Da-da, mai taie din ele...
 

Postul negru este foarte bun, dar postul trebuie ţinut mai întîi la păcate şi împreună cu postul la păcate trebuie ţinut postul la bucate şi nu invers. Dar e importantă rugăciunea deci rugaţi-vă, rugaţi-vă să putem posti.

Şi ce înseamnă postul la bucate? Păi e lipsa oricărei griji păgîne: adică iubind sărăcia şi lepădînd duhul lumii trebuie să ai încredere în Dumnezeu încercînd să uiţi de grijile pentru ce vei mînca, îmbrăca, încălţa, vei spune şi cum vei vorbi maimarilor sau adunărilor, unde vei dormi sau unde te vei aşeza şi la ce loc de onoare vei sta la masă...

Practic prin post trebuie să rupem lanţurile fărădelegii şi ale răutăţii şi să ne sfărîmăm inima împietrită de necredinţă... ca s-o putem frînge ca pe o păine muiată în vin.

Deci postul are o rînduială sfîntă, se posteşte pentru dragostea lui Dumnezeu şi de dragul Lui la păcate mai întîi şi apoi la păcate şi la bucate în sensul că pe cele mai rele să nu le faceţi că dacă strecuraţi ţînţarii şi înghiţiţi camila, neghina, spurcăciunile lumii şi dăruiţi prin guriţă toate blestemele şi hulele şi batjocurile atunci ce am făcut?

Dacă sarea pămîntului îşi pierde gustul şi nu mai sărează Cuvîntul vieţii atunci la ce mai este ea bună?

Pe alea mari să le faceţi mai întîi şi pe alea mici să nu le lăsaţi, căci oricine va lepăda una dintre cele mai micuţe porunci şi astfel va învăţa pe oameni mic se va chema, dar cel ce le va face din dragoste şi astfel va învăţa pe oameni mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.

Darmite atunci cum se va chema unul care pe alea mici le face înaintea oamenilor şi pe alea mari le leapădă şi astfel învaţă pe oameni? Cum?

Deci postiţi la păcate mai întîi dar şi la bucate.

Trecand peste obsesia indoctrinatoare cu "Big Pharma" si alte cateva aspecte si daca era pe alt site...poate poate.

Dar cand ai alaturi articole ca "Mars Is Moving Retrograde In Sagittarius & Scorpio: Here’s How It Could Affect Your Life" si articole despre extraterestri...

Milivoie Ivanovici - Kalist monahul
 

„Vrei să fii monah, Dobrivoie? Dacă eşti bărbat, pregăteşte-te de un
act de vitejie!”
„Sânt pregătit, vlădică. Am trecut prin război, am îndurat foame, am
îngrijit nebuni, l-am suportat pe Dracu’ Împieliţat, aşa că nădăjduiesc
s-o scot la capăt şi cu încercarea asta de care vorbeşti.”
„E uşor, Dobrivoie, să te lupţi cu oamenii şi să-i rabzi când n’ai încotro.
Dar acum te vei pune pe tine însuţi la încercare. Îţi vei căli voinţa.
Ţine minte asta: milioane de oameni tremură în faţa propriului
trup, îl îngrijesc, i se supun. Fii pregătit!”
„Sânt, preasfinţite, porunceşte!”
În momentul acela, credeam că nu există efort la care să nu rezist.
Eram tânăr, puternic, oţelit şi încrezător, chiar puţin mândru că o
să am parte de o încercare importantă şi că o să-i arăt vlădicăi de ce
sânt în stare.
Încă de dimineaţă, vlădica mi-a oprit să beau apă şi să mănânc. Toată
ziua aceea am împachetat cărţi, am scris adresele pe colete şi le-am
trimis la poştă, iar seara ne-am rugat la Dumnezeu. Mai întâi am
făcut câte trei sute de închinăciuni în faţa icoanelor, după care am
cântat cântări de slavă către Maica Domnului, apoi am îngenuncheat
şi ne-am rugat. În cameră aveam un orologiu care bătea la fiecare
sfert de oră.
Două ceasuri ne-am rugat în genunchi în faţa icoanelor, pe covoraşul
de Pirot.27 El avea piciorul drept puţin îndoit, ca să nu-l deranjeze
statul în genunchi. Pe mine mă dureau genunchii, de aceea trebuia să
Milivoie
IOVANOVICI
mă sprijin în mâini, să stau pe vine, să mă mişc de pe o parte pe alta.
Deoarece mă aflam în spatele lui, nu vedea ce fac. Apoi ne-am ridicat
şi două ore ne-am rugat stând în picioare, fără cuvinte. „Roagă-te cu
mintea, fără să mişti limba, fiule. Dumnezeu ştie gândurile noastre.
Postul nu are nici un rost fără rugăciune, ba chiar poate să strice,”
mi-a spus.
Apă şi pâine n’am gustat toată ziua şi toată noaptea. Am continuat
şi a doua zi. Am răbdat foamea şi setea; am lucrat, m’am rugat şi
am tăcut. A treia zi mi-a fost tare rău. Am răbdat mai uşor foamea,
căci eram obişnuit cu ea, dar setea mă chinuia rău. Am avut stări de
leşin şi de greaţă. Seara nu am mai putut rezista la rugăciune, m’am
culcat devreme. Nicolae a rămas singur să se roage. Dimineaţa, când
m’am trezit, am văzut că se ruga mai departe. Dumnezeu ştie când
şi cât dormea omul acela.
A patra zi, trupul îmi ardea de parcă îmi luase foc. Mă dureau în
special rănile din război. În jurul lor au apărut vânătăi mari, care nu
erau prea plăcute la vedere. Mă dureau spatele şi capul, stomacul
mă chinuia necontenit, iar bătăile inimii mi se înteţiseră. Mergeam
des la fereastră şi trăgeam în piept aer curat. Îl sorbeam cum sorbi
apa rece de izvor.
În a cincea zi, am început să răspândesc duhoare. Buzele mi se lipeau
una de alta, erau sărate, pe limbă îmi apăruse o flegmă asemănătoare
puroiului, pe care tot încercam să o scuip.
În a şaptea zi s’a petrecut o schimbare la faţă: mi s’a întors culoarea
în obraji, durerile au încetat. Dar eram nervos şi nu puteam dormi,
tremuram, îmi era îngrozitor de sete. Atunci am simţit pentru prima
dată că nu mai sânt în stare să lupt. Mă încurajam cu tot felul de
gânduri, mă dădeam mare, mă încăpăţânam, dar nimic nu mă putea
ajuta. Până la urmă am hotărât să-mi împachetez lucrurile şi să fug
de la Nicolae.
Kalist
MONAHUL
L-am minţit că ies afară să-mi fac nevoile, dar am dat buzna în camera
mea şi mi-am strâns lucrurile la repezeală. Când să scap, numai
ce-l văd stând în prag. M’a luat de umeri, m’a întors din drum
şi mi-a poruncit să despachetez. Eram emoţionat, nu ştiam ce să fac
şi cum să mă salvez. L-am rugat umil să mă lase să plec sau să îmi
dea dezlegare să mănânc şi să beau, dar era limpede că nici nu mă
ia în seamă. Când am văzut că nu am încotro, mi-au dat lacrimile de
ciudă, mai că nu am izbucnit în hohote. Nici că i-a păsat, m’a luat de
urechi, ca pe un şcolar, şi m’a dus în camera lui.
„Parcă ai fi o babă! Şi mai spui că vrei să fii călugăr? Eşti plin de
murdărie în trup şi în suflet, şi cu toate acestea ai pretenţia să devii
măreţ şi strălucitor! Oare nu simţi că în tine arde mizeria şi că
împrăştii duhoare? Dacă îţi doreşti binele, şi dacă vrei ca încă din
viaţa asta pământească să vezi împărăţia lui Dumnezeu, stai, fă-ţi
treaba ta şi roagă-te cum îţi spun eu!”
Până în cea de-a unsprezecea zi nu mi-a mai dat voie să ies nici
măcar o dată din cameră. Iar am vrut să dau bir cu fugiţii. Mă
gândeam cum să fac să mă strecor din cameră şi să fug încotro oi
vedea cu ochii. Dar când să pornesc, iarăşi m’a oprit episcopul la
uşă. Am urlat din toţi rărunchii; mă zguduiam de chin. Îl rugam
ca pe tatăl meu să mă lase să plec. I-am spus că o să mi se lipească
maţele de foame şi de sete şi că voi muri curând. Nici rugăciunile,
nici ameninţările nu l-au înduplecat.
La scurt timp după aceea, mi-a dat o sticlă, poruncindu-mi să o spăl
bine şi să aduc apă cu ea. Am înşfăcat sticla şi am luat-o la goană,
cât mă ţineau picioarele, către cişmea, dând drumul la apă şi bând
pe săturate. După care am spălat-o bine, am umplut-o cu apă şi am
dus-o în cameră. Vlădica m’a întrebat:
„Ai băut destulă apă?”
„Da, preasfinţite.”
79
Milivoie
IOVANOVICI
„Foarte bine. Acum, fiule, o să te întreb ceva. Gândeşte-te bine, nu
trebuie să-mi răspunzi îndată, poţi să-mi spui şi peste un ceas. Deci:
de ce ai vrut să mă spionezi? Dacă îmi spui adevărul, vei fi ucenicul
meu. Dacă mă minţi, te gonesc!”
„Nu e nevoie să mă gândesc prea mult, vlădică. Ceea ce ţi-aş spune
mai târziu pot să spun şi acuma. Am vrut să văd ce face episcopul
când e singur în cameră!”
„Fiule, ai fost zilele acestea cu mine în cameră şi ai văzut ce fac. Nu
mai ai motive să tragi cu ochiul.”
Iar l-am rugat să mă lase să trăiesc ca şi ceilalţi monahi; simţeam că
n’aş mai putea rezista fără apă şi fără mâncare. Am fost în război,
am făcut foamea, am trecut prin multe ţări şi am văzut multe, dar mi
se părea că această încercare este peste puterile mele. Însă el nu m’a
lăsat să plec, spunându-mi:
„Când o să îţi vină cu leşin, o să îţi dau puţină apă. Dacă la fiecare
ceas sau două vei lua câte o înghiţitură, îţi va trece ameţeala.”
Iar el nici nu s’a uitat la sticlă. Nici o picătură nu a gustat! Nu se putea
vedea dacă suferă: se ruga zilnic, în continuare, la fel ca în prima zi.
Mă străduiam şi eu pe cât puteam, dar rugăciunea mea era slabă,
deoarece mă gândeam tot timpul că nu mai apuc ziua de mâine şi
născoceam tot felul de motive pentru a scăpa de acolo. El ştia ce
voiam şi mereu mă împiedica. Ziua stătea lângă uşă, iar noaptea îmi
aşeza patul de-a curmezişul uşii, ca să nu fug în timp ce el doarme.
Primeam şi transmiteam corespondenţa printr-o ferestruică.
Am mai rezistat încă cinci zile fără mâncare şi cu foarte puţină apă. În
total am stat fără mâncare şaisprezece zile. În cea de-a şaptesprezecea
zi, am auzit zgomote în curte, iar pe fereastră am văzut intrând
nişte automobile. Episcopul mi-a spus: „Ne vin oaspeţi, Dobrivoie.
Bucură-te. Dacă nu ar fi fost ei, continuam postul până se împlineau
treizeci de zile.”
80
Kalist
MONAHUL
A ieşit din cameră, s’a spălat, s’a îmbrăcat cu hainele de sărbătoare şi
i-a întâmpinat pe oaspeţi. L-a chemat pe Filip bucătarul şi l-a trimis
îndată să aducă păstrăvi, vin şi tot ceea ce era de trebuinţă pentru
prânz. De asemenea, a poruncit ca pentru noi doi să pregătească
„hrană de-a noastră.” Când ne-am aşezat la masă şi am început să
mâncăm, oaspeţii au mâncat păstrăvi, iar noi doi mămăligă. Bucătarul
ştia ce înseamnă „hrană de-a noastră,” negreşit mai avusese experienţe
asemănătoare. Trebuia să mâncăm mămăligă, altfel, după
atâta înfometare, ni s’ar fi făcut rău de la o mâncare mai consistentă.
În ziua aceea am mâncat puţin, a doua zi ceva mai mult, iar în a
treia zi mă simţeam deja sătul.
După ce mi-am mai venit în fire, ciugulind câte ceva, mă simţeam
uşor şi gata pentru orice îndatorire, având o voinţă mult mai
puternică. Îmi dispăruseră vânătăile de pe corp, rănile nu mi le mai
simţeam, ca şi cum nici nu ar fi fost. Prin înfometare mi-am curăţat
sângele, iar sângele refăcut a curăţat trupul de boli şi de răni. Atunci
am înţeles ce înseamnă foamea. M’am bucurat că, până la urmă, am
rezistat toate acele zile şi am hotărât ca pe viitor să devin ascet şi să
postesc mai des.

