| Cristian B |
02.06.2010 00:57:41 |
Sunt liber!!
Citat:
În prealabil postat de Unknown
(Post 227469)
Si legat de suferinta... ca tot par unele persoane sa o "dispretuiasca", iata ce ne spun Parintii:
"Există multă suferință astăzi și, de aceea, trebuie multă sensibilitate pentru a înțelege suferința și pentru a o alina, dar și pentru a-i da un sens folositor mântuirii noastre.
Suferința - biruință asupra păcatului
Sensul biblic și patristic al suferinței trebuie să stea la baza tuturor explicațiilor pe care le dăm noi ca păstori de suflete când ne aflăm aproape de cei suferinzi, de cei bolnavi. Nici boala, nici suferința nu sunt firești. Ele au devenit „firești“ sau a doua natură din cauza păcatului, dar Dumnezeu n-a făcut nici boala, nici suferința și nu Se bucură de suferința nimănui. Păcatul este originea suferinței, iar ceea ce se transmite ereditar e înclinarea spre păcat, nu vina lui Adam. De aceea, când noi spunem în Psalmul 50: „În păcate m-a născut maica mea“, trebuie să înțelegem: păcătos m-a născut maica mea. Această înclinație sau predispoziție spre păcat se moștenește ca urmare a păcatului strămoșesc, însă, în Hristos Domnul, tocmai ceea ce a fost urmare a păcatului - suferința - a fost transformată în mijloc de îndepărtare de păcat. Deși Hristos Domnul este fără de păcat, asumă suferința în mod liber și o transformă în biruință asupra păcatului. Din acest motiv, în ispitele durerii, care sunt cele ale suferințelor răstignirii, Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în răbdare, cu nădejdea în Dumnezeu, ca om - El fiind Fiul lui Dumnezeu Tatăl -, iar prin această răbdare El biruiește suferința, dându-i sens ca ascultare până la capăt, dându-i sensul fidelității desăvârșite față de Dumnezeu și al unirii cu Dumnezeu. Dar pentru că S-a smerit pe Sine în suferință, Dumnezeu i-a dat Lui un nume mai presus de orice nume: „ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt“ (Filipeni 2, 10)."
Dumnezeu nu ne da o Cruce pe care nu o putem duce, niciodata. Si nu permite sa purtam o cruce daca nu ne este de folos.
Iar scopul vietii nu mi se pare a fi invatarea mecanica, prin hipnoza sau nu, a dobandirii unei amabilitati false.
Si sincera sa fiu, PREFER un om badaran(macar stiu cu cine stau de vorba), decat unul plin de falsa si mecanica amabilitate. Asta nu inseamna ca incurajez badarania si mitocania, inseamna ca dispretuiesc falsitatea si manipularea.
Iata ce spune minunatul Parinte, Sfantul Serafim de Sarov:
"Oricat ar fi de bune in sine rugaciunea, postirea, privegherea si celelalte fapte crestinesti, totusi nu numai in lucrarea lor sta scopul vietii noastre crestinesti, macar ca ele slujesc drept mijloace de care avem neaparata nevoie pentru atingerea acestui scop. Adevaratul tel al vietii noastre crestinesti sta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.
Iar postul, si privegherea, si rugaciunea, si milostenia, si tot lucrul bun facut pentru Hristos sunt mijloace pentru dobandirea Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Si luati seama ca numai lucrul bun facut pentru Hristos ne aduce roadele Sfantului Duh, iar tot ce nu este facut pentru Hristos, macar si lucru bun de-ar fi, nu ne aduce plata in veacul ce va sa fie, si nici in viata de aici nu da harul lui Dumnezeu."
Poftim.
ASTA ne invata si NLP?
|
Intamplator am ajuns pe acest forum si am simtit nevoia sa intervin pentru a-mi expune si eu punctul de vedere si o parte din credinte. M-am saturat sa-l vad pe Dumnezeu inghesuit in dogmele religioase.Dumnezeu este suma tuturor lucrurilor vazute si nevazute, este infinitatea absoluta, nu trebuie decat sa te asculti pentru al cunoaste pe Dumnezeu, cred in liberul albitru, ce dar mai minunat ne putea oferii al nostru Tata decat libertatea de a ne exprima in voie si in toata splendoarea noastra, am uitat acest lucru cu mii de ani in urma, atunci cand cativa dintre noi s-au crezut mai sfinti decat ceilalti si au inceput sa scrie legi afirmand ca vin direct de la Tatal si astfel s-au nascut demonii in mintile noastre care ne sugruma sufletele. Cred in Isus si in invataturile care le-a lasat mostenire pentru calauzirea noastra dar nu sunt de acord cu idolatria si in miile de victime pe care biserica le-a facut in numele Lui. Dumnezeu ne calauzeste in viata pe toti, fie ca suntem Crestini, Musulmani, Iudei, Budisti, Atei, etc. Cred in iubirea neconditionata al Tatalui fata de noi indiferent de sex, culoare, religie, vicii etc. Religiile sunt trecatoare, Dumnezeu este vesnic, vad atata agresivitate si inversunare in voi dragii mei si toate acestea vin din aroganta idei ca a-ti cunoate adevarul absolut. Suntem liberi sa credem in cea ce dorim si sa fim cea ce vrem sa fim, acesta este darul pe care l-am primit, sa ne creem adevarurile noastre, sa ne creem sistemele de credinte si de valori dupa cum simtim ca ne este mai bine fara sa fim pedepsiti si sa ardem in " cazanul cu zmoala" pentru o vesnicie. Diavolul a fost creat de oameni pentru a-i supune pe oameni, cum putem sa credem ca Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute ar putea avea un concurent la fel de puternic ca si el, cum putem sa credem ca Dumnezeu Tatal nostru al tuturor ar putea creea o astfel de creatura si ar lasa-o libera printre fii Lui chinuindu-i, adevarul si libertatea noastra este in noi, nu trebuie decat sa ne ascultam. Acestea sunt credintele mele si mai cred ca am venit in aceasta viata sa fiu fericit si implinit in toate aspectele vietii : spiritual, social si material, cred in iubirea neconditionata si in viata fara suferinte si cumpanele pe care le intalnim in viata nu sunt decat experiente ale sufletului si trebuie sa le tratam ca atatre Sa auzim de bine, pacea sa fie cu voi. |
