1. Nu as pune semnul egal intre ateu si protestant.
2. DA, Dumnezeu lasa omul sa aleaga intre bine si rau, daca omul alege ratacirea, nu e vinovat Dumnezeu! Dumnezeu a facut tot ce tinea de EL, omul trebuie sa raspunda chemarii Lui. Cred ca va e cunoscuta pilda neghinei care are un mesaj cat se poate de clar.

Corinusha.
Eu nu cred ca te uraste cineva aici.
Modelele negative sunt oriunde sa stii, oriunde intorci capul sunt modele negative. In orice comunitate exista modele negative. Dar hai sa fim noi modelele pozitive.
de exemplu: un tata care are doi copii. si unul dintre ei este cuminte, bun, ascultator iar celalalt este obraznic, rau, neascultator. Nu e bun tatal in acest caz? Daca nu e bun tatal cum de orimul copil e cuminte si bun? adica a stiut sa educe pe primul copil si la al doilea a uitat?
Haide sa fim noi copilul cel bun si poate asa si cel rau se va schimba.
sa iti mai dau un exemplu.
Sa ne imaginam o clasa plina de copiii foarte neatenti . arunca peste gunoiul, strica mobilierul, zgaraie tabla, si care mai de care se intrece in prostii. Unui dintre copii se muta in alt oras si merge prima zi la scoala in noua clasa cu noi colegi. Si obisnuit fiind ca in cealalta clasa, arunga gunoiul pe jos dar observa ca e singurul care face aceasta. se uita in jur mai atent si vede o clasa curata cu mobilier intretinut, copii linistiti si atenti cu cei din jur. Atunci se rusineaza si merge si ridica hartia si o pune la cos.
Iata puterea exemplului.
Sigur ca vezi oamenii din jurul tau. Dar si oamenii din jur te vad pe tine. Nu ar fi mai bine sa nu mai privim cu ochi critic? caci cu ce ochi privim cu acelasi ochi suntem priviti. Noi suntem oglinda celorlalti.

da, asa este. ce frumos a spus.

Corinusha, iata un exemplu, Maria Egipteanca nu a invatat carte niciodata, nu a citit Scriptura si totusi dupa 47 ani de pustnicie in singuratate, doar ea si fiarele salbatice, Duhul Sfant a invatat-o Scriptura.
Sfintii care au talcuit Scriptura, nu au incercat ci chiar au talcuit.

inchinarea, rugaciunea, are doua forme: a) inchinarea sau rugaciunea catre Dumnezeu: <<Domnului Dumnezeului tau sa te inchini>> (Matei IV, 10); este o inchinare desavirsita, absoluta (latrie) si b) inchinarea sau cinstirea sfintilor este o inchinare relativa pe care o adresam sfintilor numita dulie, pentru ca ei sint fiinte marginite ca si noi. Gestul este acelasi: cind ne inchinam lui Dumnezeu si cind ne rugam sfintilor, dar sentimentul interior este altul.

Si Mantuitorul Hristos a facut deosebire intre inchinarea la Dumnezeu (Ioan IV, 21) si inchinarea marginita - care I s-a adus imparatului de catre datornicul caruia I se iertase datoria (Matei XVIII, 26).

In Biserica, noi cinstim pe sfinti pentru ca acestia au colaborat cu Dumnezeu prin harul Lui si s-au invrednicit de o viata virtuoasa.

Cinstind pe sfinti, cinstim indirect pe Dumnezeu: <<Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel Care M-a trimis pe Mine>> (Matei X, 40). Sfintii sint numiti prieteni ai lui Dumnezeu <<Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc>> (Ioan XV, 14; Iacov II, 23), si casnicii Lui: <<Deci dar nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sinteti impreuna cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu>> (Efeseni II, 19); sint numiti judecatori ai lumii: <<Oare nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?>> (I Corinteni VI, 2); si in alt loc: <<Adevarat zic voua ca voi cei care Mi-ati urmat Mie, la nasterea din nou a lumii cind Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece seminitii ale lui Israel>> (Matei XIX, 28)."

http://www.biserica.ch/docs/Invatatu..._sfintilor.htm

Firea omului lumesc este chiar foarte schimbatoare. tot ceea ce tine de aceasta lume , de acest veac este schimbator. Azi plange si maine rade, azi iubeste si maine uraste.
"Veacul acestea, desartaciunea desertaciunilor."

"Capitolul 1
1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind.
17. Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt,
18. Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa."

Ai citit Vechiul Testament , spui. Ei bine nu ai inteles aici ce spune Ecclesiastul?

Este o mare diferenta intre un om cu mintea intunecata si un om posedat.
Posedatul are o credinta in Dumnezeu mai puternica decat mii dintre cei neposedati.

Neortodocsii sunt tinuti in intunericul inselaciunii prin viclenia diavolului.
Diavolul este multumit, nu ar avea de ce sa ceara mai mult de la ei.

Adica propui ca alternativa, suprema ipocrizie, un mascarici care simuleaza o cununie religioasa supraconfesionala?

Aici daca religia e o problema se oficiaza doar casatoria civila.
Desigur, ipocrizia nu se exclude, chiar daca se efectueaza cea religioasa.

De ce sa renunte la el, personajele virtuale descrise se potrivesc, nici ea nu e cine stie ce credincioasa, doar mai sensibiloasa, stii tu, femeile.. :-)

Esti ignorant in materie si scrii ca atare.

Sa nu exageram. Daca nu cred, dc sa o faca, de ochii lumii?

Total nu, dar incep sa vad putin diferit lucrurile.