129. Pucioşii reafirmă cu tărie că nu B.O.R., ci biserica lor e biserica lui Hristos
 

129. Pucioşii reafirmă cu tărie că nu B.O.R., ci biserica lor este biserica lui Hristos, statornicită după rânduială nouă (cea “a lui Melchisedec”) (Partea I)

În “Cuvântul” meşteşugit de ei la data de 22 iulie 2009, liderii pucioşi se lansează din nou într-o ofensivă dură la adresa B.O.R., reafirmând direct şi indirect că este neligitimă. În acelaşi timp, subliniază unicitatea Bisericii Noul Ierusalim şi rolul ei inegalabil în salvarea omenirii şi îndumnezeirea ei.

Ca de obicei, ei apelează la o vorbire prolixă, neglijentă, plină de
- cacofonii (...pleca, ca... biserica, căci...),
- de inconsecvenţe (...oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni... deci cum rămâne? ori le-au stricat cu totul, ori dădeau să le strice: cele două situaţii se exclud reciproc, n-au cum să se completeze;
- de dezacorduri gramaticale (Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti... corect era aici a tuturor!şi
- de repetiţii (...toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi duhul iubirii dintre voi...) care-l demască pe autor ca fiind un om imperfect, semidoct, dar ambiţios în a-L pastişa pe Însuşi Dumnezeu Cel Desăvârşit. Oare Dumnezeu este “vorbă lungă, sărăcia omului”? Există, spre exemplu, în acest “Cuvânt” (ca şi în multe altele) fraze “kilometrice” în care, tot citind, ajungi să pierzi firul ideilor. De exemplu, una dintre ele are 39 de verbe Mă doare , Mă doare, văd , se smulg , se duc , nu-şi fac , se clatină, dau , să sădesc, fac, să salvez, se lasă, aduce, este, nu este, am aşezat, am aşezat-o, este scris, voi fi, nu se petrece , este scris, strică , este , se scrie , se încearcă , să doboare , are , ar fi , să se îngrijească , n-ar veni , este scris , să vin , să lucrez, se face , îl prinde , dă , să-l biruiască , să-l smulgă , lucrez), deci 39 de propoziţii într-o frază!

"Biserica lui Melchisedec" de la Pucioasa insistă să concureze făţiş Biserica Ortodoxă tradiţională, care este sortită abandonului şi pieirii. Pucioşii serbează aniversarea punerii pietrei de temelie a aşezământului pe care l-au numit “Sfânta Sfintelor”, conectându-se verbal la tradiţiile vechi-testamentare iudaice:

“...Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea... am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Hristosul Pucios stă la cârma bisericii lui “înnoite”, dar deşi se proclamă Arhiereu, nu el este începătura, ci Melchisedec, sub rânduiala căruia i se supune:

“ Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Adevăratul Hristos însă îl are şi pe Melchisedec sub a Lui rânduială, la fel ca pe toţi oamenii din toate timpurile, dar de unde să ştie liderii pucioşi asta, dacă ei fac teologie după ureche?

Liderii pucioşi nu uită să reactiveze o fantomă care a murit de mult: cea a “preafericitului Irineu”, “patriarh” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi se ştie că arhiereul Irineu a dezavuat public orice legătură de orice fel cu pucioşii şi cu şovăielile trecutului lui, liderii pucioşi se agaţă de speranţa că-l vor “recupera” cândva. Nici preoţii din B.O.R. nu sunt uitaţi: ei sunt luaţi peste picior ca fiind “iudei” şi ca şi când ar iubi şi ar pretinde acest apelativ pentru ei, ceea ce nu este adevărat:

“...am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit... Îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Cei care au dezertat recent din “raiul pucios” (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Sandu Dan, Ilie Bunea, Ionică Ţurloi) nu sunt nici ei uitaţi, ci sunt trecuţi ca fiind “cu faţa necurată”:

“ Cei ce au căzut din bărcuţa Mea din voia lor, din dorul lor de ei înşişi, aceia nu s-au mai gândit şi la Mine, şi la mersul Meu cel greu prin necredinţa de pe pământ, dar faţa Mea este curată, nu este ca a lor, şi vom merge numai înainte...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Liderii pucioşi speră ca după dezertarea “greilor” mai sus menţionaţi să poată să o ia de la început cu alţii mai fraieri, cu ajutorul cărora să propovăduiască la toată lumea ereziile lor şi aşa să-i “îndumnezeiască” pe mulţi:

“ O, popor de la izvor, îţi întăresc, tată, puterile trupului, puterile sufletului şi iubirea, şi pe Mine în tine, şi îngeri şi sfinţi cu tine la lucrul zidirii celei noi, care se arată acum tot mai întreg, din zi în zi tot mai mult, şi vom sfârşi curând şi vom pune ordine mare în curţile Mele cu tine. Voiesc cu dor mult, tot mai desăvârşit voiesc îndumnezeirea ta, şi de la tine a multora, fiule. Eu de aceea am venit acum pe pământ cu atâta lucrare,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Până una-alta, însă, preocupările lor sunt mult mai practice şi mai lumeşti. Grija lor cea mai mare este să-i pună la muncă grea pe adepţi ca să termine mai repede ultima clădire începută în faţa “căsuţei Corneluţei”, prin care să întregească “salba” silozurilor fără rost de la Pucioasa:

“ O, fiilor, fiţi plini de pace şi de toată liniştea cea sfântă la locul şi la lucrul vostru împreună pentru sfârşitul zidirii celei noi în curţile Mele cu voi! Fiţi, tată, harnici, căci Eu vă dau putere să fiţi aşa! Intraţi sub greu...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Dar Adevăratul Hristos nu stă închis între ziduri făcute de mâna omului.
……………………..
Estera
3 august 2009
……………………..

mariamargareta

129. Pucioşii reafirmă cu tărie că nu B.O.R., ci biserica lor este biserica lui Hristos, statornicită după rânduială nouă (cea “a lui Melchisedec”) (Partea I)

În “Cuvântul” meşteşugit de ei la data de 22 iulie 2009, liderii pucioşi se lansează din nou într-o ofensivă dură la adresa B.O.R., reafirmând direct şi indirect că este neligitimă. În acelaşi timp, subliniază unicitatea Bisericii Noul Ierusalim şi rolul ei inegalabil în salvarea omenirii şi îndumnezeirea ei.
Ca de obicei, ei apelează la o vorbire prolixă, neglijentă, plină de
- cacofonii (...pleca, ca... biserica, căci...), (se vede ca nu shtitzi ce este aia cacofonie=vorbire rea, vorbire urata, varbire stricata, vorbire neplacuta, iar ceea ce strica vorbirea este pacatul ascuns, ispita, joaca grijilor desharte)
- de inconsecvenţe (...oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni... deci cum rămâne? ori le-au stricat cu totul, ori dădeau să le strice: cele două situaţii se exclud reciproc, n-au cum să se completeze; (dumneata cred ca nu vezi bine, poi exista un LUCREZ EU intre randuielile stricate cu totul shi randuielile cele ce dadeau sa fie stricate de oameni)
- de dezacorduri gramaticale (Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti... corect era aici a tuturor!şi (ba a toate e corect, ca a tuturor are alt intzeles shi e fals, ca e vorba de mangaierea ce vine de la Dumnezeu dar shi prin toate, impreuna cu toate oshtirile Cereshti, caci shi a tuturor oshtirilor ar insemna ca Cerurile nu mai mangaie pe om ca mangaierea Domnului s-ar opri la ele sau ar fi separata dar totushi shi pentru ele, deci ar presupune o dezbinare intre oshtirile cereshti shi oameni sau Cerul ar fi la nivelul pamantului, deci se arata ca Mangaierea lui Dumnezeu vine shi prin toate oshtirile cereshti, toate shi nu doar unele)
- de repetiţii (...toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi duhul iubirii dintre voi...) care-l demască pe autor ca fiind un om imperfect, semidoct, dar ambiţios în a-L pastişa pe Însuşi Dumnezeu Cel Desăvârşit. Oare Dumnezeu este “vorbă lungă, sărăcia omului”? (repetitzii absurde sunt doar in capshorul unora, care nu-shi dau seama ca duhul iubirii este Duhul lui Dumnezeu pentru om, iar duhul iubirii dintre voi este lucrarea pe care omul ar trebui sa o faca shi nu sa opreasca Duhul Iubirii de la Dumnezeu la el insusi prin egoism shi lacomie...)
Există, spre exemplu, în acest “Cuvânt” (ca şi în multe altele) fraze “kilometrice” în care, tot citind, ajungi să pierzi firul ideilor. De exemplu, una dintre ele are 39 de verbe Mă doare , Mă doare, văd , se smulg , se duc , nu-şi fac , se clatină, dau , să sădesc, fac, să salvez, se lasă, aduce, este, nu este, am aşezat, am aşezat-o, este scris, voi fi, nu se petrece , este scris, strică , este , se scrie , se încearcă , să doboare , are , ar fi , să se îngrijească , n-ar veni , este scris , să vin , să lucrez, se face , îl prinde , dă , să-l biruiască , să-l smulgă , lucrez), deci 39 de propoziţii într-o frază! (asha e shi e bine asha cum a zis shi scris ca doar shtim ca asha se zice ca pe cei incurcatzi de duhul rau pe aia ii poate incurca duhul rau shi doar cei smintitzi se smintesc, dar baza frazei este : Ma doare)

