Consider ca aici discutia poate lua o turnura interesanta.

Astfel, putem considera ca aceste cuvinte se aplica (ca indemn si nu ca si porunca dupa cum spune Sfantul Pavel insusi) si in cazul sotilor sau doar in cazul monahilo/monahiilor si a celor care doresc sa vietuiasca in feciorie, celib?

Spun asta avand in vedere ca Sfantul Pavel in acelasi context, indeamna ca sotii sa isi daruiasca reciproc iubirea (inclusiv eros) si de asemnea indeamna sa nu stea separati decat pentru post si rugaciune, o perioada bine determinata de timp, cu buna incuviintare reciproca... pentru ca nu cumva sa vina satana sa ii ispiteasca.

Parerea mea este urmatoarea: cine poate trai in feciorie sa aleaga calea monahismului, a celibatului... cine nu sa se casatoreasca si sa traiasca firesc in familie in dragoste reciproc impartasita inclusiv eros, totul sub indrumarea preotului duhovnic, avand grija sa nu devina robi ai activitatii sexuale, robie ce are 2 extreme: fie blamand activitatea sexuala fireasca (considerand-o pacat, pacat stramosesc, cauza tuturor relelor etc) fie idolatirzand-o ajungand rob ei.

Doamne ajuta.

Bineînţeles că Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim, dar trebuie să vrem şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.

Nimeni nu îţi cere să faci ce trece peste măsurile tale. Dar una este să vrei şi să fii conştient de ceea ce este bine şi alta este să dormi liniştit somnul de primejdie, de bună credinţă că ceea ce tu faci este bine.

De asemenea noi singuri nimic nu putem face. "Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic". (Ioan 15, 5).

Trebuie doar să vrem. Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţă asupra răului. Astfel ne-a dăruit şi nouă biruinţa asupra morţii, întrucât - celor ce trăim viaţa în Hristos - nu ne mai este o groază, ci o dezlegare definitivă de păcat. Noi spunem că biruim şi noi dar de fapt e Iisus Hristos, cel ce locuieşte în noi prin Taine, care câştigă războiul şi se luptă pentru mântuirea noastră. Isus Hristos e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El, ÎI găsesc pe măsura împlinirii lor.

"Deci, dacă la început Hristos este ascuns în porunci şi prin Taine îngropat în noi, pe măsură ce ne prindem de funia poruncilor, cu puterea Lui care este în noi, dobândim din această conlucrare virtuţile; iar printr-însele, ca prin tot atâtea raze, chipul lui Hristos iese la lumină, oglindindu-se dinlăuntru în afară şi pe chipul nostru, pe măsură ce ieşim din văluri".

Poate nu ai înţeles ideea. Nu m-am referit nicidecum la numărul de împreunări, ci doar la faptul că este adeptă a acesor idei. Iar ea este un contraexemplu celor care vin şi afirmă că teoriile astea sunt susţinute de cei necăsătorţi, care nu au habar de asemenea lucruri. Sunt puţini adepţi a acestor idei mai "extremiste" - pe care din păcate majoritatea aşa le văd.

Cu mică completare care aparţine tot părintelui Arsenie: “Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare”.

Deci grijă mare cum foloseşti o unealtă, căci ea are tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă.

Bineinteles.
Frate Ovidiu nimeni nu spune ca activitatea sexuala in cadrul casatoriei trebuie vazuta ca un scop in sine.

Repet ce am spus mai sus: daca o familie nu poate avea copii si are o activitate sexuala intensa (caci doar pe copii nu ii aduce barza) poti afirma ca este nefireasca? Poti afirma cu certitudine ca numarul duce la impatimire, robie sexuala? Ca sotii ajunsi in aceasta situatie sunt robiti sexual?
Conisider ca raspunsul este negativ... precum cineva care bea sa spunem 2 pahare de vin pe saptamana, fara se imbete... si nu devine alcoolic, insa alta persona bea o data pe an si "isi pierde mintile".

De asemnea pot fi cazuri in care sotii se impreuneaza sexual firesc si apar copiii... o droaie, si pot ajunge impatimiti sexual sotii chiar daca au o duzina de copii... abia asteapta sotul/sotia sa o poate face iar, chiar si o data la doi ani... dar in restul timpului mintea sa fie robita de acea zi in care se intampla... poti nega aceasta realitate?

