Cred că s-a spus destul de clar ce este contraceptiv şi ce nu. Eu cred că Andrei mai degrabă vrea să-şi întărească nişte idei în care el crede deja. Nu înţeleg de ce nu apelează la fraţii lui greco-catolici sau la un duhovnic.

Lore, in viata sunt lucruri asupra carora ai putea avea o influenta, si lucruri care nu depind de tine.
Poti avea un accident, poti sa te imbolnavesti, tu sau sotul/sotia sau copiiii, poti sa pierzi tot ce ai. Atunci cand se intampla, mergi cu Dumnezeu inainte.
Dar pentru numarul copiilor ai o oarecare influenta. Sigur, poti sa alegi sa nu faci nimic ca sa il influentezi. Tot o alegere ramane.
Tot asa cum ai de ales cu cine te casatoresti, nu zici ca il iei pe primul care iti iese in cale. Sau cum iti alegi meseria. Acolo nu zicem ca 'are grija Dumnezeu'.
Dumnezeu de ce ne-a dat dreapta socotinta? Ca nici nu cred ca am vorbit de intelepciune, ci de dreapta socotinta.

Depinde ce alegere faci. Dar gândeşte-te înainte să faci o alegere cui va fi placută, lui Dumnezeu sau ţie?

Pai tocmai de asta vorbeam de mantuire. A face voia lui Dumnezeu este scopul, bineinteles. Voia lui Dumnezeu este ca noi sa ne mantuim, nu?
Faci o alegere tinand seama de puterile tale. Daca iti depasesti puterile, risti sa iti fie mult mai greu si sa cazi.

Asa este.

Acum situatia este mai delicata caci Hristos Iisus spune: "harul Meu in slabiciuni se desavarseste" si "La Dumnezeu toate sunt cu putinta". Deci nu trebuie sa picam in extreme, nici in laxism: asta este, nu pot deci merg dupa pofta mea si nu imi pasa daca pic in robia placerii sexuale... nici in paroxismul abstinentei: vai de mine iar am pacatuit ca mi-am impartasit dragostea fireasca inclusiv sexuala (eros) cu sotul/sotia.

Consider ca problema este in ce directie ne folosim puterile nostre firesti in conlucrare cu harul Duhului Sfant si nu daca le depasim. In acest sens este relevanta ispitirea in pustie a Mantuitorului... cand se vede clar ca satana avea un singur scop: Hristos Iisus sa isi foloseasca nefiresc puterea Sa atat omeneasca cat si dumnezeiasca (laxism in cazul postului, paroxismul renuntarii la sine si increderea fara discernamant in Dumnezeu in cazul ispitei de pe aripa Templului).

Consider ca noua ne ramane sa cautam conlucrarea cu harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus pentru a intelege ceea ce trebuie noi sa facem. Saul, cand L-a intalnit pe Iisus a intrebat: "Ce sa fac?"... Iudeii convetiti de Sfantul Petru cu ajutorul harului Duhului Sfant au intrebat: "Ce sa facem ca sa ne mantuim?"
Deci exista voia lui Dumnezeu obiectiva, pentru toti oamenii cat si subiectiva pentru fiecare om in parte... noi suntem datori sa le implinim pe amanodua intru dragoste in Biserica.

Referitor la casatorie, sunt de parere ca trebuie sa urmam indemnul Sfantului Pavel:
"Bine ar fi ca barbatul sa nu se atinga de femeie si nici femeia de barbat, insa din cauza dorintei trupesti care se poate preface in robia desfranarii este bine ca fiecare barbat sa se casatoreasca sa aiba femeia lui, asemnea si femeia... barbatul nu mai este stapan pe trupul lui ci femeia, asemnea nici femeia nu mai este stapana pe trupul ei ci barbatul... barbatul sa ii dea femeii iubirea datorata, inclusiv eros, asemnea si femeia... sa nu stea departe unul de celatat decat pentru post si rugaciune, cu buna invoiala... ca nu cumva sa vina satana sa ii ispiteasca din pricina neputintei infranarii... evident de la nefiresc si nu de la firesc"

Sunt lucruri delicate, iar noi cei neintelepti si nepriceputi este bine sa ascultam de parintii nostri precum Pr. Arsenie Boca care spune inechivoc "in casatorie nu este bun nici abuzul nici refuzul eros-ului (activitatii sexuale)".

Doamne ajuta.

mai stii...vad ca a aparut o nou tip de casnicie intre soti (la unii forumisti)...as numi-o casnicie calugareasca

Daca ii tine si nu cad in alta extrema, de ce nu?