"Biserica lui Melchisedec" de la Pucioasa insistă să concureze făţiş Biserica Ortodoxă tradiţională, care este sortită abandonului şi pieirii. Pucioşii serbează aniversarea punerii pietrei de temelie a aşezământului pe care l-au numit “Sfânta Sfintelor”, conectându-se verbal la tradiţiile vechi-testamentare iudaice:

“...Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea... am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Hristosul Pucios stă la cârma bisericii lui “înnoite”, dar deşi se proclamă Arhiereu, nu el este începătura, ci Melchisedec, sub rânduiala căruia i se supune:

“ Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

(poi nu este scris ca "Fiul Omului nu are unde sa-shi plece capul"? deci daca piere biserica din sfintzi atunci unde?)

Adevăratul Hristos însă îl are şi pe Melchisedec sub a Lui rânduială, la fel ca pe toţi oamenii din toate timpurile, dar de unde să ştie liderii pucioşi asta, dacă ei fac teologie după ureche?

(nu cumva Domnul Iisus Hristos s-a supus shi a fost binecuvantat shi taiat imprejur shi apoi botezat de Tatal prin sf Ioan Botezatorul shi a respectat Legea shi Proorocii implinindu-i? deci daca s-a supus de ce il acuzi ca ar fi trebuit sa nu se supuna? deci dumneata vorbeshti despre antichrist, caci acela se va autointrona cu participarea patriarhului..., dar Hristos a respectat Randuielile Mantuirii... Cel ce de la Tatal Purcede)

Liderii pucioşi nu uită să reactiveze o fantomă care a murit de mult: cea a “preafericitului Irineu”, “patriarh” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi se ştie că arhiereul Irineu a dezavuat public orice legătură de orice fel cu pucioşii şi cu şovăielile trecutului lui, liderii pucioşi se agaţă de speranţa că-l vor “recupera” cândva. Nici preoţii din B.O.R. nu sunt uitaţi: ei sunt luaţi peste picior ca fiind “iudei” şi ca şi când ar iubi şi ar pretinde acest apelativ pentru ei, ceea ce nu este adevărat:

“...am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit... Îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