Consider ca accentul se pune in mod gresit pe numarul activitatii sexuale firesti si nu pe calitatea activitatii sexuale firesti (pe de o parte impartasirea iubirii trupesti sexuale -eros -in sscopul mantuirii al carei rod firesc sunt pruncii, iar pe de alta parte evitarea impatimirii/robiei. Trebuie discernamant duhovnicesc si ajutorul harului Duhului Sfant in reglarea acestei balante).

;) Evident

Doamne ajuta.

Este un ideal care se poate atinge si in casnicie insa doar daca exista buna intelegere in aceasta directie.
Altfel se aplica cuvintele aceluiasi Apostol, care spune ca nici unul sa nu pagubeasca pe celalat in ceea ce priveste datoria trupeasca.

Nu este nimic rau ci dimpotriva, binenteles, doar daaca vine din nevointa/aspiratie duhovniceasca autentica si nu altceva.

Categoric e o traire superioara celor care zic ca nu mai vor copii, dar continua legatura sexuala si folosesc contraceptia.

Frate las-o pe ea sa vorbeasca... las-o pe ea sa indemne, inclusiv prin propriul ei exemplu.
Numai ea stie prin ce trece, numai ea ne poate impartasi din experienta dumneai, greutatile prin care a trecut...
Fiecare are darul sau... insa toti suntem chemati la mantuire. "Felurite slujiri dar acelasi Duh Sfant."

Doamne ajuta.

Este un punct de vedere pertinent, insa consider ca acesta stare nu trebuie vazuta ca un scop in sine.

Sunt in asentimentul tau.

Contraceptivele... contragestivele... "ferirea", masturbarile... sunt alte discutii.

Ideea de baza este cea de mai sus, evitarea extremelor, fie blamarea activitatii sexuale firesti considerata ca rea in sine fie impatimirea, robia sexuala.

Ce te faci cu cei care nu pot avea copii din cauze fiziologice si se "impreuneaza ca iepurii" fiind robiti sexual? Ii poti indemna sa continue aceasta impreunare sexuala fireasca inrobitoare "pana vine barza"? Evident ca nu intrucat rateaza scopul casatoriei: mantuirea.

Doamne ajuta.

A vorbit destul. Ia istoricul topicului şi vezi poziţia ei faţă de idee despre care discutăm. Am dat doar un exemplu.

Am cautat frate si sunt de acord cu afirmatiile dumneaei, in care indeamna la cumpatare, discernamant duhovnicesc:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...13&postcount=5
lore86:"AUzi...abstinenta sexuala ortodoxa...Abstinenta ortodoxa e diferita de cea catolica sau cum?
De unde pana unde ideea ca trebuie practicata abstinata si ai drept la relatiile conjugale doar cand vrei copii? O alta aberatie marca Demetrius.

De abstinenta atunci cand nu mai doresti sa ai copii...am auzit.Dar de abstinenta in toate perioadele, cu dezlegare doar cand vrei sa faci copii...ba.

E pacat sa separi unirea conjugala de nasterea de prunci.Dar relatia conjugala intre soti e binecuvantata de biserica, chiar in cadru taine cununiei vedem lucrul asta, cand se roaga ptr miri sa aibe pat neintinat.

Nu inseamna ca e mai putin ortodox omul care se bucura de relatia cu sotia sa, dar care in acelasi timp nu opreste nasterea de prunci. Din punctul meu de vedere acesta e modul autentic de barbat ortodox(nu vorbim de monahi, care intra in alta categorie).

Cred ca asta e o extrema periculoasa. O extrema care poate prejudicia serios viata de familie. O vad ca si cum am apela la un prieten doar atunci cand urmaresti un scop.Pana la urma prietenul se va intrista, simtind ca profiti de el. Asa si aici: daca te atingi de sot/sotie doar cand vrei copii atunci in mod sigur o vei rani. Si o vei priva de un drept legitim dobandit prin taina cununiei.
Plus ca mai e si ispita de a ne crede "mai autentici", asa cum zicea cineva mai inainte, niste mici sfintisori. "