Lucind in intuneric!
A fost o data ca n povesti,
A fost ca niciodata,
Cum des se-ntampla sa gasesti
O prea naiva fata.

Si bani primea de la parinti,
In loc de ocrotire
Dar, ca si fiii nedoriti
Tanjea dupa iubire.

Ea isi dorea privirea lor
Cu grija s-o-nconjoare
Si-atunci isi cauta de zor
O alta alinare,

Din bezna-adanca-a unei nopti
Ea pasul si l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Mirajul o asteapta.

Cenusa alba dintr-un vis
(Vanduta-n colt de strada)
Pare un drum spre paradis,
Iluzie desarta.

Credea ca astfel va zbura,
Ca va strabate zarea,
Ca va primi ce cauta
De nu, macar uitarea.

Privea cu ochi mariti si grei
Parea ca vede raiul.
Dansau himere-n jurul ei
Sa-i indulceasca traiul.

Cedeaza azi, cedeaza mani
Si “el” o-ncatuseaza.
N-a mai zburat de saptamani
Si zace, nu viseaza!

Aripile din vis s-au frant
Si trupu-i o-nchisoare
Din zbor ea cade la pamant
Iar sufletul o doare.

Cu greu o smulg ai ei parinti
Din ceata ce-o-nconjoara
Si o alina-n suferinti
Si-o nasc a doua oara.

“Iesind din cercul meu cel stramt,
Zdrobind orice ispita
Alaturi de ai mei ma simt
In suflet implinita.”

Imi plac foarte mult poeziile tale!Felicitari!

Eu nu iubesc si nu am iubit niciodata pentru ca asa au facut cei de langa mine. Am iubit si iubesc pentru ca simt ca trebuie sa fac acest lucru. De altfel, nici nu poti copia iubirea. Poti sa imprumuti de la cel de langa tine un cuvant sau cuvinte, un gest sau gesturi,... dar niciodata iubirea. De aceea e bine primita oricand, ca e unica. Cel de langa tine chiar daca iubeste, nu iubeste ca tine. Multumim Doamne ca nu ne-ai facut identici.

mi s-a intamplat o data sa ma scufund in niste ochi pe care ii credeam albastri, dar ei erau de fapt gri...este intr-adevar o senzatie extraordinara sa simti ca timpul sta in loc.

Delir - de Adriana Giurcă
 

fac semn cu gândul Celei de dincolo de poartă
fac crăpături în zidul ce ştie să despartă

cu toată frământarea ce oboseşte-n mine
tot răsucind plămada de carne şi de sine

îmi urc deja cuminte aşa cum se aşteaptă
orbirea următoare pe fiecare treaptă

iar cînd lumina lumii definitiv se pierde
culoarea strânsă-n mine în ochii ei se vede

întind spre ea iluzii cu degete de lună
ea pare încă tristă, şi-mi pare încă bună


dar când să mi-o apropii şi tot mai clară-mi pare
îmi face semn cu gândul şi-n umbră-ncet dispare

Inscriptie pe un anotimp - de Bogdan Vulcan
 

E frumos ca-ntr-o poveste scrisă pe un fulg de nea
Ca-ntr-un târg ce nu mai este, ca-ntr-un veşnic altceva.

Ninge rar ca-ntr-o trăsură cu doi cai ce vor să stea
Priponiţi de-o prăjitură dată-n dar de ziua ta.

Când tu vii ceva mă cheamă rădăcini să-mi rotunjesc...
Ninge ca într-o reclamă
Între doi de \"te iubesc\".

Spuneai c-am sa te uit ... In care viata ??? - de Popescu Gillda Magdalena
 

puneai c-am sa te uit ... In care viata ???
In care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tau, si ochii ... a buzelor dulceata
Ma sfarama si-acuma in cioburi mii si mii...

Si iar mi-e dor de tine, o data si-nc-o data,
De la pamanat la Ceruri, la Soare si-napoi...
Si ma intreb atunci, cum ai crezut vreodata
Ca am sa uit de tine? Ca am sa uit de noi?

Ar fi ca si cum lumea s-ar pierde in uitare,
Ca mai apoi pustiul sa se astearna-n noi.
N-as mai avea nici stele sa mai aprind o zare,
Nu ar mai fi nici soare, doar lungi si triste ploi

Caci viata mi-ai fost mie intai si-apoi iubire
Si am trait prin tine, si-am invatat sa zbor,
Sa pot cuprinde-n palme a lumii fericire,
Sa fur din soare raze, sa pot pluti prin nori.

Si ti-am furat surasul, si ti-am furat privirea
Sa pot pastra cu mine in timp farama de sublim
A serilor de ieri cand am gustat trairea,
Cand eram fericiti iubind ca doi copii.

Spuneai c-am sa te uit ... In care viata ???
In care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tau, si ochii ... a buzelor dulceata
Ma sfarama si-acuma in cioburi mii si mii...

E f frumoasa imi place mult de tot poezia imi aduce aminte de ceva frumos dulce si drag

[SIZE=3][COLOR=purple]Tudor Arghezi - De-abia plecasesi[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#422817]De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data înapoi!

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sa ramâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
[/COLOR]

iubire ce o darui o data si odata se va intoarce
 

sufletul meu imi spune ca ai iubit cu adevarat , si nu a fost risipa de energie sa nu mai spui asa ,iubeste-l pe Dumnezeu asa cum ai iubit acel omulet...