Versetele alea nu au nici o legatura cu ziua a saptea din Geneza.In intreaga Evanghelie nu apare scris nicaieri ca ziua a saptea din Geneza a fost sambata.La fel cum nici tinerea unei zile de odihna , nu apare in Scriptura pana la Iesirea din Egipt.Dar probabil stiu proorocii adventisti mai bine decat Moise cel care a scris primele cinci carti din Biblie.




Insusi Scriptura, prin cuvintele Domnului duce la eliberarea din Egipt cand vb de ziua de odihna a evreilor.

Deuteronom 5:15 Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.



din jewish encyclopedia:


1Corinteni 15:14Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.

Trebuie sa te dezamagesc si sa te anunt ca tata mi-a dat dreptate. Draga, intelesul era in greaca veche si nu in neogreaca, limba folosita acum 2000 de ani in arealul roman, un fel de limba engleza a vremurilor de atunci. In scrierea Bibliei, pentru preot al NT s-a folosit termenul ho presviierevs(presbyteros in neogreaca) prin care se intelege: randuit in preotie sau hirotonit in preotie, deci PREOT.

Da prezbiterii ce sunt? Nu sunt preoti? Frate, da greu mai esti....


De cand? De astazi? la propunerea ta, ne mai avand pe unde sa-ti scoti camasa. Din cate observ va schimbati modul de organizare, asa de la o zi la alta. Cu ceva timp in urma sustineai pe un alt thread sus si tare ca voi adventistii nu aveti episcopi, nu aveti, presbiteri(preoti) si nici diaconi, si nici nu ati avea nevoie de asa ceva. Apropo care e denumirea pentru episcop in noua organizare, dar pentru presbiter si diacon? Cine este episcop pentru zona Banatului? La ce schimbari de dogma/organizare sa ne mai asteptam in urmatoarele zile, saptamani? Te rog sa ma tii la curent. Astept cu sufletul la gura orice informatie "calda".

Ce sa facem, fiecare cu cat poate sa inteleaga si sa patrunda.... Pana la urma sunt si oameni care confunda rosul cu albastru. Nu ar trebui sa fie nici o mirare daca voi adventistii vazand scris negru pe alb DUMINICA percepeti SAMBATA.

Draga te rog sa consultati originalul in greaca(veche) si sa va convingeti de corectitudinea traducerii versiunii Bibliei editate de BOR si de faptul ca in cartea Apocalipsei este specificata duminica ca zi de odihna. Asa ca: nu ma vorbi in necunostinta si spor la invatat greaca veche!

Iar iti dai cu stangu in dreptu.... Ce spune legea veche: sa intorci obrazul cand cineva iti da o palma(legea noua a iubirii chiar si a dusmanului) sau sa te asiguri ca palma pe care o vei da la randul tau sa fie cat mai aproape de intensitatea celei primite?

Mai sa stii ca imi esti drag. Si aceasta deoarece esti om, deci purtator al Chipului lui Dumnezeu. Ce ma intristeaza este ca ratacesti si incerci sa-i ratacesti si pe altii. Dumnezeu sa te lumineze!

Spre deoasebire de adventisti, iehovisti, mormoni, noi ortodocsii nu apelam la fituici, pliante nici macar pentru a rapsandii credinta ortodoxa, cu atat mai putin pentru a combate alte culte. Noi nu agasam oamenii pe strada cu mesajele noastre, nu le umplem casuta postala cu pliante, nu le batem pe la usi cu geamantanu de carti/pliante.
Draga pentru mine istorie inseamna ceva scris intr-un tratat de istorie adevarat(sa zicem o carte spre 1000 de pagini) si cu un autor pe masura, de preferat cat mai antic, cat ma apropiat de evenimentul respectiv. N-ar fi rau sa puneti si voi mana pe astfel de lucrari, sa va luminati in anumite privinte.

Poţi să iei o pauză :)

Adică scrie clar că s-au odihnit sâmbăta după Poruncă. Porunca spune clar că ziua a şaptea e aceeaşi cu ziua a şaptea de la Creaţie... şi tu spui că nu are nici o legătură. Mulţumesc, m-am lămurit.

daca e asa de clar de ce nu poti sa arati?

Tocmai ca porunca IV n-are legatura cu ceea ce sustineti.
Porunca vorbeste de o zi pe langa cele 6 lucratoare, dar
voi adaugati cu subinteles dat tot de voi, ca aceea zi e
sambata. Voi transformati o porunca generala in una
particulara, numai pentru ca va convine sa ne combateti.

Care intrebare?

Nici nu am sustinut ca respectivele persoane ar fi tarit in preajma Exodului. E doar interpretarea ta. Doar ca nu sunt de acord cu tine cand sustii ca inca de la inceput ziua de celebrarea pentru oameni a fost sambata. Si asta conform unei Stinte Traditii de care nu a auzit nimeni pana acum(cu exceptia adeventistilor). Daca ar fi existat asa ceva ar fi fost amintita in Biblie in Exod sau in cartile urmatoare. In plus Biblia, intre Adam si Moise nu se specifica nimic cu privire la modul de serbarea a zilei de odihna. Nu se spune nicaieri ca si anterior Exodului ziua de odihna era sambata. Se spune in schimba ca ziua de odihna e una dintre cele 7 zile. Putea fi foarte fain lunea, martea.... Asta reiese foarte clar si din spusele Manatuitorului(pentru cine vrea si poate sa inteleaga): sabatul este pentru om si nu omul pentru sabbat. Porunca de a tine o zi de odihna pe saptamana avea ca scop realizarea unui echilibru pentru om, ii dadea posibilitatea de a se odihnii dupa 6 zile de munca. Nu era nici de cum o corvoada. Ziua sambetei a devenit zi de celebrare pentru evrei abia dupa Exod. Aveau si un motiv pentru asta, nu? La fel, duminca a devenit zi de odihna pentru crestini odata cu invierea Mantuitorului. Si motivatia ti-a fost explicata atat de ceilalti frati crestini, dar se de mine, dupa puterile mele.

Sa intelegem ca ati ajuns sa negati chiar si Invierea. Nu sunt forte surprins. Trebuaia sa vina si asta dupa ce ati pus semnul egal intre Arhanghelul Mihail si Mantuitorul Iisus Hristos, ati negat existenta Sfintei Treimi, ati negat viata sufletului dupa moarte, desi chiar aceasta este scopul(mantuirea sufletului) venirii/Jertfei Mantuitorului si Biblia fiind plina de argumente in acest sens atat in NT cat si in VT(Peetor, foarte ravnitor chiar "ti-a turnat" cateva zeci de citate in acest sens). Sunt chiar curios ce o sa va mai debiteze gandirea total lipsita de ajutorul Harului Duhului Sfant in urmatorii ani.
Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi, oile turmei Sale si sa va lumineze!




Draga, noi nu serbam Patimile Mantuitorului. A serba inseamna a celebra, a te bucura. Intre a serba si a comemora este mare diferenta. Pe mine Patimile Mantuitorului ma intristeaza la fel cu s-a' "intristat"(vezi evenimentele minunate petrecute atunci) intreaga natura la moartea Sa pe Sf. Cruce. Ma intristeaza sincer faptul ca suferintele Mantuitorului inainte de crucificare si de pe Sf.Cruce reprezinta pentru voi adventistii un prilej de bucurie, de celebrare. Doar dracul se bucura in acele momente avand-ul in mainile sale prin oamenii stapaniti de el pe insusi Fiul lui Dumnezeu. Il chinuia cu placere si satisfactie dar nu stia saracu' ce urma, faptul ca Mantuitorul va cobora la iad, scotand neamul omenesc din robia diavoleasca. Spre deosebire ma bucura Invierea, pe care o celebrez in fiecare duminica si in mod special cu ocazia Sf. Pasti.

Draga, pentru noi crestini, cinstirea duminicii si nu a sambetei este ceva de "bun simt".... Am incercat sa-ti explic asta atat eu dar si ceilalti frati crestini. Iar faptul ca argumnetele aduse, nu te satisfac, este problema matale, reprezinta modul tau de a te raporta la adevar. Pentru noi, "astia" care tinem duminica ca zi de odihna, argumentele sunt mai mult decat suficiente si dupa cum spunem mai sus sunt "de bun simt".