Despre întîmplarea de mai sus am auzit din fișierul ”Parintele Marcel - Fiziologia Postului - Partea a II-a.mp3” pe care vi-l pot da, dacă vreți. Este vorba de preotul de mir Marcel de la Oașa.

Observăm mai sus un caz neobișnuit de post negru pe care l-a ținut un om obișnuit, supravegheat de Sfîntul Nicolae Vemilirovici.

Spun neobișnuit fiindcă omul nu a știut decît că este supus la o încercare. Habar nu a avut la început care este scopul adevărat al ”înfometării” sale. Una e cînd te documentezi și ai nenumerate mărturii de la alți oameni care practică sportul ăsta, alta e cînd ai impresia că mai ai puțin și mori de sete sau de foame.

Sfîntul a știut foarte bine ce face cu omul. Nu scrie cum l-a introdus în post, dar se pare că nu a făcut o tranziție de la mîncarea obișnuită, ci a început forțat o sesiune lungă de post total.

Din puținele locuri unde am citit despre postul total am învățat că omul modern poate rezista maxim 12 zile fără apă și fără mîncare. De remarcat că lui Dovrivioe i s-a dat voie să bea apă dup 11 zile. După care a urmat os sesiune doar cu apă de încă 5 zile, tranziția făcîndu-se cu mămăligă integrală, în miros de păstrăvi... Dar intenția lui a fost ca sesiunea să dureze 30 de zile! (total continuat la un moment dat doar cu apă)

Din experiența proprie pot confirma că după ziua a treia de post total începe războiul. Nu am depășit niciodată 5 zile, nefiind supravegheat. În cazul meu deși am făcut efort fizic nu mi s-a făcut nici foame, nici sete, pentru că am pornit hidratat după mese de natură vegetală. Totdeauna postul uscat se strică doar cu apă, așa cum a procedat și Sfîntul cu ucenicul lui. Oricum, singurul fel în care-ți dai seama de momentul cînd trebuie să bei apă este dacă frecvența și cantitatea de urină se reduce dramatic, spre foarte puțin.

Pentru cine are îndoieli în privința roadelor postului, textul vă poate confirma cum un om intoxicat, cu răni și boli ieste curățit și vindecat dintr-o experiență pe care n-o va uita niciodată.

Am citit cu interes topicul dvs Dl.Florin...postul negru pe o perioada cat mai indelungata se pare ca nu aduce decat beneficii..Si eu sunt tentata sa-l incerc....
Ce parere aveti despre persoanele care fac sport si care ar vrea sa tina?Eu sunt un pic mai tematoare in aceasta privinta pentru ca ultima oara mi-a fost rau la sala..E vb de prima saptamana a Postului Mare, cand am incercat sa tin postul ca la carte...Recunosc ca si programul meu de exercitii este destul de complex si solicitant,dar lipsa alimentatiei si mai ales a hidratarii si-a spus clar cuvantul...Mai precis, dupa ce facusem 45 min de alergat banda si vreo 50 flotari inainte, am lesinat efectiv.Bineinteles ca au intrat toti in panica pe la sala si erau sa cheme ambulanta...:) De cati ani merg la sala, aia a fost prima si sa speram ultima oara..De prisos sa va mai spun ca de cand am avut episodul acela, instructorul la sala m-a pus sa semnez o declaratie pe proprie raspundere ca daca mi se intampla ceva la sala , ei sunt exonerati de orice si ca eu ma declar clinic sanatoasa si apta pt efort fizic...bla bla bla..:) Aaa si da..ori sa mananc cum trebuie(adica proteine, carne, lapte, etc) ori sa-mi cumpar suplimente proteice pt sportivi..
Nu sunt o persoana nici supraponderala, nici subponderala..la 1m 73 cantaresc 50 si ceva de kg si niciodata n-am avut probleme la sala cu alimentatia mea lacto-ovo-vegetariana..
Dar intr-adevar postul negru e cu totul alta mancare de peste...:)

Pai hidratarea cred ca a fost mai problema, nu postul :)

Tineai post negru sau doar post cand s-a intamplat asta?

