Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Nunta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5022)
-   -   disperata (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6905)

orthodoxia.i.thanatos 24.11.2009 00:47:00

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 184465)
... Exista canoane care nu se mai aplica desi ar trebui, poate, si altele pe care se tot bate apa in piua dar contin exagerari sau greseli. Nu asta era scopul lor, cand au fost scrise, sa ramana vesnic in acea forma. De altfel se si vede in dezvoltarea lor ca uneori unele le-au inlocuit pe altele.

“Exista canoane care nu se mai aplica desi ar trebui, poate, si altele pe care se tot bate apa in piua dar contin exagerari sau greseli.”
(Noi, in Biserica Ortodoxa, credem ca Duhul Sfint a inspirat scrierea canoanelor. De aceea le si numim Sfinte Canoane. Citatul de mai sus este un exemplu foarte potrivit despre ceea ce inseamna blasfemie la adresa Duhului Sfint.)

“Nu asta era scopul lor, cand au fost scrise, sa ramana vesnic in acea forma.”
(Mindria are grade diferite. Atunci cind cineva pretinde ca stie mai bine decit Duhul Sfint, mindria aceluia se cheama luciferica.)

“De altfel se si vede in dezvoltarea lor ca uneori unele le-au inlocuit pe altele.”
(Probabil o invatatura ecumenista (daca nu cumva tot o blasfemie): Dumnezeu nu este perfect pentru ca are nevoie uneori sa-si corecteaze deciziile.)

orthodoxia.i.thanatos 24.11.2009 00:49:50

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 184465)
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.

Marimira 24.11.2009 11:25:26

Biserica Ortodoxă la răscruce: "al VIII-lea sinod Ecumenic"
Deși reprezintă o o analiză destul de cuminte din punct de vedere al calificativelor și al tonului folosit, considerăm deosebit de importantă publicarea acestui articol, edificator prin perspectiva coerentă și informațiile istorice pe care le conține, spre trezirea și sporirea privegherii asupra proceselor de apostazie care își măresc turațiile pe zi ce trece. În contextele respective din articol, cînd se vorbește despre ortodocșii ecumeniști se înțelege, bineînțeles, că folosirea calificativului "ortodox" este strict convențională în acest caz, aceștia neaparținînd de facto Trupului neramificat al lui Hristos. Să luăm aminte:
După mai bine de opt decenii de implicare a ortodocșilor în mișcarea ecumenistă, Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află astăzi la o răscruce ideologică. Ierarhii au deschis porțile Bisericii ideologiilor seculare, umaniste și păgâne, ajungând să susțină un ,,creștinism fără Hristos". Ei propovăduiesc acest pseudo-creștinism credincioșilor care, lipsiți de adevărata hrană duhovnicească, îl primesc fără suspiciuni. Iar pentru a putea legifera abaterile de la dogmă și canoane, pe care au început deja să le pună în practică, ierarhii vor să convoace al VIII-lea Sinod Ecumenic.
În prezent, Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află la o răscruce ideologică, fiind nevoită să aleagă între învățătura lui Hristos și ideologia ecumenistă
Apariția, la începutul secolului XX, a ecumenismului modern a însemnat apropierea Bisericii Ortodoxe de confesiunile heterodoxe cu scopul declarat de unire a tuturor creștinilor și refacere a Bisericii Universale din primul mileniu creștin. În ciuda intențiilor lăudabile, participarea ortodoxă la mișcarea ecumenistă s-a întemeiat și a continuat cu nenumărate compromisuri făcute de ortodocși heterodocșilor, în materie de dogmă și canoane. Prin declarațiile și acțiunile întreprinse de-a lungul vremii, ortodocșii s-au dezis de Biserică și de învățătura Celui care a întemeiat Biserica.
Negându-I învățătura, ortodocșii L-au negat pe Hristos iar, prin aceasta, au adus Biserica Ortodoxă, ca instituție, într-un impas ideologic. Biserica se vede astăzi nevoită să aleagă între învățătura lui Hristos, care este temelia Bisericii, și ideologia ecumenistă, care prin liberalismul ei deschide calea către celelalte credințe ale lumii.
În esență, ideologia ecumenistă și ideologiile umaniste urmăresc un țel comun, acela de a-L nega pe Hristos, susținând, în același timp, că sunt creștine și au sorginte apostolică. Astfel, în vreme ce afirmă că sunt creștini, strategii ecumenismului modern resping imaginea dumnezeiască pe care Biserica o are cu privire la Întemeietorul ei și Îl propovăduiesc pe Hristos potrivit viziunii lor, tributară filozofiilor omenești.
Ortodocșii care au subscris acestor mentalități s-au îndepărtat de adevăratul izvor al înțelepciunii și cunoașterii de Dumnezeu și s-au lipsit de ocrotirea Bisericii, expunându-se atacurilor de pretutindeni. De-a lungul veacurilor, prin învățătura sa dumnezeiască, Biserica i-a ocrotit pe credincioși de valurile de învățături străine, reprezentând un adevărat zid de apărare împotriva diferitelor curente ce s-au opus credinței ortodoxe. În prezent, însă, învățătura Bisericii a ajuns să îi stânjenească pe ortodocșii ecumeniști în planurile lor.

Marimira 24.11.2009 11:29:17

Ideologiile heterodoxe, umaniste, păgâne și oculte duc un război concertat împotriva Bisericii
La aceeași răscruce ideologică la care se află Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află astăzi ierarhii săi, cei care au adus Biserica în acest impas. La rândul lor, ei sunt nevoiți să aleagă între a-I urma lui Hristos sau a urma ideologiei ecumeniste, care îi îndepărtează de Hristos.
Spre deosebire de orice altă perioadă critică din istoria Bisericii (n.r.: Biserica a traversat multe perioade dificile, precum cele ale marilor erezii hristologice din primele veacuri creștine, a iconoclasmului din secolele VIII-IX, a Marii Schisme dintre Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică de la 1054 sau a falsei uniri dintre ortodocși și catolici de la Florența din secolul al XV-lea), situația actuală în care se află Biserica este mult agravată, pe de-o parte de poziția ierarhilor și, pe de alta, de atitudinea credincioșilor.
În plus, influența curentelor păgâne se face simțită astăzi în Biserică mai mult ca niciodată. Acestea au atacat întotdeauna Biserica din cauza divergențelor fundamentale dintre ele și învățătura dumnezeiască, ca și prin aversiunea pe care au manifestat-o față de creștinism. Însă în prezent, asaltul lor este deosebit, căci ele s-au unit într-un sincretism halucinant și atacă concertat creștinismul.
Ierarhii, tributari ideologiilor umaniste și seculare, nu se mai împotrivesc acestora, ci le permit imixtiunea în învățătura Bisericii
Atacul concertat al acestor ideologii este puternic agravat de faptul că ierarhii au deschis porțile Bisericii și o lasă la bunul plac al învățăturilor străine. Prin formația lor intelectuală, dobândită la diferite universități apusene sau la nou-înființatele institute ecumeniste, sau prin adeziunea la diverse organizații oculte, păstorii și teologii Bisericii sunt tributari unui creștinism fără Hristos.
Este greu de crezut că ierarhii ortodocși, educați la marile școli ale lumii sau inițiați în misteriile păgâne, slujitori tainici ai Arhitectului Universului, nu înțeleg semnificația și cursul evenimentelor mondiale. Mai degrabă, ei au condus cu bună știință Biserica în impasul ideologic actual, vrând să legitimeze, prin cuvântul Bisericii, ideologia a cărei adepți au devenit.

În situația politică tulbure de la sfârșitul primului război mondial, prim-ministrul Greciei, Eleftherios Venizelos (1864-1936), cunoscut mason, l-a susținut pe nepotul său, masonul Meletie Metaxakis (1871-1935), pentru a deveni arhiepiscop al Greciei. Acesta a fost singurul ierarh care a condus succesiv patru Biserici Ortodoxe autocefale: a Ciprului, Greciei, Constantinopolului și Alexandriei. El este cel care a inițiat și condus Congresul pan-ortodox din Constantinopol, din 1923, care s-a soldat cu schimbarea calendarului Bisericii.
Credincioșii au fost îndepărtați de Biserică de înșiși păstorii lor

Marimira 24.11.2009 11:31:14

La rândul lor, credincioșii sunt nevoiți să-și decline poziția și să aleagă între Hristos și un creștinism lipsit de Hristos. Alegerea lor este îngreunată de faptul că ei au fost pregătiți, de înșiși păstorii lor, pentru unirea confesiunilor creștine prin decenii de toleranță față de ideologiile heterodoxe, neglijență și indiferență față de cele sfinte. Nemaihrănindu-se din izvorul cel adevărat care țâșnește numai în Biserică, izvor pe care l-au abandonat socotindu-l învechit, păstorii și-au însușit învățături străine, pe care le propovăduiesc astăzi credincioșilor. Îndepărtându-se de calea cea dreaptă, ei nu mai pot să-și hrănească turma dreptcredincioasă și nici nu mai pot fi pilde de virtute.