Frate, dacă tu crezi cu toată convingerea că 6+1=8, decepţionat îmi exprim totala neputinţă în a te convinge. Asta este... sunt doar un biet om...

De ţi-ai propus să contrazici milioane de evrei pe parcursul a 4.000 de ani, eu îţi doresc succes în demersul tău. După ce ai finalizat munca asta de Sisif, comunică rezultatul lui Dumnezeu şi vezi ce va zice.

Vezi, ai uitat până şi întrebarea...

Ştii ce mă intrigă pe mine? Faptul că nimeni până acum n-a observat marea eroare: Dumnezeu Se odihneşte la Creaţie sâmbăta, iar între Creaţie şi Exod toţi se odihnesc fain lunea, marţea (doar sâmbăta exclus, bineînţeles) şi nimeni nu se sesizează domnule! Nici măcar Dumnezeu.


Reia toate postările mele şi când vei găsi una singură în care am negat Învierea sau existenţa Sfintei Treimi să mă anunţi. Până atunci urmăreşte cu atenţie dacă afirmaţiile respective sunt făcute de mine sau de cei care mă interpretează.
Revenind la subiectul aliniatului, Învierea Domnului a avut loc în public, sau nu (tu ai afirmat că face parte din activitatea Sa publică)?

Recunosc, am folosit o terminologie inadecvată şi-mi cer iertare. Reiau ideea (poate de data asta nu o să mai eviţi răspunsul):

Patimile şi moartea Sa, a lăsat să le comemorăm (ba chiar şi revenirea Sa) cu ocazia Cinei Domnului. De serbarea Învierii n-a pomenit nimic s-o ţinem. Cum a omis-o pe cea mai importantă (în concepţia voastră)?

Nu intelegi ca eu nu contest ziua de sambata ca zi de
odihna pentru evrei pana la Invierea Domnului. Eu iti
spun doar ca aceasta zi a fost ALEASA de evrei, NU
IMPUSA de Domnul. Domnul a poruncit sa tinem o zi
din sapte pentru El si 6 sa lucram. Noi Il vedem pe
Domnul nostru generos, lasand pentru noi alegerea
zilei de odihna. Voi insa cautati citate, nu ca sa va
justificati ziua, caci ea e corecta din p.d.v. al PO. IV,
ci ca sa combateti alegerea noastra. Ati sesizat ca
noi prin Duminica serbam si Invierea Domnului si din
incapatanare, nu din nestiinta, cautati s-o combateti.
Si atunci adaugati subintelesuri particulare la porunca IV.

Ţi-am spus spus să nu faci public rezultatul cercetărilor tale. Acum l-ai târât şi pe tatăl tău în "afacerea" aceasta şi-mi pare rău. Bine măcar că nu i-ai dat numele...
Nu pot să dau crezare unei simple opinii (nici nu pot fi sigur că chiar aşa ţi-a spus părintele), şi să fac mincinoase toate lexicoanele, pe apostolul Pavel şi pe Însuşi Hristos care este Singurul Mijlocitor(1 Tim. 2,5), Unicul Mare Preot (Evrei 8,1) în dispensaţiunea creştină.

Termenul presbyteros (sau ho presbyteros dacă preferi forma articulată) înseamnă bătrân, sensul fiind (atenţie, în sec. I nu astăzi) de slujbaş al bisericii hirotonit (prezbiter) şi niciodată preot [hiereus]. Nicăieri în NT nu ai să întâlneşti ca un presbyteros sau episkopos să aibe statut de hiereus.


În Biserica Ortodoxă or fi, nu acesta a fost statutul lor şi în Biserica Primară. Multe s-au întâmplat între timp, inclusiv această mutaţie semantică a termenului prezbiter. Acum cred că putem reveni la topic, crede-mă e în interesul tău şi al prestigiului părintelui tău...


De la începuturile organizării Bisericii Creştine Primare, a Bisericii AZŞ şi a multor alte Biserici (în general neoprotestante).


Cred că ultimele nopţi ai avut vise cam agitate... Ia să-mi dai şi mie un link (dar te rog, nu din vise).

Noi nu avem cler, titulaturile respective desemnând slujbe şi nu funcţii eclesiale cu tot apanajul lor de titluri pompoase (Înalt Prea Sfinţit, Mult Prea Sfinţit or Extrem de Fericit). Slujba de episcop (episkopos) este asimilată celei de prezbiter. Denumirile fiind deci prezbiter (episcop) şi diacon, exact aşa cum le întâlneşti în organizarea Bisericii din timpul apostolilor. Amănuntele le găseşti pe site-ul oficial al Bisericii, respectiv pe cel al Conferinţei Banat.

Între timp ţi-ai acumulat competenţe, ba chiar te-ai specializat în oftalmologie. Mă aşteptam totuşi la un simplu verset din F.A. şi nu la eticheta de daltonist.

Am consultat originalul cu mult înainte de a posta şi m-am convins de ambele ("corectitudinea" traducerii ortodoxe la Apoc 1,10, şi "specificarea" duminicii ca zi de odihnă). Mai ai timp s-o faci şi tu înainte de a te repezi cu un răspuns de care apoi să te ruşinezi.

Dacă e aşa, cum se poate să fi atât de puternic influenţat de nişte saituri obscure ale unor oameni compromişi ori de părerile îndoielnice ale unor diletanţi în materie?

Încă o dată: nu avem nimic cu serbarea voastră duminicală în cinstea Învierii, bucuraţi-vă de ea în continuare!

E aberant ce insinuezi că Dumnezeu dă o Lege şi ne lasă pe noi să ne formulăm normele metodologice de punere în aplicare, acestea în contradicţie cu legea însăşi.

Nu e aberant de loc, Dumnezeul nostru e Domnul iubirii,
al bunatatii, al jertfei si al respectului libertatii omului.
Daca voi vedeti in Dumnezeu altceva e treaba voastra.

Am nimerit pe alt topic cumva? Noi discutăm aici despre o rugăminte, despre un sfat, ori despre o poruncă a lui Dumnezeu?

Auzisem despre acea ilustraţie:
Un tânăr proaspăt căsătorit cu cea mai mică fiică (a 7-a) a unui demnitar se pregăteşte să plece în voiaj de nuntă. Cînd toate sunt gata, în maşina lui se urcă sora cea mare a miresei, care la expresia uimită a cumnatului îi replică "Ce contează că sunt eu, doar sunt una din cele 7!"

Acum văd că parabola se poate transforma într-una mai ciudată şi mai grotescă:
Demnitarul cică îşi dă încuvinţarea ca ginerele legat la ochi să-şi aleagă fiica la nimereală sau pe toate de-a valma, mai puţin mezina ce plânge distrusă într-un colţ...

Şi mai spui că nu e aberant!

Tu ar trebui sa fi ingrijorat in primul rand, ca nu esti nici in odihna evreilor nici in odihna noastra... ca nu il ai nici pe Dumnezeul evreilor si nici pe cel al crestinilor, si fara Dumnezeu cel adevarat nexam odihna;nu mai veni aici cu blasfemiile tale incercand sa tragi si pe altii in groapa, si ai grija ce inveti , mai ales eronat...

Ai grija nu fa prea mult pe prostu` ca vorba aia ramai prost.

Poate mi-o amintesti tu.....

Draga Biblia se in

Cate ore a avut sambata in care s-a odihnit Dumnezeu? Dar duminica in care a inceput Creatia? La ce ora incepea activitatea creatoare? La ce ora din zi si-o sfarsea. Exista termenul de zi in primele etape ale Creatiei? Dumnezeu fiind nemarginit in spatiu si timp isi imparte timpul in ore, minute si secunde(poate chiar sutimi)? Cum explici citatul: O mie de ani in fata lui Dumnezeu sunt precum clipa care a trecut? Oare, primii oameni fiind nemuritori erau interesati de trecerea timpului? Isi imparteau timpul in saptamani, zile(pe care s-au si ostoit sa le numeasca duminica...sambata) si asa mai departe? Aveau un program saptamanal de munca de 6 zile dupa care a 7 zi(sustineti voi sus si tare - sambata) se odihnea? In ce consta munca omului in Rai in cele 6 zile? Cum se odihnea a 7-a. Cum explici cuvintele lui Yahve adresate lui Adama la izgonirea din Rai: de acum din rodul mainilor tale si din sudoarea fruntii iti vei castiga painea? De ce porunca de a munci vine de abia acum, daca sambata inca de la Creatie dupa cum sustineti voi era zi de odihna pentru om(omul lucrand in Rai 6 zile si a 7 odihnindu-se)
Eu stiu ca sederea in Rai a presupus o continua celebrare, bucurie, "un sabat continuu". Si ca urmare sabatul nu s-a tinut de la Creatie asa cum sustii.
Alte intrebari: Cine a scris Cartea Facerii? Cand? Ce limbaj a folosit pentru a face pe intelesul oamenilor de atunci activitate Creeatoare a lui Dumnezeu? Ce inseamna sens figurat?