Ionut e mare fan al postului negru fara apa, dar eu consider ca nu reprezinta cine stie ce utilitate, in plus, in cazul efortului (care presupune transpiratie, deshidratare) sau a temperaturilor mari (cand transpiri si fara sa-ti dai seama) e total exclus.

Si el a vazut ca dupa 5 zile deshidratarea are efecte severe asupra creierului, confuzie, dezorientare, pierderi de memorie.
Eu am patit asta si mai devreme, pentru ca in primele zile am facut efort fizic, desi nu foarte intens dar suficient pentru a pierde mai rapid apa.

Nu te astepta sa tii chiar de la prima incercare post negru, fluierand.

Pot sa-ti zic din experienta ca la inceput ti se va parea si o singura zi o experienta extrema.
La primele incercari, in a 3a zi, ai sa-ti tarai picioarele, nici vorba de alergat, daca tu alergai, stateai f. bine :)
Plus tensiunea psihica, nu e usor la inceput sa-l duci nici macar 3 zile, s-ar putea sa te trezesti ca esti mai certareata decat de obicei.

Dar s-ar putea ca dupa 70-80 zile de post negru (cumulate de-a lungul timpului) organismul sa se descurce mult mai bine, dupa 24h de post negru n-ai sa observi cine stie ce diferenta in nivelul de energie iar a 3a zi ti se va parea oarecum diferita, dar nu foarte mult de prima ca nivel de energie pentru activitati zilnice.

La un moment dat, s-ar putea sa constanti ca problema cea mai mare e sa te obisnuiesti cu ideea ca in ciuda consensului general, poti sa nu maninci 5 zile si ca activitate zilnica, sa nu te simti foarte diferit de prima zi.
Ba dimpotriva, capacitatea de efort muscular sa creasca, mintea sa fie mai limpede iar starea generala mai buna decat atunci cand aveai 3 mese consistente pe zi.

Nu pot vorbi insa despre efortul fizic intens de durata, gen o alergare insa teoretic, organismul poate functiona la fel de bine atat pe metabolismul cu carbohidrati (alimentatia zilnica) cat si cel cu lipide/proteine (dieta ketogenica, post negru) - este doar o chestiune de obisnuinta, al doilea mecanism fiind foaaarte rar folosit, e normal sa fie mai dificil de pus in practica la inceput.

Posteaza-l undeva online sa poata fi descarcat de mai multi.

Despre ce este vorba?

Merci de info, Alin...La obiect, ca intotdeauna..:) Ca sa-ti raspund la intrebare,eu sunt o persoana care traieste mai mult cu aer decat cu mancare..:)Deci de asta doream sa incerc postul negru..organismul meu este si-asa obisnuit cu mancare putina...
Deci la mine zilele se deruleaza astfel:ma trezesc dimineata, beau o cafea tare acasa(o cana plina de 250-300 ml), ma duc la sala, acolo imi fac exercitille si beau multa apa pe parcurs..cam 1,5l-2l...Bineinteles, nu in fiecare zi ma duc la sala...
La birou mai beau o cafea strong, tot cam o cana plina..si mai servesc covrigi cu mac, de aia proaspeti sau imi cumpar covrigi de Buzau, de aia uscati...Covrigii cu multicereale sunt preferatii mei...
Seara cand ajung acasa imi fac o salata sau mananc fructe...Cam atat..:) Bineinteles, cand nu e post,mai mananc peste..asta cand am timp...In rest fructe, legume, salate cat cuprinde...si nelipsita cafea..:)
Cred ca in postul negru cel mai mult mi-ar lipsi cafeaua..cel putin cea de dimineata...si da..apa...In rest la mancare ce sa zic....:)

Aa si da,in perioada aia nu mancasem....am baut numai cafea dimineata...zicea "seara paine si apa"...Eu am zis ca rezist fara..se pare ca m-am supraestimat....:)

Femeile trebuie să fie 100% sigure că nu sînt însărcinate, dacă vor să încerce o sesiune lungă de post, cu sau fără apă. Ca să nu piardă sarcina. E evident că nici relațiile sexuale nu sînt permise în acest timp, vezi și 1 Corinteni 7, 5 (acesta a fost tipul de post pe vremea lui Pavel, postul negru).

Pentru perioadele scurte de genul 5 zile fără apă sau 10 zile cu apă nu este periculos să ai o viață activă în paralel. Sînt două școli și aici, cei care recomandă postul cu retragere sau cu odihnă, de tip biblic, și cei care mai mult de nevoie duc o viață obișnuită avînd familie și serviciu sau monahi fiind fac în continuare ascultările obișnuite.

Prima oară cînd am încercat postul total de 5 zile a fost după ce am practicat de multe ori postul doar cu apă și după ce am fost timp de vreo 2 ani doar vegetale alese cu grijă. A fost caniculă și am spart o stivă destul de înaltă de lemne la țară în bătaia soarelui. Nu m-am așteptat să rezist atît de bine timp de 5 zile, avînd diureza mai bună ca de obicei (cantitate și frecvență). Nu mi s-a făcut sete, nici foame. În ultima zi am devenit letargic și am avut nevoie de odihnă. Alte efecte nu au fost. Am întrerupt cu apă.

La începutul acestui post am încercat un 5 zile, dar nu am reușit. Asta pentru că am schimbat între timp alimentația devenind omnivor, deși carne mănînc foarte rar și doar de la țară.

Acum vreo 2 ani am ținut și un post de lungă durată doar cu apă, adică 26 de zile. Cu viață activă, cu muncă fizică grea pe alocuri, cu mers serviciu, cu lucru noaptea. Pe la sfîrșitul perioadei am simțit cum mi se rup mușchii fesieri cînd urcam scările avînd sarcini grele an ambele mîini. Am citit apoi că potasiul e cel responsabil de prinderea mușchilor de oase, ori mineralele se pierd în cantități mari prin urină, dacă bei apă multă pe toată perioada. Cineva pe net a și pățit-o, adică a avut ruptură de mușchi după o sesiune lungă de post cu apă. Așa învață omul.

Deci activitate fizică se poate doar cu moderație, dar funcție de tipul de post, de durata lui, de cît de puternic e organismul fiecăruia. Dar cred că mai înțelept ar fi să nu mergi la sală în timp ce nu mănînci și nu bei apă, ar fi mai aproape de recomandarea biblică. Vezi și singură cum după intrarea în ketoză totul se face cu încetinitorul, adică mișcările, bătăile inimii... Or activitățile cer mai mult oxigen, suprasolicită inima și plămînii, deci sistemul e suprasolicitat în starea în care e. În loc să-și dozeze energia pentru vindecarea zonelor avariate și pentru eliminarea toxinelor, el o cheltuie pentru mușchi, pentru a crește viteza sîngelui, pentru a primi cît mai mult oxigen.

De aia trebuie să te documentezi mai întîi, nu te arunca direct în treaba asta fără să știi cum să procedezi. Iar aici cel mai periculoasă este ieșirea din post cînd trebuie să știi cum să faci tranziția a alimentația obișnuită. Din păcate prea mulți oameni au murit la faza asta sau au ajuns în stare gravă la urgențe.

Sau cafeaua...

Postul total e mai potrivit pentru cei ca mine, adică slabi. Dacă vrei să intri mai repede în ketoză, ține o zi fără apă și apoi continuă cu apă. Așa vei evita pierderile musculare după ce se termină combustibilul de zahăr din sînge și din ficat și înainte să schimbi metabolismul. Cu varianta absolută se trece rapid pe consumul resurselor proprii de grăsime.

Eu tind să-i cred pe cei care susțin că e mult mai puternic decît cel cu apă. Are marele avantaj că nu pierzi atît de multe minerale prin urină, perioada fiind mult mai scurtă. Urinezi în continuare, e și obligatoriu de fapt, dar pe o sesiune cam de trei ori mai scurtă.

Consumul de apă presupune muncă suplimentară de procesare din partea organismului. Apa vine cu impuritățile ei care trebuie filtrate și eliminate. Poate de aceea o parte din experți susțin consumul de apă distilată. Rinichii sînt suprasolicitați... Dar pe partea cealaltă ficatul produce apă endogenă și are de lucru la sintetizarea ei.

Dar ideea de bază e că mecanismele prin care corpul se vindecă sînt altele decît la postul cu apă. Ai citit ce scrie Filonov și nu numai el, doar că nu știu dacă se poate demonstra experimental (pe animale).

Nu am simțit efectele despre care vorbești. Am simțit nevoia de odihnă în ultima zi, cum e și normal.