Ierarhii ecumeniști vor ca apropierea de confesiunile heterodoxe să dobândească un caracter legal în cadrul Bisericii Ortodoxe

De-a lungul timpului, ierarhii și, mai apoi, credincioșii ortodocși s-au implicat în multitudinea de activități ecumeniste, care le-a schimbat percepția asupra Bisericii și a Mântuitorului Însuși. De la întâlniri ale înalților ierarhi s-a ajuns până la acțiuni la care sunt prezenți credincioșii, care au fost educați în spiritul toleranței față de confesiunile creștine.

Un rol important în modificarea imaginii asupra creștinismului îl are propovăduirea prin mass-media a ideilor și acțiunilor ecumeniste, propovăduire care a obișnuit credinciosul de rând cu aceste manifestări, care i se par astăzi în duhul Ortodoxiei. Omul dezvățat de cele duhovnicești, lipsit de gardul Sfinților Părinți - învățătura Bisericii, primește ușor și fără suspiciuni această toleranță care ia locul, în inima sa, iubirii creștine autentice.

În paralel cu aceste activități ecumeniste, ierarhii și teologii ortodocși doresc ca apropierea de confesiunile heterodoxe să dobândească un caracter legal în cadrul Bisericii Ortodoxe, iar învățătura și canoanele Sfinților Părinți să nu le mai stea împotrivă în operațiunea pe care o întreprind.

Marimira 24.11.2009 11:32:46

Canoanele sunt învechite, iar Sfânta Scriptură trebuie revizuită, susțin păstorii Bisericii

De-a lungul timpului, ierarhii ortodocși s-au plâns că învățătura și canoanele ,,sunt învechite” și ,,nu se mai potrivesc cu vremurile”, cerând chiar ,,revizuirea Sfintei Scripturi”. Ei duc o campanie împotriva legislației ecleziastice stabilită de veacuri de Sfinții Părinți pentru a apăra Biserica de atacurile ereziilor.

Unul dintre obiectivele acestei campanii este modificarea cărților de cult, prin realizarea de noi traduceri menite să alinieze vechile scrieri bisericești la noile ideologii. Ierarhii ortodocși nu susțin că învățătura Sfinților Părinți nu este bună, ci doar că limbajul cărților nu mai este de actualitate și, sub acest pretext, învățătura este modificată pentru a le susține intențiile. În cadrul acestui obiectiv, alterarea Sfintei Scripturi reprezintă punctul culminant, ea fiind dintotdeauna prilej de poticnire și sursă de erezie, mai ales în absența învățăturii Sfinților Părinți.

Singura modalitate prin care pot fi modificate canoanele și schimbată dogma este convocarea unui sinod ecumenic, al VIII-lea

Dar cum poate fi modificată învățătura Bisericii și canoanele acesteia ? Numai printr-o instituție a Bisericii, care să aibă dreptul de a formula dogme și canoane; și singura instituție care, în Ortodoxie, ar putea să facă aceasta este un SINOD ECUMENIC.

În mod surprinzător, ideea convocării unui sinod ecumenic a fost înaintată, pentru prima oară, în 1923, de binecunoscutul ierarh mason Meletie Metaxakis, promotorul schimbării calendarului bisericesc. Din 1923 încoace, ierarhii și teologii ortodocși au conlucrat pentru a pregăti acest sinod, convocând numeroase conferințe și congrese pre-sinodale. În 1968 a fost creat un ,,Secretariat pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod” cu sediul la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, Geneva.

Auzind de convocarea unui sinod ecumenic, în mod firesc, în mintea oricărui creștin ortodox se nasc întrebări la care vom încerca să răspundem în acest serial: poate fi convocat astăzi un sinod ecumenic, al VIII-lea în istoria Bisericii Universale ? Este nevoie, într-adevăr, de un sinod ecumenic ? Ar fi acest sinod în duhul Ortodoxiei, al celor șapte Sinoade Ecumenice din primul mileniu creștin și al Sfinților Părinți ?

