Am cunoscut o data un om care isi facusera un tatuaj pe brat- aveea vreo 50 de ani si lucrasera ca sofer pe autocar la ONT in vremea lui nea Nicu.

Asa ca om si ca vecin era un om jos palarie, foarte de treaba!

Florin, ca sa intelegi cum e cu personalitatea umana, hai sa iti povestesc ceva: am cunoscut si eu un om, ca vecin si om de lume era foarte de treaba. Dar avea o mica problema pe care nu i-a cunoscut-o nimeni vreo 40 de ani (pana a iesit la lumina totul, printr-un incident oarecare): noaptea mergea in pivnita si rupea capul unor porumbei, pe care ii crestea special pentru asta, apoi le bea sangele. Zicea ca ii face bine la sanatate.
Nu stiu daca pricepi unde bat....

P.S. Am auzit ca altii mai fac si alte lucruri in pivnita sau beci. De pilda unii dintre prietenii dvs. de trista amintire ii torturau pe cei care "sabotau economia nationala, interesele poporului" etc. In rest erau "un om jos palaria, foarte de treaba".

Stai jos, 3! Citeste si mai sus si mai jos de acel verset, daca ai bunavointa, ca sa vezi "care-i subiectul in propozitie".

Comentarii?

La fel de bine poti spune: "Am facut o vizita in puscarie si abia daca am gasit un contabil, proaspat intrat, care nu avea nici un tatuaj".

Nu demult, pe cand asteptam sa dau bilet la Sf. Altar, am asistat la o intamplare. Cateva persoane asteptau sa iasa preotul sa le impartaseasca. A venit si randul unui barbat pe care parintele l-a intrebat daca vrea sa se impartaseasca. A raspus afirmativ, dupa care parintele s-a apropiat discret de el si i-a soptit ceva la ureche.
L-am vazut apoi cum si-a scos un cercelus micut pe care-l avea la o ureche.
M-a amuzat ce spirit de observatie a avut parintele, dar am inteles si ca aceste adaosuri, chiar daca sunt inofensive, nu sunt pe placul lui Hristos.
Barbatul a fost foarte ascultator, nici n-a comentat, apoi s-a impartasit cuminte. :)

De tatuaje ce sa spun... sunt hidoase!

Și au și dezavantajul că nu pot fi scoase la biserică...

Desigur, desigur...:)
Cand apare copilul nu ne transformam prin hocus-pocus, asa este.
Si totusi, aceasta experienta are, mai ales la mamici, unele roade in planul maturizarii, al intelepciunii, al dezvoltarii afective, al echilibrului... Cum zicem noi in psihologie - e o experienta "formativa". E drept ca mai apar si decompensari, pot surveni si depresii etc. Dar pe ansamblu experienta maternala reinnoieste, aduce vigoare si multe alte roade bune. Cel putin asa e de obicei...

*
Cat priveste "hainele de mamica"...:) Evident ca nu sunt unele cu totul speciale, nu sunt in nici un caz un fel de uniforma...:)
Sunt haine care te ajuta sa iti faci cum se cuvine noul rol.
In general sunt haine care nu te impiedica: sa trebaluiesti, sa alaptezi, sa plimbi copilul, sa il speli, sa il ridici, sa il bucuri, sa il inveti...
Acuma daca tu vrei sa iti tatuezi, sa zicem, un trandafir pe umarul stang - ce sa zic, nu te va impiedica sa speli copilul sau sa il duci la doctor. Dar va trebui sa faci fata unei intrebari de bun simt pe care ti-o va pune copilul intr-o zi... De exemplu:
a) mama, de ce trandafirul tau nu inteapa?
b) de ce nu miroase ca toti trandafirii?
c) de ce nu se usuca si nici nu infloreste?
d) cum a crescut el acolo?
Sau, mai delicat: "mami, cand facem si noi o ...dulceata de trandafiri, ca prietena mea de la gradi face in fiecare an cu mamica ei..."

Acuma nu pot sa imi imaginez cum va fi daca dialogul cu pruncul daca iti tatuezi nu un trandafir ci o supernova sau un picior de fotbalist sau, mai stii, vreo cativa serpi incolaciti pe o cruce... Esti sigura ca ai pregatiti toate raspunsurile bune pentru copil? Sau te bazezi pe inspiratia de moment, pe "creativitate si spontaneitate"...

Pentru mai multe informatii despre "lumea tatuajelor", recomand iarasi cartea monahului sarb Arsenie - "Intre Dumnezeu si rock'nroll".
In carte sunt puse fata-verso "creatiile" pictorului Ghera Dusan (un sir de artisti tatuati din cap pana-n picioare) si cateva icoane ortodoxe.
Pentru fiecare dintre tatuatii lui Ghera (mare artist si creator de marca in lumea razvratitilor), autorul cartii ofera si biografia fiecaruia, pe scurt. Intamplator sau nu, toate "plantele lui Ghera" au un drum de viata asemanator: se bucura de "viata" (sunt "liberi"), cunosc gloria, au cateva momente de cumpana (pe care nu le fructifica, ci le ignora sau le interpreteaza in batjocura), incep sa decada, sunt parasiti, mor in mizerie si suferinta atroce. Nespovediti, neimpartasiti...
Doamne fereste!

Pana la urma cati sfinti au fost tatuati si daca exista cati s-au tatuat din voia lor si nu regreta asta ?

Bre, dar cati sfinti au fost IT -isti daca e sa o luam asa? :))