Singura mea problemă la ambele tipuri de post este secreția masivă de acetonă din limbă, o substanță care are gust și miros oribil. Îți vine să-ți tai limba. Spălatul cu lingura, cu periuța, cu apă nu ajută de fel pe nimeni. O dată ce începi să mănînci limba redevine cum a fost înainte.

Dar pe parcursul unei sesiuni relativ lungi limba se curăță - unul dintre semnalele că te poți opri dacă vrei, pentru că limba reflectă starea de sănătate a tractului digestiv (a se vedea mărturia viteazului Dobrivoie scrisă mai sus).

https://www.dropbox.com/s/ad74t2cs2r...a%20I.mp3?dl=0

https://www.dropbox.com/s/ogiuwr406e...0II-a.mp3?dl=0

Și o prezentare a unui stareț ortodox care a făcut cercetare pe aceeași temă:

https://www.dropbox.com/s/63ckc9wa4g...rinti.mp3?dl=0

Nu înțeleg întrebarea. Vezi cu atenție citatul de mai sus din cartea lui Milivoie Ivanovici - Kalist monahul.

Mai usurel cu cafeaua, incearca sa treci pe ceai verde are aceleasi efecte energizante, ba chiar mai bune.

Sigur, ca si cu soia, parerile sunt impartite cu cafeaua, dar facand o medie la ceea ce am citit pro si contra, sa zicem ca am suspiciune ca pe termen lung afecteaza sanatatea inimii.

Daca zici ca esti obisnuita cu mancare putina, probabil nu asta e cauza lesinului, chiar inclin sa-i dau dreptate lui Ionut, desi l-as fi contrazis la prima vedere, dar la aseamenea cantitati de cafea zilnic..

Din cate am citit, cafeaua are efect energizant, in sensul ca accelereaza anumite procese metabolice, inclusiv cele care tin de "hrana" creierului, deci ramai mai repede fara "conbustibil".

Rezumatul cărții lui Lestrade (singura carte pe care am citit-o în două zile):

https://vimeo.com/145983469

Andre Kruger, medicul care conduce sanatoriul din Africa de Sud unde poți posti sub supraveghere:

https://www.dropbox.com/s/fn9f7mqetw...ruger.mp3?dl=0

Lipsa de potasiu te afecteaza mult mai grav decat senzatia, poate oarecum subiectiva, ca "ti se desprinde muscii". Risti mai degraba un atac de cord sau alte manfiestari mai grave, chiar povestea cineva cum a ajuns de la post negru la spital intr-o stare destul de grava undeva a fost diagnosticata cu carenta deosebita de potasiu.

In timpul postului negru poti sa te hidratezi cu mici cantitati de sare de bucatarie si clorura de potasiu (care uneori e mai folosita ca si sare de bucatarie pentru cei cu probleme vizavi de clorura de sodiu).

Doar daca n-ai impresia ca procedand astfel pacatuiest grav fata de postul negru :))

Cel mai ieftin o iei de aici.
http://www.planteea.ro/produs/clorur...medicer-16379/

Incetinirea metabolismului in cazul privarii de hrana este un reflex normal dar poate fi "suprascris" prin antrenament.
Oricat ar parea de paradoxal, eu cred ca tocmai cerand mai mult organismului, va produce mai mult.
Respiratia se incetineste, devine superficiala, atrenand reducere generala a metabolismului.

O respiratie profunda va pune in miscare si metabolismului chiar si doar ca exercitiu constient nu neaparat prin efort fizic.

Cel putin din experienta personala, nu prea cred, decat daca te imbuibi peste masura :)
Sigur, n-am incercat iesirea din postul negru cu un pui intreg gatit la cuptor, dar o masa modesta, nu cred ca te omoara :)

Mai degraba au murit pentru ca deja postisera mai mult decat le permitea greutatea sau problemele deja existente de sanatate.

Nu vad care e logica biologica la ce ai scris aici.
Pierderea musculara tine de un "algoritm" al organismului care nu-l poti controla direct.
Teoretic, va consuma proteine din rezerve proprii (tesut muscular in special) pe toata perioada postului negru in care nu mai poate face rost altfel de glucide (in jjur de 100g/zi), pentru a produce carbohidrati pentru creier dar e posibil ca dupa ce postul negru devine o obisnuinta pentru organism, inclusiv consumul de cetone, in loc de carbohidrati, pentru creier, sa nu mai faca lucrul asta.

Mai ales daca muschii sunt si folositi in perioada asta.

Sigur, mai exista si necesarul proteic pentru inlocuirea celulelor "expirate" sau cu alte probleme, asta nu poate fi rezolvata decat prin "autoconsum".

Da, si nu pierzi nici prea multe toxine prin urina :)

Speculatii.

In plus, apa demineralizata accelereaza pierderea de saruri si nu cred ca vrei asta.


Nu foarte multa, probabil nu mai mult de cateva sute de g, ti-am si aratat de ce.
Si aici nu mai conteaza "efortul"?


Sunt speculatii filosofice nu concluzii anatomo-fiziologice in baza unor experimente stiintifice riguroase.

Adica postul negru iti consuma masa musculara sau cum?N-am eu cine stie ce muschi, dar daca-i pierd si pe astia....Mi-aduc aminte cat de greu imi era la inceput sa fac flotari...deltoizii, tricepsii si bicepsii mei era na, normali..ca de fata....aveam mai degraba muschi la picioare de la atata alergat..
Incetul cu incetul mi-am dezvoltat si musculatura bratelor...Chiar nu prea-s incantata de pierderea masei musculare...nu stiu unde citisem eu ca de-abia dupa 40 de zile de post, organismul recurge la proteinele din muschi..pana atunci lipide la greu..tesuturi adipoase adica...:)

Am găsit cazuri de deces după post cu apă de la 10 zile în sus, după ce au mîncat: fie struguri mulți (se digeră greu), fie înghețată, fie sendvișuri, fie ouă, fie carne.

Trebuie să știm că flora din tubul digestiv trebuie refăcută după o sesiune relativ lungă și asta cere moderație. Eu niciodată nu am reușit să fac tranziția ca la carte, după cum zice Shelton sau după cu procedează coreenii (perioada de tranziție graduală să fie cam cît a durat postul). Dar și aici părerile sînt împărțite, de exemplu Andre Kruger poate strica un post de zeci de zile în doar două zile de tranziție.

E bine să știm regulile fundamentale:

- postul total se continuă o vreme cu apă, cîteva zile, pentru eliminarea toxinelor acumulate
- postul cu apă se strică doar cu vegetale crude ușor de digerat (de exemplu pepene galben, pepene roșu, papaya, roșii, ardei grași, morcovi șamd). Alții preferă sucuri, dar dezavantajul e că nu se amestecă cu saliva și mai este nevoia de a mesteca. Așa mi se pare corect și natural, am confirmarea de la dr. Kruger.
- dar se preferă legumele de sezon, au mai puțin zahăr decît fructele. De evitat produsele de import, de preferat cele locale.
- fără sare, zahăr, grăsime, condimente
- alimentele se consumă neamestecate. Un fruct sau mai multe la o masă, pentru digestia corectă.
- la început se mestecă foarte, foarte mult hrana, în special dacă are coajă. Mai bine fără coajă (în cazul merelor de exemplu).
- la început se mănîncă puțin și des. Ca bebelușii. Un fruct, pauză 2 ore, se bea apă, pauză, două fructe, pauză, alte fructe și tot așa crescînd cantitatea de mîncare și crescînd timpul dintre mese.
- de preferat ca postul să fi stricat dimineața. Foamea reapare după ce multe zile nu am simțit-o și n-o să dormiți noaptea de foame. Plus că nu e bine să te culci cu mîncarea în stomac.
- după vegetale crude în următoarea zi se poate mînca fiertură. Supe ușoare, fără proteine, fără găsime.
- apoi se pot introduce alimente mai grele, cum ar fi cele care conțin proteine și grăsimi vegetale. Pîine, nuci, semințe, avocado, leguminoase. A nu se exagera.
- după care se face trecerea lentă la alimente de natură animală: mai întîi lactate, ouă, la urmă carnea.

De remarcat că întotdeauna după sesiunile de maxim 10 zile foamea te lovește indiscutabil. Vrei să mănînci fără să te oprești, ți-e poftă în special de grăsime. Dar dacă ții o lună sau mai mult, nici foamea nu revine la prima îmbucătură, nici pofta. Organismul e detașat de gîndul la mîncare începînd cam cu ziua 12-13, din experiență proprie și nu numai. Feedbackul spune să nu te grăbești, să nu te lăcomești. Nu poți să mănînci prea mult, apropo de o tanti care și-a propus să consume pepene roșu în cantitate mare și pur și simplu nu a reușit. Cred că e instinctul de supraviețuire, altfel după o lună chiar ajungi la cimitir dacă nu respecți regulamentul.