Marimira 24.11.2009 11:35:17

Râvnind la renumele Bisericii, de deținătoare a revelației despre Dumnezeu, la începutul secolului XX, dușmanii Bisericii au inițiat o campanie amplă de infiltrare a oamenilor proprii pe cele mai înalte trepte ierarhice bisericești pentru a putea înlocui învățătura dumnezeiască cu filozofii omenești. Una dintre cele mai importante personalități implicate în această campanie este patriarhul mason al Constantinopolului, Meletie Metaxakis. El a convocat Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923, ce a reprezentat fisura inițială în zidul canonic al Bisericii Ortodoxe, fisură ce s-a adâncit dramatic în următoarele decenii.

Dintotdeauna, dușmanii Bisericii au căutat să-și atribuie caracterul legitim al Bisericii, de a deține și propovădui revelația despre Dumnezeu

Creștinismul a dăruit lumii adevărata imagine despre Dumnezeu, păstrată, ca o comoară neprețuită, de instituția dumnezeiesco-umană care este Biserica. În jurul acesteia, Sfinții Părinți au construit, din canoane, rânduieli și așezăminte, un zid de neclintit, menit să apere învățătura dumnezeiască de atacurile și influențele ideologiilor păgâne sau eretice și să o păstreze nealterată.

De-a lungul secolelor, nu puțini au fost cei care au luptat împotriva învățăturii Bisericii, considerând, din motive subiective, că aceasta nu reflectă adevărul, sau este învechită, sau imaginea lor despre Dumnezeu este superioară etc. Ei s-au străduit să înlocuiască revelația dumnezeiască cu propria învățătură și filozofie omenească, încercând să răpească caracterul de veridicitate și universalitate ale primeia pentru a-l atribui celei din urmă. Toți aceștia, fie ei păgâni sau eretici, s-au lovit, în tentativele lor, de zidul de neclintit al canoanelor și rânduielilor bisericești și, cu timpul, au înțeles că pentru a putea ajunge la comoara Bisericii este nevoie, mai întâi, să creeze fisuri în acest zid.

Ulterior, către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, după multe încercări nereușite de a pătrunde în inima Bisericii și a-și însuși comoara acesteia, ei au realizat că lupta dusă din afara zidurilor Bisericii nu are sorți de izbândă. Prin urmare, au pus la punct strategii și au inițiat o campanie amplă de acaparare a pozițiilor celor mai înalte din Biserică.

Circumstanțele le-au devenit favorabile la începutul secolului XX, când societatea omenească a traversat o perioadă de preschimbări profunde la nivel ideologic. Pe de-o parte, progresele deosebite ale științei și tehnicii au condus la modificări în gândirea omului, care au dat naștere la noi curente filozofice. Încrederea în forțele omului și în puterea lui crescândă de a rezolva diverse probleme concrete, dar și abstracte, fără ajutorul vădit al lui Dumnezeu, au determinat o îndepărtare a filozofiei de perspectiva creștină. Pe de altă parte, expansiunea religiilor și filozofiilor orientale către lumea occidentală, ca și explozia ocultismului, a contribuit la umbrirea și chiar eclipsarea mentalității tipic ortodoxe.

Marimira 24.11.2009 11:39:31

Această derivă spre materialism, cauzată de progresul științei, și spre o spiritualitate îndoielnică a îndreptat atenția omului spre noi orizonturi și a abătut-o, în mare măsură, de la perspectiva Bisericii asupra lumii și omului. În țările ortodoxe, clasele superioare, printre care și cea intelectuală, mai vulnerabile, au adoptat destul de rapid noile curente de gândire, care s-au înrădăcinat adânc în mentalitatea lor, înțelegerea rolului și însemnătății Bisericii devenind profund alterată de noul sistem de valori. În plus, cercurile bisericești ortodoxe, deja influențate de gândirea teologică apuseană, au fost infestate cu ideile ecumenismului protestant de sorginte masonică, care începuse să se dezvolte în acea perioadă.

Enciclicele din 1902 și 1920 ale Patriarhiei Constantinopolului sunt primele documente oficiale în care apar germenii unei învățături străine de cea a Bisericii

Primul document ortodox oficial în care încep să se strecoare ideile ecumenismului modern în dauna învățăturii Bisericii este enciclica din 1902 a Patriarhului Ioachim al III-lea al Constantinopolului (1879-1884, 1901-1912). Pentru prima oară în istoria Ortodoxiei, această enciclică - care cerea discutarea ,,relațiilor prezente și viitoare cu cele două mari turme ale creștinătății: Biserica Apuseană și Biserica protestanților” - îndeamnă la modificarea unor rânduieli bisericești.

