Adevărat, în Mat.19,13 apare [παιδίον], însă NT foloseşte expresii pentru copii şi mai mici: [νήπιος] prunci (1 Cor.3.1; 14,20) şi chiar [άρτιγέννητος βρέφος] nou-născuţi (1 Petru 2,2) - aceste ultime două categorii corespunzând grupei de vârstă la care se administrează botezul ortodox.

Reamintesc că nu despre ei e vorba în Mat.19,13 şi nici măcar despre botez.

Deci nici acum nu este evidentă concluzia? şi anume cuvântul "casa" sunt "toţi" , adică toţi din casă?...Să înţeleg că trebuia să scrie bebeluşi ca dumneavoastră să fiţi de acord cu acest pasaj din Biblie?
Păi tocmai din versetul uitat de mine reiese încă o dată că: cuvântul "casă" face referire la cei din casă.
Să ne facem înţeleşi: a crede şi a te boteza rupt din context la Marcu 16, 16 - am explicat de 2 ori cât se poate de clar că face referire la propovăduirea Evangheliei.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuieşte fără botez, cum spune însuşi Iisus Hristos către Nicodim: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). După înviere, Isus a poruncit Apostolilor să boteze toate naţiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeţi în toată lumea, vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiecţie: Din acest text de la Marcu, unii sectari susţin că numai cei ce cred şi se botează se pot mântui. Însă copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis să fie botezaţi.

Răspuns: Isus ne spune: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu". Însă pruncii pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Mântuitorul: "Lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, dacă nimeni nu se poate mântui fără botez, iar copiii pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, înseamnă că ei pot fi botezaţi. Isus nu condiţionează vârsta şi vedem că El iubea copiii, deci putem fi siguri că nu i-ar fi lipsit de viaţa harului până la vârsta adultă. Căci, dacă fără botez omul nu poate deveni creştin, ar însemna că un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eternă. Care părinte nu doreşte să fie împreună cu copiii săi în paradis?

Răscumpărarea este un dar gratuit făcut de Iisus. Copilul trebuie botezat la naştere pentru a deveni creştin şi a se putea împărtăşi de comoara spirituală a creştinilor. Aşa cum nu copiii au supărat pe Dumnezeu, ci Adam, tot aşa ei pot deveni creştini prin promisiunile făcute de naşi în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile făcute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea, şi casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Şi el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat şi casa lui Ştefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezaţi copii sugari, tineri, feciori şi bătrâni" (Cartea scrisă împotriva ereticilor în primul veac după Cristos, intitulată Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).

Repeta postul dar nu mai scrie cu diacritice grecesti ci in dialectul nostru ca sa inteleaga toata lumea.

Sunt de acord cu acest pasaj biblic, doar că nu reiese defel că printre cei din casă se aflau bebeluşi. Citiţi încă odată argumentele mele sub formă de întrebări. Sunt concise, clare, nu kilometrice ca pasajul lipit de dumneavoastră nu ştiu de unde (nici nu mă mai chinui să caut care e sursa).

Îmi cer scuze, dar încerc să fiu cât mai documentat, altfel sunt interpelat pentru orice imprecieze.

Expresiile folosite în exemplele mele sunt:
paidion (copilaş) - Mat 19,13
nepios (prunc) - 1 Cor.3,1; 14,20
artigennetos brefos (nou-născut) 1 Petru 2,2

Intre timp cuvantul al doilea la care te refereai tu nepios apare in 1Corinteni 13:11 cand "eram un copil vorbeam cele ale copilului" .. implica negativitatea , este folosit cu sens negativ si se traduce figurativ copilaresc, infantil , imatur.. acesta este si sensul cu care apare in Biblie ca si crestinul imatur. al treilea cuvant adolon inseamna fara vina, pur.

http://concordances.org/greek/3516.htm

http://www.searchgodsword.org/lex/gr....cgi?number=97

din punct de vedere gramatical e gresit.
Se arata reflexivul, asadar copiii dvs se boteaza singuri?sau sunt botezati de catre un tert?in cazul acesta pastor?
Asadar copiii nu se boteaza ci sunt botezati?
ce facem cu un copil orfan, dar care traieste ca un delicvent?fura , minte, injura?
Cine raspunde ptr pacatele lui?
in cazul in care moare nebotezat, nici nu are cum altfel, de vreme ce ii botezati maturi, cine raspunde ptr pacatele lui?unde ajunge sufletul lui?

cred ca cel mai frumos lucru spus pana acum.
Am dreptul ca parinte sa decid ce e bine ptr copilul meu.Cand va fi mare va alege daca sa imi urmeze calea sau nu.
si fiica-mea ar iesi din casa in rochita de vara cand vede prima raza de soare, dar nu-i respect liberul albitru. O imbrac adecvat. Atata vreme cat nu are capacitatea de a decide ce e bine si ce nu ptr ea, imi rezerv dreptul de a hotari spre binele ei.

Admit că aveţi dreptate. E un fel de a spune. "M-am operat de apendicită"- bineînţeles că chirurgul m-a operat, nu eu...:4:

Nu cred că trebuie să ne substituim modului în care Dumnezeu rezolvă problemele acestui Univers. Avem noi alte griji... să ne ocupăm de ele. Ştie El mult mai bine cum să procedeze şi pe cine să mântuiască.

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu.

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte XVI, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte XVI, 33); Crispus si casa lui (Fapte XVIII, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor.I, 76). Hmmm ...oare toate casele să fi fost fără de copii?

Era să spun bingo văzând că sunţeţi de acord cu pasajul. Sunteţi confuz rău de tot şi ca să argumetez cât se pote de clar postez 2 citate care vă aparţin:

ps: salată de legume a ieşit aici că tot spuneaţi că mâncaţi multe fibre.