Deci mare grijă cum procedați. Nu țineți săptămîna patimilor fără mîncare, după care ouă și carne de Paști. Căci spitalele vor fi pline peste cîteva zile, ambulanțele ocupate...

Stai linistita, s-ar putea sa nu fie o pierdere atat de dramatica.
Incearca si ai sa vezi.

Postul negru se ţine la păcate şi în acelaşi timp la păcate şi bucate.
Deci post negru înseamnă: post la păcate, la păcate, la păcate şi bucate şi iarăşi post la păcate, la păcate, la păcate şi la bucate şi tot aşa pînă nu mai mănînci nimic toată ziua sau 2 zile la rînd sau 3 zile sau mai mult.

Fiţi liniştiţi că nu vi se întîmplă nimic rău deci nu vă îngrijoraţi şi nu vă speriaţi.

Gîndiţi-vă că Iisus şi alţi creştini au postit 40 de zile şi n-au murit, Moise cînd a adus legile a postit 40 de zile stînd pe munte şi apoi încă 40 de zile după ce primele table le-a spart de idol, iar înainte-mergătorul Domnului a postit cam... cam... cam toată viaţa.

Mie în general mi se întîmplă ca în post să mă îngraş... din păcate mînc fără să-mi dau seama păcate în timp ce postesc la bucate ca să mă laud.

Dacă reuşesc să postesc şi să nu păcătuiesc atunci mă îngraş şi mă înveselesc.

În post trebuie să regretăm faptele rele şi dacă am fost iertaţi atunci trebuie să ne înveselim continuînd postul.

E bine că mai vine și câte unul care vorbește de aspectele duhovnicești, pentru că mi se pare că există tendința de a trata postul negru ca pe un sport extrem.

El n-a fost practicat la modul ăsta de către postitorii din Biserică, ci ca un sprijin de mare folos în lupta cu păcatele și patimile, ca un puternic ajutor pentru curățirea sufletului și a minții, ca un catalizator al rugăciunii, fără de care postul nu aduce roade duhovnicești.

E foarte utilă împărtășirea experiențelor pe care le-ați avut, pentru că există, într-adevăr, riscuri. Dar nu numai pentru trup; riscurile duhovnicești sunt și mai mari și, de aceea, pe lângă rugăciune, postul – mai ales cel total – trebuie însoțit și de spovedanie deasă.

Iar mai cu seamă în Săptămâna Patimilor, în care ne aflăm, postul e rânduit de Biserică pentru a ne face părtași, prin jertfa noastră, jertfei lui Hristos. Și din motivul ăsta cred că, pentru cel care ține post aspru în zilele astea, participarea la Denii este cel puțin la fel de importantă.

1. Sunt de acord cu Cristian si cu Trimisul.
Cred ca ceilalti intr-adevar tin anumite regimuri doar si nu post bisericesc.

2. Red Rose - citeam ca ai 50 kg la 1,70 si ceva. Nu te supara dar asta este foarte putin. Esti prea slaba. Calculeaza-ti si BMI si vezi cat este.
Daca tu manci lacto-ovo-vegetarian, atunci e bine, dar vezi si ce anume si ce cantitati. Mananca mai bine.

Si sportul trebuie facut cu moderatie.
Eu nu inteleg aceste sali de fitnes. Mi se pare ca sunt pentru facut muschi.
O femeie sa faca 50 de flotari si inca alte cele? E prea mult, zic eu.

In general eu sunt de parere ca pentru organism este mai bun un sport armonios, care sa nu faca muschi, ci sa dezvolte armonios si echilibrat tot organismul si sa faca bine si la psihic.
De ex: inot, dans, forme de aerobic, plimbari, patinaj, gimnastica.
Nu-mi plac muschii nici la barbati si nici la femei.

Post si sport sau munci grele - nu stiu cum se impaca. Am citit o experienta a lui Red Rose si nu cred ca este bine sa tragi asa de tine. Ori, ori.
Stiu ca sportivii trebuie sa respecte un anumit regim alimentar si de viata. Altfel nu functioneaza.

Cu postul alimentar mai spun ca depinde de organsimul fiecaruia.
Si eu cred ca trebuie sa ai liniste si odihna in acea perioada.
De altfel rostul postului duhovnicesc este, asa cum a scris Cristian pentru a intra in legatura cu Dumnezeu si a te ruga si curatii mintea si sufletul si etc. si nu de a trage la jug sau a face sport.
Nici pentru a-ti da sufletul de stres la serviciu.

Eu sincer nu stiu cum rezistati la post negru.
Am tinut vegan (postul normal) si am facut (iar) criza de hipocalcemie si ce-o mai fi lipsit.
Mai am si ceva stres in perioada asta. Nu mai spun...
Acum am reintrodus lactate si mi-e mai bine. M-am impartasit inainte de asta.

Dacă aţi citit cu atenţie mai sus povestirea despre încercarea lui Dobrivioe, acolo Sfîntul Nicolae Velimirovici spune clar:

Apoi ne-am ridicat
şi două ore ne-am rugat stând în picioare, fără cuvinte. „Roagă-te cu
mintea, fără să mişti limba, fiule. Dumnezeu ştie gândurile noastre.
Postul nu are nici un rost fără rugăciune, ba chiar poate să strice,”
mi-a spus.

Absolut toţi Sfinţii care pomenesc de post indică obligatoriu prezenţa rugăciunii în paralel. Sf Ioan Gură de Aur, Isac Sirul, Ioan Postitorul, Simeon Stîlpnicul şamd.

Cine nu se roagă în afara postului nu se roagă nici în post, oricum ar fi el. Cine practică rugăciunea o face indiferent că e săptămîna patimilor sau cea luminată. Postul e ca armă suplimentară de luptă împotriva păcatelor, dar are şi avantaje pe plan spiritual din moment ce trupul se curăţeşte, se vindecă şi mintea este mai limpede, rugăciunea mai de calitate.

Din nou citez din textul de mai sus:

„Parcă ai fi o babă! Şi mai spui că vrei să fii călugăr? Eşti plin de
murdărie în trup şi în suflet, şi cu toate acestea ai pretenţia să devii
măreţ şi strălucitor! Oare nu simţi că în tine arde mizeria şi că
împrăştii duhoare? Dacă îţi doreşti binele, şi dacă vrei ca încă din
viaţa asta pământească să vezi împărăţia lui Dumnezeu, stai, fă-ţi
treaba ta şi roagă-te cum îţi spun eu!”

Problema cea mai gravă e că s-a perdut practica asta sănătoasă, acum muţi consideră că numai cei aleşi pot s-o facă sau numai unii călugări. Da, trebuie să subliniem partea tehnică tocmai ca mărturie încurajatoare pentru acei oameni care nu conusc tehnica, pentru bolnvii pe care medicina modernă nu-i poate ajuta.

Oricine nu consideră subiectul demn de investigat pierde informaţii preţioase pentru el însuşi, dar şi pentru cei din jur. M-am convins de-a lungul timpului că e genul de apel pe care Hristos l-a practicat: o dată îi invita pe oameni la pocăinţă; cine are urechi de auzit aude.

Așa da. Tu poate ai arătat de mai multe ori aspectul duhovnicesc al postului, însă n-am fost eu pe fază și mi s-a părut că accentul cade pe latura tehnică și fiziologică.

