Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre moralitatea umana, neconditionata de credinta, va rog sa cititi informatiile pe care le-am pus deja la dispozitie. Sunt multe altele pe care le puteti gasi la o singura cautare pe net.

Sunt dispus sa fac efortul sa traduc o parte dintre ele, daca doriti.

http://www.umass.edu/preferen/gintis/SocJusticeRes.pdf
http://www.scientificamerican.com/ar...ife-of-babies/
http://edge.org/events/the-new-science-of-morality
http://www.nytimes.com/2010/07/23/op...vidbrooks&_r=0

Consider ca veti primi raspunsuri pertinente la intrebarile dumneavoatra pe aceasta tema, dar va previn ca ele nu au radacini teologice. Sigur, daca increderea dumneavoastra in oamenii de stiinta este selectiva si se rezuma doar la sutele de mii de lucruri de care beneficiati sau ati beneficiat ca urmare a cercetarilor/muncii acestora, nu are rost sa va complicati.

Omul este creat după Chipul lui Dumnezeu, în vederea creșterii întru asemănare cu Făcătorul Său. Este, deci, pusă în el dintru început o sămânță a binelui (căci singur Dumnezeu este bun, omul nu poate fi bun prin sine însuși) și această sămânță trebuie să germineze și să crească, pentru a realiza proiectul pe care îl conține. Sufletul omului, deci, are imprimat, încă de la naștere, un dinamism care-l mișcă spre ceva.

Prin cădere, omul s-a depărtat de Dumnezeu, de Cel ce dădea lumină, căldură, apă, hrană – într-un cuvânt, har. Și, după cum îl prevenise pe Adam, acesta a murit; însă moartea i-a fost duhovnicească întâi, abia apoi trupească. El a murit nemaicunoscând într-un mod nemijlocit binele, a murit ca o plantă ofilită.

N-a murit cu totul, însă. Sămânța din sufletul lui nu s-a uscat. Fiecare om se naște cu dorul de a crește. Dar crește ca o plantă care se afă sub pământ și abia dacă întrezărește un firicel de lumină către care să se îndrepte. Nici gravitația n-o mai simte atât de bine, rădăcinile nu se mai orientează drept și sunt lipsite de vigoare. Apa îi lipsește și crește chircit. Legea morală îl uimea pe Kant, observând-o în tot omul, fie el ateu, religios sau creștin. Dorința binelui este în tot sufletul nepervertit și este imposibil de distrus cu totul, fiind dumnezeiască. Dar omul este ca ținut sub o crustă de pământ.

De aceea a venit Soarele Hristos, care se numește pe Sine în mai multe feluri. El este Semănătorul, care a venit să semene semințe noi în sufletele receptive, El este Lumina Lumii, Soarele către care orice suflet poate crește drept și puternic. El este Cel ce restaurează chipul lui Dumnezeu în Om. El, întrupându-se, este însuși Proiectul către care poate crește tot cel ce vrea.

Multumesc pentru raspuns! Chiar daca nu subscriu afirmatiilor pe care le-ati facut consider ca viziunea dumneavostra asupra moralitatii nu este catusi de putin nociva. ...Pacat ca nu este impartasita de catre toti colegii dumneavostra. Comentariile si obiectiile mele ii vizeaza tocmai pe acestia.

Aceea este si invatatura ortodoxa. De fapt sunt trei invataturi diferite pe tema asta. Ortodocsii spun ca firea omului doar s-a degradat, deci omul e capabil sa faca binele (care e si cea logica, altfel toti care nu sunt crestini ar trebui sa fie criminali). Protestantii spun ca firea omului a cazut de tot, omul nu mai poate face binele si doar harul il ajuta (pe cel ce devine crestin, bineinteles). Vedem cum protestantismul il vede pe om rau in firea lui. Mai e conceptia catolica, spune ca firea omului nu s-a degradat deloc dupa caderea lui Adam.

Si cum explici ca desi nascandu-se cu o anumita doza de discernamant si aplecare spre bine, in societate aceste lucruri nu ies in evidenta, ba chiar dimpotriva?

Din pacate asta nu se poate realiza doar din vorbe.

Si sa fim seriosi, nu orice religie isi propune sa conduca ai sai credinciosi "la o inima curata, blanda si iubitoare".

Si chiar daca are o astfel de filosofie la baza, nu inseamna neaparat ca este si functionala, asa cum nu poti sa te extragi singur dintr-o mlastina in care esti prins si cei de pe margine (sau de fapt, prins si ei laolalta) iti ofera doar sfaturi si incurajari.

Vesnica melodie a ateului care transpusa in lumea reala suna cam asa: "Daca exista un singur produs original si 1000 produse contrafacute, cu singuranta toata lumea trebuie sa aiba un produs contrafacut, sansele de a avea unul original tin de noroc si in plus, ar fi nedrept ca sa fie cineva, fie prin sansa fie prin alegere, sa aiba un produs original".

Scuze, scuze..
De parca pana acum...

Curaj, curaj..
Da-i inainte, mai putem descoperi o alta eroare logica a ateului.

E un aspect total particular si nu are relevanta pentru fondul discutiei asa ca nici eu n-am sa dezvolt, desi se poate.
Puteti abstractiza si merge mai departe.
Sau nu??

Cu umbre, care nu sunt, s-a intunecat vederea si ati crezut ca sunteti rasplatit

Cu indoctrinare constienta, descriind perfect mocirla, in care multi s-au regasit.

- Ion Barbu. :)