In 2000,cand se omorau cainii din Bucuresti,hingherii au luat un catel din fata blocului meu.Dupa doua ore am ajuns la Ilioara parca,acolo unde erau omorati cainii!Deja il omorasera!!!!Nu ''eutanasie'',erau ucisi in chinuri groaznice!li se facea o injectie in inima parca,se chinuiau in spasme vreo jumatate de ora!!!

M-am gandit ca daca tot il omorasera sa salvez altul.A fost cea mai grea decizie din viata mea!!!Toti cateii tremurau de frica!Stiau parca ce-i asteapta a doua zi!Aveau niste ochi....nu am sa le uit privirea!Fiecare caine parca ma implora sa-l salvez!Puteam sa iau doar unu!Si unui om fara inima i s-ar fi inmuiat sufletul!Sa stiti ca si animalelor le e frica de moarte!Ce sa fac???Sa salvez unu,cum sa-l aleg?cui sa-i salvez viata?Am ales la intamplare.....
L-am dus la tara!I s-au mai alaturat intre timp alti 8.....Mama se ducea zi de zi sa le dea de mancare!Asa am considerat noi!Sa-i salvam.

Mama a murit in 2005.Catelul pe care l-am salvat de la hingheri a murit pe mormantul mamei!N-a mancat nimic de cand a murit mama,doar apa mai bea din cand in cand.Nu l-am putut lua de acolo.Intr-o zi l-am gasit mort.....

Casandrasa, trista povestea... Am mai auzit de animale care au murit de suparare atunci cand stapanii lor au decedat...
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe mama ta, imi pare rau pt. pierdere :(

INCREDIBIL!!!!!!!!!!!!!!!!Doamne Dumnezeule!!!!!
Nu am putut sa ma uit!!!!Ingrozitor!!!!
Spune-mi macar daca catelusa neagra a scapat a doua oara...am vazut ca a reusit sa scape din furca,dar cand am vazut ca s-a luat din nou dupa ea,nu am mai putut sa ma uit...
A scapat??oricum nu cred c-ar mai fi trait!Cata cruzime!

Doamne Dumnezeule fie-ti mila de animalele care au incaput pe mana unor astfel de oameni!!!Si Sfantul Modest ,ocrotitorul animalelor sa le ajute!

Din pacate a murit,iar acestea sunt doar cateva exemple din sutele de cazuri de maltratari asupra animalelor,care au loc in Romania si in intreaga lume.Ce ati vazut aici,este nimic,credeti-ma.
Traim intr-o realitate cumplita,in care cei din lumea celor care nu cuvanta,in pofida inocentei lor sunt chinuiti in fel si chip,din motivatii care mai de care mai meschine si bolnave.
Cunoscand bine aceasta realitate crunta,gasesc ca titlul acestui topic este el insusi o exagerare fara noima,iar cei care au echilibru interior si deschidere sufleteasca reala vor tinde catre iubirea neconditionata visavi de intreaga creatie a Tatalui nostru: oameni,animale si intreaga natura cu tot ce reprezinta ea.

Sunt de acord cu tine , Heaven .
Oamenii care omoara animalele ,nejustificat ,nu se pot numi oameni.
Foarte grav este ca multi nici nu considera sau nu constientizeaza ca fac un pacat.

Am citit o intamplare in vol II, pag.83, din Noi marturii despre parintele Arsenie Boca .

O femeie mergea la Sambata la parintele Arsenie sa se spovedeasca si odata parintele i-a spus sa-si aduca si sotul .
Dupa lungi discutii femeia a reusit sa-l convinga .Trei ore s-a spovedit la parinte, omul acela..
La urma , parintele l-a intrebat ,,Ai spus tot ? ,, Omul a zis ,,Da ! ,, Parintele :,,Trei nu le-ai spus !,,
si i-a amintit doua depre desfranare si, cititi cu atentie care era al treilea :
,, Si cand erai copil si pasteai vitele pe langa raul Gorjului ,ati facut un foc si ati aruncat in foc o soparla .Si ce mai radeai si chiuiai cand o vedeai ca se zbate in foc ,,
Omul a spus ca se afla in fata unui mare prooroc . Parintele : ,, Un ciot de om ,ma ! ,,

Aici , m-am cutremurat ! daca parintele Arsenie se considera ,,un ciot de OM ,, eu , Doamne ce sunt ..? pleava ...

N-am de unde sa stiu daca omul a uitat intamplarea din copilarie sau nu a considerat ca facuse un pacat . Important este ca parintele Arsenie l-a considerat pacat si-a vrut sa-i stearga omului si pacatul acesta ..din copilarie .
povestea spune ca omul acela a devenit ,, un mare crestin si a suferit si prigoana ,,

Toate bune ,tuturor ! :6:

Si eu cand eram mica chinuiam animalele, nu stiu de ce aveam o placere sadica sa le vad pedepsite... :(
Multumesc pentru poveste sia, chiar ma gandeam ce pacate sa mai marturisesc la spovedanie...