Sophia,crede-ma pe cuvant ca nu-s prea slaba..sunt chiar ok..(am zis 50 si ceva...)si eu ma simt bine in pielea mea.Remarca ta imi aduce aminte de o replica a unui tip de la sala,venit de peste Prut...cand ne-am cunoscut, am schimbat 2-3 vorbe si mi-a zis ca la ei,"femeia frumoasa e cea multa"..:)Avea chiar o doza in compasiune in ochi cand mi-a spus asta... ce sa faci, nu poti sa placi la toata lumea..:)
O alta doamna in vestiar m-a intrebat daca sunt fotomodel..:) I-am zambit politicos si i-am spus ca nu...
Oricum, nu fac sport pentru ca-mi pasa cum arat ci pentru sanatate si pentru a pune ordine in viata mea...Alaturi de post si rugaciune , efortul fizic m-a ajutat sa trec peste niste momente f grele... Si inca ma mai ajuta..:)


Daca m-ai cunoaste si m-ai vedea in realitate, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi Arnold Schwarzenegger ..Nu vreau sa ajung varianta lui feminina, fii pe pace...Si la sala daca te duci, poti sa optezi ce exercitii faci: cardio-banda, stepper, bicicleta, sunt pt slabit si ars calorii sau dimpotriva daca vrei sa dezvolti muschi, faci exercitii de forta-gantere, fiare, etc..
Sa nu crezi c-am ajuns la performanta sa fac 50 de flotari odata..nu, in nici intr-un caz..N-am musculatura atat de dezvoltata..Le fac pe rand(la inceputul programului 50 de flotari in serii de cate 10-15, depinde cum rezist), mai fac apoi cardio-banda de alergat sau stepper minim 40 min, apoi gantere, iarasi vreo 50 de flotari si inchei cu abdomene..
Si flotarile sunt de mai multe feluri, sa stii..mai grele, mai usoare....Eu fac in total 100 de flotari de alea normale (usoare)...La Flotari spartane de pilda, cu siguranta n-as reusi 100..:) Ce sa mai zic de flotari la adancime, cu 2 scaune..:)
Imi cunosc limitele si stiu pana unde sa le imping, crede-ma..:)


Sunt de acord cu tine, Sophia...Nu stiu altii cum sunt (ca sa-l citez pe Creanga), dar pe mine personal ma ajuta enorm sportul, cel putin cardio...efortul prelungit si constant(cel care te face sa transpiri si sa arzi calorii) iti induce o stare de liniste,pace interioara, multumire si impacare...Sunt de fapt hormonii fericirii cei care lucreaza..:) Daca mai adaugi la asta si o rugaciune din toata inima la Dumnezeu, zau ca face minuni..
Revenind ontopic, multumiri lui Alin si Florin pt informatii...M-am hotarat,Vinerea asta,ca si asa e Vinerea Mare, am sa incerc post negru..asa cum trebuie..fara mancare, apa..nici macar cafea dimineata...Sambata sper sa ma ajute Dumnezeu sa continui tot asa,poate cu un pic de hidratare, sa vedem..Iar Duminica, va fi bucuria si mai mare cand voi manca de frupt...Bineinteles ca zilele astea voi evita sportul...:)
Doamne ajuta la toata lumea si post usor in continuare..iata mai sunt numai 2 zile...Sa ne gaseasca Sfintele Sarbatori mai buni, mai impacati cu noi insine si mai pregatiti sa-l primim pe Hristos in viata noastra!

1.Mai chestia cu sala este ok pt femeile pagane.Adica daca vrei gimnastica sau
sa faci sport fa metanii (cu sutele).O femeie credincioasa niciodata nu-si
etalaza sanii, coapsele, fundul in vazul tuturor si niciodata nu ispiteste barbat
strain chiar daca ala alearga dupa ispite.

2.Multi barbati care se duc acolo se duc pt a se smintii uitandu-se la fundul si
sani femeilor nu pt sala in sine.

3.Fara sa vrei tu de fapt ii smintesti.Si asa cum le oferi ocazia ca prin formele
tale fizice sa desfraneze in minte cu tine sau cu altcineva, tu devi o ispita pentru ei. Iar cel care ispiteste va fi ispitit.

Si apoi tot tu in rugaciunea Tatal Nostru spui "si nu ne duce pe noi in inspita..".Pai de ce ii ceri lui Dumnezeu sa nu te duca in ispita cand tu insuti
esti ispita pt altii ?

Mai intai de asta trebuie sa incerci sa tii o jumate de zi sa vezi cum te simti.
Sa stii ca si sarsaila poate posti negru.El e este duh.Duhurile nu mannca
nimic.Daca dorinta de post negru vine din obligatie sau "ca asa face toata lumea sa fac si eu" si nu vine dintr-o inima zdrobita de pocainta si de stoarsa
de plansul pacatului, degeaba tii tu posturi negre.

Dupa care iarasi sminteala la sala.
Fa-ti rost de un duhovnic, spune-i ca devi ispita si cauza de desfranare
ducandu-te la sala (incinta) unde barbatii se aduna sa admire: funduri, sani,
coapse.
Ca toata lumea stie ca sala de sport este primul loc de agatat inaintea clubului. De ce ? Pai simplu: ca nu trebuie sa astepti ora 23:00 pentru a desfrana (fie cu mintea fie cu trupul fie cu amandoua).

Vrei sa faci sport: metanii cu sutele.Mai ai energie: iei o sapa si o grebla
si te duci in cimitir si amenjezi mormintele altora pe care nu-i cunosti.
Si uita asa faci si sport si milostenie duhovniceasca.

A da, inainte de a face o actiune gandeste: "Hristos ar face aceea actiune ?
Hristos s-ar duce acolo ? Hristos ar face ce vreau eu sa fac ?"
Daca raspunsul este NU, atunci nu le faci.!

PS: sa stii ca o mama poate sa-si vindece fiul.De pilda daca in loc de sport la
sala (desfranare mentala) o mama ar face zeci sau sute de metanii la icoana
Macii Domnului rugandu-se :"Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste-mi copilul " sau ceva de genul.

Pt mai multe, vezi duhovnicul tau.
A da, si inca o chestie.Metania este singura gimnastica care atreneaza toti muschii corpului.Incearca si ai sa vezi ca
virgula cu tot cardio pe care il faci , nu poti sa faci 100 de metanii dintr-o data.Nu poti.N-ai cum.

Sunt endorfinele.
Nu prea merge rugaciune la Doamne Doamne, dupa ce ii smintesti pe aia de la sala, participand astfel la pacatul lor(malahie, desfranare), chiar dupa ce tu nu mai esti la sala si apoi sa te rogi la Dumnezeu.

Vrei cardio, alearga in parc si iti garantez ca nu sa poti tine pasul cu un individ care face cardio real (alergarea reala) decat pe benzile alea.N-ai cum.

Nu poti sa faci metanii, si simti "nevoia" de sala, atunci vorbeste cu sotul tau sa mai faceti un copil.
Si dispare nevoia de sala si inainte de a ramane gravida si dupa . (ca nu mai ai motiv sa te duci la sala.Ca nu mai de ce
sa ai motiv sa te duci la sala :71: Endorfine, serotonina chesti d-astea :71:)

PS:daca vii cu replica "Dar eu ma duc pt sport, eu nu ma duc pt...", "Dar eu pt sanatate...eu nu pt" sunt replici clasice ale iubirii de sine (orgoliu) si de dispret pt aproape("adica putin imi pasa ca il ispitesc pe ala si se holbeaza
la sanii si fundul meu, desfranand in minta sa cu mine, eu imi vad de "sanatate").Mai o astfel de "sanatate" e boala
curata, boala pe care Sfantul Ioan Gura de Aur o descrie foarte bine in omiliile sale. Citeste-le !

Adica orice femeie care se duce la sala se duce sa ispiteasca sau cum?Multe dintre noi ne imbracam decent, fara tricouri sau pantaloni mulati..nu ne machiem deloc..ne ducem doar sa facem miscare... Eu in general, sunt o persoana care nu se fardeaza...sa zic doar la birou cand e obligatorie tinuta office , adaug un ruj si un creion dermatograf.Atat.
In plus nu ne ducem sa agatam, eu personal ce discutii am cu antrenorul sau cu persoanele cunoscute de la sala se invart toate in jurul exercitiiilor.Atat.Si bineinteles mai sunt si cunostinte femei cu care mai discut una alta, mancare, copii, scoala.
Fara flirturi,iesiri la cafea sau altceva...Cine ma intreaba si vrea sa stie ii spun""Da.Sunt maritata si am doi copii".Punct.Am ani de cand vin la sala si-mi vad de exercitiile mele si niciodata n-am avut propuneri de nici un gen.Asta pentru ca nu dau ocazia.Mai mult decat "o amicitie de sala", un "salut" si "ce mai faci", eventual o discutie despre sport cu cunostintele mai vechi, nu exista.
Sunt o gramada de femei care vin la sala..si mai plinute si mai ok..altele care au ramas cu kg dupa nastere si vor sa-si revina la starea de dinainte.Toate vrem sa ispitim?
Multe dintre noi avem si servici..ce sa facem..luam sapa si grebla si plecam cu ele la servici?:)
Am inteles ce vrei sa spui..cunosc tipul de femeie descris de tine..dar nu suntem toate la fel...Tu ai o chestie cu corporatista insetata de putere, manipulatoare de barbati si avida de bani.Eu personal nu ma regasesc in tipologia asta.. Imi pare rau sincer rau ca gandesti asa, si ca datorita unei/unor experiente neplacute din viata ta, ne bagi pe toate in aceeasi oala..

