![]() |
Citat:
Citat:
Insusi Scriptura, prin cuvintele Domnului duce la eliberarea din Egipt cand vb de ziua de odihna a evreilor. Deuteronom 5:15 Adu-ți aminte că ai fost rob în pământul Egiptului și Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare și cu braț înalt și de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzești ziua odihnei și să o ții cu sfințenie. Citat:
din jewish encyclopedia: Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Draga pentru mine istorie inseamna ceva scris intr-un tratat de istorie adevarat(sa zicem o carte spre 1000 de pagini) si cu un autor pe masura, de preferat cat mai antic, cat ma apropiat de evenimentul respectiv. N-ar fi rau sa puneti si voi mana pe astfel de lucrari, sa va luminati in anumite privinte. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Porunca vorbeste de o zi pe langa cele 6 lucratoare, dar voi adaugati cu subinteles dat tot de voi, ca aceea zi e sambata. Voi transformati o porunca generala in una particulara, numai pentru ca va convine sa ne combateti. |
Citat:
Citat:
Citat:
Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi, oile turmei Sale si sa va lumineze! Citat:
Draga, noi nu serbam Patimile Mantuitorului. A serba inseamna a celebra, a te bucura. Intre a serba si a comemora este mare diferenta. Pe mine Patimile Mantuitorului ma intristeaza la fel cu s-a' "intristat"(vezi evenimentele minunate petrecute atunci) intreaga natura la moartea Sa pe Sf. Cruce. Ma intristeaza sincer faptul ca suferintele Mantuitorului inainte de crucificare si de pe Sf.Cruce reprezinta pentru voi adventistii un prilej de bucurie, de celebrare. Doar dracul se bucura in acele momente avand-ul in mainile sale prin oamenii stapaniti de el pe insusi Fiul lui Dumnezeu. Il chinuia cu placere si satisfactie dar nu stia saracu' ce urma, faptul ca Mantuitorul va cobora la iad, scotand neamul omenesc din robia diavoleasca. Spre deosebire ma bucura Invierea, pe care o celebrez in fiecare duminica si in mod special cu ocazia Sf. Pasti. Draga, pentru noi crestini, cinstirea duminicii si nu a sambetei este ceva de "bun simt".... Am incercat sa-ti explic asta atat eu dar si ceilalti frati crestini. Iar faptul ca argumnetele aduse, nu te satisfac, este problema matale, reprezinta modul tau de a te raporta la adevar. Pentru noi, "astia" care tinem duminica ca zi de odihna, argumentele sunt mai mult decat suficiente si dupa cum spunem mai sus sunt "de bun simt". |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Revenind la subiectul aliniatului, Învierea Domnului a avut loc în public, sau nu (tu ai afirmat că face parte din activitatea Sa publică)? Citat:
Patimile și moartea Sa, a lăsat să le comemorăm (ba chiar și revenirea Sa) cu ocazia Cinei Domnului. De serbarea Învierii n-a pomenit nimic s-o ținem. Cum a omis-o pe cea mai importantă (în concepția voastră)? |
Citat:
odihna pentru evrei pana la Invierea Domnului. Eu iti spun doar ca aceasta zi a fost ALEASA de evrei, NU IMPUSA de Domnul. Domnul a poruncit sa tinem o zi din sapte pentru El si 6 sa lucram. Noi Il vedem pe Domnul nostru generos, lasand pentru noi alegerea zilei de odihna. Voi insa cautati citate, nu ca sa va justificati ziua, caci ea e corecta din p.d.v. al PO. IV, ci ca sa combateti alegerea noastra. Ati sesizat ca noi prin Duminica serbam si Invierea Domnului si din incapatanare, nu din nestiinta, cautati s-o combateti. Si atunci adaugati subintelesuri particulare la porunca IV. |
Citat:
Nu pot să dau crezare unei simple opinii (nici nu pot fi sigur că chiar așa ți-a spus părintele), și să fac mincinoase toate lexicoanele, pe apostolul Pavel și pe Însuși Hristos care este Singurul Mijlocitor(1 Tim. 2,5), Unicul Mare Preot (Evrei 8,1) în dispensațiunea creștină. Termenul presbyteros (sau ho presbyteros dacă preferi forma articulată) înseamnă bătrân, sensul fiind (atenție, în sec. I nu astăzi) de slujbaș al bisericii hirotonit (prezbiter) și niciodată preot [hiereus]. Nicăieri în NT nu ai să întâlnești ca un presbyteros sau episkopos să aibe statut de hiereus. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
E aberant ce insinuezi că Dumnezeu dă o Lege și ne lasă pe noi să ne formulăm normele metodologice de punere în aplicare, acestea în contradicție cu legea însăși. |
Citat:
al bunatatii, al jertfei si al respectului libertatii omului. Daca voi vedeti in Dumnezeu altceva e treaba voastra. |
Citat:
Auzisem despre acea ilustrație: Un tânăr proaspăt căsătorit cu cea mai mică fiică (a 7-a) a unui demnitar se pregătește să plece în voiaj de nuntă. Cînd toate sunt gata, în mașina lui se urcă sora cea mare a miresei, care la expresia uimită a cumnatului îi replică "Ce contează că sunt eu, doar sunt una din cele 7!" Acum văd că parabola se poate transforma într-una mai ciudată și mai grotescă: Demnitarul cică își dă încuvințarea ca ginerele legat la ochi să-și aleagă fiica la nimereală sau pe toate de-a valma, mai puțin mezina ce plânge distrusă într-un colț... Și mai spui că nu e aberant! |
Citat:
Ai grija nu fa prea mult pe prostu` ca vorba aia ramai prost. |
Citat:
Citat:
Cate ore a avut sambata in care s-a odihnit Dumnezeu? Dar duminica in care a inceput Creatia? La ce ora incepea activitatea creatoare? La ce ora din zi si-o sfarsea. Exista termenul de zi in primele etape ale Creatiei? Dumnezeu fiind nemarginit in spatiu si timp isi imparte timpul in ore, minute si secunde(poate chiar sutimi)? Cum explici citatul: O mie de ani in fata lui Dumnezeu sunt precum clipa care a trecut? Oare, primii oameni fiind nemuritori erau interesati de trecerea timpului? Isi imparteau timpul in saptamani, zile(pe care s-au si ostoit sa le numeasca duminica...sambata) si asa mai departe? Aveau un program saptamanal de munca de 6 zile dupa care a 7 zi(sustineti voi sus si tare - sambata) se odihnea? In ce consta munca omului in Rai in cele 6 zile? Cum se odihnea a 7-a. Cum explici cuvintele lui Yahve adresate lui Adama la izgonirea din Rai: de acum din rodul mainilor tale si din sudoarea fruntii iti vei castiga painea? De ce porunca de a munci vine de abia acum, daca sambata inca de la Creatie dupa cum sustineti voi era zi de odihna pentru om(omul lucrand in Rai 6 zile si a 7 odihnindu-se) Eu stiu ca sederea in Rai a presupus o continua celebrare, bucurie, "un sabat continuu". Si ca urmare sabatul nu s-a tinut de la Creatie asa cum sustii. Alte intrebari: Cine a scris Cartea Facerii? Cand? Ce limbaj a folosit pentru a face pe intelesul oamenilor de atunci activitate Creeatoare a lui Dumnezeu? Ce inseamna sens figurat? Astept raspunsuri pertinente la intrebarile de mai sus. Daca le ai, te rog sa le expui pe rand. Mersi! Citat:
Citat:
Ma doare faptul ca rataciti atat de mult incat nici nu mai sunteti constienti in ce credeti si de modul in care aceste credinte se anuleaza reciproc. Invierea nu a avut loc in public, dar face parte din activitatea Mantuitorului pe Pamant. Reprezinta chiar partea culminata a acestei activitati, si cea mai importanta pentru, noi crestinii: izbavirea din robia diavolului - intrarea in odihna Citat:
Invierea pentru mine crestin ortodox, reprezinta cel mai mare motiv de bucurie. Este evenimentul care imi influenteaza existenta(atat in aceasta viata cat si in cea viitoare). Si ti-am expicat de ce aceasta. Pentru mine e mai importanta decat Exodul sau orice alt eveniment din viata evreilor. Apoi, pentru mine e mai importanta chiar si decat Creatia. La ce folos ca am fost creat, dupa care alungat din Rai - ca si consecinta a caderii in pacat, condamnat sa traiesc in greutati un numar de ani, sa ma bucur in mod limitat de maretia Creatiei, urmand dupa aia sa mor trupeste si sufletul sa mi se osandesca pentru vesnicie in afara Imparatiei lui Dumnezeu, lipsit de iubirea LUI. Draga, Creatia e trecatoare(cu exceptia sufletului), va fi distrusa odata cu venirea Mantuitorului. Pe cand Viata in Imparatia lui Dumnezeu alaturi de Hristos este vesnica, iar aceasta Viata vesnica In Hristos am castigat-o in urma Jertfei si Invierii Mantuitorului: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Cam astea ar fi cateva din argumentele "de bun simt". Ca parte a raspunsului o sa repet si ce am scris in postul anterior: Draga, pentru noi crestini, cinstirea duminicii si nu a sambetei este ceva de "bun simt".... Am incercat sa-ti explic asta atat eu dar si ceilalti frati crestini. Iar faptul ca argumnetele aduse, nu te satisfac, este problema matale, reprezinta modul tau de a te raporta la adevar. Pentru noi, "astia" care tinem duminica ca zi de odihna, argumentele sunt mai mult decat suficiente si dupa cum spuneam mai sus, sunt "de bun simt". |
Citat:
PREZBÍTER, prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. Sursa: DEX '98 | Trimisă de oprocopiuc, 13 Apr 2004 | Greșeală de tipar prezbíter s. m., pl. prezbíteri Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar PREZBÍTER ~i m. 1) înv. (în biserica creștină) Slujitor al cultului. 2) Conducător electiv (dintre mireni) al bisericii prezbiteriene. /<ngr. presbytos, fr. presbytere Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar PREZBÍTER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr. presbytos, fr. presbytère) Citat:
Citat:
Citat:
κυριακός,a {koo-ree-ak-os'} 1) belonging to the Lord 2) related to the Lord Ziua Domnului, sau ziua care are legatura cu Domnul , ziua in care a inviat , ziua in care s-a aratat apostolilor , ziua in care s-a Inaltat la Cer,ziua lui Iisus Hristos , ziua pe care Domnul a facut-o cum a zis psaltistul;Aceasta zi e duminica. |
Citat:
Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră. 1 Corinteni 15:14 |
Citat:
Draga nu e o simpla opinie. E pur si simplu traducerea unui termen din greaca veche(cea folosita acum 2000 de ani in secolul I: ho presviierevs - presvi(de la a randui) + ierevs(ce se traduce in preot)) sau neogreaca(cea folosita in prezent - presbyteros). E acelasi lucru cu traducerea unui cuvant din engleza sau mai stiu eu ce limba. Iar termenul respectiv inseamna: randuit in preotie sau hirotonit in preotie, adica preot. Se foloseste termenul respectiv pentru a numi preotul NT tocmai pentru a-l diferentia de preotul VT iereu(hiereus - neogreaca si ierevs in greaca veche). Asa ca te rog pune mana si studiaza greaca veche, neogreaca si apoi vino sa discutam. Nu mai sustine tot felul de ineptii pe care le gasesti prin cartile/pliantele voastre de propaganda. Pune mana si cerceteaza! Daca esti ametit te rog nu mai ameti si pe altii! Nu raspandi minciuni si false intrepretari! Mersi! Continuand-mi ideea: se foloseste termenul respectiv(cel randuit in preotie)tocmai pentru a sublinia superioritatea preotie nou-testamentare fata de cea VT(doar preot). Nu are legatura cu ce crede BO, este pur si simplu traducerea unui termen! Nu s-a intamplat nici o mutatie semantica! Singura mutatie e cea care adventistii o incearca, pentru a-si motiva ratacirile. Da, acum lucrurile fiind sper lamurite, putem reveni la topic. Citat:
De asemena pentru noi ortodocsii reprezinta intermediarul intre noi si Dumnezeu. Nimeni nu va putea intra in Imparatia Tatalui daca nu il va avea cu el pe Hristos, daca nu va fi hristofor("purtator de Hristos"), daca nu l-a primit pe Hristos sub forma Trupului si Sangelui euharistic(vezi Cina cea de Taina). Iar Trupul si Sangele Euharistic nu pot fi primite decat din mainile unui preot - slujitorul lui Hristos pe Pamant. Iata una din necesitatile preotie, pe care voi o negati, parca fiindu-va chiar teama de ea.... Citat:
2. Biserica Primara a luat fiinta in mod nevazut la moartea pe Sf. Cruce a Mantuitorului si in mod vazut la Cincizecime(cu vreo 2000 de ani in urma) 3. Biserica Ortodoxa reprezinta in prezent Biserica Primara(Trunchiul). Mai sunt ele si ramuri: BC.... 4. Din pacate sectele nu fac parte nici macar dintre ramuri: reprezinta cel mult niste vlastare, pomisori ce cresc in jurul Biserici lui Hristos. 2. Adventistii au aparut la mijlocului secolului 19(cam 150 de ani in urma) iar contextul si cauzele nu prea va avantajeaza. Pentru a nu te jigni nu o sa specific cu exactitate "situatia medicala" a initiatoarei Ellen White. Situatie in care se gaseau si primii membrii ai sectei. Niste oamnei "sanatosi" nu s-ar fi lasat influentati de o persoana precum Ellen White. 3. Titlurile respective nu reprezinta functii ci diferite slujiri, si dupa exemplul Mantuitorului cu cat cineva este mai mare intre preoti, cu atat si slujirea lui este mai mare 4. In ce priveste clerul BO pastreaza organizarea Biserici Primare 5. Prima categorie: diaconii 6. A doua categorie: preotii 4. A 3-a categorie: episcopii(mitropolit, patriarh....) 7. Titlurile repective sunt folosite doar pentru a diferentia diferitele categorii de slujire(Prea Sfintit.....) Astfel pentru episcop se mai foloseste si termenul de Prea Sfintit pentru a-l diferentia de preot care e doar sfintit. Aceasta deoarece episcopul este in primul rand Sfintit(a primit hirotonia in preot) iar pentru a evidentia faptul ca a primit si hirotonia in episcop se alatura termenul Prea=> Prea Sfintit(cel care atat dreptul a face indatoririle preotesti, dar si puterea de a hirotoni noi preoti) Citat:
Citat:
Citat:
Draga ne fiind adventist, nu ma las influentat de saituri obscure ale unor oameni compromisi, nici nu citesc "literatura usoara" a unor diletanti in materie(Ellen White & Co). Nu am obiceiul in a ma documneta in probleme serioase folosind internetul. Folosesc surse cat mai credibile cat mai apropiate de evenimentele ce ma intereseaza. Si asta fara a ma interesa daca autorul respectiv a fost ortodox, catolic, inchinator la idoli.... Ma intereseaza doar obiectivitatea! |
Citat:
sa te fac sa intelegi diferenta dintre noi. Numai ca o modific sa fie cum trebuie. O s-o repovestesc in doua variante: 1. Un DEMNITAR se pregateste sa-si marite una din cele 7 fete unui tanar. Atunci el spune tanarului: -Tinere DRAGA eu am 7 fete, ALEGE TU una din ele cu care vrei sa te insori. 2. Un DEMNITAR se pregateste sa-si marite una din cele 7 fete unui tanar. Atunci el spune tanarului: -Tinere, eu am 7 fete, tu vrei sa te insori, dar TREBUIE NEAPARAT s-o iei pe ultima ca asa VREAU EU. Pe care DEMNITAR il vedeti mai BUN, mai IUBITOR si RESPECTAND libertatea omului? |
Citat:
Citat:
|
Citat:
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua. 13. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia. (Facerea 1) etc. Citat:
Cine urma să socotească zilele, anii, etc? Moluștele, batracienii ? Pentru cine trebuia să arate scurgerea timpului aceste "semne"? Pentru iepuri și lăcuste? Citat:
15. Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească. (Facerea 2) Citat:
Citat:
Cam asta se întâmplă și azi: Sâmbăta, Dumnezeu vine în Casa Sa să Se întâlnească cu omul, iar el umblă brambura prin piață să facă aprovizionarea pentru "sfânta duminică"... [quote=ciprian85;178532]Draga cand pui semnul egal intre Iisus Hristos si arhanghelul Mihail, in mod automat negi Sf. Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Un inger, chiar arhanghel nu face parte din Sf. Treime. Ingerii sunt doar slujitori ai lui Dumnezeu. Ma doare faptul ca rataciti atat de mult incat nici nu mai sunteti constienti in ce credeti si de modul in care aceste credinte se anuleaza reciproc. Invierea nu a avut loc in public, dar face parte din activitatea Mantuitorului pe Pamant. Reprezinta chiar partea culminata a acestei activitati, si cea mai importanta pentru, noi crestinii: izbavirea din robia diavolului - intrarea in odihna Citat:
Dragă, când e vorba de Lege nu știu dacă trebuie să faci trimitere la bunul simț. Legea circulației îți cere să traversezi strada doar pe verde. Dar mie bunul simț îmi dictează că mai bine ar fi pe roșu. E culoarea cea mai importantă pentru mine, și apoi... verdele e o culoare anostă, învechită, peste tot în cartea naturii vezi numai verde! Înțelegi? Putem filosofa pagini întregi despre estetică și bunul simț doar ca să evităm un răspuns sincer. Pun aici pentru a treia oară întrebarea, după care înțeleg că nu ai un răspuns: 'Patimile și moartea Sa, a lăsat să le comemorăm (ba chiar și revenirea Sa) cu ocazia Cinei Domnului. De serbarea Învierii n-a pomenit nimic s-o ținem. Cum a omis-o pe cea mai importantă (în concepția voastră)? " |
Citat:
Citat:
Cineva spunea că Dumnezeu nu are nepoți, ci numai copii. Experiența creștină nu este o moștenire ereditară. |
[quote=ciprian85;178557]
Draga nu e o simpla opinie. E pur si simplu traducerea unui termen din greaca veche(cea folosita acum 2000 de ani in secolul I: ho presviierevs - presvi(de la a randui) + ierevs(ce se traduce in preot)) sau neogreaca(cea folosita in prezent - presbyteros). E acelasi lucru cu traducerea unui cuvant din engleza sau mai stiu eu ce limba. Iar termenul respectiv inseamna: randuit in preotie sau hirotonit in preotie, adica preot. Se foloseste termenul respectiv pentru a numi preotul NT tocmai pentru a-l diferentia de preotul VT iereu(hiereus - neogreaca si ierevs in greaca veche). Asa ca te rog pune mana si studiaza greaca veche, neogreaca si apoi vino sa discutam. Nu mai sustine tot felul de ineptii pe care le gasesti prin cartile/pliantele voastre de propaganda. Cu noua ta specializare în oftalmologie ar fi trebuit să faci imediat legătura între presbyteros (bătrân) și prezbitism. Presbyteros nu avea nici o legătură cu preotul în NT. Toate legăturile vin doar în urma "inovației" acesteia aduse în creștinism: sistemul preoțesc. Confuzia etimologică cu care te confrunți sau pe care vrei s-o induci (ți-am subliniat pe text) probabil își are rădăcina în Fapte 14,23: "Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică [...]" (v. Cornilescu) "Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică [...]" (v. Sinodală) "Cheirotonesantes de autois kat' ekklesian presbyterous" (original) Dar cred că am divagat suficient... Dacă vrei să continui, deschide un nou topic. Citat:
Am o singură nedumerire: La punctul 4.bis prin Biserica Primară înțelegi Biserica din timpul apostolilor? Dacă da, atunci la punctul 4.terț dă-mi te rog referințele biblice cu privire la mitropolit și patriarh. Mulțumesc. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
explică totul. Te las în pace atunci. Am crezut că n-ai cunoscut adevărul si încercam să te ajut. Esti un tip beton înzestrat intelectual, si totusi... |
Citat:
{pres-boo'-ter-os} 1) elder, of age, 1a) the elder of two people 1b) advanced in life, an elder, a senior 1b1) forefathers 2) a term of rank or office 2a) among the Jews 2a1) members of the great council or Sanhedrin (because in early times the rulers of the people, judges, etc., were selected from elderly men) 2a2) of those who in separate cities managed public affairs and administered justice 2b) among the Christians, those who presided over the assemblies (or churches) The NT uses the term bishop, elders, and presbyters interchangeably 2c) the twenty four members of the heavenly Sanhedrin or court seated on thrones around the throne of God Sa revenim la subiect, toate referintele(istorice,patristice si scripturistice)duc la tinerea zilei de duminica inca de la inceputul Bisericii Primare si chiar din timpul apostolilor. |
Citat:
- Dumnezeu fiind nemarginit, din vesnicie, in afara timpului, nemuritor, vesnic, este interesat de trecerea timpului? Isi imparte existenta la fel ca noi oamenii(saptamani, zile....)? Adica el "isi incepe existenta" la -infinit si si-o termina la +infinit. E natural deci pentru tine sa-si imparta timpul in saptamani, zile, ore. - Omul fiind nemuritor era interesat de trecerea timpului? Draga, aceasta necesitate ca omul sa-si imparta timpul a venit abia dupa izgonirea din Rai, cand omul trebuia sa se imparta intre munca campului, vanatoare, procurarea imbrcamintii, a lemnelor, femeile intre grija pentru copii, pregatirea hranei.... - de ce porunca: "de acum din rodul muncii tale si din sudoarea fruntii iti vei castiga painea" vine abia dupa izgonirea din Rai? Nu inseamna asta oare ca omul in Rai nu muncea in sensul in care il stim noi. - cu ce scop sa munceasca omul in Eden, cand Dumnezeu pregatise totul(pomi de toate felurile... si frumuseti pe care mintea noastra nu le poate percepe) inca inainte de creearea omului. Draga, ce sa mai faca omul in Eden, sa sadeasca pomi/plante care existau deja? Sa ingrijeasca unele animalele? sa le duca la pascut? sa le pazeasca de pradatori cand stim ca toate traiau in armonie: mielul salasluind alaturi de leu? - ce limbaj a fost folosit autorul Genezei, pentru ca aceasta sa fie pe intelesul oamenilor de acum cateva mii de ani intrucat, trebuie sa recunoastem ca si in prezent aceasta e mai presus de mintea noastra. Incercand sa raspunzi(obiectiv) la aceste intrebari o sa realizezi ca: - munca a fost instituita abia la izgonirea din Eden, - viata omului in Eden era o continua celebrare, Dumnezeu nu petrecea cu omul doar o zi pe saptamana, ci era prezent in