Sa-i daruim din saracia noastra doua feluri de ofrande:

• ofrande de gand si
• ofrande de fapte

Exemple: Ofrande de gand:

• "Iti daruiesc toata viata mea - pentru totdeauna, in vecii vecilor"
• "Iti daruiesc tot trupul meu - fiecare oscior"
• "Iti daruiesc toate cugetarile mele - si cele mai fine"
• "Iti daruiesc toate simtirile mele - fie rele, fie bune"
• "Iti daruiesc toate posesiunile mele pamantesti, trecatoare - Fa ce vrei cu ele, ca Tu esti Stapanul - Imprastie-le, distruge-le sau imparte-le cui are nevointa"
• "Iti daruiesc tot ce vad ochii mei - in aspectul curateniei Tale desavarsite"
• "Iti daruiesc tot ce aud urechile mele - in aspectul muzicii Tale serafice"
• "Iti daruiesc tot ce ating mainile mele - in aspectul atingerii Tainelor Tale Sfinte"
• "Iti daruiesc toate pacatele mele, purificate desavarsit in Jertfa Ta"

Saracu, bietu Dumnezeu...
Noroc ca (prin ce taina) m-am inventat ... eu!

P.S. Frate Mihnea, vorbisi serios?...... (tare ma tem, ca da...)

Cred ca pricep ce incerci sa spui, doar ca nu ti-ai gasit cuvintele potrivite.
Amandoi stim ca este o aberatie sa spunem ca Atotputernicul duce lipsa de ceva, sau ca are vreo neputinta. Dar in acelasti timp stim ca Atotuputernicul este Tatal indurarilor si Dumnezeul milelor celor bogate. A spune despre Dumnezeu ca s-ar simti singur fara mine, doar pentru ca isi iubeste oaia cea pierduta si sufera atat de mult dupa ratacirea ei, este un pic exagerat. Nu are cum sa se simta singur Cel ce are alte 99 de oi in turma. Dar pentru ca vrea ca turma sa fie intreaga, pentru aceasta este dispus sa lase in staul cele 99 de oi si sa caute oia ce pierduta.
Putem spune ca sufera, in taina, dupa ratacirea mea. Putem spune ca sufera separat pentru fiecare dintre noi cei cazuti si lepadati, ca si cum ar avea miliarde de inimi. Dar in acelasi timp se bucura impreuna cu sfintii si cu cei cei au ramas credinciosi si ascultatori fata de El, chiar si in ceasul ispitei: "Sa stam bine, sa stam cu frica!"

Daca ai incercat sa spui altceva decat cele expuse de mine, te rog sa ma lamuresti!

Cuvintele sunt neputincioase sa transmita tot ceea ce noi simtim; cu atat mai mult sunt neputincioase sa-L descrie pe Dumnezeu. Probabil ca de aici au fost toate dezbinarile si ratacirile ce s-au petrecut de-a lungul istoriei. Acelasi cuvant, de multe ori trezeste un ecou diferit in inimile a doi oameni diferiti.

Cred ca acestea tin pana la urma tot de IUBIRE !

Pe langa ce s-a scris as adauga: lupta noastra cu pacatul si dorinta de a invinge...pacatul ne desparte de Dumnezeu si nu mai percem lucrurile/realitatea bine.
Frumos subiect!..unele post-uri, raspuns la intrebarea de mai sus, sunt deosebite.

Dumnezeu ne vrea pe noi, cu totul, cu toate ale noastre. Nu pentru ca ar fi mai bogat cu noi ori mai sarac fara noi. Nu ne vrea pentru El ci pentru noi.

Un exemplu simpu:
Eu am un fiu pe care eu l=am nascut, l-am crescut, i-am dat toate cele. Nu l-am nascut ca sa-mi aduca vreun folos ci ca sa-l iubesc. Si il iubesc nespus. Totusi acest copil se departeaza de mine, fuge de acasa departe. Ce doresc eu acum? Sa vina acasa! De ce? pentru ca-l vad suferind, il vad lipsit de caldura caminului, il vad slab si ranit de straini. Il vreau la mine pentru el pt binele lui. Il vreu cu mine pt ca in el curege sangele meu, e din mine rupt si ranile lui ma dor si pe mine. Tot ce am facut, casa, confortul casei mele vreau sa i le dau lui.

Si asa cum Domnul are mereu rabdare cu noi, asa veti face si dvs. ca mama: veti avea rabdare si veti fi pregatita sa il primiti cand se va intoarce, cu bucurie si daruri asa cum a fost primit acasa Fiul Risipitor.
Dumnezeu sa va ocroteasca fiul iar dvs. sa va dea dragostea care pe toate le rabda, pe toate le nadajduieste, pe toate le spera...
Maicuta Domnului sa va ocroteasca! AMIN+

Ce exemplu graitor! Cu adevarat, eu care nu am copiii si nici nu sunt in situatia de a-i fi plecat copilul de acasa, nu as fi putut vreodata sa nascocesc vreo astfel de ipoteza. Aici se vede cat de aproape sunt de a-L intelege pe Dumnezeu, cei ce au copii.

Pe noi pe toti!
Va multumesc!
Sporeste-ne doamne rabdarea, nadejdea si dragostea!
In predica de astazi, printre multe cuvinte de folos, parintele nostru zicea ca in sufletul fiecaruia din noi este un Zaheu. Indemnul lui era sa-l descatusam ca sa dobandim iubirea si dreptatea. Apoi ne-a vorbit de Ingeul lui Michelangelo...
Poate ca si in sufletul fiului meu sta incatusat un Inger si cu ajutorul Domnului voi sculpta sufletul lui pana va iesi Ingerul la iveala.
"Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat". Michelangelo

Toti copii rebeli, ajunsi parinti, isi inteleg parintii. Din pacate nu toti ajung sa-L inteleaga pe Dumnezeu, desi sunt aproape, cum bine zici...