In acest pasaj Apostolul NU spune ca vorbirea in limbi nu valoreaza nimic.
Ci ca vorbirea in limbi fara dragoste, e lipsita de valoare.

Toate darurile duhovnicesti amintite de Pavel aici, sunt extrem de importante.
Si vorbirea in limbi si prorocia si darul cunostintei si darul credintei.

Insa oricate daruri duhovnicesti ai avea, daca nu ai dragoste nu valorezi nimic.
Asta e sensul afirmației Apostolului.

Deci nu conteaza doar dragostea.
Ci darurile duhovnicesti sa fie manifestate in dragoste.

Nu prietene. Daca nu mai sunt eu cel ce se roaga, ci Duhul care este in mine, eu devin doar o papusa, papusarul fiind Duhul, iar acest lucru contravine liberului arbitru pe care Dumnezeu ni l-a dat inca de la creatie. Poate ai vrut sa spui ca Duhul se roaga impreuna cu mine, ceea ce ar fi cu totul alt ceva. La mine nu e cazul, sunt un mare pacatos si nu merit asa ceva
ps:voi va-ti creeat un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea voastra. La iehovisti, exista un Dumnezeu caruia ii place sa i se spuna pe nume, la voi exista un Dumnezeu caruia ii place ca un om sa ii adreseze rugaciuni in alta limba decat a natiunii de care apartine

oare DE CE i-ar placea lui Dumnezeu rugaciunea mea facuta in chineza, decat rugaciunea mea facuta in limba romana, eu fiind roman? In perioada apostolica am inteles de ce a fost necesara vorbirea in limbi, dar noi romani intre romani, e necesar ca unul sa se roage in chineza, altul in persana, cu toate ca amandoua persoane se afla in aceeasi incapere?

E ca şi cum ai vorbi de Trabant făcând abstracţie de faptul că există Mercedes.

Nu înţeleg de ce le tot suceşti când şi Apostolul dă intâietate rugăciunii participării noastre cu mintea şi inima insuflaţi de Duhul Sfânt. Refuzi să înţelegi că o rugăciune în văzul lumii din care nu se înţelege nimic, în zilele noastre nu aduce un plus de valoare (ea a fost necesară în Biserica primară). De aceea Biserica nu mai acceptă acest tip de rugăciune, dar iarăşi revin la vechea mea vorbă: vă lipseşte exeperinţa a două mii de ani, nu poţi tu ca pionier să vii sa dai lecţii înţelepţilor (când spun înţelepţi mă refer la Părinţii Bisericii). Nu o lua ca pe o ironie, ci ca pe o simplă realitate.

E ca şi cum ai spune că rugăcinea inimii nu este tot un dar al Duhului Sfânt. Ori noi ştim că rugăciunea neîncetată pe care au dobândit-o Părinţii Bisericii este un dar al Duhului Sfânt.

Exact. Asa e cand vorbesti de rugaciunea obisnuita facand abstractie ca, prin Duhul Sfant, e posibila rugaciunea in alte limbi.
Nu intelegi pentru ca nu citesti 1 Corinteni 14, sau pentru ca nu vrei sa intelegi din pricina ca nu iti convine ce scrie.

Desigur ca Apostolul incurajeaza rugaciunea cu mintea. Insa nu-i da intaietate, nici mcar in adunarile publice.
El spune asa: "Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea." Apostolul le da intaietate amandurora. In adunari publice.

Pentru rugaciunea privata, Apostolul subliniaza valoarea mai mare a rugaciunii in alte limbi. Pentru ca prin rugaciunea in alte limbi credinciosul se zideste pe sine insusi, graieste tainele Duhului catre Dumnezeu si aduce multumiri intr-un mod extraordinar de frumos. E Duhul Sfant acolo, intr-o manifestare speciala.
Faci confuzie, NU a fost necesara nici in Biserica Primara.
Rugaciunea in alte limbi, cu voce tare si fara talmacire NU a fost necesara nici in Biserica Primara.

Insa rugaciunea in limbi, rostita cu randuiala, a adus un mare plus de valoare in Biserica Primara si poate aduce si astazi, pentru cei care cred invatatura apostolilor.
Orice persoana sau comunitate de credinciosi care isi permite sa interzica rugaciunea prin Duhul Sfant, isi pierde autoritatea spirituala de a fi ascultata.
De ce as vorbi eu impotriva rugaciunii inimii?
Orice tip de rugaciune placuta Domnului ar trebi sa fie incurajata si practicata.

Ceea ce afirm eu este ca rugaciunea in alte limbi, pe care au primit-o Sfintii Apostoli si credinciosii Bisericii Primare este de o exceptionala valoare si ar fi de dorit sa fie practicata de fiecare crestin.

Da, asta am vrut sa spun.
OK, tu poti sa te complaci in pacatele tale!

Mno bine, ori cu tine, ori cu pereţii. Să fii sănătos!

Apai, eu iti dau dreptate.
Cum ziceai ca ti-a dat si Dragos. :1:

Acolo e altă poveste, Dragoş a înţeles cum stă treaba.

ma nedumereste ceva, de ce e musai ca intalnirea dintre om si divinitate sa fie o rugaciune? de ce daca omul primeste acel miracol il primeste ca sa se roage, de ce trebuie sa ceara, de ce trebuie pus mereu intr-o stare de umilinta, practic despre asta vorbiti cu totii. asta a vrut dumnezeu? a creat niste panarame umile? eu nu cred ca asta spune pavel, eu cred ca se refera la o comunicare/comuniune cu divinitatea. e altceva.

Am sentimentul ca e posibil ca nedumerirea ta sa vina din definitii.

Rugăciunea nu inseamna doar să ceri ceva. Este adevarat ca pentru cei mai multi, rugaciunea inseamna a cersi ceva de la Dumnezeu. Insa rugaciunea, macar ca implica si cerere, tocmai asta inseamna, a avea comuniune cu Dumnezeu. Termenul ebraic pentru rugaciune, tefillah, exact asa inseamna: comuniune.

Deci, ori o stiai, ori ai nimerit-o.