permanenta(Dumnezeu este nemarginit, este pretutindenea), - in Eden omul nu avea nici un motiv sa tina o zi de odihna si nici Dumnezeu nu avea un motiv sa-i ceara aceasta. - Utilitatea zilei de odihna a aparut abia dupa izgonirea din Eden, - Nu se specifica nicaieri ca dupa izgonirea din Eden ziua de odihna a omului a fost sambata - sabatul a fost instituit pentru evrei abia in vremea lui Moise, pentru a sarbatorii eliberarea din robia egipteana Asa ca singura concluzie normala, naturala, "de bun simt" e urmatoarea: ziua de odihna este Duminica, ziua Domnului, "ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea". Asta deoarece pentru mine un crestin, celebrarea sambetei nu mai insemna nimic(nu are nici o relevanta pentru mine faptul ca evreii au fost eliberati acum cateva mii de ani din robia egipteana) In schimb duminica reprezinta ziua in care Iisus Hristos a inviat din morti - eliberandu-ma din robia diavolului(una vesnica a sufletului si nu temporara a trupului). Citat:
Si nu! Nu sunt adeptul evolutie! Sunt adeptul creationismului, doar ca imi place sa inteleg, sa percep , sa patrund lucrurile. Nu imi place sa le iau ad-literam. Deci sa intelegem ca sustii ca Dumnezeu a creeat lumea in aproximativ 144 de ore asa cum le stim noi azi(de duminica pana vineri seara)? Draga, nu se stie cat a durat creatia, Dumnezeu fiind Atotputernic, Izvorul intelepciunii ar fi putut creea lumea intr-o clipita. Citat:
Citat:
Intelegi? Citat:
Draga noi celebram Invierea Domnului(vezi motivele mai jos) la fel cum comemoram patimile si moartea Sa. Nu stiu ca Iisus Hristos sa fi poruncit comemorarea Morti sau a Patimilor Sale dupa cum nici nu a poruncit celebrarea Invierii. Acestea sunt fapte "de bun simt", naturale, normale. Vezi motivele mai jos. Nu inteleg de ce va deranjeaza asa de mult Invierea si sarbatorirea ei. Daca stam sa analizam numai Satan a avut de pierdut din aceasta, iar noi oamenii doar de castigat. Cred ca nici acum nu se "impaca" prea bine cu marele eveniment de acum 2000 de ani. Iar raspunsul ti l-am dat si in postarile anterioare: Citat:
- a nu agasa oamenii pe strada cu tone de pliane si mesaje - a nu-mi umple posta cu pliante/carti cu mesaje care mai mult ca singur nu ma intereseaza(poate totusi ma ajuta sa aprind focul) - a nu ma deranja acasa batandu-mi la usa, aproape agasandu-ma, aruncandu-mi in brate un morman de carti/pliante. Daca nu stiai, majoritatea preferam sa petrecem putinul timp liber de acasa cu familia si nu incercand sa scapam cat mai politicos(chiar daca ei se comporta pe dos) de adventistii de la usa. - a nu intelege pe dos democratia, a nu intra pe comunitatile(forumurile) altor culte incercand sa-i combatem(chiar fara argumente). Draga, acest forum se intituleaza crestin-ortodox si nu forum de discutii inter-religiose, sau forum adventist. Asa ca: la mult bun simt! |
Citat:
Ca urmare "o sa ma tin" de tine atat timp cat vei mai incerca sa "rescrii" intelesuri si semnificatii unor cuvinte . Nu cred ca faci aceasta din nestiinta, o faci mai degraba din rea-vointa. Daca totusi o faci din nestiinta mai citeste odata ce am scris in postul anterior. E ceva la mintea copilului sa intelegi semnificatiile cuvintelor respective in greaca veche si neogreaca. Pentru siguranta poti sa apelezi la un manual de greaca veche. O sa intareasca ceea ce am scris mai jos. O sa intelegi ca prezbiter are semnificatia de preot(sunt sinonime in limba romana). O sa realizezi ca in toate cele trei copii ale Bibliei fraza respectiva are aceeasi semnificatie, sugerand existenta preotiei inca din perioda apostolica. Citat:
Iar varianta care sustii tu ca ar fi originala, a treia, nu e cea originala(este scrisa in neo-greaca, limba folosita in prezent de greci), variantele cele mai apropiate de original fiind cele scrise in greaca veche(reprezinta si motivul pentru care in Biserica Ortodoxa viitorii preoti, in perioda de pregatire, in timpul seminarului si al facultatii studiaza intens limba greaca(alturi de latina si ebraica)). N-ar fi rau sa le studiati si voi, pentru a putea consulta lucrari cat mai apropiate de original, si acestea nu consultate pe internet sau in format electronic, ci in manuscris(desi e necesar putin efort) in bibliotecile unor instiutii serioase(si nu ma refer doar la fac de teologie). Citat:
Ca urmare sunt doar niste termeni, s-ar putea folosi foarte fain: presedintele sinodului episcopiilor din zona Moldovei sau presedintele sinodului episcopiilor si mitropoliilor din Romania. Insa preferam termenii respectivi, mult mai simpli si mai "condensati" Modul de organizare al BO nu a fost inventat de 150 de ani, reprezinta modul de organizare al Bisericii Primare. Banuiesc ca ai auzit de Sinodul apostolic de la Ierusalim din anul 50(constituit din apostoli, episcopi(Tit..)) si prezidat pe rand de Sf Apostoli Petru si Iacov in calitate de episcop al Ierusalimului. Citat:
Citat:
|
Citat:
1 Tim 4.14 “Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoților”. Ioan 20.21-23 “Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.” Si asta le-o spune numai ucenicilor sai, adica celor alesi Si Pavel acorda importanta hirotonirii: 2 Tim 1.6 Din această pricină, îți amintesc să aprinzi și mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele Fapt.14.23 Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. |