Astept raspunsuri pertinente la intrebarile de mai sus. Daca le ai, te rog sa le expui pe rand. Mersi!

Eu n-am sustinut ca sambata era exclusa ca zi odihna. Ce am sustinut e faptul ca nu stim, nu se specifica in Biblie cu exactitate ziua din saptamana(asa cum le stim noi astazi) in care se odihneau oamenii. Aceasta putea sa fie foarte fain oricare din cele 7 zile ale saptamanii, atat timp cat oamenii munceau 6 zile, iar a 7-a se odihneau. Nu era important numele zilei de odihna, era important doar fapul ca oamenii se odihneau in una dine cele 7 zile. Si aceasta este intarita de cuvintele Mantuitorului: sabatul s-a facut pentru om si nu omul pentru sabat.

Draga cand pui semnul egal intre Iisus Hristos si arhanghelul Mihail, in mod automat negi Sf. Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Un inger, chiar arhanghel nu face parte din Sf. Treime. Ingerii sunt doar slujitori ai lui Dumnezeu.
Ma doare faptul ca rataciti atat de mult incat nici nu mai sunteti constienti in ce credeti si de modul in care aceste credinte se anuleaza reciproc.
Invierea nu a avut loc in public, dar face parte din activitatea Mantuitorului pe Pamant. Reprezinta chiar partea culminata a acestei activitati, si cea mai importanta pentru, noi crestinii: izbavirea din robia diavolului - intrarea in odihna

Draga ce intelegi tu prin bun simt? Ca sa fiu sigur ca ne raportam la aceleasi lucruri am sa-ti dau cateva exemple de bun simt: te descalti cand intri in casa la cineva fara sa ti se ceara, saluti o presoana cunoscuta din nou fara sa ti se ceara, sa zici un "la multi ani!" unei persoane iubite si sa-i faci un cat de mic dar si asta din nou fara sa ti se ceara.
Invierea pentru mine crestin ortodox, reprezinta cel mai mare motiv de bucurie. Este evenimentul care imi influenteaza existenta(atat in aceasta viata cat si in cea viitoare). Si ti-am expicat de ce aceasta. Pentru mine e mai importanta decat Exodul sau orice alt eveniment din viata evreilor.
Apoi, pentru mine e mai importanta chiar si decat Creatia. La ce folos ca am fost creat, dupa care alungat din Rai - ca si consecinta a caderii in pacat, condamnat sa traiesc in greutati un numar de ani, sa ma bucur in mod limitat de maretia Creatiei, urmand dupa aia sa mor trupeste si sufletul sa mi se osandesca pentru vesnicie in afara Imparatiei lui Dumnezeu, lipsit de iubirea LUI.
Draga, Creatia e trecatoare(cu exceptia sufletului), va fi distrusa odata cu venirea Mantuitorului. Pe cand Viata in Imparatia lui Dumnezeu alaturi de Hristos este vesnica, iar aceasta Viata vesnica In Hristos am castigat-o in urma Jertfei si Invierii Mantuitorului: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Cam astea ar fi cateva din argumentele "de bun simt".


Ca parte a raspunsului o sa repet si ce am scris in postul anterior:

Draga, pentru noi crestini, cinstirea duminicii si nu a sambetei este ceva de "bun simt".... Am incercat sa-ti explic asta atat eu dar si ceilalti frati crestini. Iar faptul ca argumnetele aduse, nu te satisfac, este problema matale, reprezinta modul tau de a te raporta la adevar. Pentru noi, "astia" care tinem duminica ca zi de odihna, argumentele sunt mai mult decat suficiente si dupa cum spuneam mai sus, sunt "de bun simt".

Prezbiter reprezinta un titlu onorific in Biserica atribuit persoanelor care fac parte din cînul bisericesc(invatatori,preoti,batrani,intelepti,dia coni,episcopi..)

PREZBÍTER, prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de oprocopiuc, 13 Apr 2004 | Greșeală de tipar

prezbíter s. m., pl. prezbíteri
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PREZBÍTER ~i m. 1) înv. (în biserica creștină) Slujitor al cultului. 2) Conducător electiv (dintre mireni) al bisericii prezbiteriene. /<ngr. presbytos, fr. presbytere
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PREZBÍTER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr. presbytos, fr. presbytère)


Biserica Ortodoxă e Biserica Primară.In afara de Biserica Catolica si cea Ortodoxa nici o alta Biserica nu are referinta din inceput, si sunt printre putinele biserici care au succesiune apostolica.






Da, inceputul bisericii primare in 1844 cu capul bisericii Milleritii si Ellen White."Desigur" crestinismul a inceput in 1844 la 1800 de ani dupa Hristos.



ἐγενόμην ἐν πνεύματι ἐν τῇ κυριακῇ ἡμέρᾳ, καὶ ἤκουσα ὀπίσω μου φωνὴν μεγάλην ὡς σάλπιγγος

κυριακός,a {koo-ree-ak-os'}
1) belonging to the Lord 2) related to the Lord

Ziua Domnului, sau ziua care are legatura cu Domnul , ziua in care a inviat , ziua in care s-a aratat apostolilor , ziua in care s-a Inaltat la Cer,ziua lui Iisus Hristos , ziua pe care Domnul a facut-o cum a zis psaltistul;Aceasta zi e duminica.

In zadar ar fi fost toate astea daca Hristos nu ar fi inviat din morti.De aceia Invierea Lui din morti e cel mai mare eveniment, evenimentul care cununeaza viata si moartea Lui.

Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. 1 Corinteni 15:14

Ma speri afirmatiile ce le faci in fata evidentei. Dumnezeu sa te lumineze!
Draga nu e o simpla opinie. E pur si simplu traducerea unui termen din greaca veche(cea folosita acum 2000 de ani in secolul I: ho presviierevs - presvi(de la a randui) + ierevs(ce se traduce in preot)) sau neogreaca(cea folosita in prezent - presbyteros). E acelasi lucru cu traducerea unui cuvant din engleza sau mai stiu eu ce limba. Iar termenul respectiv inseamna: randuit in preotie sau hirotonit in preotie, adica preot. Se foloseste termenul respectiv pentru a numi preotul NT tocmai pentru a-l diferentia de preotul VT iereu(hiereus - neogreaca si ierevs in greaca veche).
Asa ca te rog pune mana si studiaza greaca veche, neogreaca si apoi vino sa discutam. Nu mai sustine tot felul de ineptii pe care le gasesti prin cartile/pliantele voastre de propaganda.
Pune mana si cerceteaza! Daca esti ametit te rog nu mai ameti si pe altii! Nu raspandi minciuni si false intrepretari!
Mersi!
Continuand-mi ideea: se foloseste termenul respectiv(cel randuit in preotie)tocmai pentru a sublinia superioritatea preotie nou-testamentare fata de cea VT(doar preot).

Nu are legatura cu ce crede BO, este pur si simplu traducerea unui termen! Nu s-a intamplat nici o mutatie semantica! Singura mutatie e cea care adventistii o incearca, pentru a-si motiva ratacirile.

Da, acum lucrurile fiind sper lamurite, putem reveni la topic.