(poi iudeii ereu foarte stiutori de Dumnezeu, shtiau cine grehseshte shi cine nu, cine se inchina idolilor shi cine merge pe calea cea dreapta, doar ca adevaratzii iudei iubeau shi iubesc pe Dumnezeu respectandu-i toate poruncile pe cand iudeii cei rai iubesc lumea shi osandesc viceversa, crezand ca fac dreptate dar defapt fac f-urâciuni, crezandu-se, zicandu-shi unii altora ca sunt iudei, crezandu-se vrednici pentru ca osandesc nevinovatzii ca sa-i supuna defapt poftelor lor de marire, ale duhului minciunii maririi de sine, defapt pacatuind inchinandu-se pantecului shi gLumei ca-ntr-o joaca, zicand ei ca gelozesc drept pentru numele Domnului... sa fim serioshi)

continuarea mai jos

continuare de mai sus
 

Cei care au dezertat recent din “raiul pucios” (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Sandu Dan, Ilie Bunea, Ionică Ţurloi) nu sunt nici ei uitaţi, ci sunt trecuţi ca fiind “cu faţa necurată”:
“ Cei ce au căzut din bărcuţa Mea din voia lor, din dorul lor de ei înşişi, aceia nu s-au mai gândit şi la Mine, şi la mersul Meu cel greu prin necredinţa de pe pământ, dar faţa Mea este curată, nu este ca a lor, şi vom merge numai înainte...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.) (e vorba ca acuzarile shi nemultzumirile lor sunt neintemeiate, ca Dumnezeu sigur are obrazul neindoielnic foarte curat shi de 7 ori curatzit in foc de ispita, fara sa osandeasca asha cum procedeaza cel rau crezand-se pe sine vrednic mintzind)

Liderii pucioşi speră ca după dezertarea “greilor” mai sus menţionaţi să poată să o ia de la început cu alţii mai fraieri, cu ajutorul cărora să propovăduiască la toată lumea ereziile lor (asta ramane de demonstrat, iar demonstratzia o face Dumnezeu prin darul sfintzeniei, Harul Duhului Sfant, credincioshia shi nu asha ca ni se pare noua ca shtim, ca shtim acuza de eres shi sectarism pe toata lumea, recunoscandu-ne pe sine insushiri, doar pe noi, acolo la simbolul credintzei unde se vorbeshte despre Iisus Hristos) şi aşa să-i “îndumnezeiască” pe mulţi:

“ O, popor de la izvor, îţi întăresc, tată, puterile trupului, puterile sufletului şi iubirea, şi pe Mine în tine, şi îngeri şi sfinţi cu tine la lucrul zidirii celei noi, care se arată acum tot mai întreg, din zi în zi tot mai mult, şi vom sfârşi curând şi vom pune ordine mare în curţile Mele cu tine. Voiesc cu dor mult, tot mai desăvârşit voiesc îndumnezeirea ta, şi de la tine a multora, fiule. Eu de aceea am venit acum pe pământ cu atâta lucrare,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)
Până una-alta, însă, preocupările lor sunt mult mai practice şi mai lumeşti. Grija lor cea mai mare este să-i pună la muncă grea pe adepţi ca să termine mai repede ultima clădire începută în faţa “căsuţei Corneluţei”, prin care să întregească “salba” silozurilor fără rost de la Pucioasa:

“ O, fiilor, fiţi plini de pace şi de toată liniştea cea sfântă la locul şi la lucrul vostru împreună pentru sfârşitul zidirii celei noi în curţile Mele cu voi! Fiţi, tată, harnici, căci Eu vă dau putere să fiţi aşa! Intraţi sub greu...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Dar Adevăratul Hristos nu stă închis între ziduri făcute de mâna omului.
(Chiar asha deci bine spus shi tocmai de asta lucreaza Dumnezeu din greu cu munca grea la ziduri, la "silozuri", la jitnitze... la zidurile Ierusalimului cel Nou.)
……………………..
Estera
3 august 2009
……………………..

deci parafrazandu-l pe Hristos, nadajduind iertare, inchei cu /Pace Voua\... fiilor lui Dumnezeu.

