Iată finalul pildei:
Pentru tâlcuire, redau un scurt fragment al predicii Părintelui Galeriu, care se referă la ultimele versete:
Predica întreagă poate fi citită aici (arhiva ortodoxă/document/Părintele Galeriu texte)

Sunt intru toul de acord. Dar din pacate eutanasie nu inseamna sa-i dai otrava de sobolani, cum am mai spus, asta provoaca o moarte lenta si nu neaparat placuta; asa ar putea sa ii dea si sticla pisata; si nici un flacon de somnifere pentru oameni, nici nu cred ca i-ar elibera nicio farmacie cuiva care ar zice ca vrea sa isi adoarma cainele. Iar in ce priveste stricnina folosita pe vremuri, cartile de specialitate din ziua de azi sustin ca nu mai e acceptata pt eutanasie pt ca produce o moarte foarte violenta si dureroasa (care numai eutanasie nu se poate numi). Si nici pe vremuri un doctor responsabil nu ar fi dat o otrava asa puternica pe mana unui om sa o administreze el. Eutanasia nu trebuie facuta decat de personalul calificat in acest sens. La el cum ar trebui facute si dezinsectia si deratizarea, de fapt.
Nu cred ca are rost sa precizez ca in lumea civilizata maltratarea propriilor animale (nu neaparat sa le jupoi de vii, e de ajuns sa le lasi sa se umple de capuse) te poate costa o amenda, caderea din drepturi si chiar puscarie, fiindca la noi ar putea fi considerata sminteala. Incep sa cred si eu ca ignoranta e o stare binecuvantata. Daca nu s-ar fi apucat niste oameni care n-aveau ce face sa scrie o carte de dermatologie, de exemplu, si eu sa ma uit in ea, nu as mai fi pusa in incurcatura cand mi-ar cere cineva ceva "de scarpinat", incercand sa-mi amintesc un tabel pe doua pagini cu algoritmul de diagnosticare a dermatitelor pruriginoase..(din care bineinteles nu lipseste nesuferitul acela de "examen de laborator", asa cum in cazul bolilor neurologice nu poti sa faci nimic fara examenul imagistic); si atunci ce ne facem daca la Dalga nu avem nici laborator nici "remeneu?" Dumnezeu cu mila...
Cel mai tare a fost un om care cica avea o pisica de vreo 20 de ani, si zicea ca a gasit-o (atunci) mai mult moarta decat vie, iar un vecin care era veterinar i-a zis s-o lase afara ca moare pana maine, si a doua zi s-a intors pisica miorlaind, si cica "pe urma (doctorul) s-a lasat de meserie si s-a facut popa; citez - ca e mai simplu, acum doar da din gura si ia banu, nu tre sa mai faca si treaba "

Dar ar putea exista o cale sa-i facem sa inteleaga ca ceea ce fac nu e bine, sau asta numai Dumnezeu poate ( macar sa incerce)? Din pacate ma tem ca cruzimea in general - a oamenilor, si unii fata de altii, e ceva inascut. Nu trebuie decat sa ne uitam in urma, in istorie, si vedem exemple nenumarate de torturi. Uimitor cum a putut mintea omeneasca sa nascoceasca asemenea orori, pe care nici animalele macar nu le fac. Astea sigur sunt creatia unei puteri diabolice. Si partea proasta e ca se extinde de la un om la altul, e contagioasa, mai ales pe timp de razboi, e alimentata de ura. Pe timp de pace insa apare si din joaca, din amuzament, alteori din frustrari sexuale sau rivalitati, gelozii. Oare toti o avem in gene, sau unii mai mult?

Multumesc. Acum am inteles. Deci si cel care huleste, dar si cel care e indiferent, ignorant si priveste nepasator cum lumea Il nesocoteste pe Dumnezeu risca sa aiba aceeasi soarta?

Cred că da. Pentru că şi indiferenţa, a sta fără răspuns când Dumnezeu vine şi te cheamă, e tot o respingere a Lui. Şi probabil că nimeni nu poate spune că n-a auzit chemarea lui Dumnezeu. Ne prefacem, doar, că nu auzim.

Sfanta familie
 

Doamne ajuta!
Predica de azi a fost cu adevarat impresionanta. A fost tinuta de un parinte din Basarabia. A fost subliniat printre altele caracterul sfant al familiei, care a fost numita "o mica biserica". De asemeni a fost subliniat rolul si importanta copiilor in cadrul unei familii, venirea unui copil intr-o familie fiind comparata cu primirea Insusi Mantuitorului.
Ar fi multe de spus, dar o singura nelamurire mi-a ramas : Sfanta Fecioara a fost conceputa "imaculat"? Sfintii parinti nu au facut altceva decat sa se roage si sa posteasca si le-a fost daruita, fara sa mai faca ce fac toti oamenii pentru a avea copii?

