E posibil ca insusi parintele sa fi indus aceasta stare?!? MI-e teama ca da. Daca el a fost autorul, normal ca a stiut si a reactionat, creind dependenta de el.
Mai corect este in situatii de boala sa-L chemam pe Domnul Iisus Hristos, sau pe Maica Domnului. Sau pote ca acest preot a fost mai iubitor decat Dumnezeu si Maica Sa?!?

Am intrebat cativa duhovnici in varsta despre parintele Gabriel. De una singura n-as fi in stare sa sustin nimic. Fireste ca voi continua sa ma rog si singura sa mi se descopere adevarul. M-am rugat si pana acum. Sa se faca voia lui Dumezeu in toate.

In ce-o priveste pe sotia parintelui, n-am cunoscut-o. Crestinii parintelui au alta varianta despre ea. Spun ca parintele in timp ce se indeparta de Noul Ierusalim, a avut mari conflicte cu sotia sa, care era fidela gruparii, pe motive religioase.

Spun, de asemenea, ca sub masca unei femei umile se ascundea un ofiter de securitate... Eu n-o cunosc, repet, dar dac-o fi adevarat si asta, apoi oameni ca acestia stiu cum sa lucreze...

Nici vorbă ca Georgeta să fi fost ceva - nici măcar colaborator - necum ofiţer de securitate. Nu numai că era umilă şi pancă de urechi ( deci inaptă pentru structurili speciale), dar era şi sărăcuţă cu duhul. Nici cu nasul în vânt nu era (ba, dimpotrivă), nici rumenă cu boiul, nici pe vino-ncoace nu-l avea. Era genul de femeie ştearsă, tăcută, fidelă, credincioasă şi credulă. Genul acela: unde-o pui, tot acolo o găseşti. Dacă era ofiţer de securitate crezi că mai dădea ea doi bani pe castitate, înainte şi mai ales după căsătorie? Aş!
Cât priveşte implicarea în secta Noul Ierusalim, nu Georgeta, ci popa Gabi a adus la Pucioasa un cârd de fete de la Coşereni şi de prin alte părţi, enoriaşe exaltate de-ale lui, ca să le recomande pucioşilor. El, ca preot duhovnic, avea o responsabilitate aparte, deci nu poate fi făcută responsabilă Georgeta de actele lui de prozelitism pucios, de adeziune şi apoi de participare la acţiunile de stradă ale pucioşilor. Este evident că după părăsirea Pucioasei, popa Gabriel a întors foaia şi n-a contenit să arunce cu invective asupra "proorocilor" care îl (de)formaseră la curtea lor. În schimb, a păstrat toate obiceiurile şi trucurile pucioşilor, care i s-au părut a fi eficiente în pastoraţie.

Citat după antoniap:
[COLOR=Red]"Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum..."
[COLOR=Black]
Prima afirmaţie este revelatoare. Cuvintele "Merită ştiut" nu le poate spune decât cineva care ştie. Iar cine ştie, înseamnă că a avut fericita ocazie de a cunoaşte. Iar cel care cunoaşte, a fost de faţă. Să fi fost de faţă atunci când un preot s-a luptat cu ispitele, iată un privilegiu care nu stă la îndemâna oricui! Doar cei aleşi pot avea parte de o anume intimitate a frământărilor, a gândurilor şi a trăirilor celor care au privilegiul de a alege. Cei aleşi pot aşadar mărturisi cum s-a luptat părintele Gabriel cu ispitele şi cine a învins în această luptă.
Va avea curajul antoniap să meargă mai departe cu mărturisirile? [/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]Oare aceste fete, despre care se spune în continuare că "şi-au făcut iluzii" şi care au fost de faţă, erau înseşi ispitele cu care părintele Gabriel s-a luptat "aşa cum a putut"? Expresia aceasta sugerează că el a fost [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]mai degrabă [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]un învins, decât un învingător. Un impotent, mai degrabă decât un satir.[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Red][COLOR=Black]
A doua afirmaţie este şi mai cutremurătoare decât prima. Biblia spune la Matei, cap.5:
[COLOR=Blue]23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
[COLOR=Black] Dacă încă mai există creştine tinere care nu l-au iertat nici acum pe părintele Gabriel, înseamnă că:
1. Au avut motive mai mult tragice decât serioase, de au ajuns în această nefericită situaţie;
2. Părintele a murit înainte de a se împăca cu pârâşele lui, cât era cu ele pe cale. Deci darurile lui (sfintele liturghii, maslurile şi alte slujbe) făcute în timpul vieţii, după momentul apariţiei acestor nemulţumiri şi reproşuri, n-au mai fost primite de Stăpânul altarului. Cei care sau încântat cu slujbele miraculoase ale părintelui Gabriel sunt de fapt nişte înşelaţi.
Dar care ar putea fi motivele pentru care nişte fete tinere devin necruţătoare cu duhovnicul lor, un preot la fel de tânăr şi (aparent) liber din punct de vedere matrimonial? Ce le putea promite? Dar ce le-a promis? Sau ce le-a sugerat că ar putea obţine? Sau ce le-a făcut? Sau ce nu le-a făcut? De ce este acum stigmatizat de antoniap (fie şi involuntar) ca un vânzător de iluzii pierdute?
Zice o vorbă: Unde nu faci foc, nu iese fum. Oare s-a mai auzit de vreun mare duhovnic, plecat la Domnul, că ar fi lăsat în urma lui fete tinere, încărcate de disperare din cauza unor iluzii pierdute? Niciodată! Marii duhovnici ai românilor au plecat discreţi dintre noi, lăsând numai pace şi nostalgie în urma lor.


