"1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său." (Corinteni 7)
(mai sunt si alte citate relevante in acelasi capitol, inclusiv sfatul celibatului)

Oricum, Saurian, eu nu am spus ca sexul marital e pacat (decat in anumite situatii). Nu este.
Doar am remarcat cum folosirea unui cuvant poate schimba intelesul unui act.
Eu consider ca dragostea inseamna renuntare, sacrificiu... mai mult.. ce a spus Pavel..

Daca "a face dragoste" ar fi mai mult decat un lucru tolerat.. (daca ar fi un lucru bun IN SINE si nu doar pentru a ne feri de alte ispite!) cum ajuta asta in cresterea noastra duhovniceasca? In fond acesta este scopul vietii: mantuirea.

Eu tare ma indoiesc ca "a face dragoste" poate fi considerata fapta buna.. a face copii, da, este altceva..

@anna21: Mi se pare că gândeşti prea tare lucrurile scolastic. Adică ţin evidenţa dacă ce fac e păcat sau nu. Hristos caută să ajungem o făptură nouă nu să avem în evidenţă cât de multe fapte bune. Tâlharul de pe cruce toată viaţa a făcut multe fapte rele dar acolo, pe cruce, s-a conturat mai bine acel sâmbure al făpturii celei noi când Îi ia apărarea la Hristos fără gândul de a face o faptă bună ci dintr-un simţământ dumnezeiesc. Aşa e şi cu lucrurile astea. Nu mi se pare normal ca să contabilizezi dacă e faptă bună sau rea dacă îţi îmbrăţişezi partenerul sau îl mângâi sau îl săruţi că îl iubeşti. Sunt lucruri pe care le faci firesc ca urmare a iubirii pe care i-o porţi.

Şi acele versete din Sf. Scriptură... să nu ajungem ca şi sectarii care iau Biblia infailibilă şi o tălmăcesc cum doresc ei. Ce spune Sf. Ap. Pavel vorbind despre problema asta? Că asta e părerea lui, că acesta e sfatul lui dar faptul de a nu se despărţi cei căsătoriţi e de la Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel este om şi nu Dumnezeu şi a fost un om cultivat deci putea avea influenţe greceşti care erau mai gnostice şi susţineau că materia este rea pe când spiritul e bun. Biserica anatemizează pe cei care refuză relaţia trupească din cauza a unui dispreţ iar faptul de a spune că e un act tolerat denotă un duh subţire de dispreţ. Părerea mea... Vezi şi "Manual de iubire" scris de un părinte grec. Mai ales ultimele capitole în care tratează şi respectivul capitol din I Corinteni.

Daca-ti amintesti numele parintelui grec care a scris "manual de iubire", te rog posteaza-l aici.

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...,-parinte.html

şi acum chiar că nu mai postez nimic :21:

Este pacat sa faci dragoste cu cine nu trebuie.

A face dragoste, odata avandu'l in tine pe Duhul Sfant, primit in Taina Cununiei, este lucru binecuvantat, ziditor si prin care se da slava lui Dumnezeu. Daca a face dragoste ar duce la pierderea Duhului Sfant, de ce s'ar mai pogora Acesta in noi, la Cununie? Ca sa plece in ziua imediat urmatoare?

Pare bizar a spune ca prin aceasta "se da slava lui Dumnezeu", insa asa este. Marele Pavel spune tuturor celor adunati in fata lui (aproape toti casatori si parinti de copii): [COLOR=black]"De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti."[/COLOR] (I Corinteni 10,31) Sa credem ca "a omis" a spune ceva de genul: "Ori altceva de faceti, afara de... stiti voi." Este comic.

Te rog să îmi ierţi îndrăzneala dar fiind mai coaptă, îmi permit să întreb:tu când faci dragoste cu soţia mulţumeşti lui Dumnezeu pentru clipa de bucurie pe care ţi-a oferit-o soţia sau în acele momente uiţi şi de tine??(să ştii că nu am pus această întrebare pentru a primi neapărat un răspuns deoarece cunosc răspunsul...).
"Toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne sunt de folos".Sfinţii Părinţi spun clar cum trebuie să fie relaţia dintre soţ şi soţie:pentru naşterea de copii relaţiile sunt permise marţea şi joia,afară de posturi când este mai bine ca în deplină înţelegere să nu fie aceste relaţii.
Dacă este păcat sau nu eu nu aş putea spune şi nici nu vreau să am o părere tranşantă pe acest subiect dar consider că de la o anumită vârstă este bine ca cei doi soţi să se ocupe mai mult de cele duhovniceşti decât de cele trupeşti căci a forţa natura sau a obliga corpul să fie tânăr când de fapt nu mai este atunci chiar e păcat.

Am citit o carticica luata de la o manastire despre avort si anticonceptionale si am si eu unele intrebari. Am inteles ca metodele anticonceptionale sunt acelasi lucru cu avortul. Doua pers, sot si sotie, trebuie sa aiba relatii intime numai cu scopul de a face copii. Este pacat daca ei au relatii intime in perioada nefertila femeii, pt a evita o sarcina? Sau este pacat daca au momente intime, dar fara contactul sexual? Sau ca sa zic asa, numarul relatiilor intime trebuie sa fie acelasi cu numarul copiilor?

eu as zice ca nu, caci doar animalele fac sex doar cu scopul de a perpetua specia :58:, este pacat a face dragoste in afara casatoriei :66: si in anumite momente cum ar fi posturile :63: cat despre metodele anticonceptionale trebuie intrebat un medic specialist :4: