142. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 19-08-2009





Liderii pucioşi, ca „soli ai lui Dumnezeu”, trebuie să aibă printre adepţii pucioşi câţiva acoliţi apropiaţi şi slujitori devotaţi, susţinători care să le facă treaba şi prin care ei să lucreze tot ce au de lucrat, căci altfel nici Dumnezeu nu poate face nimic fără susţinătorii solilor Lui:

“...aşa trebuie să aibă orice sol al Meu pe pământ susţinători, căci altfel Eu, Domnul, nu am cu cine să pot prin soli, şi apoi peste mulţi cu multă mărturie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Cei care au părăsit recent “raiul” pucios (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Ilie Bunea, Sandu Dan, Ionică Ţurloi, Costel Postăvaru) şi şi-au luat lumea în cap sunt cei care, prin gestul lor curajos, “au vorbit de rău” noua cale, acest New Age de la Pucioasa. Ei s-au schimbat din bine în rău, schimbându-şi faţa, părăsindu-l pe Dumnezeul Pucios pentru ei înşişi şi lăsându-L nejutorat şi neputincios. Ei se ascund unii după alţii batjocorindu-i pe liderii pucioşi-proorocii mincinoşi:

“O, fiilor, mulţi au venit să fie cu Mine şi cu poporul Meu şi cu iubire pentru pământurile binecuvântate de Mine pentru slava Mea de azi, pentru odihna Mea, şi au venit şi au stat şi au plecat apoi, vorbind de rău calea Mea şi pe cei de pe ea răbdători şi credincioşi prin răbdare, şi iată, omul se schimbă din bine în rău şi îşi schimbă omul faţa. Le-am spus atunci apostolilor Mei că nu e nimeni dintre cei ce, mărturisindu-Mă oamenilor, să Mă vorbească degrab de rău apoi, dar iată, cine nu face mărturisirea Mea de la Mine trimitere, acela Mă vorbeşte de rău apoi, căci are pretenţie apoi, şi acela greşeşte, şi după ce greşeşte se ruşinează şi se ascunde şi învinuieşte prin ascundere, prin tragere în părţi, dar cei ce fac aceasta fac aşa ca să-şi acopere păcatele lor, tată, şi aşa se cunosc cei ce fac greşeli ascunse, şi prin învinuirea altora se dovedesc ei că nu sunt pe plăcerea Mea, căci cei ce sunt ai Mei nu învinuiesc, nu mustră până ce Eu nu-i trimit să facă aceasta. O, cel mai laş om nu este cel neputincios, ci este cel ce-L părăseşte pe Dumnezeu pentru el însuşi. Acest fel de fii Mi-au dat calea Mea şi pe Mine spre batjocură mereu, mereu, şi apoi ei se ascund unii după alţii, se ascund sub alţii pe care ei i-au hrănit cu batjocură asupra celor ce stau de sprijin pentru Mine, şi pe care Eu îi cunosc mai mult decât zic ei că îi cunosc, şi pe care Eu îi iubesc pentru credinţa lor cea mare, pentru dragostea lor de Mine şi de poporul Meu, că dacă nu-i aveam pe ei la cârma mersului lucrării Mele peste pământ, Eu nu mai aveam azi lucrare şi nici popor, căci cei ce s-au iubit pe ei înşişi lângă Mine s-au dovedit aşa şi au izbit spre batjocură pe cei ce Mă sprijinesc ca să fiu pe pământ, şi nu Mi-au ajutat aceia spre Mine poporul şi pe cei ce vin să-Mi fie popor, şi au dat să ajute spre ei şi spre vederea lor pe poporul Meu, şi au dat să iubească mai mult pe cei ce ziceau ca ei împotriva lucrărilor Mele, căci aceştia iubesc omul folosindu-se de el pentru scopul lor nefolositor lui Dumnezeu, şi apoi ei se dau deoparte, căci lucrul lor cade.“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Dar liderii pucioşi sunt cei care aduc o nouă Evanghelie poporului creştinesc, chiar dacă ei dispreţuiesc astfel cuvintele Scripturii care-i aruncă sub anatema („Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” Gal.1,8). Ei sunt autorizaţi să nu mai asculte de Biserică, adică de om, nici de nemulţumirile acestuia faţă de erezii şi neîmpliniri, ci numai de duhurile de la Pucioasa:

“ O, fiilor, o, fiilor care-Mi daţi putere să lucrez peste poporul Meu, o, să nu Mă doară de la poporul Meu, să nu auziţi murmure şi făţărnicie de la cei purtaţi şi îngrijiţi de voi prin Evanghelia Mea cu voi! O, tată, Eu sunt Cel ce trebuie să am pretenţie la voi. Se cuvine să ascultaţi de Mine şi nu de om şi nu de nemulţumirile omului, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Liderii pucioşi sunt lăudaţi pentru construcţiile de zid şi de piatră pe care le-au ridicat şi le ridică adepţii lor sleiţi de puteri, ziduri între care va sălăşlui Dumnezeul Pucioasei. În principal se face aluzie la ultimul siloz aflat în construcţie lângă „casa Corneluţei”din curtea din deal:

“O, fiilor lucrători de la Mine, şi voi, slujitorii celor sfinte ale Mele pe pământul binecuvântării Mele în zilele acestea, o, tată, vă mulţumesc că lucraţi cu pace, cu multă pace şi iubire lucrările cerute de Mine vouă pentru slava Mea şi a lucrărilor Mele pe pământ pentru om cu cei credincioşi Mie în vreme de mare necredinţă. Vă mulţumesc pentru truda şi neodihna voastră cea fără de cârtire şi fără de murmur pentru zidirea care se ridică şi se arată acum să fie în curţile Mele cu voi. Primiţi, tată, de la Mine puteri noi, căci vlaga voastră nu este de la trup, ci este de la Mine, fiilor, peste voi, peste toţi fiii de la izvorul Meu de cuvânt, şi care lucrează pentru slava Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Liderii pucioşi se laudă singuri pentru ultima lor ispravă, aceea de a numi fără hirotonie doi noi preoţi (Manoliţă şi Mihăiţă) în locul preoţilor „dezertori” Iliuţă şi Ionică, deşi pe vremuri se proorocea că Iliuţă, cel dintâi dintre „cei trei preoţi unşi”, este şi va fi stâlp de neînlocuit. Cei doi popi pucioşeşti sunt o speranţă îndelung aşteptată, căci despre ei se spune că „în sfârşit” au fost unşi peste Biserica schismatică „Noul Ierusalim”. Ei sunt chemaţi la adâncă supunere faţă de liderii pucioşi şi de toate orânduielile statornicite de ei, căci despre ei se spune „biserica Mea... sunteţi voi”, şi numai prin ei va putea Dumnezeul Pucios( deşi acelaşi lucru s-a spus şi despre liderii pucioşi, ceva mai înainte):

“O, vă mulţumesc cu mult mai mult, cu toată inima Mea dumnezeiască, fiilor slujitori ai celor sfinte ale Mele, că am putut prin ascultarea voastră şi prin slujirea voastră cu Mine şi de la Mine şi pentru Mine, vă mulţumesc că am putut, în sfârşit, să aşezăm cu mult mai mult biserică întărită pe slujitori aşezaţi pentru ea ca să sprijiniţi cu toţii, cu puterea harului sfânt biserica Mea de nou Ierusalim, fiilor. O, supuneţi-vă, tată, întregii Mele orânduieli pentru cele ce trebuie să lucrez şi să aşez Eu pe pământ prin voi, prin biserica Mea, care sunteţi voi, şi Eu voi putea atunci tot ce trebuie să pot, căci prin voi trebuie să pot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

În final se anunţă sărbătoarea care urmează, la care se vor proclama noi fericiri de pe un nou munte, numit colina noului Sion. Cei chemaţi, câţi sunt chemaţi, vor bea din râul vieţii, iar cetatea Noul Ierusalim va coborî din cer, împlinind Scripturile:

“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

De adunat, cei chemaţi s-au adunat la Pucioasa pe 28 august, la sărbătoarea Maicii Domnului pe stil vechi; de băut, li s-a dat să bea apă chioară cu cănuţele din fântână; dar Cetatea Noul Ierusalim n-a mai coborât din cer. Ori că acest eveniment apocaliptic s-a amânat pe altă dată, ori că pucioşii se vor mulţumi mai departe cu „cetatea” lor cu acelaşi nume, zidită în 1991 în grădina lui Ilie Bunea (mai modestă ce-i drept, dar mai concretă şi mai familiară, căci o ţin ferecată numai pentru ei).

143. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 03-05-2009
 

Contextul este dat de sărbătorirea Duminicii a treia după Paşti, a mironosiţelor , prilej cu care, prin tradiţie pucioşească, toţi adepţii se adună de prin toate colţurile ţării, ca să sărbătorească între ei, în circuit închis.
Aflăm pentru început precizarea foarte importantă că lucrarea de cuvânt este lucrarea cuvântului. De asemenea, aflăm că: cuvântul de la Pucioasa este al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi iese din gura Fiului şi Cuvântului, Care coboară pe nori de cuvânt spre ieslea cuvântului de la Pucioasa, ca să le aştearnă credincioşilor pucioşi masă de cuvânt pe masa cuvântului:

“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin. Cobor pe pământ cuvânt în zi de sărbătoare şi de înviere şi dau salutul învierii Mele dintre cei morţi celor ce au venit la izvorul Meu de cuvânt: Hristos a înviat! O, veniţi, veniţi la masa cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi de înviere, căci vă pun masă de cuvânt! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

La Pucioasa se aşterne masă de înviere ca nimeni dintre pucioşi să nu mai moară, iar afară este lumea cu fărădelegile şi deşertăciunile ei. La masa de înviere Se aşează şi Domnul Pucioasei cu masa Lui de cuvânt, deşi nimeni nu-L vede şi nu-L aude, dar toţi pucioşii îl aud pe Nicuşor ca pe un actor care îi recită poporului de la izvor cuvântul primit de Mihaela cu o noapte în urmă, căci Mihaela şi Nicuşor sunt porţile de aramă prin care intră şi se vesteşte Împăratul Slavei de la Pucioasa :

“ ...Eu, Domnul Cel înviat, vă hrănesc pe voi pe pământ şi stau cu voi la masă de înviere, şi lumea este afară, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, şi nici Eu în el, şi se sfârşeşte prin el însuşi mereu, mereu, fiindcă întru el nu este viaţă, ci este fărădelege, iar fărădelegea este deşertăciune şi vânt. Amin. O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. Sunt în mijlocul tău cu masă de cuvânt...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Cuvântul vine cu norii şi apoi se pune pe masă:
“... ei sunt cei credincioşi cuvântului Meu, care vine cu norii, precum este scris că "El vine cu norii...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)
Primitorii sunt diferenţiaţi aşadar după gradul de nobleţe pucioşească în două popoare:
- poporul de la izvor (adică, rezidenţii de la Pucioasa şi de la Târgovişte, slugile preaplecate ale liderilor pucioşi);
- poporul cel venit la izvor (adică, al aspiranţilor şi al simpatizanţilor, numiţi generic “cei credincioşi” – cei ce cred pur şi simplu că liderii pucioşi vorbesc cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, fără să aibă nici o dovadă palpabilă pentru asta, şi care sunt primiţi în adunările festive de la Pucioasa numai la sărbătorile mari):

“ O, poporul Meu de la izvor, am intrat la tine prin porţi şi M-am vestit cine sunt, şi am întâmpinat apoi pe poporul cel venit la izvor. [...] Şi acum punem pe masă cuvântul Meu poporului credincios, celui ce crede prin vestirea ta cuvântul pe care gura Mea îl izvorăşte în mijlocul tău spre tămăduirea neamurilor,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

143. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 03-05-2009

--urmare--

Dumnezeul Pucioasei este capabil de iubire doar condiţionat. Ca să poată El iubi, trebuie mai întâi să fie iubit de cei pe care vrea El să-i iubească, căci altfel El nu-i poate iubi. De asemenea, El nu-i iubeşte pe toţi la fel, ci diferenţiat, cu mare înţelepciune, cu măsură cerească: pe unii mai mult, iar pe alţii mai puţin, şi pe alţii deloc, după cum ştie El că le este lor de folos măsura iubirii Lui:

“O, fiilor veniţi la izvor, luaţi din Duhul Meu, căci Duhul Meu este bun şi face bine celor buni şi celor răi. Fiţi ochi şi urechi la cuvântul Meu când vi-l dau ca să-l trăiţi, şi apoi bucuraţi-vă pentru Mine, nu pentru voi, căci duhul iubirii de sine are o şiretenie atât de subţire cât omul nu pricepe, şi el cere în om pentru om, dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

“Cuvântul” de la Pucioasa afirmă apoi că lumea rea I-ar fi dat lui Iisus nu numai moartea pe cruce, ci şi învierea, îndată după aceea:

“... prin lumea rea, care Te prigonea, căci nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Liderii pucioşi (alintaţi cu expresia “copiii din porţi”) pregătesc evenimentul alegerii pentru preoţie a doi dintre cei mai aleşi “ucenici” ai lor (Emanuel şi Mihai), care să-i ajute pe ei apoi în vestirea Noului Ierusalim pe pământ. Ei nu vor fi hirotoniţi de către un episcop canonic, ci vor fi doar numiţi “preoţi” după rânduiala lui Melchisedec, iar numirea lor se va face prin gura liderilor pucioşi, în numele Dumnezeului Pucioasei:

“... voi, copii din porţi, să deosebiţi între ucenici şi pentru lucrul cel pentru Mine, şi numai pentru el, căci voi sunteţi sub greul cel pentru vestirea Mea peste pământ, iar grijile pentru poporul sfinţit sunt multe, multe, tată, şi vă lasă pe voi fără ucenici, fără ajutor pentru lucrul cel care rămâne, cel care nu se va lua de la voi şi de la poporul Meu. O, e mare, mare nevoie de vestire a Mea peste pământ, tată. Vin sfinţii din cer cu Mine şi mărturisesc pe pământ la masa cuvântului Meu de la voi, iar cei de azi ucenici ai Mei, care se aleg să facă lucrul mărturisirii venirii Mele, trebuie să fie numiţi de Mine prin voi, şi nu fără de trimitere să facă ei lucrarea aceasta, ci după Mine să lucreze ei, şi după cum Eu cuvintez. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

“Cuvântul de la Pucioasa” prooroceşte că avioanele şi rachetele făcute de om se vor întoarce în curând împotriva lui ca nişte arme duşmane, căci Dumnezeul Pucioasei îl pedepseşte pe om ca un judecător blând, şi de aceea bucuria omului se va preface în plâns:

“...că te-ai suit apoi şi în văzduh cu toate făcăturile tale cele spre slujirea ta, şi care se vor năpusti ca nişte arme duşmane curând, curând împotriva ta, căci tu spui: „Am de toate, şi sufletul meu se desfată“.O, bucuria omului se preface în plâns la capătul ei, căci omul se bucură fără Dumnezeu pe pământ, şi e nălucă bucuria omului, nălucă fără de trup în trupul omului. O, voiesc să fiu judecător blând cu omul, cu cel ce Mi-a luat dreptul şi casa şi locul de sub ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Se lansează apoi cu nonşalanţă o nouă erezie pucioasă: Fiul purcede de la Tatăl:

“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

mariamargareta din scrierile beletristice publicate pe net de Anca-Estera:
"Se lansează apoi cu nonşalanţă o nouă erezie pucioasă: Fiul purcede de la Tatăl:

“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)"

Raspuns:

mie imi e clar ca in citat este vorba despre Domnul Hristos in Care se arata Sfanta Treime:

În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, (Sf Treime)
căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, (Tatal)
în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, (Fiul)
din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine (Sfântul Duh)


poi se pare ca iar atzi inventat erezii prin acuzare textualista caci iar atzi addvocatzit diavolului, ca iar v-atzi incumetat shi addvocatzind mereu o sa nashtetzi chiar voi erezii acuzand shi o sa pacatuitzi judecand... dar de cate ori sa va spun ca este scris ca osebirea o vor face la sfarshitul vremii ingerii Cerurilor?... shi atunci in jitnitze vor strange graul iar neghina o vor arunca peste BORD, afara, acolo unde e frigul shi scarnirea dintzilor, in intunericul cel mai dinafara... caci in RAI nimeni nu va intra daca nu are Haina de nunta dar shi camashutza fara pete mari de păcură... caci inainte de sarbatoare se pare ca vom trece printr-o padure foarte uscata unde sunt multzi copaci care ard shi s-ar putea ca din intamplare sa luam foc, cei cu pete la dosar, la zapis... un foc care nu te arde ci te vei chinui... rau te va durea sufletul pana va ajunge rana la trup shi la minte shi sa vezi cum ai sa te tanguieshti... dar atunci deja e tarziu... caci eshti gata statornicit in trufie, in smerenia trufashe, in smoala-oala-boala inghitzit fiind de sharpele BOA shi de PITON fiind un falnic ispistetzit PITOM.

asha ca sa va ierte Dumnezeu, dar shi pe mine pacatosul...

