Atunci cand, prin mila lui Dumnezeu am descoperit credinta ortodoxa, nu am mai avut nici o dorinta sa ma uit inapoi la Protestantism si la ,,metodele lui de a studia Biblia. Din nefericire am descoperit ca metodele si presupunerile protestante au infectat si anumite cercuri din Biserica Ortodoxa. Motivul este, asa cum am aratat mai sus, faptul ca abordarea protestanta a Scripturii este infatisata drept ,,stiinta. Unii ortodocsi cred ca fac o mare favoare introducand aceasta eroare in seminarile si parohiile ortodoxe. Dar nu este nimic nou in aceasta; asa a incercat din totdeauna erezia sa patrunda in Biserica si sa-i insele pe cei credinciosi. Asa cum a spus Sfantul Ireneu, la inceputul discursului impotriva ereziilor din vremea lui:
,,Prin cuvinte mestesugite si credibile, ei atrag cu siretenie pe cei simpli, pe care ii determina sa ia in considerare sistemele lor; dar sfarsesc prin a-i distruge atunci cand ii initiaza in blasfemiile lor. Intr-adevar, eroarea nu este niciodata prezentata in goliciunea malformatiilor ei, ci cu siretenie este ambracata in haine atractive, ca sa para celor neancercati mai adevarata decat adevarul.
Ca nimeni sa nu inteleaga gresit, doresc sa fiu foarte clar: abordarea Ortodoxa a Bibliei nu este bazata pe o cercetare ,,stiintifica,, a Bibliei. Pretentia ei de a intelege Scriptura nu provine din faptul ca ar dispune de informatii arheologice mai complete, ci dintr-o relatie speciala cu Autorul Scripturii. Biserica Ortodoxa este trupul lui Hristos, stalpul si temelia Adevarului si mijlocul prin care Dumnezeu a scris si a pastrat Scripturile. Biserica Ortodoxa intelege Biblia deoarece ea este mostenitoarea unei traditii vii care incepe cu Adam si se continua pana in ziua de azi. Adevarul acestui fapt nu poate fi ,,demonstrat in laborator. Omul trebuie sa fie convins de Duhul Sfant si sa experimenteze viata lui Dumnezeu in Biserica.
Intrebarea pe care o pun in acest punct protestantii este de unde stim ca traditia ortodoxa este cea dreapta, sau, chiar mai mult, daca exista o astfel de traditie adevarata. In primul rand, protestantii ar trebui sa studieze istoria Bisericii. Ei vor descoperi acolo ca exista o singura Biserica. Aceasta a fost de la inceput credinta Bisericii. Crezul Nicean declara acest adevar intr-un mod neechivoc: ,,Cred in una Sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica. Aceasta declaratie, pe care cele mai multe denominatii protestante spun ca o accepta, nu s-a referit niciodata la vreo ,,biserica invizibila si pluralista, cu mii de neantelegeri doctrinare. Sinodul care a canonizat Crezul (ca de altfel si Scriptura) i-a anatemizat pe cei din afara Bisericii, indiferent daca erau eretici, ca de exemplu montanistii, sau schismatici ca donatistii. Ei nu au spus, ,,Nu suntem de acord cu montanistii din punct de vedere doctrinar, dar ei fac parte din Biserica asemenea noua. Din contra, acestia au fost exclusi din comuniunea cu Biserica si au fost reprimiti in Biserica doar prin Sfantul Botez (in cazul ereticilor) sau prin miruire (in cazul schismaticilor) (Al doilea Sinod Ecumenic, Canonul VII). Chiar si rugaciunile comune cu cei din afara Bisericii erau interzise (Canoanele Sfintilor Apostoli, canoanele XLV, XLVI). Spre deosebire de protestanti care fac eroi din cei care se rup de un grup pentru a forma unul nou, in Biserica din primele veacuri aceasta era considerata ca unul din cele mai grave pacate. Asa cum a avertizat Sf. Ignatiu de Antiohia (un ucenic al Apostolului Ioan), ,,Sa nu va inselati fratilor, nici unul din cei care urmeaza pe altul intr-o schisma nu va mosteni imparatia lui Dumnezeu, nici unul care urmeaza invataturile eretice nu este de partea adevarului (catre Filadelfieni, 5:3).
Motivul insasi al miscarii protestante a fost existenta abuzurilor papale, care nu au existat inainte ca Vestul Roman sa se fi desprins de Ortodoxia Rasariteana. Multi teologi protestanti moderni au inceput sa priveasca din nou la acest prim mileniu al Crestinismului nedivizat si sa descopere marea comoara pe care Vestul a pierdut-o (ca rezultat, multi devin ortodocsi). Evident, una din urmatoarele afirmatii este adevarata: (1) nu exista o Traditie corecta si deci portile iadului au biruit Biserica si atat Evangheliile cat si crezul Nicean gresesc, (2) adevarata credinta se gaseste in papism, cu dogmele lui schimbatoare definite de un Papa infailibil, sau (3) Biserica Ortodoxa este Biserica fondata de Hristos, care a pastrat cu credinta Traditia Apostolica. Protestanti au de ales intre relativism, Catolicism sau Ortodoxie.