Si animalele sunt creaturi ale lui Dumnezeu, deci trebuie sa le iubim si respectam.
Ca sa raspund mai intai persoanei care a initiat discutia.
1. Murdaria de pe strazi n-o fac numai cainii si nu numai cei care au propietari.
2. Exista ceva care nu-mi place: peste tot in parcuri au voie copii. Nu exista locuri linistite pentru cei care vor liniste (si nu au copii) si nici pentru cei care au caini. Peste tot este interzis sa intri cu caini.
Copii sunt peste tot.
As dori sa nu mai facem discriminari inutile. Drepturi numai pentru cei copii, sau numai pentru...
3. In strainatate cainii au voie in parcuri, chiar si in multe alte locuri. In parcuri exista cutii de unde se pot lua pungi, GRATUIT, special pentru nevoile cainilor. Iei punguta si aduni acolo. Stapanii de caini si-au si format modul in care aduna mizeria.
4. N-o sa credeti - dar exista si caini, care de la natura lor, nu fac nevoile decat in tufisuri, ascunsi de vazul lumii, deci nu pe strada. Eu am avut asa un exemplar.

Asa ca sa nu fim atat de duri.
Si da, este bine sa ai un anima de companie, si pentru copii este bine sa creasca cu un animal, in casa.
Daca se respecta anumite reguli de igiena si de comportament, functioneaza superb.
Animalele pot fi crescute si in casa. Unii nu accepta asta? Este treaba lor, dar sa nu faca astfel de reguli si pentru ceilalti.
Nu cred ca animalele de companie sufera, sau o duc rau. Ele sunt formate asa in timp, crescute asa, nu sunt luate din salbaticie si fortate in casa.
Sigur ca au nevoie de niste conditii specifice rasei si marimii. Cei mari au nevoie de miscare, de curte, de mancare mai multa.
Sunt si exagerari in lumea buna: cu moda, frizuri, mosteniri, etc.
Nici mie nu-mi plac.
Ca inlocuiesc un partnere sau un copil. Da, este asa. Oamenii singuri tind sa-si umple golul cu un animal si mi se pare firesc. Si aici trebuie diferentiat, adica sa nu renuntam la om (sot/sotie, copil) pentru animal. Daca nu se poate sa ai omul, atunci da, si in acel caz (mai ales la batrani) animalul de companie este necesar chiar pentru sanatate (psihica si fizica).

Si am sa mai spun ceva: animalele sunt in stare instinctual sau din sufletul lor, sa salveze stapanul in situatii dramatice si sa sufere dupa el la despartire sau moarte.
Spre deosebire de oameni, animalele sunt credincioase si mai ales recunoscatoare. Se ataseaza si te iubesc pana la moarte daca le-ai facut bine.
Si eu si altii din jurul meu, tot mai multi, au ajuns sa prefere animalul omului, tocmai pentru aceste calitati: nu te ranesc sufleteste, te ajuta, te iubesc, te inveselesc, te mangaie cand suferi, te apara, sunt recunoscatori si devotati.
Asta este adevarul.
Si daca sunt oameni care sunt mai rai ca animalele si cu semenii lor si cu animalele, este f.grav si trebuie analizati oamenii.
Animalele nu sunt rele. Sa le iubim.

Referitori la copii si animale: legatura care se formeaza intre ei poate fi atat de frumoasa incat te misca pana la lacrimi,o legatura asa cum eu rar am vazut in cazul adultilor si animalelor.
Sunt niste legaturi de prietenie superbe care nu inceteaza sa ma fascineze.
Ca sa nu mai vorbim ca acel copil care va creste acompaniat de un animalutz,va socializa mult mai bine,afectul lui se va dezvolta mult mai armonios si va invata,concomitent,sa devina mult mai responsabil.

Cred ca animalul nu s-a simtit niciodata mai bine ca in zilele noastre. Nu ai copii si nici nu doresti, dar ca sa nu ai casa pustie - cresti un animal. Esti batran si nu ai cu ce sa-ti cheltuiesti timpul - plimbi un animal.

Nu sunt impotriva lor, dar nici sa le ridicam atat de mult in slavi, incat sa credem ca pot inlocui un copil.

Si cine a spus ca poate inlocui un copil?Pe bune,de unde scoateti aceste exagerari?
Faptul ca mai sunt si oameni care nu au un echilibru interior si tind catre astfel de lucruri nu inseamna ca este o regula.Este o exceptie!Si mi se pare rea vointa sa dai aceste exceptii drept exemplu elocvent.
Si sa stiti ca in trecut oamenii stiau sa respecte vietuitoarele,luau din natura doar atat cat era necesara,nu le batjocoreau asa cum se petrece in prezent.