Vsovi, în afară de incantaţii poetice puerile gen smoala-oala-boala, ai prostul obicei de a răstălmăci lucrurile. Dacă ai fi avut curiozitatea să cercetezi contextul, ai fi observat că Hristosul Pucioasei "cheamă" la dialog pe ucenicii şi pe uceniţele de acum 2000 de ani ai Hristosului Cel Adevărat, ca să le vorbească şi ei liderilor pucioşi (denumiţi aici "fiii de la izvor"). Iar ei, ascultători, vin şi vorbesc "în cor de Duh Sfânt" (dacă înţelegi matale cum vine asta: "...- Poate în cor!"). Iată textul pe larg:

O, fii strânşi la izvor, acum veţi sta cu ucenicii şi cu uceniţele Mele, cei de acum două mii de ani, căci dorul lor de mărturisire arde în cer, şi dorul nu se stinge decât pe pământ. Fiţi casă celor din cer, fiţi primitori de oaspeţi, fiţi iconomi plini de credincioşie, căci cei din cer învaţă pe cei de pe pământ duhul credincioşiei, duhul cel curat pentru cei ce sunt casa lui Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.
– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. Acum două mii de ani în Ierusalim S-a coborât după cincizeci de zile de la învierea Ta Duhul Sfânt al Tatălui şi al Fiului Său peste ucenicii şi uceniţele Tale, peste cei ce au suferit cu Tine şi pentru Tine ca să Te vesteşti Tu Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, crezut de noi că ai venit din cer pe pământ după om. Ne-ai învăluit atunci în puterea Duhului Sfânt, iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui.

Aşadar, fraza nu se desparte şi nu se interpretează aşa cum ţi-ai permis tu , ci cu totul altfel:
1. – În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta - aşadar aici este vorba numai de Fiul, căci El este Cel ce a suflat Duhul Sfânt peste ucenici ("luaţi Duh Sfânt...etc", vezi în Biblie), Cel ce a înviat, Cel ce s-a înălţat la ceruri.
2....şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. -aşadar aici e vorba de Fiul care se întoarce prin Înălţare la Tatăl, din care purcede (zic ei, pucioşii) Or, tocmai aici constă erezia. Studiază puţin Crezul creştin ca să vezi de ce.

mariamargareta:
Vsovi, în afară de incantaţii poetice puerile gen smoala-oala-boala, ai prostul obicei de a răstălmăci lucrurile.

vsovi:
adica tot eu le... :)

Dacă ai fi avut curiozitatea să cercetezi contextul, ai fi observat că Hristosul Pucioasei "cheamă" la dialog pe ucenicii şi pe uceniţele de acum 2000 de ani ai Hristosului Cel Adevărat, ca să le vorbească şi ei liderilor pucioşi (denumiţi aici "fiii de la izvor").

Fireshte ca ii cheama pe totzi sfintzii Lui Dumnezeu...

Iar ei, ascultători, vin şi vorbesc "în cor de Duh Sfânt" (dacă înţelegi matale cum vine asta: "...- Poate în cor!").

poi cum adica "poate in cor", poi la tine corul pacatoshilor e totuna cu corul sfintzilor? sfintzilor imbracatzi de Tatal cu putere de sus... alt Mangaietor trimis de Fiul pentru a marturisi despre Mine, ca sa ne calauzeasca in tot Adevarul... deci e totuna corul oamenilor, al pacatoshilor cu corul sfintzilor din Ceruri cantand impreuna cu sfintzii de pe pamant? deci eu cred ca e corect zis in cor de Duh Sfant asha cum este scris, caci Hristos Domnul este in mijlocul lor.

Iată textul pe larg:

"O, fii strânşi la izvor, acum veţi sta cu ucenicii şi cu uceniţele Mele, cei de acum două mii de ani, căci dorul lor de mărturisire arde în cer, şi dorul nu se stinge decât pe pământ. Fiţi casă celor din cer, fiţi primitori de oaspeţi, fiţi iconomi plini de credincioşie, căci cei din cer învaţă pe cei de pe pământ duhul credincioşiei, duhul cel curat pentru cei ce sunt casa lui Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.
– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. Acum două mii de ani în Ierusalim S-a coborât după cincizeci de zile de la învierea Ta Duhul Sfânt al Tatălui şi al Fiului Său peste ucenicii şi uceniţele Tale, peste cei ce au suferit cu Tine şi pentru Tine ca să Te vesteşti Tu Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, crezut de noi că ai venit din cer pe pământ după om. Ne-ai învăluit atunci în puterea Duhului Sfânt, iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui."