Am duhovnic de multi ani, fii pe pace...Stie ca fac sport, imi stie viata, pacatele,familia..Niciodata nu mi-a interzis sportul, ba dimpotriva chiar l-a recomandat.

Sa stii ca metanii fac,nu cu sutele, dar fac.Si ma si rog, mai si postesc.Treburile astea ar trebui sa fie intre mine si preot, nu sa ti le justific tie.Cat despre sapa si grebla, uite acum!Chiar in momentul asta...:)

Tu chiar crezi ca nu ma rog?dar nu depinde nici de mine, nici de tine ci doar de Dumnezeu! El e singurul in masura sa-mi judece viata si pacatele!

Copacel, stiu ca probabil imi vei raspunde la acest mesaj..stiu ca tu simti ca asa trebuie...Eu am sa-ti raspund ca mai sunt 2 zile de post, pe care intentionez sa le petrec asa cum se cuvine.
Din pctul meu de vedere offtopicul este inchis...Este ok si pentru tine si pentru mine incetarea discutiilor in contradictoriu.Fiecare se cunoaste pe sine insusi si cu bune si cu rele si numai Dumnezeu ne poate trage la raspundere.Sau vindeca.Cand hotaraste el de cuviinta....
Pana atunci, cei ce nu sunt fara de pacat, sa se fereasca sa arunce cu pietre!

N-ai inteles ce am vrut sa zic.Nu-i nimic, vei intelege mai tarziu.Se pare
ca omul este predestinat sa dea cu capul de perete pana cand il vede.Asta e.

Dar nu ispititi voi, ca nu aveti putere de asa ceva, ci duhul necurat care
va foloseste ca pe niste instrumente ca sa ispiteasca pe altii.

Ai putea sa-ti iei din zilele de concediu liber si sa iei sapa si grebla.

Eu n-am nimic.Pt mine corporatista nu-i nici mai presus nici mai prejos
de nici o alta femeie.
Toate femeile sunt la fel.Ca toate se trag din Eva. Si toti barbatii sunt la fel
indiferent cat s-ar stradui unele femei sa zica ca nu.Toti suntem la fel.Absolut
toti suntem una cu pamantul.Pt ca toti ne tragem din Adam.

N-are draga nici o legatura cu nici o experienta, asta e adevarul.Sfintii parinti
au spus-o mai inainte ca eu s-o observ.De aceea pt ca toti suntem la fel , este
o greseala fatala ca barbatul sa-si iubeasca femeia mai mult decat pe Dumezeu sau femeia sa-si iubeasca barbatul mai mult decat pe Dumnezeu.

Fa-ti niste poze imbracata in costumatia de sport din urmatoarele unghiuri:
Din fata, din spate si din lateral.Apoi te uiti cu atentie cum este imbracata
Maica Domnului si raspunde-mi la intrebare:
Ai curajul sa-ti pui acele poze langa icoana Maicii Domnului ?
Daca NU, atunci nu mai face voaia demonului.

Eu nu m-am referit niciodata la ispita intentionata.Pentru ca poti ispiti fara
sa-ti dai seama si fara sa vrei.Uita-te atenta cum este imbracata femeia
crestina.Haine largi, ca sa nu se muleze pe corp.Citeste din pravilele bisericii
cum trebuie sa fie portul unei femei.

Si ti-am gasit inca o eroare de comunicare intre tine si duhvonicul tau.
Tu i-ai spus ca faci sport.Dar intreb eu oare pe tine:
I-ai spus ca parinte ma imbrac cu haine mulate si care imi pun formele
evidenta( ca na asa este echipamentul de sport, altfel n-ai cum) si defilez(fara sa vreau ca asa este sala, vrei nu vrei dai nas in nas) prin fata altor barbati.Parinte, eu ii smintesc in momentul ala, pacatuiesc ? "
Ia punei-i intreabarea asta .Si daca parintele tau iti spune ca nu-i nimic,atunci
sa sperem ca el va deconta in iad o mare parte din sminteala.

Probabil te intrebi :"Ce tot atata filosofie domne, pt un amarat de echipament
sportiv si o amarata activate cum este sala , ca doar nu dau cu parul nimanui in cap"

Ei bine, traim in secolul in care duhul desfranarii baga in Iad cat n-au bagat
celelalte duhuri pana acum.Traim in secolul in care pornografia este la tot
pasul.Traim in secolul in care zoofilia, incestul si necrofilia sunt legalizate.
Este inceputul sfarsitului.De aceea trebuie sa te feresti sa ispitesti chiar si
fara sa vrei.

Foarte bine.Dar sa nu le faci mecanic.Ca de la faci cu scopul de a "arde calorii" pai amin ti-ai luat plata.

Vorbeste cu duhovnicul tau si spune-i in detaliu in ce consta activitatea sportiva de mai sus.(exact cum ti-am descris-o eu mai sus).

Dar nimeni nu te judeca.Eu doar ti-am atras atentia asupra pericolelor
care-ti pandesc mantuirea.

Parintele Cleopa a spus-o mai inainte s-o descopar eu:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/...tfeste-tacand/
(ar fi bine sa citesti pana la capat ca sa-ti dai seama de primejdie)

Hai Copacele, nu fii invidios ca fata are 170/50kg si tu 160/100kg .. :)

Sau daca e sa o luam altfel, nu cred ca ti-o imaginez pe corporatista visurilor tale pe la 60+ kg.

1.70 deja e prea mult sa ceri, ca o sa te priveasca de sus.

La 100kg sigur ca nu poti.
Altfel poti. Mai incet, dar poti.

Asta o spune cineva care alearga exclusiv atunci cand e gata sa piarda autobuzul?



Cam asa ceva adica?

http://assets.protv.md/articles/file...60x/602841.jpg

Si daca tu esti urat ca noaptea inseamna ca esti bun de pus la icoana?

Ia fa un recensamant vizual in biserica cand te mai duci si tu, cate femei sunt imbracate ca Maica Domnului?


Pai nu erai tot tu sfatosul care o puneai sa faca metanii pe post de sport?

Tocmai ca cei care se cred induhovniciti au de obicei tendinta de a-l trata ca pe un sport extrem.

Si culmea, se pare il tin mai mult aia care nu prea au treaba cu cele duhovnicesti.

La noi, sunt voci care se tanguie ca o luna si ceva de mancare vegana e "post aspru".

De cele 2 zile si jumatate de post negru de la inceputul Postului Mare rar a mai auzit cate unul.

De mancat fara ulei in timpul saptamanii nu mai zic.

Si acum vine scuza minune: daca vrei sa-l tii "duhovniceste" nu poti.

Eu zic ca nu strica putin sa verificam realitatea: cei neinduhovniciti gasesc mai multa motivatie in cele lumesti decat cei induhovniciti in cele duhovnicesti, pentru a birui cele trupesti.


Si daca stii asta, ce te impiedica sa-l folosesti ca atare, doar sa-l tii?

Serios vorbesti?
Care va sa zica care ar fi riscul duhovnicesc?

E ca in povestea aia "Nu citesc de la Psaltire ca ma stric cu dracii si navalesc asupra mea".

Mai e ceva, Copacel: ai auzit de "frumusetea/uratenia este in ochii privitorului"? Mno, asa si cu ispita: te duci la sala pentru sanatate? Atunci ti se rupe si daca o vezi pe Eva primordiala in costumul...Evei. Pe de alta parte, a te uita si a trece mai departe e un semn de putere a normalitatii, sa zic asa. Da, a te uita ca apoi sa agati sau, cu adevarat jalnic, sa faci malahie, asta, da, este pacat.
Ispita este cam asa: peste 50% in capul ispititului. Si nu are sarsaila nici o treaba aici. e vorba de hormoni functionind corect, respctiv functinid aiurea, de minti puternice si de minti slabe. Baiatu' cornut stie foarte bine ca majoritatea fenomenelor care il fac pe om sa devina un pseudoanimal orb sint autocatalitice. e indeajuns sa creezi un anume cadru social, anume idei care promoveaza libertinajul, si..gata. Iar asta nu se face de bunaciuni sau svartenegari in iegari, ci de think tankuri, acele adunaturi de intelectuali posedati. Stii asta mai bine decit mine, ca doar tu ai adus pe forum multe date despre mecanismel de lucru ale acelor...fiinte.
Si acum, intrebarea finala: aham, tu sau alt (inchipuit) mascul secsos care merge cu pecto mulati, bicepsu' la vedere, alea-alea, nu se gindeste ca le ispiteste pe femei? Ha? Ispita are mai mult de un sens, are cel putin doua.