eritis sicut Deus...religia e doar o industrie
 

cat de mici sunteti si totusi vorbiti despe antichrist...chiar va bagati in niste probleme care nu tin de existenta voastra limitata...si ceea ce e trist e ca tocmai aceasta "lupta" pe care o mentineti crezand ca interveniti pozitiv in evolutia lumii, tocmai acest lucru aduce raul dupa el.Sa fim realisti..ce e religia astazi?...nimic pentru mine...nu cred in nici una din tainele ei- nu cred in nici unul din ritualurile sacre....ati facut oamenii sa va respecte din frica si nu e corect! stie toata lumea defapt ce a vrut Iisus, dar el a gresit,ideile lui au fost preluate si intoarse chiar impotriva a ceea ce el a vrut ca lumea sa devina...spunetimi daca nui asa...aducetimi argumente si va voi crede....Dar no sa reusiti, sunteti atat de fanatici incat sunteti orbi, iar trist e ca sunteti probabil oameni buni de care altii profita...inca puteti sa reveniti! nu cautati calea complicata....calea corecta e cea a libertatii spiritului si a acceptarii destinului...nu uitati ca singurul lucru pe care voi trebuie sal faceti este sa fiti buni...asta e mai presus de orice rugaciune si de orice credinta..rugaciunile sunt create de oameni nu de Dumnezeu.._ogmios_

bun e numai Dumnezeu, omul e plin de bunebunatatea de pe urma... deci omul ne fiind bun ci rau de la natura pe care shi-a invartoshat-o trebuie sa urmeze bunatatea de sus ca altfel merge la neascultare, bertate shi acceptarea destinului tragic... iezerul de foc ce arde cu pucioasa... cade in hău, avand incredere doar in sine insushiri alese...

deci fatalmente am impresia ca dumneata eshti pretenTzi cu gandul... adica vrei sa lepadam noi mantuirea pentru ca ai ajuns dumneata la concluzia ca Hristos ne-a inshelat shi Dumnezeu nu este drept... ori ai preluat de la Nische sau oculta materialist dialectica shi prognostictica cum ca Dumnezeu e... mort. Poi atunci ce sa ne mai miram ca nu va convine shi va deranjeaza cand vedetzi ritualurile shi randuielile mantuirii, poi voi zicetzi ca sunt fara rost shi inventate de oameni... unele, da, sunt de la oameni sadici shi mincinoshi, dar altele sunt de la insushi Dumnezeu Cel care ne-a facut shi iubit shi ne-a daruit tot binele (mai putzin placerile neascultarii, necredintzei shi pacatuirii ca astea sunt de la cel rau care zice ca el ne bereaza de "tirania" Domnului, sau iata topicul care arata ca sunt "unii" care cica ne pazeshte ei de eres, de secta, mintzind pe atatea pagini prin afirmatziile ca Dumnezeul Pucioshilor nu este acelashi Dumnezeu cu Cel al lui Varsanufie shi Ioan).

Vsovi, gresesti.Gresesti foarte tare. Dumnezeu sa te lumineze!

chiar asha, sunt pacatos, recunosc, mare pacatos mirean din BOR dar nicidecum nu greshesc in ceea ce sustzin... nu "de la mine (noi, unii) sau de la un inger"... ci de la Tatal purcede... "...si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. "