Draga noi ortodocsi nu il facem mincinos pe Sfantul Apostol Pavel. Pentru noi Hristos este primul preot al NT, este cel care a savarsit pentru prima oara Jertfa cea fara de Sange la Cina cea de Taina, pentru a doua oara in Emaus(dupa Inviere). Iisus este Cel ce s-a adus pe sine Jertfa pe Sf. Cruce. El este pentru noi Arhiereu(primul intre preoti, cel mai mare)vesnic, este "Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec".
De asemena pentru noi ortodocsii reprezinta intermediarul intre noi si Dumnezeu. Nimeni nu va putea intra in Imparatia Tatalui daca nu il va avea cu el pe Hristos, daca nu va fi hristofor("purtator de Hristos"), daca nu l-a primit pe Hristos sub forma Trupului si Sangelui euharistic(vezi Cina cea de Taina). Iar Trupul si Sangele Euharistic nu pot fi primite decat din mainile unui preot - slujitorul lui Hristos pe Pamant. Iata una din necesitatile preotie, pe care voi o negati, parca fiindu-va chiar teama de ea....


1. Biserica Primara nu are nici o legatura cu adventistii
2. Biserica Primara a luat fiinta in mod nevazut la moartea pe Sf. Cruce a Mantuitorului si in mod vazut la Cincizecime(cu vreo 2000 de ani in urma)
3. Biserica Ortodoxa reprezinta in prezent Biserica Primara(Trunchiul). Mai sunt ele si ramuri: BC....
4. Din pacate sectele nu fac parte nici macar dintre ramuri: reprezinta cel mult niste vlastare, pomisori ce cresc in jurul Biserici lui Hristos.
2. Adventistii au aparut la mijlocului secolului 19(cam 150 de ani in urma) iar contextul si cauzele nu prea va avantajeaza. Pentru a nu te jigni nu o sa specific cu exactitate "situatia medicala" a initiatoarei Ellen White. Situatie in care se gaseau si primii membrii ai sectei. Niste oamnei "sanatosi" nu s-ar fi lasat influentati de o persoana precum Ellen White.
3. Titlurile respective nu reprezinta functii ci diferite slujiri, si dupa exemplul Mantuitorului
cu cat cineva este mai mare intre preoti, cu atat si slujirea lui este mai mare
4. In ce priveste clerul BO pastreaza organizarea Biserici Primare
5. Prima categorie: diaconii
6. A doua categorie: preotii
4. A 3-a categorie: episcopii(mitropolit, patriarh....)
7. Titlurile repective sunt folosite doar pentru a diferentia diferitele categorii de slujire(Prea Sfintit.....) Astfel pentru episcop se mai foloseste si termenul de Prea Sfintit pentru a-l diferentia de preot care e doar sfintit. Aceasta deoarece episcopul este in primul rand Sfintit(a primit hirotonia in preot) iar pentru a evidentia faptul ca a primit si hirotonia in episcop se alatura termenul Prea=> Prea Sfintit(cel care atat dreptul a face indatoririle preotesti, dar si puterea de a hirotoni noi preoti)

O sa le primesti dupa ce ajung acasa si o sa am la dispozitie o Biblie(pentru a fi cat mai exacte). Mie nu imi place sa invat mecanic Biblia. Imi place sa o inteleg.


Care original? Cel scris acum aproape 2000 de ani in greaca veche. Sau varianta Ellen White scrisa intre doua doze de prozac. Sa-mi fie cu iertare, dar nu m-am putut abtine.




Draga ne fiind adventist, nu ma las influentat de saituri obscure ale unor oameni compromisi, nici nu citesc "literatura usoara" a unor diletanti in materie(Ellen White & Co). Nu am obiceiul in a ma documneta in probleme serioase folosind internetul. Folosesc surse cat mai credibile cat mai apropiate de evenimentele ce ma intereseaza. Si asta fara a ma interesa daca autorul respectiv a fost ortodox, catolic, inchinator la idoli.... Ma intereseaza doar obiectivitatea!

Excelenta parabola! Multumesc frumos. O sa ma folosesc de ea ca
sa te fac sa intelegi diferenta dintre noi. Numai ca o modific sa fie
cum trebuie. O s-o repovestesc in doua variante:

1. Un DEMNITAR se pregateste sa-si marite una din cele 7 fete unui
tanar. Atunci el spune tanarului: -Tinere DRAGA eu am 7 fete, ALEGE
TU una din ele cu care vrei sa te insori.

2. Un DEMNITAR se pregateste sa-si marite una din cele 7 fete unui
tanar. Atunci el spune tanarului: -Tinere, eu am 7 fete, tu vrei sa te
insori, dar TREBUIE NEAPARAT s-o iei pe ultima ca asa VREAU EU.

Pe care DEMNITAR il vedeti mai BUN, mai IUBITOR si RESPECTAND
libertatea omului?

Nu sunt în odihna evreilor, că sunt creştin, cât de odihna "voastră" mulţumesc Domnului am scăpat şi de atunci am pace în suflet.

Dacă n-ai ştiut până acum, Dumnezeu este acelaşi din veşnicii în veşnicii. Nu a fost altul pe vremea evreilor şi altul al creştinilor.

5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. (Facerea 1) etc.

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, (Facerea 1)

Cine urma să socotească zilele, anii, etc? Moluştele, batracienii ? Pentru cine trebuia să arate scurgerea timpului aceste "semne"? Pentru iepuri şi lăcuste?

Uite că nu şti bine. Munca, împreună cu căsnicia şi sabatul sunt instituţiile moştenite de om încă din Eden:

15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Facerea 2)



Moise, după Exod. Sensul figurat nu se aplică la actul Creaţiei, eşti cumva adeptul evoluţiei? Cât despre odihna lui Dumnezeu, am spus deja că nu era o odihnă datorită oboselii, era doar un exemplu pentru om, ca şi el să se odihnească în ziua a 7-a.


Imaginează-ţi prima zi a lui Adam: sabatul. Dumnezeu Îşi ia timp special în această zi ca să se întâlnească cu omul, să stea în părtăşie cu el. Versiunea ta sugerează cu totul altceva: Adam Îl lasă pe Dumnezeu "cu ochii în soare" şi pleacă aiurea prin grădină că el are de sădit o sumedenie de pomi până joi seara. Vineri o să-şi ia "odihna", după ce a muncit 6 zile...
Cam asta se întâmplă şi azi: Sâmbăta, Dumnezeu vine în Casa Sa să Se întâlnească cu omul, iar el umblă brambura prin piaţă să facă aprovizionarea pentru "sfânta duminică"...


[quote=ciprian85;178532]Draga cand pui semnul egal intre Iisus Hristos si arhanghelul Mihail, in mod automat negi Sf. Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Un inger, chiar arhanghel nu face parte din Sf. Treime. Ingerii sunt doar slujitori ai lui Dumnezeu.
Ma doare faptul ca rataciti atat de mult incat nici nu mai sunteti constienti in ce credeti si de modul in care aceste credinte se anuleaza reciproc.
Invierea nu a avut loc in public, dar face parte din activitatea Mantuitorului pe Pamant. Reprezinta chiar partea culminata a acestei activitati, si cea mai importanta pentru, noi crestinii: izbavirea din robia diavolului - intrarea in odihna


Dragă, când e vorba de Lege nu ştiu dacă trebuie să faci trimitere la bunul simţ. Legea circulaţiei îţi cere să traversezi strada doar pe verde. Dar mie bunul simţ îmi dictează că mai bine ar fi pe roşu. E culoarea cea mai importantă pentru mine, şi apoi... verdele e o culoare anostă, învechită, peste tot în cartea naturii vezi numai verde!
Înţelegi?

Putem filosofa pagini întregi despre estetică şi bunul simţ doar ca să evităm un răspuns sincer. Pun aici pentru a treia oară întrebarea, după care înţeleg că nu ai un răspuns:

'Patimile şi moartea Sa, a lăsat să le comemorăm (ba chiar şi revenirea Sa) cu ocazia Cinei Domnului. De serbarea Învierii n-a pomenit nimic s-o ţinem. Cum a omis-o pe cea mai importantă (în concepţia voastră)? "

Nu are nici o relevanţă definiţia actuală a prezbiterului pentru înţelegerea slujbei de presbyteros în vremea apostolilor, mai ales ştiind faptul că s-a petrecut o mutaţie semantică.