Intradevar, Sfantul Apostol Pavel scrie unele lucruri "anevoie de inteles". Dar, explicatia se gaseste tot in Sfanta Scriptura. Insusi Apostolul Pavel se explica in cele 14 epistole ale sale. Daca citesti, cu rugaciune, Sfanta Scriptura, poti gasi explicatie la multe cautari. Este adevarat ca, la inceput, ai nevoie de indrumare. Eu am primit-o, de la niste persoane nepotrivite pentru asa ceva: niste martori a lui Iehova. Dar asta nu a contat prea mult. Adancirea in Sfanta Scriptura mi-a aratat ca indrumatorii mei ma indreptau spre o cale gresita. Asa ca, am ajuns la concluzia ca tot Sfanta Scriptura iti desluseste ceea ce nu ai inteles. Astazi, sunt tot mai convins de acest adevar.

Daca ai inteles si recunosti ca ,,la inceput, ai nevoie de indrumare,, ti-ai pus intrebarea i-a indrumat cineva pe Miller si sotii White sa talcuiasca Biblia in felul acesta cu toate ,,profetiile,, gresite despre a doua venire si restul invataturilor? Nu au avut indrumator decat pe ei insisi, mai bine zis pe diavolul arhicon-teolog care i-a facut doctori in teologie peste noapte.

,,Asa ca, am ajuns la concluzia ca tot Sfanta Scriptura iti desluseste ceea ce nu ai inteles. Astazi, sunt tot mai convins de acest adevar.,,

