Uite, acum am observat inca un detaliu interesant. "Din greseala" ai pus semnul intrebarii, ceea ce face ca cele scris de fratia ta sa fie intocmai cu ce iti spuneam. Uite cat de frumos lucreaza cu noi. Spuneai ca nu vorbeste cu tine?

semnul "?" a fost chiar o greseala.

Nu cred. Dar, nu are importanta ce cred eu. Ma bucur ca te-am intalnit intr-un asa minunat "context".
Doamne-ajuta!

Sincronicitate. Printr-o astfel de sincronicitate subtila am intrat si eu pe situl asta. Astfel Dumnezeu mi-a zis: "Da o tura pe acolo!" :)

Doamne-ajuta!
Acum imi dau seama cat de frumos se sincronizeaza cele de mai sus chiar cu povestea cu care incepe acest topic. Sa fie inca o intamplare? Nici asta nu cred. Asa e frate Pippo, trebuie sa iti doresti sa mergi catre El ca sa ai suficienta deschidere pentru subtilitatile iubirii Lui. Si, ma bucur sa observ ca din cuvintele fratiei tale razbate bucuria cautarii si intalnirii Lui.
Doamne-ajuta!

:) NU. Dumnezeu exista!

.....
 

El exista......da s´a saturat de noi si de prostiile noastre cu multi ani in urm......

Am citit cu mare interes tot ce este postat...Dumnezeu EXISTA! chiar si celui care nu crede Dumnezeu ii trimite semne, pe care de multe ori nu le vede sau nu stie sa le interpreteze...si am observat ca exista multi oameni care se indoiesc de existenta Lui.Va voi povesti ce mi s-a intamplat cu cativa ani in urma....am mers cu fratele meu si cu nasul meu la o manastire intr-o duminica....atunci cand am ajuns acolo era destul de aglomerat, fiind sarbatorita Adormirea Maicii Domnului. La putin timp dupa ce am intrat in biserica observ fara sa vreau ca o femeie a pierdut 1 leu din buzunar (nu am obiceiul sa intru in biserica doar ca sa studiez oamenii, dar bancnota a cazut exact in fata mea)...normal ca i-am returnat banii si in momentul acela nu am dat mare importanta intamplarii...la pangar se afla un batran calugar si era destul de aglomerat...am ales o carte si am mai stat cateva minute sa aleg cateva iconite si cand a venit momentul sa platesc batranul calugar a uitat sa-mi ceara bani si pt carte (era 4 lei) dar i-am reamintit pentru ca asa era corect...dansul mai imi inmana o carte cadou :)...probabil si-a dat seama ca sunt de departe si nu pot ajunge acolo prea des..in fine...sa nu ma pierd in detalii...cand a fost momentul sa plecam, nasul meu s-a oferit sa ne plateasca microbuzul (si mie si fratelui meu). Cand am ajuns acasa, am observat ca noi mai aveam EXACT 5 lei in buzunar (banii de microbuz). Pura coincidenta? Nu prea cred!! de ce EXACT 5lei?de ce nu 1-2lei in plus sau in minus? Acum sa nu intelegeti ca era vorba de bani...ideea in sine conteaza: aceea ca Dumnezeu ne priveste si ne rasplateste daca alegem sa facem ceea ce este bine. Daca alegeam sa profit de aglomeratie si de neatentia celor din jur (ispitele sunt la tot pasul) probabil ca nu aveam nici constiinta impacata. Sa nu credeti ca am postat asta ca sa ma laud, Doamne fereste!! am pacatele mele, si nu sunt putine! Doar vreau sa va spun ca Dumnezeu ne trimite semne si minuni zilnic....TREBUIE DOAR SA DESCHIDEM OCHII SUFLETULUI SI SA LE VEDEM.
DOAMNE AJUTA!

stiu ca am scris cam mult:) va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi pana la capat si sper sa fie cuiva de folos

altfel de spovedanie
 

Colindand prin ploaia vietii, ades m-au ingenuncheat durerile propriei Golgote, pavandu-mi destinul(sau poate nu?!) calea ,cu cruci invesmantate-n neintelegerile si inacceptarile mele.. .Lemnul rosteste prea incet genunchilor indoiti milei spre care inca-mi tin deschisa vederea ochilor, pupila mintii avida dorinta de-a primi...raspunsuri, iertari, indurare...Si mut este asfaltul pavajului presarat directiilor ducand din neunde , spre unde...definitie ascederii lutului in mai mult...Tarziu mi-am redescoperit aripile... dar...surpriza...de cate ori am mai cazut si-mi cad pana si mie , inca...Atatea trepte scarii mele , biet strop prelins existentei pe care in palma deznadejdii uneori voiam sa mi-o contest...Si-am sezut eu, bob de nisip , gol, golit de EU pentru a-L putea intelege pe El...Am asteptat cuminte...Sigur, nu s-a petrecut nimic aparentei...ci s-a mai scurs timpul pret de o zi...Iar cand terminandu-mi introspectia reluata a cata oara (?!) am constatat ca am ajuns tot de unde plecasem , m-a apucat disperarea...Doamne cum stiu izvori lacrimile neputintei, ale razvratirii , impotriva mea , a lumii si mai ales a LUI..Lectia trezirii m-a ancorat insa realitatii intr-un allegro surprinzator...concluzionand ca Dumnezeu chiar exista si nu este nici razbunator nici rau...Fiecarei incercari ii sadeste raspunsul in noi...Trebuie insa ca atunci cand Il cautam, si dorim sa-L auzim, sa ne lepadam de acel EU, lasand loc doar inocentei cu care am fost zamisliti odinioara...Recunosc, cuvantul fericire este inca departe de cum mi-l definesc, insa simt ca sunt pe poteca buna , fiind ca cu lacrimi sau fara , mai pot sa surad ! Doamne TU esti mare si BUN , iarta-ma, si ma primeste la Tine ," caci nu voiesti moartea pacatosului"....Amin!

ps. si da...dincolo de inocenta nu este decat ...alunecare !