Aşadar, fraza nu se desparte şi nu se interpretează aşa cum ţi-ai permis tu , ci cu totul altfel:

ci asha cum tzi-ai permis tu, fireshte... :) adica pardon Anca-Estera beletrista...


1. – În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta - aşadar aici este vorba numai de Fiul, căci El este Cel ce a suflat Duhul Sfânt peste ucenici ("luaţi Duh Sfânt...etc", vezi în Biblie), Cel ce a înviat, Cel ce s-a înălţat la ceruri.

shi care i-a imbracat cu putere de sus de la Tatal... deci e vorba de putere de sus, de la Tatal... cu foc duhovnicesc, venind cu vuiet mare, shi punandu-se cate o limba de foc pe capul fiecarui credincios... deci cine interpreteaza greshit stimata colega?

2....şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine. -aşadar aici e vorba de Fiul care se întoarce prin Înălţare la Tatăl, din care purcede (zic ei, pucioşii) Or, tocmai aici constă erezia. Studiază puţin Crezul creştin ca să vezi de ce.

aici e vorba de Fiul shi Duhul in chip de porumb care de la Tatal Purcede...

deci se arata trairea sfanta impreuna cu sfanta Treime shi e foarte clar ca erezia o scoatetzi voi dinadins prin scamatorie din texte... dar ea defapt apare la "unii" pentru ca acuzand nedrept aceshtia se vor face partinitori eresurilor altora sau partinitori la eresurile alea noi pe care le nascocesc in gLuma, in manie acuzatoare credincios-natanga... mintzind pentru Mine shi crezand ca astfel aduc jertfe lui Dumnezeu... (ma iarta ca nu am pus ghilimele peste tot la citatele din Mesia, shi te roaga shi pentru mine pacatosul ca eu va iert iar shi iar chiar daca va facetzi dushmanii Domnului shi ai mei, caci zici ca fac incantatzii, cand nici nu shtitzi voi ce anume va incanta pe voi oridecate ori unuia dintre aceshtia mici ai Mei... nu le-atzi facut)

Suspendat din nou
 

Blogul noul-ierusalim.info a fost pt a 2-a sau a 3-a oara suspendat. De catre cine si sub ce motiv?

Rectific. Probabil a fost o suspendare temporara, pt ca blogul a reaparut.

143. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 03-05-2009

--urmare—



Se pretinde apoi că pucioşii adunaţi la Sărbătoarea Mironosiţelor la Noul Ierusalim aud Duhul vorbindu-le în limbi, exact aşa cum le-au vorbit apostolii celor adunaţi la Cincizecime în Ierusalimul biblic, în limbile în care aceia s-au născut: parţi, mezi, elamiţi, mesopotamieni, capadocieni, ponţi, frigieni, pamfilieni, egipteni, libieni, cireneeni, romani, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi. Oare cât au înţeles simpatizaţii pucioşi din ce li s-a grăit lor în aceste limbi?:

“ ... iar pe cei adunaţi în Ierusalim în ziua aceea i-ai dăruit cu duhul înţelegerii şi al cunoaşterii tainelor Tale, şi au văzut ei atunci limbile de foc, limbile Duhului Sfânt aşezându-se peste ucenici, iar ei au grăit lor apoi în limbile acelea, şi orice neam adunat în ziua aceea la Ierusalim auzea şi ştia prin ucenici şi înţelegea tainele Tale, tainele Duhului Sfânt, şi a rămas de mărturie ziua aceea, iar noi suntem martorii ei. În aşa limbi grăim noi astăzi poporului adunat la izvor pentru sărbătoarea noastră în mijlocul lui. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Dumnezeul Pucioasei este însă un Dumnezeu necăjit, care trebuie ajutat la greu de sfinţii din cer şi de ucenicii pucioşi de pe pământ:

“ O, grăirea din cer ar fi să nu se mai sfârşească pe pământ, că e vremea ei acum, dar ai nevoie de ucenici, o, Doamne. O, necăjit eşti Tu pe pământ acum! Venim cu Tine, Îţi venim în ajutor noi, cei din cer ucenici ai Tăi, aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ, ba şi mai mult acum...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

