În prealabil postat de tigerAvalo9
(Post 237051)
Biserica mea de suflet,daca as putea spune asa,este cea din apropierea cartierului meu la care obisnuiesc sa ma duc inca din anii copilariei,nu e o Biserica speciala,fastuoasa etc.dar imi place.Este singura Biserica cu hramul Sf.Mucenic Antim al Nicomidiei.
Am gasit deocamdata niste informatii despre Biserica,daca am sa reusesc sa fac si poze am sa pun:
DESPRE BISERICA MEA DE SUFLET
Printre primele lăcașuri de cult din orașul Galați înființate după anul 1989 se află și Biserica „Sfântul Sfințit Mucenic Antim“ și „Sfintele Femei Mironosițe“. Aceasta reprezintă singura parohie închinată acestui Sfânt Sfințit Mucenic din întreaga țară. La începutul Anului bisericesc, în data de 3 septembrie, biserica își serbează primul ei hram. Situată în nord-vestul orașului Galați, pe Bulevardul Milcov nr. 25 A, într-o zonă muncitorească, parohia „Sfântul Sfințit Mucenic Antim“ din Galați deservește nevoile pastorale și liturgice ale aproximativ 4.000 de familii din cartierele Micro 13 B și Micro 38. Ea a fost înființată în anul 1990, la 21 septembrie, prin desprinderea a două zone din parohiile „Sfânta Treime“- Filești și „Adormirea Maicii Domnului“- Cimitir. Încă de la început, noua parohie înființată a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Sfințit Mucenic Antim din Nicomidia, patronul spiritual al ierarhului de atunci, Arhiepiscopul Antim Nica al Dunării de Jos. Pr. Nițu Voicu, parohul bisericii și inspector bisericesc în cadrul Episcopiei Dunării de Jos, ne-a spus: „Nu avem cunoștință să existe o altă biserică în țară cu acest hram“.
În urma primirii terenului destinat construcției noului lăcaș, în data de 1 iunie 1991, s-a sfințit locul și s-a pus piatra de temelie, slujba fiind săvârșită de către Preasfințitul Episcop Casian, pe atunci Arhiereu-Vicar al Episcopiei Dunării de Jos. Deși sfintele slujbe au început a fi săvârșite încă din 6 ianuarie 1993, pe data de 25 aprilie 1999 a fost sfințit sfântul altar și catapeteasma bisericii de către actualul chiriarh al Dunării de Jos. Despre lucrările la ridicarea bisericii, părintele paroh ne-a declarat un lucru deosebit de important: „Doar lucrările la fundația bisericii au fost realizate de o firmă specializată, toate celelalte lucrări, de la zidit, tencuit și până la acoperiș, fiind întreprinse de muncitori care fac parte din parohie. Parohia însăși, atât la propriu, cât și la figurat, este cea care a zidit acest sfânt lăcaș“. Impresionantul devotament al enoriașilor și osârdia credincioaselor din parohie care ajutau la construcția bisericii au făcut ca, la propunerea Episcopului Casian, în anul 1994, biserica să primească și al doilea hram - „Sfintele Femei Mironosițe“. În anul 2000 s-a început pictarea bisericii în tehnica fresco de către pictorul Ciprian Buzuloi din București.
Biserica este în stil moldovenesc, cu trei turle, din care una pe centru. În interior, biserica impresionează prin lărgime și prin maiestuozitatea catapetesmei. În dreapta ei se află amvonul, pictat cu icoanele Sfinților Evangheliști, de unde se citește pericopa evanghelică și se rostește predica zilei. Nici un spațiu din lăcașul de cult propriu-zis nu este lăsat la întâmplare. Astfel, într-una din turlele bisericii din față s-a amenajat, lângă cafas, o bibliotecă pentru enoriașii parohiei, iar deasupra acesteia, arhiva bisericii. Între cele două turle s-a amenajat un spațiu unde se află icoanele tuturor credincioșilor donate la începuturile construirii sfântului lăcaș, pe când acesta nu avea icoane. Este un muzeu mai inedit, de suflet, al amintirii și recunoștinței pentru binefăcătorii sfântului lăcaș. Turla-clopotniță are două clopote mari, turnate în anul 1992. În această încăpere, părintele ne-a mărturisit că vrea să amenajeze un mic spațiu de rugăciune pentru cel care trage clopotele înainte de sfintele slujbe.
Paralel cu construcția bisericii, s-a lucrat și la ridicarea casei parohiale, situată în imediata vecinătate a sfântului lăcaș. Aceasta folosește nu numai la locuința preotului, ci și la nevoile spirituale ale credincioșilor, o cameră de aproximativ 35 de locuri fiind destinată săvârșirii parastaselor de către enoriași. Tot pentru acest scop, în anul 2008 s-a construit și o cameră mortuară. Tot pentru nevoile parohiei s-a construit o troiță în fața bisericii, s-a amenajat un pangar și un adăpost pentru aprinderea lumânărilor.
Pentru viitor se dorește ridicarea unei case de prăznuire, existând în acest sens un proiect care urmează a fi concretizat în scurt timp.
În afară de programul liturgic săptămânal, parohia desfășoară și alte activități social-filantropice și misionare. Unul dintre acestea este Programul național catehetic „Hristos împărtășit copiilor“, în care un număr de 30 de copii sunt îndrumați în învățătura Bisericii de către părinții slujitori, pr. Nițu Voicu și pr. coslujitor Manea Viorel. Copiii sunt împărțiți în două grupe, iar lecțiile au loc sâmbăta și duminica, în incinta bisericii sau în alte spații din biserică, pentru a-i familiariza cu viața liturgică. De asemenea, cu acești copii au loc plimbări și excursii. La biserică sunt arondate două școli, Școala nr. 31 și Școala nr. 38 din Galați. Elevii, însoțiți de profesorii de Religie, participă la sfintele slujbe, dar și la spovedit și împărtășit. De asemenea, la anumite evenimente din școli sunt invitați și părinții slujitori. Datorită vecinătății cu Liceul Energetic și Liceul Metalurgic, sunt mulți adolescenți care vin și se închină în sfânta biserică și se roagă împreună cu credincioșii, mai ales în Postul Mare, la Canonul Sfântului Andrei Criteanul.
Astăzi, biserica se află în curs de finalizare a construcției, existând lucrări doar la exterior, prin pictarea pridvorului bisericii. Biserica a fost pictată în proporție de 95% și a fost împodobită cu odoare de cult, mobilier de stejar și alte bunuri de folos cultului.
Sfântul Antim era episcop al orașului Nicomidia (în Bitinia - Asia Mică) și a suferit moarte martirică din porunca împăratului Maximian (305-311). Pentru că a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, i-au fost zdrobite coastele, a fost rănit cu fier încins, a fost bătut cu toiege, a fost încălțat cu încălțăminte de aramă arsă în foc, iar apoi i s-a tăiat capul. Dar și după moartea Sfântului părul a continuat să-i crească pe capul tăiat.
|