Cum poti tu sa treci cu vederea faptul si cuvintele:20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia; ("Petru 1,20)
si 20. Cele mai presus de tine nu le cauta si cele mai tari decat tine nu le iscodi...3. Ca pe multi i-a inselat parerea lor si socoteala rea a facut sa alunece cugetele lor. Iisus Sirah 3,20-23)
Citeste si acest text al Sfantului ierarh Ignatie Briancianinov din cartea ,,Despre inselare,, in care vorbeste despre cei care-si dau cu parerea fara a cere sfatul
"Parerea" este alcatuita din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase; potrivit cu aceasta insusire a ei, se afla pe de-antregul in partea tatalui si intruchiparii minciunii diavolul. Cel ce se roaga silindu-se sa descopere in inima simtirile omului nou, neavind putinta de face aceasta, le inlocuieste cu simtiri nascocite de el, nesabuite, la care nu intarzie a adauga lucarea duhurilor cazute. Socotind adevarate si izvorate din har simtirile gresite, atat ale sale cat si cele rele de la demoni, el capata niste pareri pe potriva acelor simtiri care, necontenit insusindu-si-le inimii si intarindu-se in ea, ele hranesc si inmultesc parerile mincinoase; fireste ca dintr-o asemenea nevointa gresita iau nastere amagirea de sine si inselarea diavoleasca - "parerea". "Parerea nu ingaduie celor parute sa ia cu adevarat fiinta" - a spus Sfantul Simeon, Noul Teolog. Cel caruia i se pare ca este despatimit nu se va curata niciodata de patimi; cel caruia i se pare ca este plin de har nu va primi niciodata har; cel caruia i se pare ca este sfant nu va ajunge niciodata la sfintenie. Sa fie limpede: cel ce socoate ca are lucrari duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, care se maguleste si se desfata cu "parerea", prin aceasta "parere" ingradeste lucrarilor duhovnicesti, virtutilor crestine si harului Dumnezeiesc intrarea in el si deschide larg poarta pentru imbolnavirea de pacat si pentru demoni. Pentru cei molipsiti de "parere", deja nu se mai afla nici o putinta de sporire duhovniceasca: ei au nimicit aceasta putinta jertfind pe altarul minciunii insesi principiile pe care se intemeiaza lucrarea omului, lucrarea mantuirii sale, si anume felul in care el priveste adevarul. In cei ce bolesc de aceasta inselare apare o ingamfare neobisnuita: parca ar fi beti de sine, de starea lor de amagire de sine, vazand in ea o stare harica. Ei sunt patrunsi, plini peste masura de cugetare semeata si trufie, parand, totusi, smeriti in ochii multora care judeca dupa aratare si nu pot sa pretuiasca lucrurile dupa roadele lor, precum a poruncit Mantuitorul (Mat.7,16; 12, 33), si cu atat mai putin dupa simtul duhovnicesc de care amintea Apostolul (Evr. 5, 14). Proorocul Isaia a zugravit in culori vii felul in care lucrarea inselarii prin "parere" s-a petrecut in arhanghelul cazut, lucrare care 1-a amagit si 1-a pierdut pe acest arhanghel. "Tu", ii graieste satanei proorocul, "zis-ai in cugetul tau: ridica-ma-voi in cer si mai presus de stelele cerului voi aseza scaunul meu, sedea-voi in magura inalta peste muntii cei inalti, cei dinspre miazanoapte; suima-voi deasupra norilor, fi-voi deopotriva cu Cel Prea Inalt. Si acum la iad te vei pogora si la temeliile paŹmantului". (Isaia 14, 13-15).

Ucenicul: Nu ti s-a intamplat, oare, sa ai de-a face cu vreunii oameni molipsiti de acest soi de inselare ? Staretul: Cei molipsiti de inselare prin "parere" pot fi intalniti foarte adesea. Oricine nu are duh infrant, cel care isi recunoaste vreun fel oarecare de vrednicie , si de merite, oricine nu tine neabatut invatatura Bisericii Ortodoxe, ci judeca in ce priveste oarecare dogma sau predanie dupa cum il taie pe el capul sau dupa invataturile celor de alta lege, se afla in aceasta inselare. Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a staruintei sale in ratacire.
Neputincios este omul ! Tot timpul se furiseaza in ; noi "parerea" intr-unul din chipurile sale si, dand fiinta "eu-ului" nostru, alunga de la noi harul DumneŹzeiesc. Precum nu este om, asa cum bine a bagat de seama Sfantul Macarie cel Mare, care se fie liber de trufie, tot asa, nu este om care sa fie cu desavarsire liber de lucrarea asupra lui a acestei patimi subtiri, numite "parere". Ea a fost data in vileag de catre Sfantul Apostol Pavel si doftoricita prin grele incerŹcari venite cu ingaduinta lui Dumnezeu. "Nu voim, fratilor", scrie Apostolul catre Corinteni, "ca voi sa nu stiti de necazul nostru care ni s-a facut in Asia, ca peste masura si peste puteri am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel Ce inviaza pe cei morti" (2 Cor. 8, 9). Din aceasta pricina, trebuie sa veghem cu luare-aminte la noi insine, ca sa nu socotim ca avem prin noi insine vreo fapta buna, vreo insusire vrednica de lauda sau inzestrare fireasca deosebita, si chiar stare harica; pe scurt, sa nu socotim ca avem prin noi insine ceva bun. "Ce ai tu", spune Apostolul, "pe care sa nu-1 fi primit" ( 1 Cor. 4, 7) de la Dumnezeu ?