Mda. Mitul acesta al succesiunii apostolice îl au şi anglicanii şi lutheranii scandinavi. Noi promovăm succesiunea învăţăturii apostolice, nu succesiunea apostolică. Ipostaza apostolică nu poate fi moştenită. Apostolii erau martorii oculari ai faptelor Mântuitorului, o situaţie istorică nerepetabilă, încheindu-se în acea generaţie istorică. Ordinatia/hirotonirea/hirotonisirea este însărcinarea Bisericii, nu a apostolilor.

Cineva spunea că Dumnezeu nu are nepoţi, ci numai copii. Experienţa creştină nu este o moştenire ereditară.

[quote=ciprian85;178557]
Draga nu e o simpla opinie. E pur si simplu traducerea unui termen din greaca veche(cea folosita acum 2000 de ani in secolul I: ho presviierevs - presvi(de la a randui) + ierevs(ce se traduce in preot)) sau neogreaca(cea folosita in prezent - presbyteros). E acelasi lucru cu traducerea unui cuvant din engleza sau mai stiu eu ce limba. Iar termenul respectiv inseamna: randuit in preotie sau hirotonit in preotie, adica preot. Se foloseste termenul respectiv pentru a numi preotul NT tocmai pentru a-l diferentia de preotul VT iereu(hiereus - neogreaca si ierevs in greaca veche).
Asa ca te rog pune mana si studiaza greaca veche, neogreaca si apoi vino sa discutam. Nu mai sustine tot felul de ineptii pe care le gasesti prin cartile/pliantele voastre de propaganda.

Cu noua ta specializare în oftalmologie ar fi trebuit să faci imediat legătura între presbyteros (bătrân) şi prezbitism. Presbyteros nu avea nici o legătură cu preotul în NT. Toate legăturile vin doar în urma "inovaţiei" acesteia aduse în creştinism: sistemul preoţesc.

Confuzia etimologică cu care te confrunţi sau pe care vrei s-o induci (ţi-am subliniat pe text) probabil îşi are rădăcina în Fapte 14,23:

"Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică [...]" (v. Cornilescu)
"Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică [...]" (v. Sinodală)
"Cheirotonesantes de autois kat' ekklesian presbyterous" (original)

Dar cred că am divagat suficient... Dacă vrei să continui, deschide un nou topic.

Dragă (până la urmă, o să intre la bănuieli userii), chiar şi numerotaţia este hazlie, hai că-mi placi ;)
Am o singură nedumerire: La punctul 4.bis prin Biserica Primară înţelegi Biserica din timpul apostolilor? Dacă da, atunci la punctul 4.terţ dă-mi te rog referinţele biblice cu privire la mitropolit şi patriarh. Mulţumesc.

Se înţelege că e vorba de copii ale originalului, manuscrisul original al Apocalipsei s-a pierdut. Ellen White nu are nicio traducere a Bibliei.


Se prea vede că abstinenţa nu este unul din punctele tale forte.

Aşa să-ţi ajute Dumnezeu!

Nu e parabolă, e doar o ilustraţie. Cu placere. Diferenţa am înţeles-o cam pe vremea când m-am decis să părăsesc ortodoxia. Poţi s-o modifici cum vrei, totul depinde de fantezie, frustrări şi obsesii.

Ai fost ortodox si ai părăsit Ortodoxia? N-am stiut, dar asta
explică totul. Te las în pace atunci. Am crezut că n-ai cunoscut
adevărul si încercam să te ajut. Esti un tip beton înzestrat
intelectual, si totusi...

Oare cat de practicant si devotat ortodox ai fost?

{pres-boo'-ter-os}
1) elder, of age, 1a) the elder of two people 1b) advanced in life, an elder, a senior 1b1) forefathers 2) a term of rank or office 2a) among the Jews 2a1) members of the great council or Sanhedrin (because in early times the rulers of the people, judges, etc., were selected from elderly men) 2a2) of those who in separate cities managed public affairs and administered justice 2b) among the Christians, those who presided over the assemblies (or churches) The NT uses the term bishop, elders, and presbyters interchangeably 2c) the twenty four members of the heavenly Sanhedrin or court seated on thrones around the throne of God

Sa revenim la subiect, toate referintele(istorice,patristice si scripturistice)duc la tinerea zilei de duminica inca de la inceputul Bisericii Primare si chiar din timpul apostolilor.

Totusi nu mi-ai raspuns la urmatoarele intrebari:
- Dumnezeu fiind nemarginit, din vesnicie, in afara timpului, nemuritor, vesnic, este interesat de trecerea timpului? Isi imparte existenta la fel ca noi oamenii(saptamani, zile....)? Adica el "isi incepe existenta" la -infinit si si-o termina la +infinit. E natural deci pentru tine sa-si imparta timpul in saptamani, zile, ore.
- Omul fiind nemuritor era interesat de trecerea timpului? Draga, aceasta necesitate ca omul sa-si imparta timpul a venit abia dupa izgonirea din Rai, cand omul trebuia sa se imparta intre munca campului, vanatoare, procurarea imbrcamintii, a lemnelor, femeile intre grija pentru copii, pregatirea hranei....
- de ce porunca: "de acum din rodul muncii tale si din sudoarea fruntii iti vei castiga painea" vine abia dupa izgonirea din Rai? Nu inseamna asta oare ca omul in Rai nu muncea in sensul in care il stim noi.
- cu ce scop sa munceasca omul in Eden, cand Dumnezeu pregatise totul(pomi de toate felurile... si frumuseti pe care mintea noastra nu le poate percepe) inca inainte de creearea omului. Draga, ce sa mai faca omul in Eden, sa sadeasca pomi/plante care existau deja? Sa ingrijeasca unele animalele? sa le duca la pascut? sa le pazeasca de pradatori cand stim ca toate traiau in armonie: mielul salasluind alaturi de leu?
- ce limbaj a fost folosit autorul Genezei, pentru ca aceasta sa fie pe intelesul oamenilor de acum cateva mii de ani intrucat, trebuie sa recunoastem ca si in prezent aceasta e mai presus de mintea noastra.

Incercand sa raspunzi(obiectiv) la aceste intrebari o sa realizezi ca:
- munca a fost instituita abia la izgonirea din Eden,
- viata omului in Eden era o continua celebrare, Dumnezeu nu petrecea cu omul doar o zi pe saptamana, ci era prezent in permanenta(Dumnezeu este nemarginit, este pretutindenea),
- in Eden omul nu avea nici un motiv sa tina o zi de odihna si nici Dumnezeu nu avea un motiv sa-i ceara aceasta.
- Utilitatea zilei de odihna a aparut abia dupa izgonirea din Eden,
- Nu se specifica nicaieri ca dupa izgonirea din Eden ziua de odihna a omului a fost sambata
- sabatul a fost instituit pentru evrei abia in vremea lui Moise, pentru a sarbatorii eliberarea din robia egipteana

Asa ca singura concluzie normala, naturala, "de bun simt" e urmatoarea: ziua de odihna este Duminica, ziua Domnului, "ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea". Asta deoarece pentru mine un crestin, celebrarea sambetei nu mai insemna nimic(nu are nici o relevanta pentru mine faptul ca evreii au fost eliberati acum cateva mii de ani din robia egipteana) In schimb duminica reprezinta ziua in care Iisus Hristos a inviat din morti - eliberandu-ma din robia diavolului(una vesnica a sufletului si nu temporara a trupului).

Deci autorul Genezei este Moise.... Care a scris aceasta carte taman dupa Exod dupa ce primise porunca de a tine ca zi de odihna ziua sambetei. Ar trebui sa faci o legatura intre modul in care a fost alcatuita cartea Genzei si modul lui Moise(si implicit al evreilor) de a perepe lucrurile la amomentul respectiv.

Si nu! Nu sunt adeptul evolutie! Sunt adeptul creationismului, doar ca imi place sa inteleg, sa percep , sa patrund lucrurile. Nu imi place sa le iau ad-literam.

Deci sa intelegem ca sustii ca Dumnezeu a creeat lumea in aproximativ 144 de ore asa cum le stim noi azi(de duminica pana vineri seara)? Draga, nu se stie cat a durat creatia, Dumnezeu fiind Atotputernic, Izvorul intelepciunii ar fi putut creea lumea intr-o clipita.

Draga citeste cu atentie ce am scris si, si mai important incearca sa intelegi. Varianta pe care o expui mai sus seamna mai repede cu ceea ce incerci tu sa sustii: faptul ca omul avea un program de munca si odihna in Eden si cel mai comic faptul ca omul avea "program de audienta la Dumnezeu" o data pe saptamana, si asta "desigur" sambata. Dumnezeu este nemarginit, este pretutindenea si ca urmare era permanent si in Eden.


Draga pentru a continua pe aceeasi directie: legea circulatie se aplica doar soferilor, la fel cum legea Vechiului Testament se aplica evreilor . Ea nu se aplica si celor ce se deplaseaza folosind mijloace de transport mai evoluate: elicoptere, avioane. Pentru acestia exista o alta LEGE mai NOUA.
Intelegi?


Draga noi celebram Invierea Domnului(vezi motivele mai jos) la fel cum comemoram patimile si moartea Sa. Nu stiu ca Iisus Hristos sa fi poruncit comemorarea Morti sau a Patimilor Sale dupa cum nici nu a poruncit celebrarea Invierii. Acestea sunt fapte "de bun simt", naturale, normale. Vezi motivele mai jos. Nu inteleg de ce va deranjeaza asa de mult Invierea si sarbatorirea ei. Daca stam sa analizam numai Satan a avut de pierdut din aceasta, iar noi oamenii doar de castigat. Cred ca nici acum nu se "impaca" prea bine cu marele eveniment de acum 2000 de ani.


Iar raspunsul ti l-am dat si in postarile anterioare:

A si prin bun simt se mai intelege:
- a nu agasa oamenii pe strada cu tone de pliane si mesaje
- a nu-mi umple posta cu pliante/carti cu mesaje care mai mult ca singur nu ma intereseaza(poate totusi ma ajuta sa aprind focul)
- a nu ma deranja acasa batandu-mi la usa, aproape agasandu-ma, aruncandu-mi in brate un morman de carti/pliante. Daca nu stiai, majoritatea preferam sa petrecem putinul timp liber de acasa cu familia si nu incercand sa scapam cat mai politicos(chiar daca ei se comporta pe dos) de adventistii de la usa.
- a nu intelege pe dos democratia, a nu intra pe comunitatile(forumurile) altor culte incercand sa-i combatem(chiar fara argumente).

Draga, acest forum se intituleaza crestin-ortodox si nu forum de discutii inter-religiose, sau forum adventist.

Asa ca: la mult bun simt!

Draga nu eu sunt ce care a divagat. Tu esti cel ce a facut-o atribuind(cu scopul de a nega existenta si necesitatea preotiei nou testamentare) tot felul de intelesuri straine cuvantului prezbiter(transcris in limba romana, imprumutat din greaca la fel ca multi alti termeni ce apar in Biblie - un neologism la momentul respectiv) sau presbyterous(in neo-greaca) sau presviieruvs(in greaca veche).
Ca urmare "o sa ma tin" de tine atat timp cat vei mai incerca sa "rescrii" intelesuri si semnificatii unor cuvinte .
Nu cred ca faci aceasta din nestiinta, o faci mai degraba din rea-vointa.

Daca totusi o faci din nestiinta mai citeste odata ce am scris in postul anterior. E ceva la mintea copilului sa intelegi semnificatiile cuvintelor respective in greaca veche si neogreaca.
Pentru siguranta poti sa apelezi la un manual de greaca veche. O sa intareasca ceea ce am scris mai jos. O sa intelegi ca prezbiter are semnificatia de preot(sunt sinonime in limba romana). O sa realizezi ca in toate cele trei copii ale Bibliei fraza respectiva are aceeasi semnificatie, sugerand existenta preotiei inca din perioda apostolica.


Iar varianta care sustii tu ca ar fi originala, a treia, nu e cea originala(este scrisa in neo-greaca, limba folosita in prezent de greci), variantele cele mai apropiate de original fiind cele scrise in greaca veche(reprezinta si motivul pentru care in Biserica Ortodoxa viitorii preoti, in perioda de pregatire, in timpul seminarului si al facultatii studiaza intens limba greaca(alturi de latina si ebraica)). N-ar fi rau sa le studiati si voi, pentru a putea consulta lucrari cat mai apropiate de original, si acestea nu consultate pe internet sau in format electronic, ci in manuscris(desi e necesar putin efort) in bibliotecile unor instiutii serioase(si nu ma refer doar la fac de teologie).


Draga si mitropolitul dar si patriarhul este tot un episcop, nu are mai putin sau mai mult har. Termenul de mitropolit este folosit pentru a numi presedintele unui sinod regional, care cuprinde mai multe episcopii. Patriarhul este presedintele unui sinod ce cuprinde mai multe mitropolii(de exemplu sinodul episcopilor din una sau mai multe tari). Iar in cazul unui sinod pan-ortodox patriarhul ecumenic(cel de la Constantinopol-Istambul) va fi presedindetele acestui sinod. Un presedinte de sinod are aceeasi putere in cadrul sinodului ca si cea a oricarui episcop si anume un vot. Nu are nici macar dreptul de veto. Singurul scop este acela de a media discutiile/lucrarile sinodului.
Ca urmare sunt doar niste termeni, s-ar putea folosi foarte fain: presedintele sinodului episcopiilor din zona Moldovei sau presedintele sinodului episcopiilor si mitropoliilor din Romania. Insa preferam termenii respectivi, mult mai simpli si mai "condensati"
Modul de organizare al BO nu a fost inventat de 150 de ani, reprezinta modul de organizare al Bisericii Primare. Banuiesc ca ai auzit de Sinodul apostolic de la Ierusalim din anul 50(constituit din apostoli, episcopi(Tit..)) si prezidat pe rand de Sf Apostoli Petru si Iacov in calitate de episcop al Ierusalimului.

Ce sa facem... Natura pacatoasa a omului... Parca ti-am explicat cum sta treaba cu ea, nu?


Amin!

:45: Exact, despre un "mit" al succesiunii apostolice vorbea şi apostolul Pavel:

1 Tim 4.14 “Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor”.

Ioan 20.21-23 “Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Si asta le-o spune numai ucenicilor sai, adica celor alesi
Si Pavel acorda importanta hirotonirii:
2 Tim 1.6 Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele
Fapt.14.23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

Munca este ceva bun, lasat de Dumnezeu. In Eden, omul trebuia sa munceasca si sa aiba o zi speciala de odihna inchinata Domnului, zi aleasa de Dumnezeu.

"Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca."(Facerea 2:15)

Aceesi zi de odihna a existat de-a lungul intregii istorii si va exista chiar si pe noul pamant (vezi Isaia 66:23).

Cred ca problema ta este faptul ca nu privesti munca, asa cum a lasat-o Dumnezeu de la facere, cand inca nu intrase pacatul in lume, si toate erau foarte bune. Cand Dumnezeu va reinstaura ceea ce a facut de la inceput si nu va mai fi nici pacat nici durere, atunci vom munci si ne vom odihni cu Domnul.

Dar, pana atunci sa invatam sa muncim ca pentru Domnul si sa ne odihnim cu Domnul in ziua sfintita si binecuvantata de El (ziua a saptea).

Vorbim de una din cele 10 Porunci, nu de una din cel "10 sugestii". Domnul a stabilit o zi pentru toti ("sambata este pentru om"-Marcu 2:27), nu numai pentru evreu, ca o zi de sarbatoarea a creatie impreuna cu Creatorul.

Porunca a patra, intr-o traducere ortodoxa, ne arata ce sarbatorim si cand sarbatorim:

“Aduti aminte de ziua sambetei, sa o sfintesti pre ea. Sase zile sa lucrezi si vei face toate lucrurile tale, iara a saptea zi, sambata Domnului Dumnezaului tau, sa nu faci ….. Pentru ca in sase zile au facut Dumnezeu ceriul si pamantul si marea si toate cate sunt in ele si odihni in ziua a saptea. Pentru aceea blagoslovi Dumnezeu ziua a saptea si o sfinti pre dansa.” (Biblia de la Bucuresti 1688)

Nu cred ca mai poti spune ca aceasta porunca sapata in piatra de insusi Dumnezeu este valabila numai pentru evrei (Dumnezeu nu a facut cerul si pamantul numai pentru ei) sau ca evreii au ales o zi si acelas lucru il putem face si noi. Suna foarte urat. Parca ne-am ridica deasupra lui Dumnezeu.