Doar urmeaz cuvintelor Sf. Ap. Pavel, care la o adica s-ar putea aplica si in casnicie:

""Bine ar fi ca barbatul sa nu se atinga de femeie si nici femeia de barbat"

Insa cred ca majoritatea celor care propovaduiesc aceasta cale, nici macar nu sunt casatoriti, si isi imagineaza ca oarecum, le-ar fi foarte usor sa daca asta desi cine stie ce patimi duc cu ei, chiar in prezent..

S-ar putea să te înşeli. Cel mai bun exemplun este Lore, căsătorită, care are 4 copii.

Frate Ovidiu, mai in gluma mai in serios... doar nu avem de gand sa intrebam pe nimeni care este "programul" (unde, cand, cum etc) si "numarul" (de cate ori etc) de activitati sexuale firesti ale familiei sale :D

De ce? Pentru simplu fapt ca nu este relevant. Mantuirea nu tine cont de numarul impreunarilor sexuale ale sotilor... ci de impatimirea, robia sexuala a sotilor. Unii se robesc activitatii sexuale doar cu cateva impreunari firesti (nu are rost sa discutam despre nefiresc, despre desfranare... perversiuni) altii nu se robesc chiar daca spre exemplu nu pot avea prunci si ei tot incearca asiduu... ca doar nu asteapta sa vina barza cu copilu'

Doamne ajuta.

RNC (reglarea naturala a conceptiei) nu este în sine contraceptiva, ci modul cum utilizezi metoda RNC o poate aseza printre metodele contraceptive, dar numai pe palierul rezultatului, al efectului. Nuanța este extrem de importantă. Tocmai de aceea BRC accepta aceasta metoda, fiindca nu modifică nimic la nivelul actului, găsim acolo și latura unitivă, și cea procreativă. Însă, BRC atrage atenția că metoda naturală poate deveni contraceptivă (eu folosesc acest cuvânt, biserica nu), în măsura în care este folosită ca scop în sine de evitare a nașterilor, și nu ca o metodă prin care, în perioadele în care nu este indicat să apară o nouă sarcină (în Humanae Vitae se vorbește de seriis causis, de motive serioase), soții aleg totuși să-și exprime iubirea în mod intim. Deci, atenție la această nuanță extrem de impotantă: prin modul în care funcționează, metodele naturale nu sunt contraceptive, ci pot deveni astfel dacă sunt utilizate prelung și fără justificare a evitării unei sarcini. În schimb, metodele contraceptive (pilulă, sterilet, prezervativ) sunt astfel deja prin modul în care funcționează și acționează. De fapt, metodele naturale nu acționează deloc, ci omul acționează pornind de la informațiile pe care le oferă corpul femeii. Unde este contracepție funcțională, aici? Alin a spus bine, putem vorbi (în anumite condiții) de contracepție intențională, dar asta este altceva. Oricum, spunea bine cineva: cum poate fi contraceptiv ceva ce nu folosești? Mă refer la acțiune. Cum poate fi contraceptivă o metodă pe care nu o folosești? Dacă ne referim strict la prezervativ, să spunem, acesta este contraceptiv doar în act, nu când stă pe raftul farmaciei. Ori, metodele naturale reprezintă, în fond, niște măsurători. Cum pot fi aceste măsurători, în sine, contraceptive? De aceea, concluzia despre contracepția în intenție mi se pare mai potrivit să fie asociată cu metodele naturale, dar numai atunci când sunt utilizate necorespunzător, adică împotriva poruncii lui Dumnezeu de a ne înmulți (nu se vorbește nicăieri de număr de copii).

Dacă este la fel în intenții și finalitate, atunci de ce să nu folosești perioada de infertilitate pe care Dumnezeu însuși a stabilit să existe în cadrul fiecărui ciclu al femeii? De ce nu?
Am spus mai devreme că sunt de părere că relațiile conjugale nu sunt definitorii, nu sunt stâlpul central al durabilității unui cuplu, dar rămân totuși foarte importante, atunci când acestea pot avea loc. Ori, despre asta vorbim: dacă există o posibilitate naturală, lăsată de DUmnezeu, de a avea relații conjugale mai des, fără să ajungem să separăm latura unitivă de cea procreativă, de ce să nu folosim acest dar primit de la Dumnezeu? Contracepția reprezintă un rău moral fiindcă separă actul sexual de posibilitatea ca o sarcină să apară. Un cuplu care folosește metodele naturale nu va separa niciodată cele două componente. Se numește că va rămâne totdeauna deschis vieții, adică dacă greșesc cumva calculele, sau dacă Dumnezeu vrea să fie altfel decât arată chiar tabelul pe care adună observații, să fie altfel. Aici este diferența între contracepție și metodă naturală. Prima vrea să evite cu orice preț o sarcină. A doua nu dorește acest lucru, ci doar folosește o perioadă de pauză de la fertilitate, lăsată de Dumnezeu, deschiși fiind în continuare să primească o nouă viață, dacă Dumnezeu va dori astfel.