De aceea, ucenicii pucioşi sunt îndemnaţi să meargă cete-cete la oamenii Bisericii şi să-i tragă la răspundere pentru neprimirea Scripturilor cele de apoi ( respectiv, Evanghelia de la Pucioasa, autointitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”), şi să-i dovedească pe ei că sunt duşmani ai lui Hristos, satane îmbrăcate în haine de sfânt şi vrăjmaşi îmbrăcaţi în haine de oaie:

“O, fii ai oamenilor, înţelegeţi voi că suntem cei vii atunci când voi ne cereţi vouă pe noi mijlocitori prin grăirea voastră cu noi? Vă îndemnăm pe voi să mergeţi în cete-cete la cei ce s-au aşezat peste voi în nume de învăţători ai mântuirii voastre cea de la Domnul şi să-i întrebaţi de Domnul şi de voi şi de Scripturile cele de apoi şi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Cel promis de Domnul că vine pe pământ, şi să vi le arate ei pe acestea, căci s-au pus vouă învăţători. Fiţi curajoşi în credinţă şi prin credinţă, căci dacă vă lăsaţi necunoscători şi neştiutori, vine peste voi fără de veste ceasul ispitei pentru cei ce nu veghează. O, ascultaţi de cuvântul ucenicilor Domnului, căci vă grăim vouă. Fiţi cuvânt, fiţi purtători de sfinţenie, şi nu vă veţi lepăda de Cel ce grăieşte vouă din ceruri, căci sfinţenia vă ajută să-L cunoaşteţi. O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor, căci vine lumina, şi Domnul scurtează zilele de întuneric, le scurtează pentru cei aleşi ai Săi, precum este scris prin însuşi cuvântul Său cel de acum două mii de ani rostit ca să fie împlinit peste cei ce vor fi salvaţi de El.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Evanghelia de la Pucioasa este arătată a fi “cuvântul cel nou al Domnului”şi “iubire nouă”:

“O, Doamne mare în cuvânt, aşa am lucrat şi noi în ziua noastră de serbare între ai Tăi de azi pe vatra neamului român. Ajută-i pe ei să fie mai mult decât noi! Dă-le lor fraţi ajutători sporului Evangheliei Tale celei noi, căci ea este cuvântul Tău cel de azi, cuvânt nou, iubire nouă, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

Nici protocronismul rromânesc nu lipseşte din această “bunăvestire” pentru o Evanghelie nouă şi o Biserică nouă. Promisiunea unei biruinţe a ţării române care va învinge toate popoarele de peste tot pământul încheie apoteotic pledoaria pentru pucioşismul universal:

“– Eu, Domnul, sfârşesc acum sărbătoarea aceasta şi cuvântul ei. Eu, Domnul, sunt cuvântul sfinţilor Mei. Ei sunt oştirea Mea cea de neînvins, pentru că ei au învins pe pământ, şi au ca patrie cerul, patrie de nebiruit. Aşa voiesc Eu să fac biruinţă cu patria Mea cea de azi pe pământ, patria română, ţara venirii Mele de azi, căci la ea am venit, fiindcă Tatăl o iubeşte şi îi arată că o iubeşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

144. Comentariu la „Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 28-05-2009 (I)
 

Acest “Cuvânt” continuă ofensiva mediatică împotriva “dezertorilor” de la Pucioasa, şi în primul rând asupra artiştilor Marian şi Victoria Zidaru.

Consideraţi multă vreme de toată lumea că sunt mentorii spirituali ai sectei Noul Ierusalim, cei doi artişti au reuşit incredibilul şi imposibilul: să se desprindă de sub tutela malefică a Mihaelei, Führerul absolut al sectei, care i-a manipulat ani de zile şi le-a făcut viaţa un coşmar. Bilanţul soţilor Zidaru este catastrofal: unicul fiu mort în fragedă adolescenţă în condiţii suspecte şi încă neelucidate (Zidarii nefiind de faţă la această tragedie petrecută la Târgovişte, au trebuit “să înghită” acea versiune a morţii fiului lor care le-a fost prezentată de liderii pucioşi); toată agoniseala muncii lor risipită pe apa sâmbetei, pentru binele şi bunăstarea “fraţilor” pucioşi; imaginea lor publică serios şifonată, fiind cunoscuţi de tot poporul ca “rătăciţi” şi “sectanţi”; şi mai ales, o credinţă zdruncinată din temelii, care nu mai lasă locul liniştii şi păcii. Şi pentru că Zidarii, odată dezrădăcinaţi din “raiul” pucios, au mintea rătăcitoare şi nu mai cred, nu mai pot crede cum credeau altădată, ei sunt taxaţi astăzi ca inamici periculoşi, ca un şarpe care împrăştie necredinţă şi moarte (spirituală) pentru ceilalţi pucioşi, cei rămaşi pe mai departe în sclavie pe “plantaţiile” liderilor pucioşi:

“Pace ţie, poporul Meu! Sunt Domnul. Ca un grădinar care-şi îngrijeşte grădina, aşa vin Eu la tine şi aşa te îngrijesc. Cei ce nu cred, cei ce nu mai cred în coborârea Mea la tine cuvânt, aceia împrăştie necredinţă şi moarte peste cei slabi din lucrarea Mea şi peste cei dezrădăcinaţi din ea, din lucrarea Mea cu care stau de peste cincizeci de ani cuvânt în mijlocul unui popor, care se naşte şi moare, căci credinţa nu este a tuturor, şi moare omul cu credinţa după ce se naşte din acest cuvânt sfânt şi făcător de om nou, acum, la sfârşit de timp, când totul, totul moare sub mreaja lepădării de credinţă, pe care Eu am vestit-o de mult că vine, şi l-am vestit pe poporul Meu mereu să vegheze cu mare trezie ca să nu fie muşcat de acest şarpe, care se preface în fel şi chip ca să nu-Mi lase Mie omul, şi să-l facă să-şi piardă mintea şi inima cea de la Mine şi să rămână cu a lui, cu mintea lui cea rătăcitoare, care vine de la iubirea de sine în om. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)

Liderii pucioşi, ofiliţi de incalculabila pierdere a Zidarilor, sunt mângâiaţi şi “învioraţi” de cei care îi adulează şi-i înviorează, în frunte cu cei doi Viorei (Viorel I. şi Viorel P.), care-i alimentează acum cu bani grei, în locul Zidarilor care au dezertat de la “datorie”:

“ Pace ţie, poporul Meu! Încercările grele să nu te ofilească, tată. Eu vin prin mare strâmtorare şi-ţi pun apă la rădăcină şi te înviorez pentru ca să poţi, pentru ca să crezi în Mine că sunt cu grija de tine, tată, şi pentru ca să pot Eu cu duhul cuvântului Meu peste pământ. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)

Liderii pucioşi se îmbărbătează însă singuri şi se îndeamnă la răbdare, ca să treacă mai uşor peste strâmtorarea şi furtuna adusă de “duhul cel rău”, adică de dezertarea “ruşinoasă” a celor nemulţumiţi şi neliniştiţi:

“ Duhul cel rău, care nu poate îndura lucrarea Mea de peste tine, şi pe tine, o, iată, bate acum cu strâmtorare peste lucrarea Mea, din vreme în vreme bate, căci neascultarea celor ce s-au dat Mie în vremea cuvântului Meu de azi aduce furtună peste mersul Meu cel greu, aduce strâmtorare şi jale, durere şi îngrijorare, dar fericiţi sunteţi voi dacă răbdaţi cu credinţă, fiilor, căci omul nemulţumit şi neliniştit nu ştie ce face, şi trebuie să răbdăm, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)

Paradoxal, Atotputernicul de la Pucioasa e depăşit de situaţie şi se plânge că nu-i poate ocroti cu nimic pe copiii lui cei necăjiţi, “proorocii” Mihaela şi Nicuşiţă, care trebuie să sufere în tăcere, ascunzându-şi lacrimile şiroind pe obrăjori, ca nu cumva să-i vadă slugile şi femeile de serviciu cât sunt ei de slabi în umilinţă, şi ca să nu-i fie greu “poporului cel mic”; mic, dar mare, căci e alcătuit din “cei mulţi, care sunt în curţile pucioşeşti slujitori şi îngrijitori”:

“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori, şi pentru cei care se strâng să ia viaţă din viaţa cuvântului Meu când Eu vin cuvânt în sărbători. N-am cum să vă mai şterg lacrima, tată. Staţi mai deoparte cu ea,[...] Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.[...] O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale, cum n-am putut nici după plecarea trâmbiţei Mele Verginica să stau în calea celor răzvrătiţi,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 mai 2009)