Citat:
"Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca."(Facerea 2:15) Aceesi zi de odihna a existat de-a lungul intregii istorii si va exista chiar si pe noul pamant (vezi Isaia 66:23). Cred ca problema ta este faptul ca nu privesti munca, asa cum a lasat-o Dumnezeu de la facere, cand inca nu intrase pacatul in lume, si toate erau foarte bune. Cand Dumnezeu va reinstaura ceea ce a facut de la inceput si nu va mai fi nici pacat nici durere, atunci vom munci si ne vom odihni cu Domnul. Dar, pana atunci sa invatam sa muncim ca pentru Domnul si sa ne odihnim cu Domnul in ziua sfintita si binecuvantata de El (ziua a saptea). |
Citat:
Porunca a patra, intr-o traducere ortodoxa, ne arata ce sarbatorim si cand sarbatorim: “Aduti aminte de ziua sambetei, sa o sfintesti pre ea. Sase zile sa lucrezi si vei face toate lucrurile tale, iara a saptea zi, sambata Domnului Dumnezaului tau, sa nu faci ….. Pentru ca in sase zile au facut Dumnezeu ceriul si pamantul si marea si toate cate sunt in ele si odihni in ziua a saptea. Pentru aceea blagoslovi Dumnezeu ziua a saptea si o sfinti pre dansa.” (Biblia de la Bucuresti 1688) Nu cred ca mai poti spune ca aceasta porunca sapata in piatra de insusi Dumnezeu este valabila numai pentru evrei (Dumnezeu nu a facut cerul si pamantul numai pentru ei) sau ca evreii au ales o zi si acelas lucru il putem face si noi. Suna foarte urat. Parca ne-am ridica deasupra lui Dumnezeu. |
Citat:
Citat:
Tăierea împrejur de exemplu, e o poruncă care s-a dat lui Avraam în Cartea Facerii înainte de apariția poporului evreu și era o lege veșnică: Fac.17 10-13 “Iar legământul dintre Mine și tine și urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur… Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău și legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veșnic.” Vă rog să ne exlicați atunci voi adventiștii, dacă spuneți că țineți legea veche, de ce nu țineți și practica tăierii împrejur? Doar spune clar dumnezeiasca Scriptură că tot un legământ veșnic este și acesta! De ce nu țineți și poruncile referitoare la tăierea împrejur, la necurăția femeii, la jertfele de animale și multe altele? De ce țineți doar Sâmbăta, zecuiala și interdicția de a consuma carne de porc? Vă spun eu. Pentru că doar astea le-au plăcut lui James White și Ellen White, fondatorii sectei adventiste. De ce nu țineți toate legile veșnice pe care le-a dat Domnul dacă vă place așa de mult Vechiul Testament și legea veche? Mi-ai aruncat aici iar niște citate din Vechiul Testament. Îți dau și eu niște citate din poruncile Vechiului Testament de care voi adventiștii spuneți că sunteți atât de îndrăgostiți. Să vedem ce mai spunea legea veche: Leviticul 19.37 “Să păziți TOATE legile Mele și TOATE rânduielile Mele și să le pliniți. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. Iesirea 31.13 "Spune fiilor lui Israel așa: Băgați de seamă să păziți zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine și voi din neam în neam, ca să știți că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfințește” De ce țineți toate sărbătorile evreiești ale Vechiului Testament? De ce sărbătoriți doar ce vă place? Lev 16. 29-31 “Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiți și nici o muncă să nu faceți, nici băștinașul, nici străinul care s-a așezat la voi… Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi și să smeriți sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veșnică”. Dacă voi adventiștii sunteți atât de îndrăgostiți de sâmbăta și de Vechiul Testament, de ce nu țineți TOATE zilele de odihnă? Evreii nu aveau doar sâmbăta ziua de odihnă. Spune clar D-zeu că Sărbătaorea Ispășirii „e cea mai mare zi de odihnă” și că „este lege veșnică” la fel ca cele zece porunci și că e valabil pentru toate popoarele cu care evreii intră în contact. DE CE NU ȚINEȚI AȘADAR TOATĂ LEGEA VECHE? Noi creștinii avem legea nouă a Noului Testament pentru că Hristos a împlinit și a înlocuit legea veche cu porunca iubirii: Efeseni 2. 15-16 “Desfiintând vrajmasia în trupul Sau, legea poruncilor si învataturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi sa-i zideasca într-un singur om nou și să întemeieze pacea Gal.5.14 „Caci toata Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine însuti.” Luca 16.16 „Legea si proorocii au fost pâna la Ioan; de atunci împaratia lui Dumnezeu se binevesteste și fiecare se sileste spre ea.” Matei 5.17-18 Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevarat zic voua: Înainte de a trece cerul si pamântul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pâna ce se vor face toate. Marcu 14.24 „Si a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa. Romani 10.4 Caci sfârsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. Evrei 9.10 “darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavârseasca cugetul închinatorului. Acestea erau numai legiuiri pamântesti - despre mâncaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pâna la vremea îndreptarii.” |
dezbatere
pentru cei interesati de acest subiect le propun sa arunce o privire peste cartea urmatoare