De obicei, pe unde vezi pe strada asa ceva foarte frecvent, urmeaza....BUM!!!!!

Nu fii rautacios.

Tu ti-l inchipui pe Copacel cu pectoralul si bicepsu' la vedere?
Eu mai degraba infundate in grasime :)

Poate ai dreptate. Acum, esti tu rautacios, si bine faci. Prea este frustrat de corpul femeii, ba alea de la mare, ba cele de la sala.
Copacel, food4thought: dece barbatul are vederea 3d mai dezvoltata decit femeia? Nu cumva pentru a aprecia si altceva decit un film 3d? ;)

inainte de a face o actiune gandeste: "Hristos ar face aceea actiune ?
Hristos s-ar duce acolo ? Hristos ar face ce vreau eu sa fac ?"
Daca raspunsul este NU, atunci nu le faci.!


Pe de alta parte insa daca o sa te duci sa citesti omliile Sfantului Ioan Gura de Aur o sa vezi ca sfantul trateaza
acest subiect in mod direct.Si spune Sfantul multe.Spune sa facem exact taman-invers "food4tought"-ului spus de tine.
Si tu te ispitesti fara sa-ti dai seama.
Nu mai alerge dupa ispita si apoi dupa ce te raneste, incepi sa plangi la Dumnezeu ca te doare.Ca este sadomasochism.
Iar daca raspunsul tau este :"pai pe mine nu ma deranjeaza aceasta ispita" , inseamna ca ai patima (a 2-a natura) pacatul generat de ispita.

Insa raspunsul :"pai pe mine nu ma deranjeaza aceasta ispita" mai poate avea loc.Cand ai Duhul Sfant asupra
ta.Insa aceasta vine dupa lacrimi multe de pocainta si dupa ce te lupti cu ispita(adica esti muncit de demon) ca
rasplata ca te-ai impotrivit ispitei.

Diferenta dintre cele doua situatii este elocventa:
in prima situatia "acea liniste" vine de la demon.Ca nu te munceste doarece ii faci voia.Tu ti-ai rani un prieten ?
Nope.Apoi daca esti prieten cu demonul de ce sa te munceasca ?.Vezi tu prieten cu demon, dusman al lui Hristos.
Si uite asa iti sapi groapa mai adanc.

in a doua situatie linistea adevarata vine de la Duhul Sfant ca rasplata ca ai rezistat ispitei (ca ai fost muncit de demon)
dupa batiste ude de lacrimi de pocainta si suferinta sufleteasca.In momentul in care esti in suferinta esti prieten cu
Hristos si dusman demonului.
Si uite asa iti iei cununi.

Legat de discutia despre mare(costumatia femeilor dar si a barbatilor la mare si anume ca acolo este o adevarata Sodoma & Gomora) .
Tin sa-ti reamintesc ca ai memorie scurta. La sfarsitul acelui post mi-ai dat dreptate(desi in realiate mie putin imi
pasa cine imi da dreptate sau cine nu ,caci nu ma intereseaza dreptatea lumeasca)
Dar se pare ca lumina a fost de scurta durata, intunericul ocupandu-si (iarasi) locul rezervat.

food4thought, process this:

Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns,
Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire.
Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte.
Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
(epistola 2, Sf Petru)

Cei care se cred fără să fie, da. Cei care se știu bolnavi sufletește și vor sincer să se vindece, iar apoi să aducă și roade duhovnicești (pacea, răbdarea, bunătatea, înțelepciunea, dragostea), nu îl tratează decât ca pe un mijloc.

Practic, cele adăugate de Florin-Ionuț ulterior mi s-au părut suficiente pentru a arăta că discuția nu se limitează la aspectele tehnice și că scopul urmărit nu este doar eliberarea de toxine și sănătatea trupească.


Sunt riscuri, le cunoaștem din scrierile ascetice. Cum ar fi mândria, părerea de sine, alunecarea într-un rigorism sec... Asta nu înseamnă că trebuie evitat, ci că trebuie ținut sub îndrumare; după cum și voi ați dat îndrumări folositoare pentru aspectele fiziologice.

Pe scurt, riscul de a tine post la ...lepadarea de sine.
Postul ca voie proprie, dupa tot felul de mestesuguri si scorneli mintoase, fara ascultare de indrumator - ce poate fi decat o alta forma sub care se manifesta egofilia?

Eu cred ca postul e doar o componenta din intregul mai cuprinzator al vietii de credinta. Al unui om aflat in comuniune reala (desertare reciproca, slujire) cu celelalte madulare ale Bisericii.
Postul autist, ghidat de istetimi personale sau de apucaturi schismatice, e cam acelasi lucru cu rugaciunea solipsista. Duh de semeata autoipostaziere, cu nenumarate forme. Deloc mantuitor, deloc iubitor. Pe scurt, un nimic zgomotos si cu pretentii de a fi, totusi, vreo scofala. Nu se trage din izvorul Iubirii, ci din baltoaca iubirii de sine a vremelniciei.

Sunt si aici de acord.
Vroiam insa sa-i raspund si lui AlinB:

1. Postul vegan obisnuit este foarte greu pentru un om care in rest mananca normal.
Pentru unii care s-au obisnuit cu el si doar asa mananca tot timpul si care rezista asa, nu este nici o problema. De fapt nici nu se mai cheama post.

Sa nu uitam ca postul este o jertfa, o renuntare si asta este intotdeauna un efort. Nu poate exista un post usor, sarind intr-un picior de placere. Acela nu mai este post.

2. Postul negru este extrem. Ah, ca-l faci 1zi sau doua e una, da sa-l faci in mod repetat si des si pana la extrem, zeci de zile, este un sport foarte extrem si periculos.

Ce ma deranjeaza cel mai mult in discutiile astea de aici de pe forum legat de postul negru (dar si cel normal) este ca:
- se vorbeste numai despre efectele asupra trupului. Dar cum te simti sufleteste, cum traiesti cu el printre oameni care traiesc si mananca normal, cum te izolezi de ei etc. despre greutati si neputinte si ce spun medicii despre asa ceva, nu se vorbeste.
In fapt, asa cum a observat si Cristian, se discuta mai mult partea extrema, tehnica a postului negru. Din pacate asa reiese din mesaje. Ca e bun, cum se face, link-uri la diversi "specialisti" si forumuri.
- Imi lipseste si discutia asupra efectului duhovnicesc si aici me refer la postul in general, nu numai la cel negru.
Ce aduce unuia si altuia postul? Cum il schimba (sau nu)?
Eu inca n-am inteles asta. Fiindca oamenii pana la urma raman la fel din pacate.
Cum spunea undeva un teolog (in ierarhia superioara a calugarilor) - se tine post si mananca din oameni.
- ah, si mai conteaza si intentia, scopul. Daca cineva tina postul negru sau normal doar in perioade stabilite de biserica si cu scopul precis de a se jertfi lui Dumnezeu este una, dar daca scopul este de a trata boli, sau de a urma o moda si se tine postul asa, tot timpul, atunci au dreptate si Cristian si eu si altii sa ajunga sa-l considere doar ca pe un sport extrem.

Si ma mai deranjeaza ca suntem pusi toti in aceeasi oala. Ca postul este foarte sanatos si nu e greu si nu e aspru.
Nu suntem toti la fel, nu toti il suportam la fel.
Repet ceea ce am mai spus - postul este foarte greu. Poate sa spuna oricine ce vrea.
Si aici ma deranjeaza o alta discutie - se vorbeste de cei mai induhovniciti si mai putin induhovniciti. In postitul prorpiu-zis asta nu are relevanta.
Pot sa fie oameni foarte induhovniciti, dar bolnavi, care sa nu poata anumite lucruri si invers.

De unde veniti voi cu asa constatari si statistici, eu nu inteleg (vezi postarea lui AlinB).

Sunt oameni, asa ca mine si ca alti cunoscuti ai mei, care tin postul, ii stie numai Dumnezeu cum si aduc o jertfa, adevarata, prin efortul lor.
Si sunt oameni care il tin fara efort si fara probleme.

Ar trebui sa facem putina diferentiere si sa respectam oamenii.
Si sa fim cinstiti cu noi insine si cu ceilalti.
Eu ii respect pe toti deopotriva, dar atunci cand vine vorba de extreme, de tinut post negru care regim de viata nu-l mai inteleg si il consider periculos.