Se pare ca nu m-ati inteles. Sunt perfect de acord cu ceea ce a scris Sfantul Apostol Petru (nici nu aveam cum sa nu fiu). Numai ca noi doi (eu si dvs.) cautam explicarea proorociilor in surse diferite: dvs. in scrierile Sfintilor Parinti (despre care ati afirmat ca pot gresi) iar eu in scrierile lui Moise, ale proorocilor, ale Sfintilor Apostoli si in invataturile Mantuitorului.

Dar si Apostolii cum e Sf Petru a gresit de cateva ori dar s-a indreptat. Orice om e supus greselii, mai ales cel ce are parere de sine ca are o vrednicie cum ar fi talcuirea Bibliei fara sfatul Bisericii-Stalpul si temelia Adevarului, asa cum esti si tu.

1. Apostolul Petru a facut unele greseli iar mustrarea si indreptarea greselilor sale le gasim tot in Sfanta Scriptura.

2. Care este Biserica- Stalpul si temelia adevarului? Ca m-ati zapacit cu acest verset transformat intr-o lozinca plina de mandrie. Sa nu-mi spuneti ca o biserica la care, pana si Pravila Bisericeasca este impanata cu neadevaruri ( am dat un exemplu in postarea din 20 sept. ora 10:41 AM, in "secte si culte" - "intrebare adventist" pag 7).

Neadevarurile sau greselile cu privire la invataturile voastre, ale adventistilor sunt din vina voastra caci nu aveti o marturisire de credinta stabila. Eu am postat de mai multe ori cum ,,profetesa,, voastra a schimbat invatatura dupa cum batea vantul. exemplul: cu teoria usii inchise care dupa marea dezamagire (pacaleala) s-a inchis pentru cei ce nu aderasera la invatatura lui Miller, iar dupa vreo zece ani a fost scoasa pe sest din noile editii ale lui H. White. Studiaza-ti mai intai istoria propriei credinte cu multele ei greseli, erezii si lacune din mai multe surse si apoi sa scoti paiul din ochii altor credinte.

Alte minciuni. Doctrinele adventiste referitoare la mileniu sau parerea despre cei ce vor fi mantuiti,(etc) sunt vechi de un aproape un secol (sau poate mai mult). Biata "profeteasa", de care nu incapeti, a murit de prea mult timp ca sa mai schimbe ceva (a murit in anul 1915 - daca nu ma insel).

Ceea ce este nou, sau mai bine zis improspatat, sunt minciunile care se spun despre adventisti. Iar Pravila Bisericeasca, se pare ca da tonul.

Referitor la minciuni proaspete: am cumparat de curand o carte scrisa de Ierom. Visarion ... si Bogdan Mateciuc, numita "Ereziile apusului". Am gasit multe neadevaruri in acea carte. Cred ca a fost scrisa recent. Nici acesti autori nu au stiut de "schimbarile facute de profeteasa" moarta de aproape un secol?

De eretici, dupa prima si a doua mustrare te indepartezi. Care mai e sensul acestui dialog, in care cel caruia vorbiti nu vrea sa auda nici un argument?!?
Cred ca cel mai bine ar fi sa-i lasam sa intrebe, si abia atunci sa primeasca raspuns.
Nu e cazul sa aruncam margaritare...

"Nu e cazul sa aruncam margaritare...". Ce anume numiti dvs. margaritare? Ca s-a aruncat cu multe neadevaruri. Astea sunt margaritarele dvs.?