Am citat gresit (scuze) am vrut sa citez intrebarea de inceput;
"Ce se intampla cand o pers nu poate ierta un rau ce i s-a facut"?:106:

Pornesc de la afirmatia ta, Jenica, dar raspund acum in general:
Dar de ce ar fi atat de greu sa iertam? Avem poate memoria scurta si uitam ca am iertat? Atunci sa ne amintim de fiecare data , cand suntem in preajma persoanei, care ne-a suparat, ca am iertat-o, si sa actionam ca atare. La inceput iti vei spune acest lucru mai des, apoi mai rar, caci daca nu dai curs imboldului de a pastra supararea, si vei actiona conform poruncii iubirii, atunci vei invata si lectia iertarii.

Daca Pr. Arsenie Papacioc i-a putut ierta pe tortionari, care il aduceau pana la pragul dintre viata si moarte, si a suprevietuit pentru ca a iertat, si noi trebuie sa ne straduim sa invatam lectia iertarii din mai marile sau micile noastre suparari.

Definitiile sunt bune, ca sa iti faci imaginea a ceea ce inseamna iertarea. Daca in capul nostru conceptul iertarii e neclar, nici noi nu vom fi in stare sa iertam.

Dar pana la urma de ce trebuie sa iertam? Pentru ca pentru Dumnezeu, Care ne va judeca, noi, toti oamenii la un loc suntem de fapt UN OM, Adam pe care l-a creat. Si prin urmare pacatele celorlalti sunt si pacatele mele. Iertand, nu am anulat pacatul celuilalt, doar m-am desprins din inlantuirea cu el.
Lumea se teme ca iertand , se sterge pacatul faptasului. Nu! El ramane cu pacatul lui, daca nu iarta, nu se iarta,nu se spovedeste si repeta fapta.

...
 

Cand spune rugaciunea "Tatal nostru", sa spuna: "Si nu ne ierta noua gresalele noastre, precum si noi nu iertam gresitilor nostri". Si se rezolva simplu.

acolo unde e DZEU toate sunt cu putinta...
 

daca nu s-a spovedit ,sa mearga la parintele duhovnic sa se spovedeasca .Taina spovedaniei si linistea de dupa ea ,e o MARE MINUNE!
Si tot ce a facut ea ,prin bunatatea ei si generozitatea ei ,a facut-o din DRAGOSTE PENTRU DUMNEZEU! sa isi aminteasca in fiecare zi ca IN NUMELE LUI DUMNEZEU a daruit si a facut bine celor care i-au facut rau!
Daca pe mine candva m-a ajutat citind BIBLIA ,cred ca si pe ea o va ajuta si o sfatuiesc sa o citeasca.(daca nu a citit-o)
Cu siguranta Dumnezeu ii va ajuta sa ierte si sa uite.

Nu est epracticanta bisericii din pacate, si nici nu se roaga...:17:iar, aici nu pot face absolut nimic.....

Raspunsul e simplu din punctul meu de vedre Anca. Nu e greu ci nu vrem sa iertam. E mai usor sa urasti decat sa iti calci mandria in picioare si sa spun iarta-l ca nu stie ce face. Eu suntconvinsaca nimeni nu ar ramane neajutat daca ar cere cu adevarat ajutor de la Maica Domnului. Este imposibil ca atunci cand spui, Stapana ajuta-ma sa iert ca eu nu pot, Ea sa nu te ajute sa 'plinesti porunca data sa Fiul Sau. Este imposibil!! Problema e ca nu dorim acestea..ne ghidam de principiul sa moara si capra vecinului. Acum cateva zile cand am fost la parintele Mina mi-a spus ca insasi IPS i-a cerut sfat intr-o problema..si sfatul sau a fost; "Uita raul, iarta mult si rabda mult"..Nu exista "nu pot" in iertare, exista doar "nu vreau".

Da, eu m-am rugat mult si am postit ca sa obtin acest dar d ela Domnul , dupa ce cineva mi-a facut un rau enorm, insa asa cum spui, daca te rogi din suflet obtii ceea ce ceri.

Pe mine Domnul m-a miluit, si crede-ma ca nu puteam obtine un dar mai mare decit acesta.
Ma consider persoana cea mai fericita din lume.

Iarta-ma ca revin, dar eu vad altfel problema. Asta nu inseamna ca e bine cum gandesc sau ca "atac"ceea ce tu ai scris. Tu stii viata ta duhovniceasca, eu nu am de unde o sti. Insa, din punctul meu de vedere, a ierta cu adevarat e a celor f. imbunatatiti. Asa cum bine spunea si Anca pe undeva in mesajele ei, a ierta inseamna nici sa nu iti mai aduci aminte de raul facut sau mai mult sa il consideri ca pe un mare bine! dar cati reusim asta cu inima NU cu vorba..Cand ma gandesc la parintele Paisie care plangea amarnic si se tanguia pentru ca a omorat din greseala o furnica..si se socotea cel mai pacatos din lume..nu prea mai indraznesc sa spun ca eu am darul iertarii. Stii de ce? Si clevetirea (un exemplu) este socotita ucidere de suflet. Ori eu/noi clevetim pe aici..au au..mai mult, unul care simte cu adevarat ca l-a iertat pe cel ce i-a facut rau nu poate avea odihna pana nu se linisteste si celalalt. Plange, posteste, privegheaza nopti in sir si se tanguie pentru ca iubirea de semen (care e mana in mana cu iertarea) nu il lasa sa se bucure ca DOAR el poate ierta. Deci [COLOR=Red]a simti [/COLOR]iertarea e lucru mare si greu de obtinut.. parerea mea. :11:

linistire si rabdare
 

Ceea ce expun mai jos sunt opinii personale asa ca tratati-le ca atare.

La mine pacatosul nici iertarea nu este desavarsita. Cred ca numai Dumnezeu iarta cu adevarat si in mod desavarsit dar pentru ca noi traim in timp si lucrarea Dumnezeiasca se face cunoscuta la noi in timp asa ca lasa-i timp prietenei tale si sfatuieste-o sa fie sincera cu ea insasi si mai ales rabdatoare.
Consecinte spirtuale... intrebarea ar fi bine sa plece de la ea catre un duhovnic.

Sunt de acord cu tine, Jenica, dar si cu Nina. Intr-adevar marea iertare, cand nu poti face nici un rau, nici unei furnici, ca Pr. Paisie, care a fost unul dintre cei mai blanzi oameni, vine abia atunci cand ai invatat lectia dragostei, cea mai inalta virtute la care se poate ajunge.
Dar ca etapa intermediara o consider si pe aceea, numita de Nina, cand nu mai ai dorinta de a raspunde cu o fapta rea la raul ce ti se face tie, ci mai degraba te preocupasa-l ajuti pe acesta sa depaseasca problemele, care il determina sa faca rau; si asta e mare lucru, caci opreste sirul pacatelor fata de aproapele. Nu se ajunge direct, ci prin aceste statii intermediare, la desavarsire. Iar desavarsirea o primim doar prin interventie divina asupra noastra; vezi Sf. Ierarh Nifon.