În prealabil postat de Demetrius (Post 539247)

Numai Dumnezeu știe și ne dă totdeauna ceea ce avem nevoie pentru mântuire, iar dacă tu nu primești nimic înseamnă că exact de asta ai nevoie: nimic.
Că tu dorești sau vrei un bărbat, nu înseamnă că chiar ai nevoie, ba dimpotrivă. Asta e o patimă de care trebuie să scapi; împătimindu-te nu scapi de ea, ci te înlănțuiești ma tare.
E frumos că te duci la biserică, la spovadă, la duhovnic, dar astea sunt fente pe care ți le strecoară în cuget necuratul ca să te crezi vrednică de binecuvântarea lui Dumnezeu, de la Care tu ai pretenția să-ți ”livreze” la termen(cel târziu azi) un ”însoțitor” care să corespundă condițiilor care-ți plac ție.
Pentru că ai petenții(să primești), înseamnă nu ești capabilă să dăruiești, de unde rezultă că Dumnezeu îl protejează pe ”soțul tău” de însoțirea cu tine. De aceea e nevoie să te schimbi; vei primi(poate!) când nu vei mai dori.

Te rog să mă crezi(cu totul improbabil s-o faci) că m-am căznit să nu fiu dur(adică sincer) cu tine, dar atitudinea ta te duce la pierzare acum.
Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru tine, nu pentru dorințele tale deșarte.

În prealabil postat de Florinvs (Post 539265)

Ma intreb cateodata unde am gresit ca sa merit sa fiu singur..........ca sa va puteti face o idee despre ce fel de om sunt:

-in general si in relatiile cu femeile in special am cautat sa fiu cat mai corect, sa nu-mi bat joc de om si in general sa nu-i creez sperante false. Daca de exemplul am cunoscut o femeie si doar mi-a placut de ea ca si prezenta, nu i-am dat sperante false si nu i-am zis ca o iubesc, insa chiar si asa tot civilizat m-am comportat;

-insa in momentul in care am simtit ca intradevar am iubit o femeie, atunci am actionat foarte hotarat, nu numai prin vorbe, cat mai ales prin fapte, in sensul de a ma zbate si a face tot ce e omeneste fizic posibil pentru a fi impreuna cu ea- inclusiv de a ma muta in alt oras si de a-i fi alaturi in orice situatie, fie de veselie, fie de necaz;

-in relatiile inter-umane sunt sociabil- imi place mult sa ies cu prietenii in oras, mergem servim o bere, stam de vorba, o tabla, un biliard, un meci de fotbal (ma rog-activitati specific masculine); Insa de exemplul daca femeia iubita are un necaz , atunci- indiferent cine m-ar invita la un meci de fotbal- il refuz politicos, si prefer sa fiu alaturi de femeia iubita.

-daca un cunoscut sau vecin imi cere ajutorul il ajut cu placere, atat cat ma pricep (fie cu un sfat, fie cu o incurajare, fie cu o treaba in gospodarie, etc)

-aici intradevar- multi colegi au zis ca este pacat- insa sa am cu cine cand ma duc la o petrecere, nunta, chef, etc imi place simt ca ma bucur. Si nu in sensul- cum din pacate multi "inteleg distractia" de a bea ca prostu' si a intepeni apoi toata noaptea pe scaun! Nu asa!
Ci bun- am luat un pahar de vin nu-i problema- insa apoi cand incepe formatia sa cante mi-am luat partenera de mana, si m-am dus la dans. Acolo- ca la petrecere- o hora o sarba, ceva sa-mi zica si mie lautaru' una de inima albastra la ureche!
Iar asa mai spre dimineata un dans mai romantic-un blues ceva!
Nu stiu- o fi pacat- insa acel sentiment cand esti bucuros si te prinzi in hora sau cand dansezi un blues cu femeia iubita este ceva deosebit!

-cu bautura niciodata nu mi-a placut sa exagerez, asta poate si pentru ca am crescut printre ceferisti, unde mai mare seriozitate , disciplina si corectitudine la locul de munca si in viata nu am prea mai vazut la nimeni.
De exemplul cum am zis- la masa un pahar de vin sau in oras cu prietenii o bere merge, insa nicioadata sa-mi pierd controlul sau sa ma apuc de facut scandal.