Pasul următor este făcut de Patriarhia Constantinopolului în anul 1920, când Mitropolitul Dorotei de Brussa (1919-1921), Locum Tenens al tronului patriarhal, emite faimoasa enciclică intitulată ,,Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”. Aceasta propovăduia unirea tuturor Bisericilor, ce urma a se realiza printr-o serie de compromisuri dogmatice și canonice. Ea a devenit primul atentat public la autoritatea Uneia Sfinte Biserici Ortodoxe. Apărute într-o perioadă tulbure pentru Biserică, cele două enciclice au reprezentat rampa de lansare a Ortodoxiei către ecumenismul modern, de vreme ce din această perioadă istoria consemnează faptul că ierarhii ortodocși încep să cocheteze cu diferite concepte străine de Biserică, în dauna Bisericii, dar în favoarea ecumenismului ce se năștea atunci.

,,Fratele Meletie a răspândit activitatea masonică peste tot unde a mers în timpul întregii sale vieți tumultuoase”

Cel care avea să pună în practică ideile exprimate în enciclicele Patriarhiei Constantinopolului a fost un ,,mare maestru al puterii”, care a realizat prima fisură în zidul canonic al Bisericii Ortodoxe: masonul Meletie Metaxakis (1871-1935). Strădaniile dușmanilor Bisericii de a se infiltra la nivelele cele mai înalte ale ierarhiei sale au fost încununate de succes când Meletie a fost propulsat în fruntea Bisericii.

În 1967, masonul Alexander Zervuldakis a scris o monografie despre tovarășul său de lojă, Patriarhul Meletie al Constantinopolului; în aceasta, el relata că în 1906, la prima sa vizită la Constantinopol, Meletie a intrat în contact cu masonii din oraș. Realizând potențialul deosebit al implicării lui Meletie în planurile lor, aceștia au acționat în forță pentru a determina ,,acel spirit curios și investigator al lui Meletie (…) să se decidă (…) să urmeze exemplul multor episcopi englezi și de altă naționalitate și (…) să se dedice tainelor ascunse ale masoneriei”.

Marimira 24.11.2009 11:44:34

Într-un timp foarte scurt, în 1909, Meletie este inițiat în loja ,,Armonia” din Constantinopol cu nr. 44 (jurnalul Pathagore-Equerre, Vol. IV, Partea 7-8, 1935), evenimentul fiind descris, de același autor, astfel: ,,Îmi amintesc bucuria și mândria exprimată de toată frățimea cu ocazia inițierii lui Meletie”. ,,După inițierea sa”, continuă Zervuldakis, ,,fratele Meletie a răspândit activitatea masonică peste tot unde a mers în timpul întregii sale vieți tumultuoase. Sunt foarte puțini cei care, precum fratele Meletie, acceptă masoneria și fac din ea experiența vieții lor”. Este de remarcat și faptul că fratele Meletie a urcat în ierarhia masonică într-un ritm galopant, ajungând după numai un an, în 1910, mason de gradul 33.

Făcând din masonerie ,,experiența vieții sale”, el a urcat în paralel în ierarhia bisericească, circumstanțele devenindu-i favorabile după primul război mondial, când, în urma unei lovituri de stat, unchiul său, masonul Eleftherios Venizelos (1864-1936), a preluat puterea în Grecia. Prin mașinațiunile politice ale cercurilor masonice din care făcea parte Venizelos, în 1919, Arhiepiscopul Procopie al Atenei și întregii Grecii este îndepărtat necanonic, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei este forțat să-l aleagă în fruntea sa pe Meletie Metaxakis. Evenimentul a determinat nașterea unei schisme în Biserica Greacă, între susținătorii lui Meletie și cei ai arhiepiscopului legitim Procopie.

În calitate de arhiepiscop al Atenei, Meletie începe să răspândească în Biserică o învățătură străină de cea creștină. Umblă îmbrăcat în haine civile, șocându-i pe credincioși, dă dispoziții contrare canoanelor bisericești etc. Printre altele, el cere suprimarea privegherilor din ajunul praznicelor mari, determinându-i pe creștini să le săvârșească într-ascuns !