[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

Nu voi baga mana in foc pentru nimeni, ceea ce nu inseamna ca acuz. Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

Antonia draga, mai mult decat edificator ceea ce spui tu aici. Te-a avertizat sa nu te indragostesti de el?!? Foarte ciudat. Deci sentimentul pe care il trezea era cel erotic; cam neobisnuit pentru un preot.
Si iata-te acum aparandu-i integritatea, chiar daca afirmatiile tale te duc cu mintea in directia opusa, iar tu nici macar nu realizezi acest lucru.
Am citit despre acest lucru: se cheama "vindecarea memoriei"; omul ajunge sa nu mai stie cat fac unu si cu unu; vede dar nu intelege; are toate elementele , dar nu poate trage concluzii. Avem aici un caz clar de New Age, nimic altceva. Manipulare.
Cat timp nu iei distanta, nu vei putea afla adevarul.

Citat:

[COLOR=Blue]Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

[COLOR=Black] Dacă tu nu ai ce-i reproşa, eu am. Asta dovedeşte că eşti o copilă naivă. Normal că "acest lucru" nu l-ai întâlnit la preoţii în vârstă, deoarece de regulă ei sunt oameni integri, serioşi, despătimiţi, iar ce ai povestit tu că făcea popa Gabriel la "spovedania generală" nu face parte din practica liturgică. Nu se ia capul penitentei în mâini, strângându-l până îi ies ochii din cap, ca să vadă ea ce forţă masculină se coboară prin podul palmelor, adică ce "har" posedă respectivul posedat.
Auzi, vorbă: "a fost nevoit" să-ţi ia capul în mâini! Cine l-a obligat, de "a fost nevoit"? Cine l-a învăţat pe acest "nevoitor" să le mângâie pe obraji pe enoriaşele lui, luându-le capul în mâini? Mă mir că nu te-a şi sărutat pe creştet sau pe obraji, ca să-ţi arate cu câtă dragoste creştinească îşi susţine obligaţiile pastorale! Deja pe jumătate te-a convins "că are corp omenesc" cu care "se luptă în felul lui". Dar de ce în felul lui? Nu era mai bine să se comporte normal, aşa cum se comportă la spovedanie prreoţii bătrâni şi responsabili?
Rânduiala spovedaniei nu prevede aşa ceva. Apropierea corporală dintre duhovnic şi penitent(ă) se rezumă doar la a-i face semnul crucii pe cap, la sfârşitul spovedaniei. Iată ce scrie în Molitfelnic:
[COLOR=Red]"Acestea toate zicându-le către dânsul şi ispitindu-l cu de-amănuntul, şi el iarăşi cu de-amănuntul pe rând şi mărturisindu-le şi descoperindu-le, să-i zici lui: pleacă-ţi capul. Şi, plecându-şi el capul şi îngenunchind, citeşte-i rugăciunea aceasta [/COLOR](urmează o rugăciune şi o ectenie scurtă)... [COLOR=Red]După aceea, punând mâna pe capul lui, zi rugăciunea aceasta [/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black](urmează rugăciunea de dezlegare) [COLOR=Red]Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnează chipul crucii cu mâna pe capul celui ce s-a mărturisit. Apoi zi :[/COLOR] [COLOR=Blue]Cuvine-se cu adevărat să te fericim...[/COLOR] [COLOR=Red]Şi aşa, slobozindu-l cu pace, să-i dai canonul..."
[COLOR=Black] Unde scrie că trebuie luat capul penitentei în mâini şi strâns aşa încât să aibă impresia că "[COLOR=Blue]este luată la bătaie"[/COLOR]? Unde scrie că trebuie să-i "[COLOR=Blue]trântească palmele în cap[/COLOR]" cu violenţă?[/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black] Am început analiza celor relatate de tine cu ce este mai grav. Mai sunt şi alte implicaţii mai subtile, pe care le voi aborda în alt comentariu.
[/COLOR][/COLOR]

