Esenta crestinismului nu este ceea ce se vede la suprafata sau prin sinoade , esenta pe de-o parte consta in binecuvintarile care urmeaza sa vina ,in cale care tocmai vin si in cele care au venit dar pe care noi nu le-am vazut, esenta este in simplitatea celor care tac si sint cuminti in sine lor , care nu se baga in fata , care pot sta de vb cu un evreu , musulman , galben sau rosu, care stau acolo in chilii si manastiri atingind pacea si inocenta inteleapta facind astractie de lumescul din jur.
Imagineza-ti ca ai o barca micuta sau o pluta firava ,o saltea de aer si fiind pe mare esti incomjurat de naufragiati , evident ca nu ii poti salva pe toti si atunci cine ajunge primul la tine are loc, restul poate vor fi salvati de alte barci..deci nu poti corecta chiar totul , pe masura ce corectarea noastra interioara va creste odata cu ea va creste si valoarea generala..
..si apoi in zilele din urma nu poti avea pretentia sa fim atit de albiti ca in alte vremuri acum chiar si cel mai sfint nu scapa complet de chiar orice pacat-adevarat ca nu mai sint asa mari sfinti ca altedati dar oricum per total tti functionam cam la jumate din turatie cum spuneam.
In fond esenta care zici tu ca era odata tot din oameni se oglindea deci fiecare are responsabilitate egala sa o manifeste asadar sa o cautam si sa o scoatem la suprafata prin manifestarea individuala.

sunt convinsa ca asa e...

Cum la fel de convinsa sunt ca ai dreptate cand ai spus ca ne-ai hranit....
DA, asa e ne-ai hranit de prea multe ori, aproape de fiecare data.
Si prin posturile tale ne pui in fata cu o realitate....care ma intristeaza.


SA stii ca prin jerfea Sa Hristos a dat posibilitatea tuturor oamenilor sa se mantuiasca.
Chiar si diavolului. Numai sa se pocaiasca.Sa aiba puterea sa zica "Doamne IIsus Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine PACATOSUl"
Atat.E suficient. Restul vine de la sine.
Incearca.....

Inca nu... Nu vreau asta, ci vreau sa scap de asta... vreau sa-mi traiesc in deplinatate viata seculara fara sa ma simt constrans sau frustrat din cauza religiei... nu vreau sa fiu un fals si un ipocrit, ci cand ma intorc daca ma intorc la Dumnezeu sau la Hristos sa ma intorc de totul, in intregime si cu sinceritate si convingere totala... deocamdata vreau sa scap de chestiile astea religioase...

Ai zis bine: să fii creştin înseamnă să fii om. Iar a fi om în adevăratul sens al cuvântului înseamnă să fii după chipul lui Dumnezeu, care e Hristos. Dacă un creştin nu începe să semene cu Mântuitorul, înseamnă că nu e pe calea cea bună. Nu te lua după ce vezi în jurul tău, că e posibil să te sminteşti. Nu considera că numai ceilalţi sunt de vină că îi vezi nesinceri. Până nu ne curăţim sufleteşte nu o să-i putem vedea pe ceilalţi aşa cum sunt. Atitudinea bună faţă de oricine e încrederea. Trebuie să acordăm tuturor prezumţia de sinceritate şi de bunătate. Procedând aşa vom fi surprinşi că constatăm că ceilalţi chiar sunt buni sau devin aşa pentru că nu vor să ne dezamăgească.
Deci dacă vrei să fii creştin, caută să te asemeni lui Hristos şi atunci vei descoperi şi adevărata ortodoxie. Cei mai mulţi dintre noi suntem pe cale, şi nu am devenit încă ortodocşi.

Daca nu invingi tu, va invinge el.
Sa nu uiti asta!

credinta in diavol atrage dupa sine frica si superstitia.. Si raul si binele vine de la Dumnezeu... raul nu are esenta in sine..

Intotdeauna Dumnezeu da calea cea mai buna fiecaruia.Daca tu simti acuma sa scapi de ideile religioase,scapa,ca poate iti faci un bine prin asta.Poate asa scapi dintr-o fundatura,si te pui cu adevarat pe calea cea buna.Lasa-l pe Dumnezeu,ca sa te gaseasca El pe tine,atunci cand va fi momentul.Si Iona a incercat sa fuga de Dumnezeu si l-a descoperit cand era in fundul pamintului. Fa ceea ce simti,si nu uita sa fii om.Ca vorba ta,degeaba stai in niste dogme si sufletul iti e inghetat.Mai bine fii generos asa cum esti de fapt in sufletul tau,si Dumnezeu va veni singur la tine,de data asta fara atatea framintari.

care el???

Aici ma refeream strict la ce facea referinta guru. Spunand ca e neghiobie ca lasam pe unii in greseala, necorectandiu-i.
Cu siguranta ca intre noi, invataceii, e bine sa vorbim , si sa ne intarim in credinta.(din care face parte si guru si noi chiar trebuie sa ne punem unul in locul altuia)
Iar aici ma refer la cu totul altceva:
In cartea 1000 Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca este scris asa:
intrebarea 166:
care sunt caile vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa le urmam decat cu chemare adevarata?
- nebunia pentru Hristos
- calauzirii celorlalti,
- sihastria

Nici daca cauti birna si nodul in papura nu e solutia in conditiile in care inca sintem incercati din greu si sintem in curs de cizelare.
Apoi te inteleg, nici sa fortezi lucrurile si sa le iei strict ca pe o reteta nu e bine. Fiecare are ritmul lui si le stie pe ale lui, fiecare abordeaza spritualitatea asa cum simte si cum considera. In fond e viata lui. Si apoi fiecare om are perioade si perioade , fiecare etapa cu specificul ei.