De asemenea, el susține apropierea Bisericii Ortodoxe de confesiunile heterodoxe. Astfel, alături de episcopi anglicani și alți masoni de vază, el gândește o unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Anglicană și poartă numeroase discuții cu reprezentanții acesteia, participând chiar din 1921 la ,,slujbe anglicane, înveșmântat, unde îngenunchează în rugăciune împreună cu ei”.

În 1922, susținut de cercurile masonice și de ierarhii anglicani, Meletie Metaxakis este ales patriarh al Constantinopolului

Ierarhii greci sunt scandalizați de faptul că el, ca episcop și conducător al Bisericii, propovăduiește o învățătură străină de cea pe care a jurat că o va păzi și mărturisi, și cer Sfântului Sinod să investigheze schisma generată de alegerea sa necanonică și relațiile sale necuvenite cu anglicanii. Ca urmare, la sfârșitul anului 1921, Meletie este depus de sinodul grec.

În ciuda acestui inconvenient, grupările oculte continuă să uneltească, încercând să-l propulseze din nou pe Meletie în ierarhia Bisericii. La 24 ianuarie 1922, ca urmare a presiunilor cercurilor politice masonice grecești pe de-o parte, și a ierarhilor anglicani pe de altă parte, Metaxakis este ales patriarh al Constantinopolului.

Marimira 24.11.2009 11:47:58

Nedezamăgindu-și susținătorii, noul patriarh impune Bisericii Constantinopolului o primă abatere gravă de la canoanele ecleziastice: după numai șase luni de la alegerea sa, la 22 iulie 1922, patriarhia recunoaște, printr-un act oficial, validitatea hirotoniilor anglicane. El trimite scrisori Bisericilor Ortodoxe, cerându-le să adopte cu rapiditate această măsură, fapt care se și întâmplă în următoarele două decenii (1923-1939).

Cea mai mare lovitură pe care masonul Meletie a reușit să o dea Bisericii a fost convocarea "Congresului pan-ortodox" de la Constantinopol, dintre 10 mai - 8 iunie 1923. Având în minte țelurile organizației oculte pe care o reprezenta – anume, distrugerea zidului dogmatic și canonic al Bisericii – Meletie Metaxakis a propus, în cadrul acestei întruniri necanonice și nereprezentative pentru Biserică, o serie de măsuri care se aflau într-o contradicție flagrantă cu învățătura creștină. Printre acestea se numără căsătoria după hirotonie, căsătoria clericilor văduvi și a episcopilor, modificarea portului clerical și tunderea bărbilor, modificarea canoanelor referitoare la post prin scurtarea posturilor de peste an, scurtarea slujbelor bisericești, într-un cuvânt, ,,modernizarea” canoanelor.

Însă, delegații prezenți la congres nu au fost la fel de entuziasmați de aceste idei moderniste, astfel că singura măsură care a fost adoptată a constituit-o înlocuirea calendarului iulian cu un calendar ,,iulian îndreptat”, foarte asemănător cu cel gregorian, introdus de Papa Grigorie al XIII-lea în Biserica Catolică în 1582.

Chiar dacă aceasta a fost singura schimbare concretă din viața bisericească, Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923 a reprezentat un adevărat cal troian, un spin otrăvit înfipt în trupul Bisericii, a cărui venin a cauzat multă durere și suferință în deceniile care au urmat. Acest congres este un punct de referință pentru începutul infiltrării otrăvii modernismului în Biserică și al cangrenării unora dintre mădularele ei care, cu toate acestea, va rămâne vie și de neclintit până la sfârșitul veacului, căci ,,porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).
Dorința ierarhilor străini de duhul Ortodoxiei de a convoca un Sinod Ecumenic este strâns legată de ideea de modernizare a Bisericii Ortodoxe și transformare a ei dintr-o instituție dumnezeiesco-umană cu putere mântuitoare într-o simplă organizație omenească. Printr-un asemenea sinod, ei ar putea legifera măsurile reformatoare și inovatoare pe care le consideră necesare împlinirii scopurilor lor. Cel care deschide ,,cutia Pandorei”, patriarhul Meletie, propune, la "Congresul pan-ortodox" din 1923, întrunirea unui sinod ecumenic. Într-un cuget cu el, patriarhul român Miron Cristea, vorbind de nevoia Bisericii de ,,reorganizare și reformare”, cere, în mai multe rânduri, reunirea unui sinod ecumenic


Ora este GMT +3. Ora este acum 04:51:55.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.