Adevarul este dincolo de "viu" si "neviu" / "constiinta" si "non-constiinta".

Orice constientizare fie ea directa, fie intermediata conceptual este subtil distorsionata de lipsa cunoasterii esentei a ceea ce este cunoscut si a cognitiei insasi.


Nicio definitie nu poate elucida misterul viului in raport cu neviul.

Pentru ca orice definitie se curbeaza iremediabil in limitele propriilor ei cuvinte.

Comonalitatea care le transcende poate fi experimentata doar invatand sa percepem esenta lucrurilor si fiintelor.

Acest tip de experienta nu poate fi comunicata - ci doar experimentata direct.

Poate fi denominata cu orice secventa sonorizata de litere -
- ii putem spune simplu - Dumnezeu.

Deci, cum trebuie procedat ? Sau sunt singurul care nu am priceput o iota ?

Ia sa vedem. Test. Ce ati inteles, copii, din textul de mai sus ? Sa incepem, bunaoara, cu Grand Moff Hadrianus. Fa-ne partasi, tinere, la intelegerea ta si dumireste-ne! Asadar: ce a vrut sa spuna autorul ?

Vaaaiiii...
Suntemți varză.

Florin, intelegand gresit textul meu (din cauza ca a fost alambicat spre sfarsit) a sugerat ca ar exista o cauza comuna, un fond comun, o esenta comuna ( sau ceva de genu) a unor concepte ca "viata", "constiinta" etc.

Eu nu asta am vrut sa zic, ci mult mai simplu, am vrut sa zic ca atunci cand discutam despre astfel de subiecte ar trebui toti sa pornim de la aceleasi baze, adica sa definim exact despre ce vorbim. De exemplu unul dintre utilizatori se referea la "suflet" ca un fel de existenta a contactului cu Dumnezeu iar altii se refereau la forma eterica a eu-lui nematerial.

.................................................. .

Generale, esti prea aproape de partea intunecata a forumului, adica ban-ul. Foloseste forta in asa fel incat sa nu superi adminii, dar cred ca ai mai trecut prin asta intr-o incarnare anterioara sub un alt user.

My 2 cent.

Sufletul este partea vesnica a fiintei umane, vesnica nu prin sine, ci prin harul lui Dumnezeu. Imaginati-va durata vietii entitatilor spirituale, ca in geometrie. Pentru omul biologic: segment; pentru sufletul uman, ingeri, demoni si alte entitati fara corp, semidrepte; pentru Dumnezeu Insusi: dreapta, adica infinitul. Cred ca este clar acum.

Deci omul biologic este o entitate spirituala, alta decat sufletul acestuia care-si va continua existenta si dupa moartea omului biologic?

Btw, ce intelegi prin entitate spirituala, mai precis ?



P.S. E clar ce vrei sa zici dar modelul tau contrazice mainstreamul care afirma ca in permanenta omul are un suflet care nu are moarte dar care este acelasi si in timpul vietii biologice, nu cum zici tu, ca omul biologic ar fi o entitate spirituala distincta de suflet, si care ar disparea la moartea biologica.

Omul-ca-si-trup-si-suflet este muritor. Omul-ca-suflet este cu inceput, dar fara sfarsit. Ca si ingerii/demonii/altii.
Ganditi-va la trup+suflet, pana la venirea a doua a lui Cristos, ca la o cpasula destructibila invelind ceva indestructibil. La inviere, si capsula va fi reformata ca indestructibila. Am gresit nitel: entitatea spirituala=spirit fara corp, sau, in cazul fiintelor umane, dupa iesirea din corp/moartea biologica.
Informati-va din surse autorizate, despre credinta ortodoxa/catolica. Sunt deosebiri subtile, cand vine vorba de anume dogme si deviatiile acestor dogme, care sunt prezente in erezii. Sufletele nu sunt preexistente, aceasta este erezie. Sufletele sunt date de Dumnezeu, in momentul conceptiei/fecundarii, si cum am zis, durata lor este definita de semidreapta. Sunt create, dar nu mor. Corpurile muritoare, pana la al doilea advent, mor, se descompun, etc. Daca sufletele ar preexsita, atunci reincarnarea ar fi reala. Ori, nu ecazul. Si nu e cazul dintr-un motiv logic foarte simplu: noi, oamenii, dar si Dumnezeu Insusi, entitatile celeste, infernale, etc., suntem/sunt persoane. Reincarnarea aboleste conceptul de persoana, foarte important in teologia crestina, si introduce...ce? O catena de episoade incarnationale? e nebulos si ilogic, conceptul de reincarnare.

Corect. Din modelul tau semidreapta dispare, in rest are sens.
Acuma ca avem o baza comuna, putem trece mai departe. Acest suflet, unde isi duce existenta? In lumea creata sau in in lumea lui Dumnezeu ? Presupunand ca suntem de acord ca Dumnezeu nu face parte din lumea creata, ci dintr-o realitate superioara, intangibila de noi.

Deci, sufletul rezida in lumea creata sau in lumea superioara ?