Orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească care se deosebește de cea laică, deși, în mare, călugăr înseamnă creștin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut special rugăciuni pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în nici un citat, în nici o cuprindere filosofică. E dincolo de înțelegere, pentru că este o luptă continuă cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu voință liberă, cu rațiune și cu afecte. Deci, dacă mergi la mânăstire și-ți tai voia, ești în luptă cu Creatorul, care te-a lăsat cu voință liberă. Și atunci trebuie să birui cu orice chip, și lui Dumnezeu îi place acest lucru. Cum și Iacob s-a luptat cu Dumnezeu și L-a biruit ‒ în sensul acesta: trebuie să te pierzi ca să te găsești! Trebuie cu orice preț să te instalezi într-o personalitate îngerească. Vorbesc despre călugări, dar nu e oprit nici unui mirean de a se „subția” cât mai mult.
(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 95)

Iubirea aduce întotdeauna bucurie. De exemplu: bucuria intervenirii spre binele omului de lângă tine, adică îl ajuţi pe om şi te bucuri că l-ai ajutat şi înmulţeşti bucuria şi pentru el.
Omul care primeşte o binefacere are bucurie din faptul că cineva se interesează de el, cineva îi împlineşte ceea ce îi lipseşte, cineva contribuie la binele lui. Făcându-le pe toate acestea, devenim lucrători de bucurie, înmulțitori de bucurie. Şi Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola a Il-a către Corinteni (1, 24): „Noi suntem lucrători de bucurie”. Prin urmare, orice creştin trebuie să fie un lucrător de bucurie.
Arhimandrit Teofil Părăian

Creştinul care se roagă numai de formă e asemenea unei femei care coase de zor, cu acul fără aţă. Coase, coase înainte, dar fără niciun folos. Pierde vremea în zadar. Aşa păţesc şi oamenii lui Dumnezeu care se roagă numai de formă, de obicei numai cu buzele, iar nu şi cu mintea. Acul rugăciunilor aleargă înainte pe treptele zilelor vieţii lor, dar zadarnic, fiindcă lipseşte aţa atenţiei, a cugetării sănătoase, a adunării sau a urmăririi rugăciunilor cu mintea. Lipseşte Duhul Rugăciunii. Lipseşte cusătura, adică viaţa rugăciunii, lipseşte apropierea şi unirea cu Dumnezeu. Astfel, adeseori observăm cu adâncă durere că rugăciunile celor mai mulţi dintre noi, creştinii, sunt ca un ac ce coase fără aţă, care aleargă înainte în zadar, ca o cusătură de formă, nefolositoare, făcută în gol.
Protosinghel Nicodim Măndiță

Chiar la rugăciune o să vină duhuri rele să-ţi schimbe mintea de la rugăciune, dar nu te teme. Dumnezeu ştie dinainte ce ai să ceri tu, dar îi place ca tu să lupţi. Nu ceda, nu abandona viaţa ta pentru ispitele care vin! Şi dacă te găseşti în Bucureşti sau într-un sat, cine ştie pe unde, Hristos este Acelaşi peste tot. Pentru că nu se pune atât de mult problema lumii care împiedică, ci a diavolului; el te împiedică. Tu eşti singur şi nu poţi să faci rugăciunea, pentru că te împiedică diavolul, că noi nu luptăm cu carnea şi cu sângele, ci cu puterile întunericului, pe viaţă şi pe moarte!
Părintele Arsenie Papacioc

Unul dintre cei mai primejdioși vrăjmași ai omului este răcirea (indiferența) duhovnicească. Dacă inima este indiferentă față de Dumnezeu, viața noastră duhovnicească este amenințată; la fel și rugăciunea, ca fiind cea mai vie expresie a ei. Atunci, omul începe să se stingă duhovnicește. Iar dacă devine indiferent pe deplin, el moare duhovnicește. Morții sunt reci. Iată de ce trebuie, în mod deosebit, să ne păzim de indiferența duhovnicească.
Arhimandritul Serafim Alexiev

Pentru că omul coase gând de gând, părere de părere, impresii şi prejudecăţi între ele. Dar ia pune-l să înţepe o dată măcar, la fiece rulaj al rugăciunii, pieliţa cea mai dinafară a inimii!... Dacă de căptuşeală nu îi putem cere omului să se atingă...
Asta puţini o fac. A pedala pe suprafaţa lucioasă a gândurilor e mai la îndemână. Nu curge sânge, nu doare, nu sperie. Totul e plăcut, admirabil, comod. Cum să nu te tot rogi, aşa?....

Superficialitatea si " comoditatea " , n-au nimic in comun cu focul rugăciunii!
Multumesc frate Ioane pentru precizarea ta binevenită .
Doamne ajuta !

Iar eu îţi rămân în mod firesc, mereu îndatorat, pentru selecţiile excelente pe care le faci, pentru toţi forumiştii, din Comoara Bisericii.
Doamne ajută!

Menirea noastră este să dobândim harul Duhului Sfânt
 

Fiecare să știm: ce sunt eu, ce trebuie să fac eu. Pentru că nu trăim ca să dobândim averi, ci menirea noastră este să dobândim harul Duhului Sfânt. Asta este chemarea noastră și asta înseamnă să iei în serios viața. Și harul lui Dumnezeu vine. Harul lui Dumnezeu este un dar. Dar nu întotdeauna harul ți se dă gratuit. Harul trebuie să‑l cucerești. A cuceri harul este tocmai aceasta: a lua viața în serios. Atunci e foarte ușor, mai ușor decât vă închipuiți. Știți ce înseamnă a fi serios? A fi împlinit. Încrederea s‑o ai în Dumnezeu și atunci ești permanent serios și vesel și bucuros.
Înaltpreasfințitul Justinian Chira

Cum vedeţi iubirea dintre doi îndrăgostiţi? Care ar fi limita intimităţii?
Limita intimității dintre doi îndrăgostiți ar trebui să fie acolo unde ar începe păcatul. Dacă e vorba de implicare a păcatului, de implicare cu păcat, atunci acolo e limita și nu trebuie să se ajungă acolo.
În rest, Dumnezeu binecuvântează tot ce e frumos şi bun, tot ce poate fi afirmat şi afişat oriunde şi oricând.
Arhimandrit Teofil Părăian