Stai sa vezi ca sunt persoane pe forum (inclusiv ortodocsi) care cred in evolutionism si ca zilele creatiei nu sunt zile, ci ere de milioane de ani. Daca nu ti-au palcut argumentatiile mele, cred ca astea or sa te incuie de tot, cum mai raspunzi ca ziua a saptea are cateva milioane de ani? :)

Să ştii că m-ai încuiat !:3: Români, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă! Trăim într-o perpetuă zi a şaptea de odihnă! Problema e că nu o să trăim atât cât să mai ajungem şi la Sfânta Liturghie de mâine...

"6.Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s'a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7.Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, ASTAZI, după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s'a spus mai'nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile." Evr.4

Sfintirea zilei de odihna nu se face "din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu" prin jertfa.
Daca vei "cauta cu pricepere" in VT vei vedea ca orice sfintire se face in urma unei jertfe.
Duminica noi participam la "jertfa cea fara de sange" care sfinteste. Ce anume crezi ca sfinteste sau poate sa sfinteasca? Oare timpul il poate sfinti?

Bine, poti sa reprosezi atunci ca porunca a 4-a nu mai este valabila?
Ba da, este valabila, numai ca este plinita in Hristos: ziua se sfinteste in urma jertfei fara de sange la Sf.Liturghie, iar odihna "zilei" nu mai poate nimeni sa spuna ca se reduce la 24 de ore. Este absurd ca "odihna lui Dumnezeu" se limiteaza la "odihna zilei" de 24 de ore.
Bine, dar atunci poti sa spui ca in celelate zile in care se savarseste Sf.Liturghie, si acele zile sunt sfintite?
Parerea mea este ca timpul se sfinteste prin oameni ("Rascumparati vremea"), oamenii "sfintiti" prin Jertfa pot sa rascumpere vremea si sa sfinteasca locul.
Alegerea Duminicii ca zi a savarsirii Jertfei a fost facuta de Sf.Apostoli!
In timp se poate vedea ce inspirata a fost alegerea lor pentru ca in tot Imperiul Roman Duminica era ziua de odihna - zi pagana de altfel, dar care prin sfintirea Jertfei fara de Sange s-a curatit de tot ce era pagan -, iar prin raspandirea crestinismului in intregul Imperiu Duminica a fost ziua in care puteau sa participe la Sf.Liturghie toti crestinii,

De ce au ales Sf.Apostoli ziua I-a a saptamanii ca zi in care "frangeau painea"? Eu cred ca au ales aceasta zi deoarece in zi de Duminica a inviat Mantuitorul Hristos si au dorit ca in inimile credinciosilor ziua frangerii painii sa coincida cu ziua Invierii; si asa bucuria credinciosilor sa fie deplina.

Cat despre odihna la care ne cheama Mantuitorul Hristos:
1.nu se rezuma la doar 24 de ore din care 8 le dormi. Inseamna ca in celelate zile de odihna Mantuitorul nu ne cheama la odihna Sa?
2.odihna se primeste in dar, nu o fortam prin (ne)puterile noastre.

Poate omul sa sfinteasca ceva sau pe cineva cu de la sine putere?
Daca intrebi pe sectarii sambetisti iti vor spune toti in cor "da".

Foarte corecta afirmatia!! Bravos! Ideea ca noi trebuie sa intram in aceasta odihna prin credinta, nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni - asa cum va laudati ca voi tineti ziua de odihna. Sfintenia zilei de odihna se primeste in dar si ne sfinteste, iar noi, sfintiti fiind prin jertfa vom sfinti prin firea noastra ziua de odihna: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate!"
Un singur amendament: prima data e Sf.Liturghie care sfinteste ziua de odihna!!

Peste tot sunt oameni buni si oameni rai! Am ceva personal impotriva anumitor "manifestari"!

Si inca ceva: am recunoscut aici pe forum importanta adventistilor in sistemul medical american.
De asemenea il apreciez in mod special pe Ben Carson (iar filmul cu biografia lui l-am vazut de cateva ori - chiar si intr-o biserica ortodoxa).

De asemenea cunosc o multime de alti oameni care fac lucruri deosebite din orice religie!
http://www.ted.com/talks/lang/en/fie...ng_manual.html
(este subtritat si limba romana)

Corect, somnul ratiunii naste monstri dar si ingeri... acum depinde de noroc! Daca si-ar vedea de treaba (evanghelizari si binefacere) nu as avea nimic cu el! Insa daca intra in amenintari apocaliptice stupide... prefer sa dau cu tot adventistmul lui de pamant.
Il vad pe Sebastian ca pe un adevarat explorator. Cat despre "umblarea cu Dumnezeu" am indoieli(am motivele mele... ).
Intentia mea e doar una in privinta adventismului... adica expunerea punctelor vulnerabile:incombatibilitatea doctrinei literare a sabatului cu situatia civilizatiei umane contemporane, mandria neintemeiata (am argumentat ca adventistii nu sunt cu nimic mai buni decat neadventistii-la capitolul asta osutafaraunu evita sa-mi raspunda ) si anumite evenimente istorice ale bisericii adventiste care pot arunca indoiala asupra pretentiilor pe care le ridica (se cred cei care detin tot adevarul.... ceva similar cred si mormonii despre ei insisi) .

