Despre nadejdea in Dumnezeu

"Nadejdea este bogatia bogatiei nearatate. Ea este vistieria neindoielnica dinainte de vistierie. Ea este odihna in osteneli. Ea este usa iubirii. Ea omoara deznadejdea." - Sfantul Ioan Scararul

Nadejdea si credinta. Dobandirea nadejdii

"Cel ce crede in Domnul se teme de chinuri; Cel ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi; Cel ce se infraneaza de la patimi rabda necazurile; Cel ce rabda necazurile va avea nadejde in Dumnezeu". - Sfantul Maxim Marturisitorul

Despre autoritatea Bisericii

"In calitate de asezamant dumnezeiesc, Biserica este calauzita de Sfantul Duh. El ramane in ea si o face sa nu greseasca in ceea ce priveste dogmele, "Stalp si temelie a Adevarului". Biserica este cea care pastreaza neschimbata invatatura apostoleasca. Doar ea poate conduce catre Adevar si numai ea poate fi judecatorul infailibil in masura sa se pronunte asupra adevarurilor mantuitoare ale invataturii revelate. Biserica cea Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca, reprezentata de toti slujitorii sai la Sinoadele Ecumenice, este singurul Judecator Adevarat, unicul pazitor natural randuit pastrarii invataturii revelate. Doar Biserica hotaraste asupra autenticitatii si autoritatii Sfintelor Scripturi. Ea garanteaza si contine cu strictete in sanul sau curate si neschimbate Traditia si invatatura apostolica. Doar ea poate sa intareasca, sa talcuiasca si sa formuleze adevarurile, acoperita de Duhul Sfant. Numai ea isi pastreaza copiii pe calea mantuirii, pe care ii indruma cu siguranta la mantuire. Doar in Biserica credinciosii detin asigurarea ferma a adevarurilor in care cred si mantuirea sufletului.
In afara Bisericii, aceasta Arca a lui Noe, nu exista mantuire." - Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina

Sfintenia Bisericii

"Prin firea sa Dumnezeu-omeneasca, Biserica este, fara indoiala, un organism fara asemanare in lumea pamanteasca. In aceasta fire a ei este si sfintenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeu-omenesc al sfintirii oamenilor si al sfintirii, prin oameni, a celorlalte zidiri. Ea este sfanta ca trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, caruia Insusi Hristos Ii este cap fara de moarte iar Duhul Sfant ii este suflet fara de moarte.
Dar este o realitate evanghelica in cursul istoriei: Biserica este plina si preaplina de pacatosi. Nu cumva aflarea lor in Biserica micsoreaza, vatama, desfinteaza sfintenia ei ? Nu, nicidecum si in nici un fel. Fiindca neimputinata si neschimbata este sfintenia Domnului Iisus-Capul ei, si a Duhului Sfant sufletul ei, si a Dumnezeiestii ei invataturi, si a Tainelor ei, si a faptelor ei bune. Biserica ii rabda pe pacatosi, ii acopera sub aripile ei si ii invata, ca sa-i trezeasca si sa-i indemne la pocainta, la insanatosire si schimbare la fata duhovniceasca; iar ei nu impiedica Biserica sa fie Sfanta. Numai pacatosii nepocaiti, care se indaratnicesc in rau si in rautatea cea de a sa voie luptatoare impotriva lui Dumnezeu, sunt indepartati din Biserica, fie prin lucrarea cea nevazuta a judecatii Dumnezeiesti, pentru ca in felul acesta sa fie pazita sfintenia Bisericii. Scoateti afara pe cel rau dintre voi insiva (I Corinteni 5.13) - Sfantul Iustin Popovici

Din cartea "Despre Preotie" - Sf. Ioan Gura de Aur

Unii credincioşi iscodesc, din simplă curiozitate şi fără rost, acelea care nu le sunt de vreun câştig de le-ar afla şi nici nu-i cu putinţă să le afle. Alţii, iarăşi, cer lămuriri despre judecăţile lui Dumnezeu şi se silesc să măsoare adâncul cel mare al lui Dumnezeu. Scriptura doar spune: judecăţile Tale sunt adânc mare" (Ps. 35, 6). Vei găsi însă puţini credincioşi care să se intereseze de dreapta credinţă şi de o bună vieţuire; cei mai mulţi iscodesc şi caută acelea care nu pot fi găsite; şi mânie pe Dumnezeu de le caută. Dacă ne silim să aflăm pe acelea pe care Dumnezeu n-a vrut să le aflăm, nici nu le vom afla - căci cum e cu putinţă, dacă Dumnezeu nu vrea ? -, şi singura urmare a acestor iscodiri este că ne primejduim.

Iubirea sfanta si iubirea cazuta

"Iubirea fireasca, iubirea cazuta, aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea; iubirea sfanta racoreste sangele, odihneste si sufletul, atrage omul launtric la ruga tacuta, il afunda in dulceata smereniei si a desfatarii duhovnicesti.
Multi nevoitori, luand iubirea fireasca drept iubire dumnezeiasca, si-au infierbantat sangele, si-au infierbantat si inchipuirea. Starea de infierbantare se preschimba foarte usor intr-o stare de frenezie (iesire din minti). Cei aflati in starea de infierbantare si frenezie au fost socotiti de multa lume ca oameni plini de har si de sfintenie, iar ei, nefericitii, erau jertfe ale amagirii de sine." - Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov.

Din Apoftegmele Parintelui Paise Aghioritul : 1-Omul inteligent este omul care s-a curatat de patimile sale. 2- Incercati sa va taiati patimile si slabiciunile voastre de care este plina inima omeneasca.Toate fiarele lumii sunt adunate inlauntrul ei si de aceea trebuie sa ne straduim in fiecare zi sa ne curatim inima noastra de ele. 3- Inima se curata prin lacrimi si suspine. Un suspin cu durere din adancul sufletului face cat doua galeti de lacrimi.

Slujirea aproapelui

"Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca*.
Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca" - Sf. Maxim Marturisitorul

* prin slujire trupeasca se intelege aici slujirea aproapelui la trebuintele trupesti ale acestuia. Intra aici milostenia, ajutorarea la lucrul cel bun, ingrijirea celui bolnav, etc.

Lucrarea constiintei
"Constiinta este judecator drept, Sf Ioan Gura de aur spune: "Nu ti-a pus tie Dumnezeu Judecator din afara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata ca sa te faca pe tine drept, acest judecator este inauntru si nu-l putem momi cu nimic." Sfantul Dionisie Aeropagitul "Stiinta gandului curat este veselia veselilor si stiinta gandului patat est chinuirea chinurilo". Poate sa-mi zica mie toata lumea ca eu sunt sfant, ca sunt bun ca sunt cutare,daca constiinta imi spune: Ia seama ca esti pacatos, esti lenes, esti plin de pacate, nu o poti impaca. daca toata lumea ma lauda iar constiinta ma judeca vinovat, eu sunt cel mai chinuit om. Stiinta mea este chinuirea chinurilor, ca am de-a face cu stiinta lui Dumnezeu din mine care nu cruta, care socoate lucrurile drept totdeauna si ne arta slabiciunile.
Iar daca constiinta este nepatata, toata lumea sa ma ocarasca, toata lumea sa spuna ce-i mai rau despre mine, mie nu-mi pasa. Mie imi place cand nu ma judeca constiinta lui Dumnezeu. Daca pe mine nu ma judeca constiinta pentru pacat si nu ma judeca dumnezeu in constiinta, eu am toat veselia. Acesta este ce spune Evanghelia:"fericiti veti fi cand va vor ocara pre vi oamenii si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru mine". Pentru cine, pentru adevar. "Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri". Asa este daca nu este patata constiinta, nu te supara. Iar daca ti-e patata si te mustra constiinta, o poti impaca. Du-te la marturisire la un preot, te desleaga de pacate si te-ai usurat. Apoi te pazeste sa nu mai faci si asa te poti impaca cu constiinta. Impacandu-te cu constiinta, te-ai impacat cu dumnezeu si totdeauna vei avea odihna si pace in suflet"
Parintele Cleopa

„Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?"
Şi ia seama la cel care vorbeşte, în faţa cui vorbeşte şi pricina pentru care vorbeşte, iar vorbele acestea îţi vor deveni un descântec divin nesfârşit, care va putea potoli orice răbufnire a spiritului tău. Ia seama la înălţimea celui jignit, la cât de joasă e condiţia celui care îl jigneşte şi la neasemuirea jignirii. Căci nu numai că l-a insultat, ba încă l-a şi lovit. Şi nu doar l-a lovit, l-a plesnit peste faţă, lovitură mai umilitoare decât oricare alta. Dar, cu toate acestea, le-a suportat pe toate pentru ca tu să ai din belşug de unde învăţa sa fii cumpătat. Să nu cugetăm la acele cuvinte numai în clipa de faţă, ci şi de fiecare dată când ne amintim de ele. - Sf. Ioan Gura de Aur

"ParinteleRafail Noica spunea despre Parintele Sofronie ca acesta cauta la om libertatea nu constrangerea. In manastire, nu punea mare pret pe regula: niciodata n-a dat canon de rugaciune, zicea ca regula te ajuta ca incepator. Libertatea cea adevarata este ca in toate imprejurarile sa iubesti ce iubeste Dumnezeu si sa urasti ce uraste Dumnezeu."
- "Cuvinte despre rugaciune ale Pr. Sofronie Saharov" - Episcopul Sofronie al Gyulei