http://www.scribd.com/doc/22174262/S...isat-Bachiochi redau din introducere Epistola pastorală a papei. Primul eveniment care m-a silit să scriu această carte este publicarea epistolei pastorale Dies Domini de către Papa Ioan Paul II la 31 mai 1998. Documentul acesta are o însemnătate istorică enormă, pentru că în el papa îndeamnă la redeșteptarea păzirii duminicii, făcând apel la imperativul moral al poruncii Sabatului și la nevoia de legislație civilă pentru a ușura păzirea duminicii ca zi sfântă. Epistola pastorală ridică două subiecte importante de care trebuie să ne ocupăm urgent. Primul este apărarea păzirii duminicii de către papa ca întruchipare și „exprimare deplină" a Sabatului. Acest punct de vedere, așa cum este arătat în capitolul 1 al acestei cărți, nu numai că este lipsit de sprijin biblic și istoric, ci reprezintă și o îndepărtare semnificativă de la învățătura tradițională catolică. Biserica Romano-Catolică a învățat că păzirea duminicii este o instituție ecleziastică diferită de Sabat în însem¬nătate și funcție. Ioan Paul se îndepărtează de deosebirea tradițională catolică dintre Sabat și duminică, pentru a face ca păzirea duminicii să fie un imperativ moral, poruncit chiar de Decalog. Cea de-a doua problemă este apelul papei către creștini „să se străduiască să se asigure că legislația civilă respectă datoria de a păzi sfânta duminică".1 Justificarea pentru un astfel de apel este presupunerea papei că păzirea duminicii este o poruncă morală „înscrisă" chiar în Decalog2 și, prin urmare, ea trebuie să fie sprijinită de legislația civilă promulgată de comunitatea internațională a națiunilor. |
Referitor la Lege
Cei care au obisnuinta sa anuleze VT prin prisma NT ,cred ca dau dovada de ignoranta intr-un anumit sens . Isus nu a anulat Legea ci a implinit-o si chiar a extins-o ,devenind chiar mai aspra (aparent) decit cea primita de Moise.
Probabil Noua Lege vi se pare mai usoara .Oare ? Daca inainte era de ajuns numai jertfa altcuiva ca sa ti se ierte pacatul ,acum trebuie sa jertfesti propria fire pacatoasa . E usor asa ceva ? Fara Hristos ,e imposibil. Problema se rezolva ,in primul rind la nivel spiritual ,prin relatia de credinta cu Hristos ,care s-a dat primul ca jertfa de ispasire pt fiecare .Mintuirea e asigurata prin cruce, si e un dar gratuit de la Hristos pt oricine crede in El . Anuleaza asta Legea ? Conform Romani - nicidecum, Legea e sfinta ,dreapta si buna. Acum depinde de fiecare ce vrea sa vada la Lege : binecuvintarea sau pedeapsa . La fel ca in exemplul cu musca si albina . Fiecare vede cu ce e obisnuit . |
PAPA IOAN PAUL Șl SABATUL
La 31 mai 1998, papa Ioan Paul II a promulgat o lungă epistolă pastorală, Dies Domini, în care face un apel stăruitor pentru reînviorarea păzirii duminicii. El apelează la imperativul moral al poruncii Sabatului și la nevoia de legislație civilă care să ușureze păzirea duminicii. Documentul acesta are o semnificație istorică enormă, deoarece se ocupă de problema critică a răspândirii profanării duminicii în „pragul Marelui Jubileu al anului 2000".' Evenimentul acesta are o mare însemnătate pentru Biserica Catolică: peste treizeci de milioane de catolici sunt așteptați să meargă în pelerinaj la Roma, căutând iertare pentru propriile lor păcate și o reducere a pedepsei temporale pentru cei iubiți ai lor din purgatoriu.
Papa își dă prea bine seama că această criză a păzirii duminicii este un obstacol major pentru reînnoirea spirituală care se intenționează să aibă loc cu ocazia Marelui Jubileu. Papa crede că răspândirea profanării duminicii reflectă criza spirituală a Bisericii Catolice și a creștinismului în general. După părerea papei, prezența uimitor de slabă la liturghia de duminică arată că astfel „credința este slabă" și „în scădere".2 El crede că, dacă tendința aceasta nu este inversată, ea poate să amenințe viitorul Bisericii Catolice acum, în pragul celui de al treilea mileniu. El afirmă: «Ziua Domnului a edificat istoria bisericii pe parcursul a două mii de ani;cum putem crede că ea nu va continua să modeleze viitorul?"3 In timp ce citeam epistola pastorală, mi-am adus aminte de o cuvântare a Președintelui Abraham Lincoln, ținută la 13 noiembrie 1862. în acea cuvântare, el accentuează funcția vitală a Sabatului în supraviețuirea creștinătății: „După cum păzim sau călcăm ziua Sabatului, noi salutăm în mod nobil sau pierdem în mod josnic ultima și cea mai bună speranță prin care se ridică omenirea".4 Evident că, pentru Abraham Lincoln, Sabatul insemna duminica. Aceasta nu reduce din valoare faptul că unul dintre cei mai de seamă președinți ai Americii a recunoscut în principiul păzirii Sabatului cea mai bună nădejde de reînnoire și ridicare a ființelor umane. Papa observă cu regret că duminica a devenit pur și simplu „o parte a sfârșitului de săptămână", când oamenii sunt implicați „în activități culturale, politice și sportive", care pricinuiesc pierderea conștientei de a „păzi ca sfântă ziua Domnului".6 Dată fiind situația prezentă, Ioan Paul crede cu tărie că astăzi este „mai necesar ca niciodată să se redescopere adâncile temelii doctrinale care stau la baza preceptelor bisericii, astfel ca valoarea constantă a duminicii în viața creștină să fie clară pentru toți credincioșii".7 însemnătatea creatoare și răscumpărătoare a Sabatului. Comentariile Papei cu privire la însemnătatea Sabatului sunt cele mai perceptive și ar trebui să-i emoționeze mai ales pe sabatarieni. De exemplu, vorbind despre odihna lui Dumnezeu în a șaptea zi a creațiunii, Ioan Paul spune: „Odihna divină a zilei a șaptea nu face aluzie la un Dumnezeu inactiv, ci accentuează plinătatea a ceea ce a fost creat. Ea vorbește, ca să zicem așa, despre zăbovirea lui Dumnezeu în fața lucrărilor 'foarte bune' (Gen. 1,31), făcute de mâna Lui, spre a arunca asupra lor o privire plină de bucurie și desfătare. Aceasta este o privire 'contemplativă', care nu doar privește la noile realizări, ci se bucură de frumusețea a ceea ce fusese deja înfăptuit". „Faptul că Dumnezeu a încetat să mai creeze în ziua a șaptea exprimă dorința Lui de a fi cu creațiunea Lui, pentru a da creaturilor Sale nu numai lucruri, ci pe Sine însuși".14 Ioan Paul vorbește elocvent despre dezvoltarea teologică a Sabatului, de la odihna creațiunii (Gen.2,1-3; Exodul 20,8-11), până la odihna răscumpărării (Deut. 5,12-15). El observă că, în Vechiul Testament, porunca Sabatului este în legătură „nu numai cu 'odihna' tainică a lui Dumnezeu după zilele creațiunii (Exodul 20,8-11), ci și cu salvarea pe care o oferă Dumnezeu lui Israel, prin eliberarea din robia Egiptului (cf Deut. 5,12-15). Dumnezeul care Se odihnește în ziua a șaptea, bucurân-du-Se de creațiunea Lui, este același Dumnezeu care își descoperă slava eliberându-i pe copiii lui Israel de sub asuprirea lui faraon".15 Fiind un memorial al creațiunii și răscumpărării, „'Sabatul' a fost deci interpretat, în mod evocator, ca un element determinant în 'arhitectura sacră' a timpului, care marchează revelația biblică. El reamintește că universul și istoria aparțin lui Dumnezeu și, fără o constantă conștientă a acestui adevăr, omul nu poate sluji în lume ca un colaborator al Creatorului".16 |
Sabatul definește relația noastră cu Dumnezeu.
Contrar scriitorilor dispensaționaliști și ai așa-numitului „legământ nou", care reduc Sabatul la o poruncă ceremonială mozaică, dată exclusiv pentru evrei, Ioan Paul recunoaște corect că „porunca Sabatului... este adânc înrădăcinată în planul lui Dumnezeu. Aceasta este cauza pentru care, spre deosebire de multe alte precepte, el nu este pus în contextul stipulațiilor strict cultice, ci în Decalog, cele 'zece vorbe', care reprezintă tocmai stâlpii vieții morale înscriși în inima omului. Punând această poruncă în contextul etic general, Israel și apoi biserica declară că nu o consideră doar o problemă de disciplină religioasă a comunității, ci o expresie de terminantă și de neînlăturat a relației noastre cu Dumnezeu, anunțată și expusă în revelația biblică. Aceasta este perspectiva în cadrul căreia creștinii trebuie să descopere astăzi porunca Sabatului".17
Ce afirmație profundă, vrednică de meditat! Păzirea Sabatului „nu este doar o problemă de disciplină religioasă a comunității, ci o expresie determinantă și de neînlăturat a relației noastre cu Dumnezeu". Pentru a aprecia adevărul acestei afirmații, este important să ne amintim că viața noastră este o măsură de timp și felul în care ne folosim timpul arată prioritățile noastre. Credincioșii care îi dau prioritate lui Dumnezeu în cugetarea și trăirea lor în ziua de Sabat dovedesc că Dumnezeu contează in viața lor. în felul acesta, păzirea Sabatului este într-adevăr „o expresie determinantă și de neînlăturat a relației noastre cu Dumnezeu". Ioan Paul dezvoltă acest aspect în mod elocvent, spunând: „Relația omului cu Dumnezeu cere timp de rugăciune explicită, în care relația devine un dialog intens, implicând fiecare dimensiune a persoanei. 'Ziua Domnului' este, prin excelență, ziua acestei relații, când bărbați și femei înalță cântarea lor spre Dumnezeu și devin glasul întregii creațiuni".18 |
Maranatha,
Duminica este ziua noua de odihna a crestinilor si Noul Sabat.Aceasta zi are mare insemnatate pentru crestinii adevarati.Multe dintre argumentele aduse in discutie de Papa Ioan Paul al II lea, au mai fost dezbatute aici, iar fratii tai(daca esti adventist) nu au reusit sa le combata.Poti sa te uiti si dumneata pe paginile din spate, daca chiar te intereseaza.Nu cred ca iti va zice cineva ca la noi la ortodocsi printre alte atribute , duminica nu reprezinta ziua de odihna. |
Citat:
Citat:
[quote=ciprian85;178924]Draga pentru a continua pe aceeasi directie: legea circulatie se aplica doar soferilor, la fel cum legea Vechiului Testament se aplica evreilor . Ea nu se aplica si celor ce se deplaseaza folosind mijloace de transport mai evoluate: elicoptere, avioane. Pentru acestia exista o alta LEGE mai NOUA. Intelegi? Înțeleg, însă legea circulației se aplică și la pietoni. Cât privește mijloacele de transport mai evoluate acestea se supun unei LEGI mai NOI, însă se supun unor norme și mai stricte. Norme care sunt în concordanță cu "legea veche", nu vin în contradicție cu ea. Citat:
Aștept în continuare versetul care cere celebrarea Învierii. Citat:
Așa că: la mai multă considerație și toleranță! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 12:15:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.