Am avut tangente cu adventismul multi ani... Am priceput in ce consta religia. Am inteles in ce consta mecanismele de suprimare a individualitatii. Am fost o victima a sectarismului... cu greu am avut puterea sa ma rup... Acum sunt liber... gandesc singur cu mintea mea.

Dupa ce expun punctele vulnerabile ale adventismului, trec la urmatoarea victima (o alta religie cu un mecanism psihologic eficient pentru suprimarea a individului si transformarea lui intr-un "soldat" care nu poate iesi din niste canoane de gandire).

A mai ramas ceva! Nu am mai pastrat decat un singur lucru de la adventisti... ceea ce a mai ramas vei subintelege -daca ai capacitatea de a percepe unele subtilitati- din aceasta melodie:
https://www.youtube.com/watch?v=hX-Xsd73H00

Ceea ce a fost intre mine si adventisti... a murit! Mult din ceea ce am fost candva a murit... nu stiu ce a mai ramas in mine ca om! Nu pot sa zic adventismului decat un lucru...: Adio!

Grele vorbe!
Mi te-nchipui un batran sezand pe o banca afara la poarta invartind in maini a alint carja uzata.

Sa-nteleg ca timpul petrecut in adventism te-a cioplit intr-atat incat nu mai stii ce a mai ramas din tine ca om sau deziluziile trairii vietii crestine a sambetistilor?
Totusi, postarile tale redau o deziluzie a dogmei lor! Sau nu?

Apreciez sincer.

Asta e un mod elevat de a nu recunoaste nimic bun in om. :) q.e.d.

Vei fi uimit sa afli ca si altii au asemenea experiente cu religii de la care nu te astepti, asa cum sunt destui cu experiente inverse. De fapt orice religie (crestina chiar) poate fi un mecanism de suprimare sau o unealta de moarte lenta atata timp cat ramane doar o religie si nu se trece dincolo de ea pentru a-L descoperi pe Hristos. Paradoxal, pana si religia poate deveni un idol. De aceea vezi (foarte multi) oameni chinuiti in orice religie. Tu ai fost chinuit pe la azs, noi prin alte parti.

Imi pare sincer rau, mai ales pentru ca inteleg perfect pe unde ai fost. Mai mult nu spun.

Aspiratiile lor sunt iluzii. Pe unii acele iluzii ii ajuta sa faca fata realitatii! Ofera un sentiment de importanta celor care si-au ratat viata! Nu e nimic rau in asta! Doar pentru astfel de oameni este buna religia adventista (si alte religii care ofera (auto)mantuire emotionala)!

Am vazut pe unii care nu au realizat nimic in viata lor si nu au cine sti ce educatie si care au ajuns la adventisti. Acesti oameni au gasit in doctrina adventista ceva care sa le ofere motive pentru a se crede mai buni decat altii! Simpla vanitate! E amuzant sa vezi cate un individ de felul asta atunci cand nu reuseste sa convinga un om mai educat de "adevarul" in care crede! El se consoleaza cu faptul ca si-a facut datoria fata de respectivul om si considera ca e treaba acelui om sa se decida daca vreau sa nu sa fie mantuit (pe unii de felul acestia ii mai auzi zicand ca astfel de oameni care nu le accepta adevarul vor plati la judecata... religia in general si adventismul in particular este in general ceea ce Friedrich Nietzsche numeste "razbunarea sclavilor"). Majoritatea adventistilor (ar fi necinstit din partea mea sa-i bag pe toti in aceeasi oala) nu sunt de felul acesta insa am dat un exemplu extrem ca sa arat cam ce "nuante" are adventismul!

Voi reveni ca sa termin ce am inceput: adica mai trebuie sa descriu modul in care religia (si adventismul in particular) zdrobeste individualismul si omul ca entitate independenta. Nu sunt batran... daca as fi fost batran, nu as fi putut sa ma rup de religie... si nu ar mai fi avut sens sa fac asta. Prin cuvantul "moarte" am vorbit metaforic descriind un intreg univers psihologic care sa prabusit odata cu prabusirea covingerilor adventiste.