lucrarea lui Dumnezeu este in concepera copiilor IN MOD NATURAL ,chiar dc acesti copii sint conceputi dupa tratament ginecologic pt sterilitate ,dar nu a copiilor produsi ARTIFICIAL ,prin insamintare caci deja asta E O DEPASIRE A VOII DOMNULUI!Mare atentie aci la vicleanul ,la inselatorul!;)

da, si eu cred asta. mai multa cumpatare nu strica nimanui.

situatia intima a unui cuplu o stie numai Dumnezeu, ma indoiesc ca se fac confidente si se dau detalii celor din afara; de aceea ar trebui sa ne abtinem de a da verdicte, mai mult ca sigur nu cunoastem toate datele problemei familiei respective.

Se intelege ca lucrarea lui Dumnezeu e valabila pentru toti copiii nascuti. Aici insa ma refeream la femei care ani de-a randul au incercat fara succes de a avea copii si dupa ce au infiat, au avut bucuria de a deveni ele insele mame. Eu personal nu am infiat, dar am sfatuit-o pe o buna prietena sa infieze si dupa nici un an a nascut o fetita. Cunoscandu-i povestea, mie mi se pare o adevarata minune.

Doamne cata brambureala ! ! ! Am citit de la cap la cap acest topic si pur si simplu am ramas uluit ce intorsatura au putut lua discutile , de unde s-a plecat si unde s-a ajuns. In sfarsit , Anca draga , nu stiu daca mai este nevoie de a sublinia, ca lucrarea Duhului Sfant se salasuieste in anumite cazuri, pentru noi cei de rand, incredibile. Cei ce daruiesc ,vor primi cu siguranta dar, dar Divin. Este vorba si despre ce faceai tu referire, la femeile , cuplurile, ce au infiat, sa primeasca la putin timp in dar, propriul lor copil. Cat priveste conceperea copiilor in post, deja numai vorbim de post in acest caz. Postul in sine, ca insasi credinta, nu lucreaza cu jumatati de masura. Ori este, ori nu este. Orice discutie pe langa, este daunatoare si neproductiva.

Draga Cristian, discutia a deviat si nu prea; tu insa ne-ai facut un rezumat cat se poate de exact, pentru care iti multumim.

Fiecare are dreptate in felul lui si nu prea.In primul rand iubirea aproapelui nu se manifesta prin judecare ci prin intr-ajutorare.Unele mesaje mi s-au parut prea dure.Nimeni sa nu se gandeasca la Dumnezeu ca la un tiran fara inima si fara mila.In primul rand Dumnezeu nu este ca omul,el cunoaste inima omului si gandirea Lui este incomparabila cu o robului Sau.Deci pronia divina inseamna in primul rand grija dumnezeiasca fata de creatia Sa,nimic nu se pooate realiza fara acordul lui Dumnezeu.Iar daca Dumnezeu va considera ca acest copil trebuia sa traiasca va primi viata de la El ,cu gandul ca fiecare isi are rostul pe pamant si fiecare este invitat la mantuire,sau sa contribuie in viata sa la mantuirea altuia.Dar si omul trebuia sa asculte de voia lui Dumnezeu,si sa nu atraga mania Lui.La voi este o situatie speciala.Spovedanie,rugaciune,lacrimi,nadejde,cred inta,smerenie,canonul inaintea sfintei liturghii implinit de sot,mantuire usoara tuturor.

Respectiva cunostinta astepta de ani de zile sa ramina insarcinata.
Inteleg ca adoptarea unui copil e o ultima solutie pentru cei care nu reusesc sa aiba.
Totusi cunosc cazuri unei persoane foarte credincioase ,smerite ,aproape habotnice dupa parerea mea care dupa 7 ani de la casatorie a avut copii.
Aceasta a fost la mai multe manastiri ,a primit incredintarea ca va avea copii de la un preot vazator cu duhul de la o manastire.Si totusi au trecut 7 ani.
Judecatile lui Dumnezeu adinc mare pt.noi.

Referirile la monahi/preoti au pornit de la Gh, Babut. Citeste toate postarile nu numai ultimele...
Oricum tema de discutat este alta.

Cred ca problema este ca nimeni nu vrea sa faca distinctie intre desfranare si facerea de prunci, "tehnica" (cum spunea ancah).

Oare intreruperea postului (temporar, nu?), nu este mai mare jerta decat tinerea lui, pentru cei care se considera crestini?

cristiboss56, ce ai vrut sa spui cu "postul in sine"? Ce este "postul in sine"? Are postul un scop "in sine"?