Si adeptii New Age au o activitate spirituala, care le confera acest aer de copil, de om nevinovat, chiar naiv. Dar totul e doar la suprafata. Ce zace dedesupt...Dumnezeu cu mila!

Si faptul ca facea gesturi aparte ar trebui sa-ti dea de gandit. Orice abatere de la regula e semnal de alarma, care trebuie luat in seama. Nu-i poti reprosa nimic, caci nu stii nici cata energie folosea si mai ales in ce scop.
Antonia, adu-ti te rog aminte ca nu in Pr. Nicu crezi, ci in Domnul Iisus Hristos! si pornind de aici incearca sa descoperi adevarul pas cu pas.

Pentru implicaţiile subtile, psihologice, Anca-Miha a fost mai rapidă decât mine şi mi-a luat-o înainte. Nu-mi rămâne decât să o completez.

În momentul când te-a avertizat "[COLOR=Blue]să nu te îndrăgosteşti de el[/COLOR]" ţi-a inoculat un gând drăcesc, pe care înainte nu-l aveai: " Îndrăgostirea la prima vedere ( "le coup de foudre") este posibilă chiar şi cu un preot. Acest lucru este deci perfect posibil şi chiar probabil. Părintele mă avertizează: "[COLOR=Blue]Să nu te îndrăgosteşti şi tu...[/COLOR]" Deci, altele au experimentat deja acest sentiment ilegal . Este deci un pericol real, care trebuie să-mi stârnească o grijă nouă, un interes aparte, ca să mă opun lui din toate puterile. Va trebui să-l ajut pe părinte ca nu cumva să cadă în păcat cu mine, dacă eu voi cădea în păcat cu el. Trebuie să fiu mai apropiată de el, ca să-l ajut să nu cadă în păcat. Este un om bun, ingenuu, cu faţă de copil. Trebuie ajutat, nu trebuie părăsit în această zonă de risc. Eu chiar îl voi ajuta, nu ca celelalte, care i-au făcut rău. Vom reuşi împreună."

Acesta a fost începutul. Apoi, te-a preocupat să te uiţi la el. În mod normal, nu trebuie să căutăm la faţa omului. Dar interesul tău a fost deja stârnit. Şi atunci, din acea clipă, te-ai uitat la el ca la un bărbat, nu ca la un preot:
[COLOR=Blue]"M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit."

[COLOR=Black] Şi din nou "ăla cu coarne" ţi-a susurat un gând de liniştire: [/COLOR]"Aş, stai liniştită, nu-i nici un pericol. Nu vezi? parcă ar fi un ţap sfrijit. Seamănă cu mine".

[COLOR=Black] Fii atentă, că nu e chiar aşa. Ţapii ăştia, şi cei văzuţi, şi cei nevăzuţi, e periculoşi. Odată te ia prin surprindere, şi atunci când nu te aştepţi, te înţeapă cu cornul pe la spate.
[/COLOR][/COLOR]

Anca, ce te face sa fii asa de sigura ca ai dreptate?

Mariamargareta, esti sigura ca poti sa arunci cu piatra? Caci daca cei care nu l-au cunoscut mai au o scuza, tu care zici ca l-ai cunoscut mai bine si poti povesti lucruri pe care muritorii de rand nu le stiu, nu ai nicio scuza in cazul in care te abati de la adevar. Lasa pentru o clipa resentimentele si incearca sa fii obiectiva. Poate ca parintele, fiind mai tanar, nu a avut intotdeauna intelepciunea de a gasi cea mai buna solutie pentru o problema anume. Asta nu inseamna ca denaturam totul.
Tu crezi ca parintele lucra cu fortele raului?