plec pe 14 noiembrieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, pt 2 luni aproape....mama, abia astept

...
 

si parcul de la teatru, din fata catedralei e frumos. vara, cand vin toti artistii acolo, si unii picteaza, altii canta... e placut sa te plimbi, mangaiati de razele soarelui...

Woooooooooooooooow...si eu, numai ca in decembrie :46:. Abia astept si sunt plecata numai de 1 an :4:

Daaaa...parcul acela il vizitam si eu, tot in calitate de artista...numai ca si de chiulangita:21:.E foarte frumos, imi place ca se vede Mitropolia de acolo, se aud clopotele....e frumos, ce sa mai!

eu din ianuarie 2009....si am fost in Romania si de Pasti.....si tot mi-e dor:4:

nu ca sunt ieseanca...dar e frumos nu?????:105:

Eu din februarie :4:...dar de atunci nu am mai fost.

Din copilarie, imi aduc aminte de sticlele cu gat gros si capac din staniol pentru lapte. Nu circulam in masini cu airbaguri. Nu era cunoscut cuvantul pedofil, trevestit sau cel putin nu era atat de cunoscut ca acum. Vecinii mei nu mergeau la psiholog. Nu aveam internet, dar aveam curtea plina de prieteni. Sa vorbesc acum de bicicleta Pegas, de cartea Ciresarii, de suc precum Braga, de diafilm, de surprizele de la guma de mestecat (pe care o cumparam de la tigancile din curtea scolii), risc sa fiu plictisitor. Insa, eu eram fericit si atunci.

Costel, poate ca nu exista cuvantul pedofil,, insa fapta, cu siguranta ca zacea pe undeva prin cotloanele mute unde numai copii suferinzi au zacut hartuiti de catre acestia. Cunosc multe cazuri, in special de baieti ( acum, barbati in toata firea ) care au fost molestati de catre cei maturi, rude sau cunostinte.
Da, si eu eram foarte fericita, asa, in felul meu, poate ca mai mult in interiorul meu, caci in familia mea exista multa tulburare, insa joaca si atasamentul fata de alte persoane, mai ales fata de cadrele mele didactice, imi transformau greutatile in bucurie si intr-o resemnare subconstienta.
De braga de alta data imi este foarte dor, nu era apa chioara ca acum...
Intr-adevar, as prefera corespondenta traditionala, in locul internetului sobru si pasiv, as prefera telegrama de altadata si vestea ca ceva nou trebuie sa se intample, mai ales ceva benefic.
As prefera lipsa totala a telefonului si gandul tot mai aproape ca cineva acolo ma iubeste, chiar daca nu poate sa ma contacteze in fiecare zi.
Imi amintesc si eu de sticlele cu gat gros acoperite cu capac de staniol, dar odata cu acestea imi amintesc cum, de la 10 ani stateam aproape toata noapte la rand la lapte...laptele din aceste sticle.

Imi este dor de satul buncii. In fiecare dimineata eram trezit de cantatul pasarilor. Mi-am propus ca in aceasta vara, in concediu, sa fiu omul din copilarie. Sa fiu lipsit de ceas, telefon, sa ma ghidez dupa mersul soarelui, dupa cantatul cocosului sau ragetul orar al magarului. Pare imposibil, dar merita sa incerc.