În prealabil postat de Florinvs (Post 539218)

Insa ca om nu am cum sa nu sufar ca nu e cu mine..........stiu, poate nu e crestineste, poate nu e bine, insa nu pot fi perfect, sunt doar un om facut din carne si oase......

În prealabil postat de Iliana (Post 539211)

Dupa parerea mea iubirea nu poate fi la timpul trecut, ci doar la timpul prezent! In momentul in care spunem ''iubesc pe cineva'' acest lucru poate fi adevarat sau nu, ne putem da seama de acest lucru doar in timp. O iubire care s-a terminat (in sufletul omului, nu ma refer la relatia in sine), aceea n-a fost iubire. N-are cum. Asta am inteles eu ca inseamna iubirea, va rog sa ma contraziceti daca gresesc. E ca si cum ai spune: mi-am iubit copilul, dar acum nu-l mai iubesc, a plecat departe sau stiu eu ce lucruri rele a facut si gata, s-a terminta iubira). Sau am iubit-o pe mama...

Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva n-ai cum sa suferi. Cand poti sa iubesti e suficient ca sa fi fericit. Nefericirea e atunci cand nu poti iubi. Poti iubi o persoana toata viata ta fara ca acea persoana sa te iubeasca sau sa fiti impreuna. Daca o iubesti, o iubesti si gata! Esti fericit ca exista, esti fericit ca acea persoana e fericita, chiar daca cu altcineva....

Cand ''suferi'' pentru ca nu e cu tine, atunci se cheama egoism, vanitate, atasament, impatimire sau oricum altcumva, dar nu iubire!
Nu poti sa fi nefericit pentru ca persoana pe care o iubesti tu a ales sa aiba alta viata, a ales sa fie cu altcineva, iubeste pe altcineva...

Asta am inteles eu ca este iubirea. Dar poate ca n-am inteles bine...

În prealabil postat de Florinvs (Post 539176)

Pana acum nu am vrut sa-mi spun problemele personale pe forum (probabil multi dintre dumneavoastra vor spune ca un barbat nu trebuie sa se planga, ci sa fie tot timpul "tare"), insa am ajuns la punctul in care simt ca nu mai pot.........
Sa va explic mai exact: am iubit o femeie (multi vor zice- vorba unui coleg - ca "n-a fost iubire, ci doar indragosteala"- insa asa am simtit in suflet), insa ea nu a avut acceleasi sentimente!
Stiu ca "dragoste cu forta nu se poate" insa acest gol din suflet ramane.....

În prealabil postat de glykys (Post 539274)

:)
Florin, poate iti iei inima in dinti sa o cunosti pe initiatoarea acestui topic. Cine stie...

În prealabil postat de Marimira (Post 539064)

Ati interpretat intr-un mod neasteptat ceea ce am dorit eu sa trasnmit...si anume:
"Nu este bine sa fie omul singur...!"

În prealabil postat de Iliana (Post 539062)

Daca nu ai pace in suflet, daca nu poti fii fericita singura (adica fara un barbat, la asta ma refer), nu vei putea sa fi fericita nici cu un barbat! Nu o alta persoana ne poate face fericiti, nu iubirea unei alte persoane, ci numai iubirea noastra, cea pe care o simtim noi fata de altii! Poti sa fii iubita de zeci de barbati, dar daca tu nu iubesti pe nici unul din ei, degeaba!
Iar iubirea n-o putem simti decat daca-l avem pe Dumnezeu in suflet. Cauta sa iubesti tu mai intai, cauta sa fi fericita si multumita cu ce ai in momentul de fata si apoi asteapta restul. Dar mai intai asigura-te ca stii cu adevarat ce e iubirea, foarte multi o confunda cu alte sentimente/simtaminte/dorinte si tocmai de aia nici nu pot iubi si nici nu pot recunoaste iubirea adevarata!

În prealabil postat de Florinvs (Post 539053)

3. Este adevarat ca barbatul trebuie sa faca primul pas, insa dupa cum constat (din moment ce esti singura!) ca barbatii de acolo cam ""lemn'' Tanase"", ramane singura varianta ca sa actionez tu. Simplu: intai "studiez terenul"", folosind ochiu si timpanu'', si inclusiv la o "barfa"" intre femei sunt convins ca se discuta multe, iar apoi imposibil sa nu fie cineva singur de care sa-ti placa.