dumnezeu, chiar fara sa fi formulat un singur cuvant, este deja rugaciune si ajutor.

Sf. Ioan Scararul- Nu vom fi acuzati ca n-am savarsit minuni, dar va trebui sa dam seama lui Dumnezeu pentru faptul ca n-am plans necontenit pacatele noastre.

Casatoria ca slujire a lui Dumnezeu
 

"- Ce ar trebui sa stie doi tineri credinciosi care urmeaza sa se casatoreasca?
- Sa stie despre casatorie ca este o taina a vietii, este un mijloc de imbunatatire sufleteasca, este o cale de a-I sluji lui Dumnezeu prin aducerea in lume a copiilor care sa fie, la randul lor, slujitori ai lui Dumnezeu. Trebuie sa stie ca binele lor depinde de ei insisi, ca fiecare trebuie sa se sileasca pentru a-l face pe celalalt fericit, sa stie ca Dumnezeu i-a binecuvantat pentru casatorie si sa tina seama de legatura care s-a realizat prin Dumnezeu."

(Par. Teofil Paraian - Din ospatul credintei)

"Pentru cei care vor să ştie dacă “se potrivesc”: NU VĂ POTRIVIŢI!
Doar Duhul Sfânt poate potrivi oamenii."

Maica Siluana

Pentru Ana Maria
 

Ferice de cel ce va fi alesul inimii tale ! POST BINECUVÂNTAT !

Avva Isidor Pelusiotul
 

“Viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata si tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata se vor intalni, fac icoana a toata filosofia”.

Sf. Ap. Pavel- ...O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al dragostei lui Dumnezeu, cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui...

Avva Pimen:
 

"De vom acoperi greselile fratelui si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre; si oricand o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra."

Din Jurnalul fericirii-N. Steindhart
...Poti sa nu pacatuiesti de frica. Ori din dragoste-cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine...Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine...

...Se cuvine a face binele cat mai e timp, ca adunand amintiri frumoase ne construim noi insine paradisul, care nu-i decat suma de fapte bune, de actiuni nobile ori eroice, de purtari marinimoase a caror aducere aminte este o soba vesnic calda, un prilej de indreptatita si calma, binefacatoare multumire ...

Numai cand facem binele dobandim ceva ce raii nu pot avea:linistea si pacea - bunurile supreme...Singura cale de acces la Hristos este a savarsirii binelui.Ni se cere smerenie- smerenia de a ne da seama ca nu suntem in situatia divinitatii,ci a fapturii. -
N Steindhart

Sfântul Ioan Gură de Aur - Predică de Paști
De este cineva bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască; de a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie, nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă, şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia ce de obşte. Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat. Luat-a trupul şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut.
Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii; înviat-a Hristos şi se bucură îngerii; înviat-a Hristos şi viaţă vieţuieşte; înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă, că Hristos sculându-Se din morţi începătură celor adormiţi, Aceluia este Slava şi cinstea în vecii vecilor. Amin!

Minunate sunt cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur!

Parintele Galeriu- ...Atunci cand eu disting intre bine si rau, e harul care ma lumineaza;atunci cand simt nevoia sa ma rog- e semn al lucrarii harului, cand simt nevoia sa iubesc, cand simt nevoia sa ma caiesc- toate acestea sunt semne indubitabile ale prezentei Harului.

Marcu Ascetul- Trei sunt uriasii care ucid sufletul- uitarea, ignoranta si trandavirea.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, Ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine! Căzând la Icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire. Cercetează-ne, Preabună, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri. Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele şi satele, ţara aceasta (şi Mânăstirea aceasta) de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică. Şi slobozeşte pe robii tăi (N) şi mă slobozeşte pe mine robul tău (N) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.