Vsovi ma judeci gresit …nu cred ca am spus ca nu cred in Iisus sau in Dumnezeu…intradevar nu cred in mantuire asa cum o intelegeti voi..nu cred ca pe calea rugaciunii se poate obtine aceasta viata de dupa moarte …aici gresim noi-prin faptul ca luam prea direct anumite ziceri si uneori in loc sa incercam sa devenim cu adevarat mai buni ne mintim singuri prin rugaciuni(ipocrizie un cuvant pe care il urasc)…
Cu toate ca spun acestea eu sunt credincios..inca mai cred in Dumnezeu defapt chiar il simt aproape de mine, dar cea in care refuz sa mai cred este biserica…biserica in general care este condusa de oameni…ganditiva la ce a reprezentat biserica de-a lungul timpului…si va rog facand asta sa nu uitati ca au murit oameni (poate genii) acuzati de vrajitorie, nu uitati va rog ca au murit oameni in cruciade-oameni care nau vrut sa renunte la principiile lor,sa nu uitam nici de ura ciudata care ii desparte pe oamenii care au diferite religii…Iisus nu asta nea invatat si de aceea tot spun ca binele pe care el la adus in lume a fost folosit impotriva binelui ..as putea sa mai continui cu astfel de exemple, dar nu ar avea sens …dar acum faceti asocierea cu inceputurile crestinismului…crestinii erau cei care sufereau in tacere..ei au fost rastigniti, schingiuti,ucisi cu pietre -ei au indurate imense dureri pentru principiile lor si pentru faptul ca ei au crezut cu adevarat in Dumnezeu..acei oameni au fost cu adevarat credinciosi…cati dintre voi ati avea curajul sa faceti ceau facut ei??? DA dintre voi toti cei care va rugati neincetat cati??? Aici apare ipocrizia si doare…
…in adancul sufletelor voastre oricat de fanatici religiosi ati fi sau nu stiti bine ca spun adevarul…nu spun nimanui sa renunte la mantuire-va cer doar sa cautati mai cu atentie calea cea corecta…MANTUIREA o veti gasi mai presus de fanatism si de biserica…pierdeti cat mai putin timp cu rugaciuni pentru a avea cat mai mult timp sa faceti lucruri bune..lucruri bune pentru viitoarele generatii..

130. La Pucioasa se propovăduieşte renunţarea la mila omului faţă de om
 

130. La Pucioasa se propovăduieşte renunţarea la mila omului faţă de om

Ultimul “Cuvânt” de la Pucioasa, intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie”, excelează în blamarea fără rezerve a obiceiului strămoşesc intitulat “milă creştină”, care în optica pucioşilor nu poate fi decât o “milă păguboasă”. Vameşii şi desfrânatele, care primiseră cândva făgăduinţa mântuirii şi chiar li se promisese o anume prioritate în împărăţia cerurilor, vor fi de acum într-o stare de alertă, vecină cu îngrijorarea. Condamnaţi la o perpetuă şi universală lipsă de milă şi iertare, ei vor trebui pedepsiţi şi pe pământ ( nu numai în cer, la marea judecată), ca nişte “despărţiţi de Dumnezeu”, după modelul justiţiar al Vechiului Testament, promovat cu precădere de către proorocul Ilie Tesviteanul:

“ O, proorocule al Meu, ce mult ai iubit tu viaţa! Viaţa ta a fost numai Dumnezeu. Ai ştiut ce este Dumnezeu şi unde trebuie să locuiască El, şi ai râvnit pentru statul Său în om şi ai lucrat cuvânt de pedeapsă pentru cei despărţiţi de Dumnezeu, şi apoi i-ai pedepsit ca să-i întorci cu faţa spre Mine.”(Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

După acest model, nici omul de astăzi nu trebuie cruţat, căci aceasta este “iubirea de Dumnezeu”, în timp ce mila de om înseamnă “căderea omului”:

“ Omul se apleacă spre om, dar tu n-ai cruţat omul, căci M-ai iubit pe Mine, şi aşa ai arătat tu că iubeşti pe Dumnezeu şi nu pe om şi că Dumnezeu este mare. Omul are milă de om, şi aşa cade om peste om, şi aşa ştie el să înveţe că-L iubeşte pe Dumnezeu”(Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Lupta cu “răul” este selectivă: dacă e vorba despre “duşmanii” liderilor pucioşi”, lupta cu răul trebuie să fie necruţătoare, iar “duşmanii” celor buni (adică, ai “proorocilor” pucioşi – proorocii mincinoşi) trebuie doborâţi, căci răul nu poate fi impersonal, ci lucrează prin om. Dar dacă e vorba de “răul” pe care liderii pucioşi îl fac altora, despre acesta nu trebuie suflat nici un cuvinţel, ci tocmai aceia care dezvăluie acest rău sunt răi în înseşi trupurile lor, văzând doar paiul din ochiul liderilor pucioşi, dar nu şi bârna din ochiul lor:

“ O, să nu cruţi răul, fiule, şi nu-l lăsa să crească şi să vatăme el cu vătămarea lui, ci să te lupţi cu el şi să-l dobori prin râvna ta de Dumnezeu şi prin rugăciunea ta adevărată, iar rugăciunea adevărată este cea plină de durere pentru cele rele care stăpânesc omul pe pământ. O, să nu cruţi răul, ca să nu fii duşmanul celor buni, fiule [...] Cel ce zice rău despre aproapele său, acela are acest rău în însuşi trupul său, iar diavolul, potrivnicul lui Dumnezeu şi al omului, îl îndeamnă pe omul acela să vadă paiul din ochiul fratelui său, şi aşa se naşte duşmănie între om şi om, iar nedreptatea trebuie pedepsită, ea, şi nu omul, şi aşa doreşte Domnul prin proorocii Săi pe pământ, iar când omul nu primeşte pe Domnul prin proorocii Săi, îşi primeşte apoi pedeapsă pentru aceasta, şi fiecare îşi lucrează ceea ce primeşte.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Slava acestui dumnezeu necruţător se revelează exclusiv în “Cuvântul de la Pucioasa”:

“ Slava Mea din mijlocul tău se face cuvânt peste tine, şi aşa se arată ea şi aşa se dă ea ţie, poporul Meu de azi. Grăiesc cu tine aşa cum grăiam acum două mii de ani cu ucenicii Mei în faţa mulţimilor, în faţa poporului Israel. Îmi întăresc calea intrării Mele la tine, fiule, căci Eu cuvânt intru la tine când vin să stau cu tine.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Liderii pucioşi sunt reconfirmaţi ca “prooroci”, “vedenii”, “străjeri”, “lucrători” peste poporul pucios, care trebuie să-i primească şi să le asculte “Cuvântul” cu umilinţă şi să-l împlinească:

“ Sunt la masă cu tine şi cu proorocii Mei, fiule, poporul Meu de azi[...] Umiliţi-vă! Primiţi pe proorocii care vă învaţă spre Domnul! Primiţi pe cei ce vă dau cuvântul Domnului, care vă îndeamnă la pocăinţă şi la umilinţă şi la mântuire. Vai de cetatea peste care nu este prooroc şi vedenie şi descoperire de la Dumnezeu! [ ...] Primiţi duhul proorociei, daţi-i drumul în casa voastră, deschideţi-i lui, căci vine să vă facă bine vouă, şi aceasta este lucrarea proorocilor, lucrarea Domnului pentru salvarea omului pierdut. Amin.[ ...] Lucrez din cer cu sfinţii şi cu proorocii, iar de pe pământ cu cei ce-Mi sunt azi străjeri şi lucrători.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

“Şfântul Ilie dela Pucioasa” îl îndeamnă pe dumnezeul pucios să facă minuni mari şi semne peste “poporul lui de azi”. Deocamdată însă, cea mai mare minune consemnată deja este aceea că personaje importante din “lucrare” (părintele Iliuţă, Marian şi Victoria Zidaru, Sandu Dan, etc.) au părăsit definitiv Pucioasa şi fabulaţiile ei, întorcându-se la viaţa obişnuită, modestă şi anonimă, spre disperarea liderilor pucioşi, care se văd astfel demascaţi în toată goliciunea imposturii lor:

“ – Mai întâi fă, Doamne, după cuvântul meu, căci eu Te rog aşa: fă Tu, Domnul meu, semne mari peste poporul Tău de azi şi cu el, ca să vadă cei de pe pământ credincioşi şi necredincioşi că Tu eşti Dumnezeul acestui popor hrănit de Tine cu tot cuvântul care iese din gura Ta, şi că acest popor este slujitorul Tău şi stă înaintea Ta pentru venirea Ta! Amin.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Aceşti “trădători”, care s-au smuls recent de sub jugul liderilor pucioşi, sunt trataţi cu un imperial dispreţ: şi cu invitaţia “să facă bine şi să se întoarcă de unde au dezertat” şi să redevină “mântuiţi şi credincioşi”:

“ Iar celor ce, spre ruşinea lor, se smulg din braţul Meu călăuzitor şi se duc să-şi călăuzească singuri paşii, Eu, Domnul, nu le doresc nimic în ziua aceasta de sărbătoare a proorocului Meu Ilie, decât pocăinţă şi întoarcerea lor la Mine şi la cei ce rămân cu Mine cu credincioşie pentru slava care vine cu Mine pentru cei mântuiţi, pentru cei credincioşi.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Ca de obicei, stilul “Cuvântului” de la Pucioasa este prolix, cu fraze lungi şi obositoare, încărcate de greşeli aparent inexplicabile pentru un dumnezeu care se pretinde a fi desăvârşit:

“ Ei nu voiau să creadă pentru că descoperise (sic!) în Mine pe rivalul lor, pe potrivnicul lor şi al voilor lor şi al plăcerilor lor.” (Corect: ...descoperiseră...; Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)
“ O, părăsiţi de tot desfrâul, părţsiţi-l (sic!), căci fărădelegea va fi nimicită şi veţi rămâne fără veşmântul ei când ea nu va mai fi, şi veţi fi goi atunci, şi aşa veţi fi găsiţi!” (Corect: ... părăsiţi-l...; Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)
“ Cuvântul Meu este credincios şi adevărat şi se războieşte întru dreptate, iar lucrarea lui de azi este scrisă în Scripturi, în prooroci şi în psalmi ca să fie ea astăzi pe pământ şi să întoarcă pe om spre Dumnezeu şi să depărteze ea mânia pe care omul şi-o pregăteşte mereu împotriva sa însăşi (sic!) prin viaţa sa cea fără de roade şi plină de plăceri nimicitoare de om, şi iată, după roadele lui se cunoaşte ce este şi cine este omul.” (Corect: ... însuşi...; Citat din “Cuvântul Pucios” din 2 august 2009)

Liderii pucioşi perseverează, încăpăţânându-se în a-şi da cu stângu-n dreptul, sperând că vor fi convingători măcar pentru cei care le-au mai rămas prin preajmă, căci pentru cei care i-au părăsit sunt slabe speranţele, iar pentru cei care nici nu i-au vizitat încă, nici măcar atâta.

poi faptele fara rugaciunea pentru darul de la Dumnezeu, fara Biserica, fara Duh shi Adevar de unde vin ele? faptele? nu tocmai din ipocrizia placerii omului in a muncii nesfarshit la turnul babilonului socotindu-se el pe sine astfel vrednic pentru zidirea minciunii? zicand apoi in mod nemultzumit shi plin de pretentzii prin viceversare ca defapt Dumnezeu este mincinos shi nedrept shi inshelator... asha cum i-a "suflat" duhul necredintzei, al minciunii maririi de sine... iubirea de pofte shi placeri... ale pacatelor shi razbunarilor pe oameni cu pacatele lor cu tot...

shi pt MM:
poi Razbunarea este a Domnului ca minunile nu sf Ilie le-a facut ci Dumnezeu, ca asta cere sf Ilie ca Dumnezeu sa faca minuni asha cum a cerut el pe vremuri... shi tot asha cum tot Dumnezeu a razbunat pe poporul tarat in desfranare de catre proorocii mincinoshi ai lui Izabela... tot asha sa intareasca credintza dreptcredincioshilor prin minuni...

deci fara crutzare trebuie sa fim cu pacatele personale, sa n-avem mila de pacate... dar iubind omul... chemand pacatosul la indreptare... "... ci sa se intoarca shi sa fie Viu"

adica ar trebui sa primim Duhul Proorociei shi vedeniile date prin Trambitza Domnului shi prin poporul sfant shi sa lepadam pacatul nostru propriu shi personal... caci razboiul nu este cu sangele shi cu carnea... ci cu duhul lenei shi lacomiei shi al minciunii pentru iubirea de sine a poftelor shi placerilor pacatelor, pofta rea de carne cu sange,... a neascultarii de Biserica shi neprimirea celor trimishi la noi pentru indreptarea vietzii noastre.