Nu. Maica Domnului s-a născut natural, ca orice fiinţă umană, însă în urma rugăciunilor părinţilor ei.
Dogma immaculata conceptio este romano-catolică (fiind respinsă de ortodocşi), însă nu susţine naşterea supranaturală a Sfintei Fecioare, ci lipsa ei de păcat încă de la zămislire.

Absolut remarcabilă omilia auzită astăzi la Sf Liturghie parohială, remarcabilă atât prin conţinut, cât şi prin resursele retorice folosite. Predica a urmărit strâns, chiar foarte strâns aş spune, şi anume literă cu literă, textul Evangheliei după Marcu 7:31 sqq. Este vorba de episodul în care Domnul, "ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei". Acolo are loc vindecarea miraculoasă a unui surdo-mut. De la început, predicatorul accentuează ideea că Domnul era în afara teritoriului Ţării Sfinte şi corelează acest lucru cu faptul că Sf Marcu Evanghelistul a scris, sub dumnezeiască inspiraţie, lucrarea sa adresând-o creştinilor din Roma. Mai mult, acest episod apare numai în această Evanghelie, astfel accentuându-se ideea (prezentă şi în multe alte locuri ale Cărţii) că Isus are o misiune universală: El a venit să vindece pe toţi, de peste tot. Şi, aş adăuga, din toate timpurile. Mai departe, predicatorul s-a axat pe cea mai frumoasă variantă de interpretare, spunând că episodul se cuvine a fi citit "cu un ochi baptismal". Într-adevăr, episodul "EphPheta" este consemnat în primele descrieri ale ritualurilor de botez ale primilor creştini, fiind şi astăzi prezent în Rituale Romanum: în mod simbolic şi amintind de ce a făcut Domnul, preotul atinge degetul cu salivă de urechile şi buzele catehumenului. Cum folosirea salivei ar putea părea şocantă în zilele noastre, presbiterul a amintit că, în vremea aceea, ea era considerată expresie a sufletului (dacă am înţeles bine, e vorba de suflet ca suflare de viaţă). Asocierea dintre surdo-mut şi catehumen ne apare imediat acum, în altă lumină. Ea mă ajută să îmi clarific şi dilema "mai întâi Botezul, sau mai întâi credinţa ?", care e una din cunoscutele controverse catolico-protestante (post-protestante aş spune, fiindcă Luther nu avea nimic împotriva botezului copiilor şi, timp de secole, protestanţii au fost chiar mai rapizi decât catolicii în a-şi boteza copiii). Catehumenul este asemenea surdo-mutului. Poate că are o dorinţă de a auzi şi de a vorbi, dar nici nu aude, nici nu spune. Predicatorul a mai accentuat ideea din versetul: "Şi I-au adus un surd". Într-adevăr, surdo-muţii se pot deplasa fără ajutor şi o fac adesea. De ce, de astă dată, Evanghelistul spune "I-au adus" (lui Isus) ? Este vorba de faptul că nimeni nu vine singur la Botez, ci este adus. De părinţi, de naşi, de cei apropiaţi lui, de comunitate. Botezul are un evident caracter comunitar şi, îmi amintesc, aşa a fost şi Botezul Domnului. "Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui". Luându-l din mulţime: Botezul este Taină. "Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!". Asta face şi preotul in persona Christi, la Botez. Deschide urechile tale, deschide-te să auzi Cuvântul Domnului! Botezul este nu numai Sacrament salvator, dar este şi iniţiere creştină. Dar rolul celorlalţi, fiindcă vedem, că deşi "l-au luat din mulţime, de o parte", sunt mai mulţi acolo, care văd ce s-a întâmplat. Cine sunt ei ? Nu toată comunitatea, ci cei mai apropiaţi. Astăzi, părinţii şi naşii. Rolul lor spiritual nu se termină odată cu săvârşirea Botezului, doar începe cu "l-au adus" şi se termină cu "cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească."

Transpus în limbaj medical: preotul face anamneza, naşii fac catamneza...

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos -
 

Predica la duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci :

Lucrarea Crucii si urmarea lui Hristos ! Predica Parintelui Galeriu ( Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! )

Un cuvant simplu si frumos pe care l-am auzit astazi a fost cel despre asumarea crucii personale, inteleasa prin asocierea celor doua brate ale crucii cu cele doua porunci fundamentale. Lina verticala din cruce marcheaza relatia Dumnezeu-om, iar cea orizontala relatia omului cu semenii sai.