Citat:

În prealabil postat de vasalie “Aduti aminte de ziua sambetei

Interdicţia de a consuma carne de porc şi zeciuiala sunt practici evreieşi care nu există în cele zece porunci scrise pe table şi totuşi secta adventistă le ţine cu aceaşi stricteţe pentru că aşa a propovăduit profetesa mincinoasă care a fondat-o: Ellen White.
Tăierea împrejur de exemplu, e o poruncă care s-a dat lui Avraam în Cartea Facerii înainte de apariţia poporului evreu şi era o lege veşnică:
Fac.17 10-13 “Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur… Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic.”

Vă rog să ne exlicaţi atunci voi adventiştii, dacă spuneţi că ţineţi legea veche, de ce nu ţineţi şi practica tăierii împrejur? Doar spune clar dumnezeiasca Scriptură că tot un legământ veşnic este şi acesta! De ce nu ţineţi şi poruncile referitoare la tăierea împrejur, la necurăţia femeii, la jertfele de animale şi multe altele? De ce ţineţi doar Sâmbăta, zecuiala şi interdicţia de a consuma carne de porc? Vă spun eu. Pentru că doar astea le-au plăcut lui James White şi Ellen White, fondatorii sectei adventiste.
De ce nu ţineţi toate legile veşnice pe care le-a dat Domnul dacă vă place aşa de mult Vechiul Testament şi legea veche?
Mi-ai aruncat aici iar nişte citate din Vechiul Testament. Îţi dau şi eu nişte citate din poruncile Vechiului Testament de care voi adventiştii spuneţi că sunteţi atât de îndrăgostiţi.
Să vedem ce mai spunea legea veche:
Leviticul 19.37 “Să păziţi TOATE legile Mele şi TOATE rânduielile Mele şi să le pliniţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
Iesirea 31.13 "Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte”

De ce ţineţi toate sărbătorile evreieşti ale Vechiului Testament?
De ce sărbătoriţi doar ce vă place?

Lev 16. 29-31 “Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi… Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică”.
Dacă voi adventiştii sunteţi atât de îndrăgostiţi de sâmbăta şi de Vechiul Testament, de ce nu ţineţi TOATE zilele de odihnă? Evreii nu aveau doar sâmbăta ziua de odihnă. Spune clar D-zeu că Sărbătaorea Ispăşirii „e cea mai mare zi de odihnă” şi că „este lege veşnică” la fel ca cele zece porunci şi că e valabil pentru toate popoarele cu care evreii intră în contact.
DE CE NU ŢINEŢI AŞADAR TOATĂ LEGEA VECHE?

Noi creştinii avem legea nouă a Noului Testament pentru că Hristos a împlinit şi a înlocuit legea veche cu porunca iubirii:
Efeseni 2. 15-16 “Desfiintând vrajmasia în trupul Sau, legea poruncilor si învataturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi sa-i zideasca într-un singur om nou şi să întemeieze pacea
Gal.5.14 „Caci toata Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine însuti.”
Luca 16.16 „Legea si proorocii au fost pâna la Ioan; de atunci împaratia lui Dumnezeu se binevesteste şi fiecare se sileste spre ea.”
Matei 5.17-18 Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevarat zic voua: Înainte de a trece cerul si pamântul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pâna ce se vor face toate.
Marcu 14.24 „Si a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
Romani 10.4 Caci sfârsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
Evrei 9.10 “darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavârseasca cugetul închinatorului. Acestea erau numai legiuiri pamântesti - despre mâncaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pâna la vremea îndreptarii.”

dezbatere
 

pentru cei interesati de acest subiect le propun sa arunce o privire peste cartea urmatoare

http://www.scribd.com/doc/22174262/S...isat-Bachiochi

redau din introducere

Epistola pastorală a papei. Primul eveniment care m-a silit să scriu această carte este publicarea epistolei pastorale Dies Domini de către Papa Ioan Paul II la 31 mai 1998. Documentul acesta are o însemnătate istorică enormă, pentru că în el papa îndeamnă la redeşteptarea păzirii duminicii, făcând apel la imperativul moral al poruncii Sabatului şi la nevoia de legislaţie civilă pentru a uşura păzirea duminicii ca zi sfântă.
Epistola pastorală ridică două subiecte importante de care trebuie să ne ocupăm urgent. Primul este apărarea păzirii duminicii de către papa ca întruchipare şi „exprimare deplină" a Sabatului. Acest punct de vedere, aşa cum este arătat în capitolul 1 al acestei cărţi, nu numai că este lipsit de sprijin biblic şi istoric, ci reprezintă şi o îndepărtare semnificativă de la învăţătura tradiţională catolică. Biserica Romano-Catolică a învăţat că păzirea duminicii este o instituţie ecleziastică diferită de Sabat în însem&not;nătate şi funcţie. Ioan Paul se îndepărtează de deosebirea tradiţională catolică dintre Sabat şi duminică, pentru a face ca păzirea duminicii să fie un imperativ moral, poruncit chiar de Decalog.
Cea de-a doua problemă este apelul papei către creştini „să se străduiască să se asigure că legislaţia civilă respectă datoria de a păzi sfânta duminică".1 Justificarea pentru un astfel de apel este presupunerea papei că păzirea duminicii este o poruncă morală „înscrisă" chiar în Decalog2 şi, prin urmare, ea trebuie să fie sprijinită de legislaţia civilă promulgată de comunitatea internaţională a naţiunilor.

Referitor la Lege
 

Cei care au obisnuinta sa anuleze VT prin prisma NT ,cred ca dau dovada de ignoranta intr-un anumit sens . Isus nu a anulat Legea ci a implinit-o si chiar a extins-o ,devenind chiar mai aspra (aparent) decit cea primita de Moise.
Probabil Noua Lege vi se pare mai usoara .Oare ?
Daca inainte era de ajuns numai jertfa altcuiva ca sa ti se ierte pacatul ,acum trebuie sa jertfesti propria fire pacatoasa . E usor asa ceva ?
Fara Hristos ,e imposibil. Problema se rezolva ,in primul rind la nivel spiritual ,prin relatia de credinta cu Hristos ,care s-a dat primul ca jertfa de ispasire pt fiecare .Mintuirea e asigurata prin cruce, si e un dar gratuit de la Hristos pt oricine crede in El .
Anuleaza asta Legea ? Conform Romani - nicidecum, Legea e sfinta ,dreapta si buna.

Acum depinde de fiecare ce vrea sa vada la Lege : binecuvintarea sau pedeapsa .
La fel ca in exemplul cu musca si albina . Fiecare vede cu ce e obisnuit .

PAPA IOAN PAUL Şl SABATUL
 

La 31 mai 1998, papa Ioan Paul II a promulgat o lungă epistolă pastorală, Dies Domini, în care face un apel stăruitor pentru reînviorarea păzirii duminicii. El apelează la imperativul moral al poruncii Sabatului şi la nevoia de legislaţie civilă care să uşureze păzirea duminicii. Documentul acesta are o semnificaţie istorică enormă, deoarece se ocupă de problema critică a răspândirii profanării duminicii în „pragul Marelui Jubileu al anului 2000".' Evenimentul acesta are o mare însemnătate pentru Biserica Catolică: peste treizeci de milioane de catolici sunt aşteptaţi să meargă în pelerinaj la Roma, căutând iertare pentru propriile lor păcate şi o reducere a pedepsei temporale pentru cei iubiţi ai lor din purgatoriu.
Papa îşi dă prea bine seama că această criză a păzirii duminicii este un obstacol major pentru reînnoirea spirituală care se intenţionează să aibă loc cu ocazia Marelui Jubileu. Papa crede că răspândirea profanării duminicii reflectă criza spirituală a Bisericii Catolice şi a creştinismului în general. După părerea papei, prezenţa uimitor de slabă la liturghia de duminică arată că astfel „credinţa este slabă" şi „în scădere".2 El crede că, dacă tendinţa aceasta nu este inversată, ea poate să ameninţe viitorul Bisericii Catolice acum, în pragul celui de al treilea mileniu. El afirmă: &laquo;Ziua Domnului a edificat istoria bisericii pe parcursul a două mii de ani;cum putem crede că ea nu va continua să modeleze viitorul?"3
In timp ce citeam epistola pastorală, mi-am adus aminte de o cuvântare a Preşedintelui Abraham Lincoln, ţinută la 13 noiembrie 1862. în acea cuvântare, el accentuează funcţia vitală a Sabatului în supravieţuirea creştinătăţii: „După cum păzim sau călcăm ziua Sabatului, noi salutăm în mod nobil sau pierdem în mod josnic ultima şi cea mai bună speranţă prin care se ridică omenirea".4 Evident că, pentru Abraham Lincoln, Sabatul insemna duminica. Aceasta nu reduce din valoare faptul că unul dintre cei mai de seamă preşedinţi ai Americii a recunoscut în principiul păzirii Sabatului cea mai bună nădejde de reînnoire şi ridicare a fiinţelor umane.
Papa observă cu regret că duminica a devenit pur şi simplu „o parte a sfârşitului de săptămână", când oamenii sunt implicaţi „în activităţi culturale, politice şi sportive", care pricinuiesc pierderea conştientei de a „păzi ca sfântă ziua Domnului".6
Dată fiind situaţia prezentă, Ioan Paul crede cu tărie că astăzi este „mai necesar ca niciodată să se redescopere adâncile temelii doctrinale care stau la baza preceptelor bisericii, astfel ca valoarea constantă a duminicii în viaţa creştină să fie clară pentru toţi credincioşii".7

însemnătatea creatoare şi răscumpărătoare a Sabatului.

Comentariile Papei cu privire la însemnătatea Sabatului sunt cele mai perceptive şi ar trebui să-i emoţioneze mai ales pe sabatarieni. De exemplu, vorbind despre odihna lui Dumnezeu în a şaptea zi a creaţiunii, Ioan Paul spune: „Odihna divină a zilei a şaptea nu face aluzie la un Dumnezeu inactiv, ci accentuează plinătatea a ceea ce a fost creat. Ea vorbeşte, ca să zicem aşa, despre zăbovirea lui Dumnezeu în faţa lucrărilor 'foarte bune' (Gen. 1,31), făcute de mâna Lui, spre a arunca asupra lor o privire plină de bucurie şi desfătare. Aceasta este o privire 'contemplativă', care nu doar priveşte la noile realizări, ci se bucură de frumuseţea a ceea ce fusese deja înfăptuit".
„Faptul că Dumnezeu a încetat să mai creeze în ziua a şaptea exprimă dorinţa Lui de a fi cu creaţiunea Lui, pentru a da creaturilor Sale nu numai lucruri, ci pe Sine însuşi".14
Ioan Paul vorbeşte elocvent despre dezvoltarea teologică a Sabatului, de la odihna creaţiunii (Gen.2,1-3; Exodul 20,8-11), până la odihna răscumpărării (Deut. 5,12-15). El observă că, în Vechiul Testament, porunca Sabatului este în legătură „nu numai cu 'odihna' tainică a lui Dumnezeu după zilele creaţiunii (Exodul 20,8-11), ci şi cu salvarea pe care o oferă Dumnezeu lui Israel, prin eliberarea din robia Egiptului (cf Deut. 5,12-15). Dumnezeul care Se odihneşte în ziua a şaptea, bucurân-du-Se de creaţiunea Lui, este acelaşi Dumnezeu care îşi descoperă slava eliberându-i pe copiii lui Israel de sub asuprirea lui faraon".15
Fiind un memorial al creaţiunii şi răscumpărării, „'Sabatul' a fost deci interpretat, în mod evocator, ca un element determinant în 'arhitectura sacră' a timpului, care marchează revelaţia biblică. El reaminteşte că universul şi istoria aparţin lui Dumnezeu şi, fără o constantă conştientă a acestui adevăr, omul nu poate sluji în lume ca un colaborator al Creatorului".16

Sabatul defineşte relaţia noastră cu Dumnezeu.
 

Contrar scriitorilor dispensaţionalişti şi ai aşa-numitului „legământ nou", care reduc Sabatul la o poruncă ceremonială mozaică, dată exclusiv pentru evrei, Ioan Paul recunoaşte corect că „porunca Sabatului... este adânc înrădăcinată în planul lui Dumnezeu. Aceasta este cauza pentru care, spre deosebire de multe alte precepte, el nu este pus în contextul stipulaţiilor strict cultice, ci în Decalog, cele 'zece vorbe', care reprezintă tocmai stâlpii vieţii morale înscrişi în inima omului. Punând această poruncă în contextul etic general, Israel şi apoi biserica declară că nu o consideră doar o problemă de disciplină religioasă a comunităţii, ci o expresie de terminantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu, anunţată şi expusă în revelaţia biblică. Aceasta este perspectiva în cadrul căreia creştinii trebuie să descopere astăzi porunca Sabatului".17
Ce afirmaţie profundă, vrednică de meditat! Păzirea Sabatului „nu este doar o problemă de disciplină religioasă a comunităţii, ci o expresie determinantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu". Pentru a aprecia adevărul acestei afirmaţii, este important să ne amintim că viaţa noastră este o măsură de timp şi felul în care ne folosim timpul arată priorităţile noastre. Credincioşii care îi dau prioritate lui Dumnezeu în cugetarea şi trăirea lor în ziua de Sabat dovedesc că Dumnezeu contează in viaţa lor. în felul acesta, păzirea Sabatului este într-adevăr „o expresie determinantă şi de neînlăturat a relaţiei noastre cu Dumnezeu".
Ioan Paul dezvoltă acest aspect în mod elocvent, spunând: „Relaţia omului cu Dumnezeu cere timp de rugăciune explicită, în care relaţia devine un dialog intens, implicând fiecare dimensiune a persoanei. 'Ziua Domnului' este, prin excelenţă, ziua acestei relaţii, când bărbaţi şi femei înalţă cântarea lor spre Dumnezeu şi devin glasul întregii creaţiuni".18

Maranatha,

Duminica este ziua noua de odihna a crestinilor si Noul Sabat.Aceasta zi are mare insemnatate pentru crestinii adevarati.Multe dintre argumentele aduse in discutie de Papa Ioan Paul al II lea, au mai fost dezbatute aici, iar fratii tai(daca esti adventist) nu au reusit sa le combata.Poti sa te uiti si dumneata pe paginile din spate, daca chiar te intereseaza.Nu cred ca iti va zice cineva ca la noi la ortodocsi printre alte atribute , duminica nu reprezinta ziua de odihna.

Dacă Dumnezeu spune că menirea omului în Eden era tocmai ca să muncească şi să îngrijească grădina, eu Îl cred. Tu poţi alege să nu-L crezi pe Cuvânt, în consecinţă e de aşteptat că nu-I vei păzi nici ziua sfântă.

Toate argumentele tale "de bun simţ" pot ţine loc de campanie electorală pentru Crin Antonescu, pe mine mă satisfac doar argumentele biblice. Ori aşa ceva nu ai în favoarea duminicii, în consecinţă nu te votez!

[quote=ciprian85;178924]Draga pentru a continua pe aceeasi directie: legea circulatie se aplica doar soferilor, la fel cum legea Vechiului Testament se aplica evreilor . Ea nu se aplica si celor ce se deplaseaza folosind mijloace de transport mai evoluate: elicoptere, avioane. Pentru acestia exista o alta LEGE mai NOUA.
Intelegi?

Înţeleg, însă legea circulaţiei se aplică şi la pietoni. Cât priveşte mijloacele de transport mai evoluate acestea se supun unei LEGI mai NOI, însă se supun unor norme şi mai stricte. Norme care sunt în concordanţă cu "legea veche", nu vin în contradicţie cu ea.

"19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea."(Luca 22)

Aştept în continuare versetul care cere celebrarea Învierii.

Se intitulează creştin-ortodox, însă bunul simţ îţi cere să-i răspunzi omului când te întrebă ceva (noi asta am făcut), iar când cineva e lipsit de bun simţ şi rosteşte minciuni la adresa adventiştilor, trebuie ca ceilalţi (cei cu bun simţ) de pe forum să cunoască adevărul.

Aşa că: la mai multă consideraţie şi toleranţă!